joi, 23 octombrie 2008

Despre iubire. Si cum e sa fii fericit.

"E atunci cind imi spune “te iubesc” si ii spun ca stiu si stiu ca nu mint. E atunci cind plec si cind ma sui in masina mi-e dor de el deja. E atunci cind ma ratoiesc ca proasta din te miri ce si-mi zimbeste si ma imbratiseaza si eu imi cer iertare. E atunci cind nu ma intereseaza sa am dreptate ci sa fie fericit. Atunci cind imi recunosc nestiinta si greselile si vad in ochii lui iubire, nu victorie. Atunci cind vorbeste despre modelul geneticii si eu sunt cazuta in cap de admiratie. Atunci cind am cite un mic succes si simt cit e de mindru de mine. E atunci cind tot ce fac, fac ca el sa fie mindru de mine. E atunci cind ne spalam pe dinti impreuna si imi spune ca noi n-o sa avem niciodata paturi separate cu care ne invelim. Iar eu nu-mi mai doresc un pat mare pentru ca vreau sa dorm cit mai aproape de el. Si atunci cind simt ca un compromis pe care il fac e apreciat si intors. E atunci cind simt ca eu sunt importanta mereu in aceeasi masura, egal, ca eu sunt in gindul lui tot timpul, ca orice si oriunde am fi ma urmareste cu privirea si-mi ghiceste gindurile si-mi vine in intimpinare. Si il iubesc pentru ca nu sforaie, pentru ca isi cere iertare cind greseste, pentru ca imi aduce flori fara nicio ocazie, pentru ca are parul zburlit si obrajii rosii mereu. Pentru ca nu tine mortis sa aiba mereu dreptate no matter what. Pentru ca face gesturi minunate, cum ar fi sa-mi dea un inel si sa ma ceara in casatorie. Sau sa-mi promita ca ma duce in Peru in luna de miere. Il iubesc pentru ca duce gunoiul si spala vasele fara sa-i spun. Pentru ca tot ce face face din cauza mea, pentru mine, ca eu sa fiu fericita... Pentru ca mi-a inramat o floare presata. Pentru ca are o cutie de catifea verde in care stringe conuri de brad, flori uscate, biletzele si scoici. Pentru ca are raspunsul perfect la oricare din intrebarile mele “periculoase”. Pentru ca se da in vint dupa checul meu mizerabil mai degraba decit dupa toate prajiturile si nebuniile pe care le poti cumpara.

Dar cel mai mult il iubesc pentru ca mi-a demonstrat ca exista iubire, ca oamenii nu trebuie sa se lupte, sa-si demonstreze ceva unul altuia, sa-si plateasca politze mai vechi sau mai noi, sau sa-si arunce replici inteligente dar aspre care ranesc. Pentru ca il simt ca un partener, ca un egal, ca un om cu care as avea curajul sa merg la Polul Nord. Si mi se stringe inima si-mi dau lacrimile de drag de fiecare data cind ma gindesc la el. Il iubesc pentru ca un m-a ranit niciodata, nici macar neintentionat!
El e omul linga care vreau sa imbatrinesc.
Vroiam sa impart cu voi gindurile astea. Pentru ca pentru prima data de cind ma stiu sunt fericita. Sunt fericita asa cum numai un om obisnuit poate sa fie, cu bucurii marunte, fara fluturi in stomac neaparat, fara emotii puternice si treceri dintr-o stare in alta. E o stare constanta si siguranta faptului ca orice ar fi suntem acolo, unul pentru celalat. "


Am dat cu copy-paste pentru toate fetele (si nu numai) care si-au pierdut cumva speranta ca exista si iubiri frumoase, ca in filme.
Am dat copy-paste pentru ca atunci cand am citit ce a scris fata asta pe care eu o iubesc asa de mult, mi s-a strans stomacul si mi-am adus aminte ca eu (si pun pariu ca nu numai eu) am crezut ca pot sa scriu candva la fel ca ea despre un el. Ei bine, am scris si eu..Demult. Intre timp nici EL, nici alt EL nu au fost oamenii langa care eu am vrut sa imbatranesc. Nu din cauza lor neaparat. Ci din cauza ca eu NU VREAU SA IMBATRANESC INCA.
Daca am vrut ceva vis-a-vis de un barbat, ei bine eu am vrut sa TRAIESC. Maxim. Si am facut asta, m-am bucurat de fiecare secunda, nu am nici un regret. Intr-o zi poate o sa am, dar pana atunci ma bucur ca EA il are pe EL, ca se iubesc si..abia astept sa vina acasa si sa ii vad stralucirea din ochi.
Si tot intre timp (a nu se citi ca eu TRAIESC ceva maxim acum..acum hibernez din punct de vedere amoros) muncesc cu drag si spor de nu am timp fata sa intru pe un blog sa cetesc ce se mai petrece in urbe!
Sunt fix cum eram acum patru ani. Singura in trafic, razanda cu diversi oameni de la posturi de radio, cantanda in spatele volanului, agitata la birou, calma si rupta de somn acasa. Ah! De visat..frate, de visat inca bag la greu! Imi merge mintea noaptea ce n-ai pomenit.

Sanatate va zic si ma bag la somn caci am neste visURI de finalizat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu