Like a "Message in the bottle"

"- Iti este dor de ei? De lumea ta?

- Uneori..Oare isi mai amintesc de mine?

- Daca tu iti amintesti de ei, cu siguranta ca nici ei nu te-au uitat..Exista lucruri pe care nu le uitam niciodata. Si oameni care ne raman mereu in suflet..

E liniste. Sta intins pe nisip, batranii il urmaresc de departe si din cand in cand schimba priviri intre ei. Priviri care nu au nevoie de cuvinte.

- Stie ca daca vrea poate sa se intoarca la ei? I-ati spus vreodata?

- Nu..Nu a intrebat..Am crezut ca s-a obisnuit cu ideea, ca nu ii e dor de nimic din lumea lui..

- Trebuie sa stie..Toti s-au intors macar o data, tuturor le-a fost dor..Chiar si noi..

S-a ridicat si a mers tacut spre ei, parca citindu-le gandurile.

- Pot sa ma intorc? Pentru o zi, pentru o vreme? Pentru ea..

- De la ea nu ai plecat niciodata dragul nostru..Poti sa te intorci. O vreme. Nu vei fi tu, nu fizic. Dar vei fi acolo.. Te vei putea intoarce dar numai in locul de unde ai plecat..Se poate ca ea sa nu fie acolo, trebuie sa stii asta. Se poate sa nu mai fie nimic acolo..Dar doar asa te poti intoarce..

Este decizia ta.

Se gandi putin apoi isi ridica privirea si raspunde

- Trebuie sa ma intorc."

Am ajuns la 2 mai si mi-am inghitit toate lacrimile. Caci am incercat cat am putut de mult sa nu vad 2 mai-ul ca pe locul din care a plecat Sorin. Sa fie asa..doar o statiune. Am stat si am privit pe rand golfurile, mi-am imginat ziua in care a plecat pe mare, apoi am cautat cu privirea caiacul si nu am inteles ce s-a putut intampla acolo. Marea mea nu pare nervoasa, marea mea nu este un ocean in spume, se vede totul pana departe in larg..unde se putea pierde baiatul nostru? Am plans pe sub ochelari si am facut eforturi uriase sa nu vorbesc deloc despre el. Pentru ca Sarga a stiut mereu ce simt..

Am mers pe dig cautand raspunsuri la intrebari mii..Am fortat un ras, am ridicat ochelarii sa mi se usuce genele, apoi am mers singura putin. Eu, digul, marea..si EA..

Pe pietre, la soare, calma - ma privea. Ma studia si parea ca ma astepta. Eu sa fiu sincera m-am socat. Vorbeam la telefon cu Elvis..S-a intrerupt. Am tipat, am facut poze si apoi am tacut..Caci m-am gandit: uite..marea mi-a dat ceva ca sa nu o mai urasc atat de tare!

Ea este vulpea de mare, o specie rara..O vulpe superba, sanatoasa, cu o coada imensa. Ea a fost ursul meu polar din desert..

Anca a zis ca se simte ca o "pasare intr-un ocean cu pesti"..Si eu ma simt la fel. Si vulpea asta..

I still hate that place..la fel cum de cate ori trec pe drumul spre Ploiesti ceva se rupe in mine..