joi, 7 august 2008

Pe inserat

Am mers pe jos pana acasa. Cotroceni-Berceni, cred ca sunt 8 km. Ultimele zile au fost stranii, am auzit atatea chestii incat nu cred ca mai judec ok nimic din ce se petrece in jurul meu. Si totusi in afara de "raul" pe care credeam ca l-am pierdut este singura chestie cu care m-am ales. Da, inca imi mai este rau cand ma enervez. Atat de rau incat ma simt prost fatza de oamenii care ma primesc in casa lor si eu nu sunt in stare decat sa dormm putin. Cat sa imi revin si sa plec sper casa. Raul ala ingrozitor a revenit dupa ce am fost atata vreme bine, fericita. Sa zicem ca nu mi-a mai fost atat de rau de prin ianuarie..
Acum imi este bine. Sunt acasa. Tac in continuare. Ai mei nu inteleg de ce imi doresc sa ma mut de acasa, li se pare ca aici imi este cel mai bine. Si asa este, insa trebuie sa ma lase sa plec sa invat sa imi fie bine si singura. Desi exista posibilitatea sa imi fie rau singura si sa nu fie nimeni acolo sa aiba grija de mine. Whatever..trebuie sa se intample ceva curand pentru ca altfel o sa imi pocneasca ceva in cap.
De cate ori sunt foarte fericita se intampla ceva si se duce naibii tot. De cate ori mi se petrece ceva minunat, pierd ceva care parea minunat..Acum m-am pierdut pe mine. Si totusi as minti daca as spune ca nu este macar un lucru care ma face sa uit de tot..E o voce care ma intreaba "de ce te-ai intors la mine?" .. e o voce care imi spune ca nu sunt prea departe. E o voce care si daca ma minte, ma minte exact asa cum as minti eu. Sau cum mint, caci deh..eu nu sunt femeia unui singur barbat. Eu am nevoie de atentie de la toti barbatii din jur. Absolut toti. Cum zicea Soso candva (sau cum rastalmacesc eu ce zicea el): o femeie e suma tuturor barbatilor care au facut-o sa sufere. Eu nu is chiar asa. Eu sunt o suma a tuturor barbatilor care m-au iubit si pe care i-am iubit. Ei sunt toti o parte din mine asa cu si eu am lasat o urma in viata lor. Si da..in realitatea mea (falsa) pe mine ma iubeste majoritatea barbatilor care m-au cunoscut, fiecare in felul lui m-a facut sa stiu ca am fost speciala. Pentru unul cel putin sunt inca speciala. Fara sa ma aiba, fara sa ma vrea in acel fel clasic amoros (sexual, blah, blah). Cred ca in mintea mea iubirea are atatea forme incat macar o forma de iubire din partea unui barbat mi se cuvine si mie.
Acum o sa ma opresc din scris si din toate. E vremea sa ma odihnesc si sa imi las mintea sa nu faca nimic. Undeva cineva ma iubeste si asta mi-e destul, mai ales ca acel undeva nu este intr-un singur loc, acel cineva nu este un singur om..
Noapte buna.

3 comentarii:

  1. dulce draga fata! :* te pup rau! va fi bine!

    esti prea buna si prea frumoasa in interior ca sa nu...

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate sa iti fie bine si singura...nu mereu, pentru ca, nu stiu de ce, e o senzatie de gol care loveste uneori...dar ea poate sa vina si intr-un loc plin de oameni care tin la tine...asa, pac!...fara motiv... Iar daca iti va fi vreodata rau, vei fi surprinsa sa afli cat de puternica esti, de fapt...dar singura de tot n-o sa fii niciodata. Ti-o spune cineva care stie ce gust are singuratatea "de tot", pentru ca a trecut de doua ori prin asta. Sper ultimele. E atunci cand nu poti suna pe cineva, pentru ca nu poti vorbi. Ti-e teama sa dormi si sa te trezesti. Iti zici ca nu e loc de mai mult rau si ziua urmatoare te face sa o regreti pe cea de ieri. Da, fericirea tine putin si ne zicem ca o sa ne ajunga si nu e asa. Drogul e aproape imposibil de obtinut sau pretul devine prea mare, iar clinici de dezintoxicare nu s-a gandit nimeni sa faca. "Vreau sa ma internez, nu mai vreau sa fiu dependent de fericire, am luat o singura doza, doar una, auzisem ca e bine...si chiar a fost...dar acum nu vreau decat o viata fara durere"...
    Tu nu esti singura acum. Printre altii poate sunt si eu, si nu plec, si nu ma fura nimeni, si am telefonul deschis 24 de ore, indiferent daca vrei sa vorbesti sau nu, sa scrii sau nu.
    Noapte buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. SUNA ADOLESCENTIN DE TRIST SI FRESH MESAJUL TAU DE FATA CARE-SI CAUTA PERECHEA MELANCOLICA!
    eu zic ca primul pas sper a-l gasi pe el e intr-adevar sa-ti parasesti cuibul familial si sa-ti faci unul al tau doar;
    cu riscul singuratatii, ramai macar in tara intre prieteni, si iti faci universul tau si n-o mai lashi pe mama sa te cocolosheasca sau pe tata sa te apere.
    eu am trait singuratatea intre straini. la propriu,ani de izle , si a fost mai rau decat zice anda.
    insa daca nu ma aruncam din cuib, asa cu capu-nainte, in gol si necunoscut, nu obtineam nimic din ce mi-a dat Dumnezeu astazi:-)
    curaj!

    RăspundețiȘtergere