Am constatat ca citind mai mult imi vine a scrie mai mult si altfel. Mai am cateva pagini din Povestea Noptii si azi, la metrou, aproape ma busise plansul citind..
Sunt oameni care cand scriu te atrag in lumea lor si te poarta cu ei prin dramele si bucuriile lor. Scrierile mele sunt doar cuvinte pe hartie. Am citit cateva scenarii in ultima vreme si am "vazut" filmul, cu tot cu actori. Cred ca asta cu scrisul tine foarte tare de har..Sunt oameni care picteaza pentru ca simt, oameni care scriu pentru ca simt si oameni care canta pentur ca simt. Eu nu mai simt pentru a scrie..
Undeva mi s-a blocat ceva. Incerc sa aflu ce s-a blocat, mi-e dor sa scriu si sa trimit Luminitei povesti, sa trimit Simonei chestii pe care ea sa le citeasca si apoi sa am parte de critica constructiva..
Iar mi s-a blocat ceva. Plec.
Povestile sunt in tine...In fiecare zi, cu fiecare vorba care doare, cu fiecare clipa in care ceva te musca de suflet si ti-l face fasii, se mai aduaga un rand, un paragraf...Daca sunt sigura de un lucru in viata asta, acela e ca vom purta mereu povara cuvintelor cu noi, in noi...Cred ca...daca s-ar sterge toate blogurile din lume si s-ar confisca toate computerele, apoi mobilele, apoi creioanele, si oamenii n-ar mai avea cum sa "comunice", as sta sub un copac sau pe un stabilopod si as spune povesti...mereu altele, mereu "ale mele", ale sufletului meu...Soarta "entertainer-ului", nu? Si nu pot sa deschid tocmai portile care conteaza...pentru ca nu am decat cuvinte...si n-are nimeni timp si rabdare...si e prea greu sa dovedesc ca in ele e sufletul meu...nu e nevoie de el, nici macar in stand-by...
RăspundețiȘtergereCe se infunda se desfunda. La un moment dat..
RăspundețiȘtergerescrie-mi, hai!
RăspundețiȘtergereabia astept!
am psihicul la pamant!bunica bolnava!bunica mea pe care o iubesc cel mai mult pe lume!mi-e teama ca n-o s-o mai vad!
scrie-mi orice, dar nu pe tema asta!help!