Munca nenesule

Imi placea sa muncesc. Imi placeau proiectele mele, nebunia cu programarile, telefoane, vocea doamnei Irina care imi spunea "iubirica" si imi trimitea placinte cu branza la filmare. Apoi am vrut sa imi dau licenta si munca a trecut pe locul 2. Cumva a cazut pe 3, nici azi nu m-am prins ce este pe locul 2, caci dragostele nu incap pe nici un podium/top.
M-am resemnat si am incetat sa imi plang de mila. Locul 3 nu e chiar asa rau. Dar 4?! Mentiune? Eu, cea mai..care pot si fac si drag..eu aia care rezolv tot..
De doua zile mi-am revenit. Cred ca nu am avut nevoie decat de cineva care sa ma faca sa ma simt ca pe vremea locului 1: dorita.
Si la munca, la fel ca si in viata, eu trebuie sa fac echipa. Cred ca as face echipa buna si cu un caine daca ar avea nevoie de mine.
De cam trei luni simt ca nu are nimeni nevoie de mine. Tot incerc sa renunt la atitudinea de sefa mizerabila, la tonul "de sus", la aere de "stiu-eu-tot"...
[desigur toate acestea enumerate is numai in capul meu, eu neavand subalterni ci numa' sefi:))]

Cum ziceam, de doua zile fac echipa cu un om. Coechipierul meu din trecut nimic nu pricepe, sta si priveste alaturarea mea cu acest nou personaj cu ochi mici si suspiciosi..
Iubita mea secreta Anigram ma acuza de tradare, crede ca despartirea noastra datorata bolii ei tinde sa se adanceasca din pricina acestui om ..
Si eu rad. Am avut nevoie de un om (despre care stiam totul si care nu stie nimic despre mine) ca sa imi aduc aminte cat de mult imi iubesc jobul si cat de mult imi place sa FAC ceva.
Am ajuns acasa franta si cu un zambet tamp pe fatza..
Avem nevoie de atat de putin si totusi de atat de mult ca sa ne simtim bine la munca. Paradoxal, dintre toate personajele de pe planeta, OMUL meu este exact cel ce nu avea nici o sansa sa lucreze cu mine, zi de zi. Eu cand am zis ca soarta asta se joaca cu noi, unele au ras.
Sunt bine la munca. Dupa luni de zile, multe luni.
Mi-e dor de toanta mea "frumoasa bolnavior" si abia astept sa vina weekendul ca sa o vizitam cu flori si portocale:) [Eu pe tine te iubesc femeie nebuna care ma acuzi de chestii!!]

Ma bucur ca soarta imi scoate in cale numai oameni minunati. Pe care ii descopar, ma bucur de ei si apoi le fac un loc in inima mea. Un loc in care cei care merita raman mereu.

Iar munca..ei bine nenesule..Munca te-nvatza, munca te-naltza!!