miercuri, 19 martie 2008

Despre dragoste si alte nebunii

Fac asa un fel de cercetare in randul unor oameni pe care i-am iubit (sau am crezut ca ii iubesc) si incerc sa aflu ce n-a mers de fapt intre noi. Conform unei analize facute la repezeala se pare ca in toate despartirile EU am fost de vina.
Hm..Desigur refuz sa imi asum acest fapt si ma gandesc ca "nu a fost sa fie", "soarta imi pregateste altceva", "nu ne potriveam"..
Un domn imi spune ca sunt rea. Rea de gura! Am mereu ceva de comentat si barbatilor nu le place asta. Altul imi spunea (mai demult) ca ar prefera sa aiba si el un pic de initiativa in relatia noastra.
Un alt domn, extrem de bland si de dragut mi-a spus ieri ca totul a fost in capul meu. Despartirile dor indiferent cine este de vina (ce ma enerveaza asta cu VINA).
Exista si o diferenta intre suferintele celor implicati..Eu sunt genul ala care ramane prietena cu fostii. Apoi se imprieteneste cu sotiile, copii, soacrele. Mi-ar placea sa vina acasa la mine el cu sotia si copilul lor superb. Pentru ca desi ne-am despartit, el a fost candva familia mea. Numai ca "n-a mers", "n-a fost sa fie".
Ca mine nu cred ca sunt multe femei. Sau multi barbati..

Cand am hotarat ca relatia noastra nu mai merge nu m-am gandit nici o secunda ca el va disparea cu totul din viata mea ca si cand nu ar fi fost niciodata.
Cand mi-a trimis poza cu iubita lui am scanat-o si am gandit "hm..puteai si mai bine" :))
Pe mine ma dor despartirile in care nu eu pun punct, cred..Am constatat in ultima vreme ca nici macar "inselaciunile" nu ma mai afecteaza. Oare notiunea de "iubire" se modifica in timp?
De ce acum nu mai plang sau sufar ca o apucata cand el imi spune ca a avut pe altcineva?
Acum 10 ani as fi fost distrusa..
Cred ca odata cu trecerea anilor invatam sa iubim altfel. Cu intelepciune..Fara sa lasam nimicurile sa ne omoare neuronul..

8 comentarii:

  1. iti zic, asta din urma e evil! adica iese complet din viata ta si apoi iti trimite o poza cu actuala?! si tu de ce o scanezi, o pui in rama sau ceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. ...si pentru ca textul ala a plecat mai devreme decat as fi vrut, iata si continuarea:

    clar, iubirea se modifica in timp. totul devine mai rational si mai calculat. ceea ce nu e neaparat de rau, nu? fiecare varsta cu trairile ei. parca e si caragios sa iti pierzi mintile la 30 de ani!

    RăspundețiȘtergere
  3. Invatam sa iubim altfel sau nu mai credem in "iubire ideala"...Eu, una, cand am vazut ca nu primesc ce dau sau ce sper, am inceput sa fac cate un pas inapoi, crezand ca cer eu prea mult...ca poate eu sunt de vina...si aici o fi fost greseala...poate altcineva ar fi pus punct si ar fi continuat cautarea...pana cand primesti ceea ce vrei...pana cand nu-ti mai calci pe inima...Sau...trec anii si mai rupi cate o fasie din ideal, care ajunge "ce o fi, o fi", de ce sa fiu eu mofturoasa...
    Prietena cu fostii? Nu eram prieteni-prieteni nici cand eram impreuna, prietenii mei sunt altii...Am fost si eu tentata sa cer o poza candva...sa vad ce o avea femeia aia...
    Despartirile care nu se mai termina dor cel mai tare...Nu stiu daca e vorba de intelepciune, in cazul meu. E...resemnare, dupa prea multa revolta, prea multa framantare, prea multe intrebari si nopti nedormite. E un pic de liniste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dupa 3 ani de impartasit tot, zi de zi, am ramas doar eu...intr-un decembrie, 19. Apoi mi-a luat 2 ani pana sa-l pot suna de ziua lui...my first love! O sa fie ciudat sa ma intalnesc cu el si copiii lui, oricand s-ar intampla asta. Gasesc un pic de masochism in post-relatiile tale. Gresesc?

    RăspundețiȘtergere
  5. cand ajungi sa "ramai prieten bun" cu ex-ul e destul de dureros la inceput.apui, cu timpul poate fii chiar folositor,nu cred ca e vorba de masochism ci de acea latura profund umana, de teama de a nu pierde pt. totdeauna ceva ce a fost doar al nostru candva.

    RăspundețiȘtergere
  6. @M - o scanez adica o verific, cercetez:))
    @Anda - cred ca in cam patru ani eu am devenit foarte buna prietena cu zisul "fost". ajungi sa il stii pe om ca pe buzunarul tau..
    @copill - nu cred ca e masochism..intre noi nu mai e nimic, nici ura, nici iubire..cred ca ce ramane este frumos de fapt..
    @luminitza - uite cineva care ma intelege:) pup fata

    RăspundețiȘtergere
  7. :))) ptiu, copil al generatiei "scaner de birou"! am inteles, am inteles. in aceste conditii, sunt de acord ca a fost un gest masochist :D. era clar ca altceva in afara de "puteai si tu mai bine" nu aveai cum sa zici!

    RăspundețiȘtergere
  8. @m.-ei nu puteam:)) Cum era sa ii zic: "hm..asa uratica este?". Pot sa zic rautati daca mi se pune pata..
    Nu e mai nici un masochism..E asa fun..fun:))

    RăspundețiȘtergere