E o vorba ca atunci cand iti merge rau pe un plan, iti merge pe toate. Eu simt de o vreme ca la mine in ograda a explodat vidanja. Nu ma plang de bani, macar atat! Ca in rest, sa moara, sa faca, daca merge ceva ok. Asa ca am decis sa refulez.
Incep cu alea bune. Ca sa vedem daca de fapt am motive serioase sa fiu asa de nervoasa.
Copilul e sanatos si minunat. Face 2 ani in curand. Are probleme cu dintii si ma termina cu nervii cand face crize de isterie pentru o ...bomboana! pe care o primeste, ca sa pot sa imi fac in liniste cumparaturile. Dinti vs. bobo, castiga bobo. Dintii se topesc pe zi ce trece. Motiv de super nervi. In rest ..se arunca pe jos cand nu ii convine ceva, da cu palmele si tranteste ce ii pica in mana, rupe foi din carti si poze de pe pereti. De nervi. Ma simte si ma copiaza unu la unu.
Dar! Nimic nu se compara cu mainile ei mici, pe fata mea, dimineata. Sau cu talpitele pe care mi le da si eu le folosesc pe post de receptor de telefon si vorbesc deseori cu ..politia:)) Sau cu felul in care ma striga : mami, mami, mami, mami. De asa de multe ori, incat uneori o strig si eu inapoi tot mami, mami, mami, mami. Apoi radem.
Face adunarile si scaderile. Copilul = OK.
Next.
Acasa. Acasa cu ai mei este ca intr-un film care nu se mai termina niciodata. Daca nu ma duc la munca, ajung sigur, dar sigur la nebuni. Pe fondul gerului de afara si ajutat de cretinii (arzaiarfoculsifutulemumaincurdenemerniciazisimaine) de la tv, tata a decis sambata dimineata ca nu am VOIE sa scot copilul afara din casa. In parc, la zapada. Ca cica au zis aia la tv sa stam in casa, ca nici SMURDUL nu vine sa ne salveze. De unde ma salva pe mine smurdul, din parc de pe kiseleff, nu am inteles nici azi, dar..am urlat, cat am putut de tare si eu si el si in concluzie, nu am avut voie, nu am iesit. Ca asa e cand esti copilul lui tata, tre sa te supui. Am evadat la mall, impingand la carutul pe care il votez cel mai smecher carut de pe planeta, zisul Chicco - carut care a urcat munti, a supravietuit nisipului de la Marea Neagra si acum a infruntat zapezi si ger! Sa traiasca!
Ca sa fie treaba buna, dupa razboiul de acasa, am suferit o drama teribila in dragoste si am decis sa fac ce stiu eu cel mai bine. Sa inchid o usa. Ca sa fie toata lumea multumita (mai putin eu), ca sa fie toata lumea fericita (mai putin eu), ca sa nu cumva sa sufere cineva (mai putin eu). Proasta precum ma stiam, am ales sa nu cumva sa mai isc discutii, asa ca mi-am facut clasicul numar cu "du-te tu pe acolo si eu pe acolo" si apoi am baut niste Ceptura bun si alb cu Andra mea, pana mi-am domolit durerile si naduful. Adica doar cateva ceasuri..
Adunam si scadem, caut job, ca sa ma mut de acasa, IERI. Sanatatea mea este mai importanta decat orice din lumea asta, asa ca iaca am reusit sa o fac praf is pe asta. Usurel. Nu ma plang. Constat. Nu am inca o criza de bila pentru ca nu vreau, dar daca as avea unde sa ma duc sa injur, as injura 1 ceas si nu as epuiza un sfert din cuvintele care imi vin la gura si pe care cu greu le stapanesc. Urmeaza apoi o ora de rugaciuni si plansete, intru iertarea pacatelor.
Inutil.
Am obosit sa fac tuturor pe plac. As lua acum copilul la subrat si as pleca in lume, sa nu ma sune nimeni, sa nu ma intrebe nimeni unde sunt si ce fac si mai ales : CU CINE!
Incep cu alea bune. Ca sa vedem daca de fapt am motive serioase sa fiu asa de nervoasa.
Copilul e sanatos si minunat. Face 2 ani in curand. Are probleme cu dintii si ma termina cu nervii cand face crize de isterie pentru o ...bomboana! pe care o primeste, ca sa pot sa imi fac in liniste cumparaturile. Dinti vs. bobo, castiga bobo. Dintii se topesc pe zi ce trece. Motiv de super nervi. In rest ..se arunca pe jos cand nu ii convine ceva, da cu palmele si tranteste ce ii pica in mana, rupe foi din carti si poze de pe pereti. De nervi. Ma simte si ma copiaza unu la unu.
Dar! Nimic nu se compara cu mainile ei mici, pe fata mea, dimineata. Sau cu talpitele pe care mi le da si eu le folosesc pe post de receptor de telefon si vorbesc deseori cu ..politia:)) Sau cu felul in care ma striga : mami, mami, mami, mami. De asa de multe ori, incat uneori o strig si eu inapoi tot mami, mami, mami, mami. Apoi radem.
Face adunarile si scaderile. Copilul = OK.
Next.
Acasa. Acasa cu ai mei este ca intr-un film care nu se mai termina niciodata. Daca nu ma duc la munca, ajung sigur, dar sigur la nebuni. Pe fondul gerului de afara si ajutat de cretinii (arzaiarfoculsifutulemumaincurdenemerniciazisimaine) de la tv, tata a decis sambata dimineata ca nu am VOIE sa scot copilul afara din casa. In parc, la zapada. Ca cica au zis aia la tv sa stam in casa, ca nici SMURDUL nu vine sa ne salveze. De unde ma salva pe mine smurdul, din parc de pe kiseleff, nu am inteles nici azi, dar..am urlat, cat am putut de tare si eu si el si in concluzie, nu am avut voie, nu am iesit. Ca asa e cand esti copilul lui tata, tre sa te supui. Am evadat la mall, impingand la carutul pe care il votez cel mai smecher carut de pe planeta, zisul Chicco - carut care a urcat munti, a supravietuit nisipului de la Marea Neagra si acum a infruntat zapezi si ger! Sa traiasca!
Ca sa fie treaba buna, dupa razboiul de acasa, am suferit o drama teribila in dragoste si am decis sa fac ce stiu eu cel mai bine. Sa inchid o usa. Ca sa fie toata lumea multumita (mai putin eu), ca sa fie toata lumea fericita (mai putin eu), ca sa nu cumva sa sufere cineva (mai putin eu). Proasta precum ma stiam, am ales sa nu cumva sa mai isc discutii, asa ca mi-am facut clasicul numar cu "du-te tu pe acolo si eu pe acolo" si apoi am baut niste Ceptura bun si alb cu Andra mea, pana mi-am domolit durerile si naduful. Adica doar cateva ceasuri..
Adunam si scadem, caut job, ca sa ma mut de acasa, IERI. Sanatatea mea este mai importanta decat orice din lumea asta, asa ca iaca am reusit sa o fac praf is pe asta. Usurel. Nu ma plang. Constat. Nu am inca o criza de bila pentru ca nu vreau, dar daca as avea unde sa ma duc sa injur, as injura 1 ceas si nu as epuiza un sfert din cuvintele care imi vin la gura si pe care cu greu le stapanesc. Urmeaza apoi o ora de rugaciuni si plansete, intru iertarea pacatelor.
Inutil.
Am obosit sa fac tuturor pe plac. As lua acum copilul la subrat si as pleca in lume, sa nu ma sune nimeni, sa nu ma intrebe nimeni unde sunt si ce fac si mai ales : CU CINE!
Toti avem zile dinastea pline de "bucurie" :))
RăspundețiȘtergere