Aseara am mers la Green, la teatru, invitata speciala a lui Maria cea cu zambetul gropitza. Am stabilit cu Delia Sun sa renuntam la mamosheala zilnica (de doi ani _ de vis as zice_incoa') si sa ne bestializam intr-o seara culturala. Si bine am facut..
Locul il stiti. Lung si afumat. Scena mica dar extrem de potrivita pentru povestea noastra. Si s-au stins luminile si am amutit.
In primele 10 minute am urmarit povestea, usor contrariata. Maria plangea. Pai da..ca ea era sotia inselata. Apoi tzopa-tzopa a intrat Ilinca. Cu geanta ei mare si ciucurata, cu parul valvoi, cu vocea usor ingrosata de tutun. Amanta. Prietena usuratica. Aia cu care se culca sotul. Si ..a inceput povestea.
Ma..piesa e una simpla, cu buget redus. E clar ca fetele vin de acasa cu hainele si tigarile. Nu avem scenograf, ca nu ne trebuie. Propsurile is din bar. Chelneritza..aia care apuca prima peruca. Scenariul? hm..De multa vreme nu m-a ravasit asa o poveste:) Recunosc, nu m-a dat pe spate utilizarea expresiilor (extrem de la moda, ce ii drept) englezesti. Mi s-a parut ca nu cadrau. Dar femeile astea 4 au fost ..de vis..
Le iau pe rand. Nu vreau sa va spun nimic despre piesa (tocmai ce i-am povestit-o maica-mi pana acum), trebuie sa cautati sa o vedeti ca sa intelegeti de ce este atat de speciala. Daca m-as fi stiut de la cafele cu TOATE 4 actritele, le-as fi cautat dupa spectacol sa le iau in brate si sa le cert cu toata dragostea si admiratia din lume: tampitelor! m-ati facut sa plang si sa traiesc si retraiesc emotii!!Unele uitate de multi ani!! Dar pentru ca nu ma stiu cu toate 4, nu imi permit sa le spun decat MULTUMESC.
Multumesc Mariei pentru ca a plans 2 ore pe scena. Asa o femeie misterioasa..superba..o Monica Bellucci a urbei noastre! Minunat rol. Gasesc ca i s-a potrivit ca o manusha..Toata noaptea am scris in gand randuri, randuri despre piesa dar mereu aveam tendinta de a va povesti si nu vreau, nu trebuie. Trebuie sa mergeti sa vedeti voi, femei, barbati:)
Ilinca. Pe Ilinca o stiu dintr-un film de la Pro. Apoi ne-am mai intersectat la Coolori, la foarte mic, acum multi ani. La inceputul piesei m-a lasat rece interpretarea, pentru ca mi se parea ca joaca excesiv povestea. A durat 5 minute raceala, pentru ca apoi am iubit-o pe femeia asta plina de verva, talentata, cu o personalitate debordanta. Nimic mai hilar decat o amanta inselata:)) Si una care este constienta de valoarea si calitatile ei!
OtiLIA. Ei bine sa va spun ceva..Eu stiam afisul. Acesta de mai sus. Lia este o blonda superba, prima din rand. O asteptam in scena, cu parul in vant, inalta, supla, sa le umileasca pe cele doua inselatele - sotia si amanta..In locul ei, o faptura desirata, cu limbaj colocvial, costumata bizar. Nu am ras de multa vreme cu asa pofta..si nici nu am plans de mult cu asa naduf - mai de la piesa, mai de la fum:))
Cele 3 femei isi disputau (sau nu..) o minune de barbat. 40 de ani, un pic de chelie..niste burtica..si mari probleme cu gazele. Idealul, as zice! Lia a jucat fantastic. Toate glumele au fost misto, atmosfera s-a relaxat, exista o chimie extraordinara intre aceste 3 femei, se completeaza foarte bine, sunt tipologii diferite.
Si pentru a intregi tabloul, ei bine apare si sotul. Victor. Dorina Chiriac. Nu prea sunt cuvinte de scris despre Dorina, mi se pare ca orice as spune este de prisos. A fost barbat. A fost sot, a fost amant, a fost actrita, a fost perfecta.
Povestea celor 4 are de toate. E comedie, e drama, e telenovela, e interactiva, are gagici, are barbati [ei bine da! are!! am simtit barbatul toata piesa. Era acolo. In sala:))]
Lia Bugnar a tesut o poveste potrivita acestor 4 femei. Si nu e un paradox, cumva este povestea oricarei femei sau ..a tuturor femeilor. Daca nu sunt eu sotia inselata, sigur stiu pe una sau macar o amanta. Am auzit cel putin o data povestea cu prietena care se culca cu sotul prietenei. Sau povestea sotului care merge la curve. Sau povestea unui copil abandonat. Lia a scris VIATA. Cu note comice si tragice, fix ca in viata. Si a ales bine cu cine sa joace aceasta viata si eu sunt DIN NOU super norocoasa.
Ma laud? Ma laud! Marie Obretin, m-ai facut sa plang cu muci la botezul copilei mele..Imi aduci bucurie cu fiecare strangere in brate, aseara ai trezit atatea emotii in mine, de am plecat in frig, spre casa, alt om. Te iubesc si iti multumesc pentru ca te stiu si te stiu fara sa te stiu, din 2005, cand un domn anume ma ruga sa il aduc repede acasa, dupa 17 ore de filmare, ca il asteapta Maria lui..am stiut de atunci.
Astept orice scena pe care sa te vad plangand sau razand, la National sau fix in parc. Teatru nu este o cladire, spre ca stie toata lumea!
Felicitari femei bune si nebune, pline de talent!!!
poza e de aci: http://greenhours.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=359:noi-patru&catid=57:teatru-luni-stagiunea-2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu