Together

Treaba asta cu maternitatea este frumoasa dar si destul de complicata. Am avut-o pe mama 3 saptamani cu mine, de dimineata pana tarziu in noapte, de cate ori eram lata mama prelua bebelusul si eu ma calmam. De doua zile suntem doar noi doua, ziua noastra incepe la 12 noaptea cu o masa la lumina lampii cu pisicuta. Apoi adormim si ne mai trezim la 3, cand masa are loc repede - cam jumatate de ora cat sa umplem matzucul. De obicei la 3 schimbam si scutecul si bebe ramane singura niste minute timp in care..plange. Nu are niciun motiv, dar ea plange pana vin eu de la baie..Apoi adormim si asteptam ora 6 sau 7. Ea mananca o ora timp in care si eu gasesc langa pat mancarea pregatita de mama. Nu o simt niciodata cand intra in camera si imi lasa ceaiul si sandwichurile..dar daca pitica mea respira sacadat ma trezesc pe loc, ciudat..
Mama mea e super. Nu ca mamele din reclama Tide, ci mai mult de atat. Este omul cel mai calm si bun din lume..Si iarta atat de multe incat uneori ma gandesc ce o sa se petreaca in ziua in care scorpionul din ea va iesi la lumina si va face praf pe cei care ne fac sa suferim aiurea..Bebelusul are o relatie speciala cu ea, cred ca stie ca bunicile sunt cele mai bune femei din lume..Asa cum e bunica mea, asa e mama mea pentru K. La mama in brate se calmeaza, la mama in brate adoarme pe romantze cantate asa de suspect incat eu o cert pe biata bunica eroina:)) Bebelusul stie ca EA este the one, nu stiu ce ii face, ce ii zice, dar cand a pus mama mana pe ea s-au sfarsit toate durerile de burtica, s-au evaporat toate parturile..De doua zile ne luptam cu parturile si durerile si bebelusul plange si eu sunt obosita si simt uneori ca nu mai fac fatza apoi imi aduc aminte: mi-am dorit acest copil mai mult decat alte lucruri (si bine am facut) asa ca ma linistesc, ma duc la ea, o iau in brate si o rog sa ma ierte..invatam impreuna..eu sa inteleg ce inseamna fiecare plans, ea sa inteleaga ca ce tot zic eu acolo is numa' vorbe in vant. Vorbele mele in vant de obicei sunt intrebari fara raspuns, caci bietul bebelus nu poate sa imi spuna exact ce o doare sau de ce plange. In rest toata ziua vorbim ..in gand. La fel ca in burtica. Azi am vazut THE GREATEST, un film la care mi-au dat lacrimile caci mi-a fost dor de Kate in burtica si de noi doua fiind una. As vrea sa creasca repede apoi imi dau seama ca imi va lipsi asa mica, bebelus..Sper sa nu ii dispara niciodata zambetul din somn. Sper sa fie fericita toata viata ei si sa aiba o copilarie magica, asa cum am avut eu. Nu stiu decat ca nu voi lasa niciodata pe nimeni sa ii faca rau...e Saptamana Mare si trebuie sa fiu om bun si sa nu gandesc nimic rau caci e pacat, insa am construit asa in jurul nostru niste ziduri groase si inalte si nu vreau sa treaca nimeni funii peste ele. Nu vreau sa imi bata nimeni in poarta, nu vreau decat pace si liniste si asa cum suntem acum este ok. Noi, fetitele.
Kate a primit cele mai frumoase vizite in ultima vreme! Margaretele si nasicile iubitele au venit si desi au venit in zile diferite ne-am simtit bine si ne-am bucurat din tot sufletul de zambete de copil si chipuri dragi si imbratisari din toata inima. Apoi am primit numai minuni, minunate! Si carti de la mosicile noastre!!! Si atat de multa iubire! Copilul asta o sa fie atat de fericit si inconjurat de oameni buni:) Desi casa a fost inchisa o vreme, am inceput sa deschidem usor usa sa vina oameni cu sufletul deschis la noi. Si iesim la soare si eu inca ma bucur de Jeni Acterian si jurnalele ei timp in care fie'mea isi apara fatza cea mica de razele de soare cu manutele ei mici si degetelele raschirate. Astept primavara cu flori si copacii infloriti..soare mult si visez un picnic cu paturica si cu bebe la soare dormind. Si oamenii mei iubiti aproape!
Mi-e dor de rasete! Mi-e dor de fumul din curte si de vocile pitigaiate ale fetelor mele mici - surorele mele care acum is domnisorici, mi-e dor de drum la Piatra sau la Baia Mare, mi-e dor de masa cu peste si mujdei cu nuci gatit acasa, mi-e dor de caldura caci odata cu ea vine la pachet si fericirea!

Acum doi ani eram cu Sarga si Patlemus la Baia Mare si Luci ne facuse prajituri si ne-am dus cu "tati ei" la o cabana si am mancat papanasi si am sarit pe coclauri si am cules branduse apoi am coborat printre munti si vai pana la Piatra unde ne asteptau oameni buni si am baut palinca si am fost la Bisericani si Doamne cat de fericiti eram!! Si cat de fericiti o sa tot fim an dupa an pentru ca asa suntem noi..indiferent de gastile mele, eu am fost atat de fericita toti acesti 33 de ani:) Acum avem de educat o papusica, caci fericirea se invata..si musai se imparte.