vineri, 19 noiembrie 2010

Copii, vreti sa va spun o poveste?

A fost odata. A fost odata ca niciodata un baiat. Sau o fata?! Hm. A fost odata ca niciodata un baiat care o freca pe net zi lumina. O freca de acasa, intre spalat pe dinti, cafea si pishic. O freca la stop in masina, in drum spre birou. O freca la birou de la 10 la 18, cu pauza de masa aferenta, pauza in care o mai freca putin. O freca in weekend din trezire in culcare, . O freca dupa cum ziceam zi lumina si noapte intuneric.
Orele se scurgeau cu repeziciune si cearcanele se adanceau. Aparura pe rand mirc, iahu, hotmeil, plaxo, xing, twiter, blogu', feisbucu', gitocul, netologu, lumeaimica si inca niste alte locuri magice despre care nu va voi povesti acum.
Mustea de femei. Inalte, slabe, grase, curve, sfiinte, frumoase, urate, nasoase, coshoase, sarace, bogate. Mint. Toate pe net sunt superbe! Toate sunt frumoase. Si o buna parte dintre ele is inteligente. Alea cu blog! Desigur, exista si exceptii, dar nu despre ele vom povesti astazi.
Si cum o freca feciorul nostru pe net, intr-o zi dadu peste o fatuca. Una care parea ok. O rasfoi la inceput sarind peste randuri, apoi sa rase la poze, apoi ii cazu sub gene un "cacat" si rase, apoi tot citind asa, isi dadu seama ca retraieste cumva un sentiment uitat! Ceva ce simtise in liceu, cand fusese nevoit sa il citeasca pe Cioran! La fel ca atunci, si acum se regasea in fiecare rand. Fata asta simtea FIX ca el. Fata asta STIA. Doamne! Daca ea este aleasa?! Si citi si se infrupta cu gandurile fetei. Traii cu ea saptamana dupa saptamana, cand fata se bucura, se bucura si el. Cand fata suferea, plangea si el. Frecatul pe net devenise o obligatie fatza de fata aceasta, avea blogul ei pe mobil bookmarkuit, click dupa click de 12 ori pe zi. Habar nu avea cine era fata. De fapt nu ii pasa, stia ca ea era a lui si cu asta basta. Apoi o gasi pe twiter ala cu pui galben. Si curand o descoperi peste tot pe net. Cauta si gasea, de fiecare data bucurandu-se. Asa ca intr-o zi, dupa luni de zile, se hotari sa ii scrie. Greu moment. Mainile ii transpirau pe tastatura, cum sa ii scrie si mai ales de ce?! Daca o sa creada ca este un psihopat cum vezi in filme? Dar nu, ea nu ar fi crezut asa ceva. Doar o cunostea!!

"Draga mea..
nu. Suna aiurea. Draga..
Buna seara. Asa. Politicos. Asa i-ar placea.
Numele meu este xxxx. Fir'ar sa fie. Zici ca scriu o scrisoare de intentie! Nu e bine. Nu. Trebuie sa scriu ce ar scrie ea! Da! Asa i-ar placea si nu s-ar speria si mi-ar raspunde.

Buna,

iti citesc blogul de foarte multa vreme si vroiam sa stii ca .. (ca te-as lua acasa, ca sunt un prost care pica in limba dupa una care scrie pe net, una care sigur e o grasa infecta cu plod acasa, sau o terminata sensibila care scrie pentru ca nu are viata sociala si prieteni. Mama, cat e de greu!!)

sa stii ca multumita tie diminetile mele sunt mult mai vesele, la cafea. Toate povestile tale ma duc cumva inapoi in timp (sa moara vivian!!!) nu pot sa scriu. Nu pot.
Deci trebuie sa fac altfel. Ii voi comenta zilnic. Asa poate o sa vrea sa stie cine sunt."

Si incepu sa comenteze. Si apoi isi facu un blog. Unul pe care scrise franturi de gand, puse poze, mai tranti o piesa, ceva acolo, sa mai treaca vremea.
Apoi intr-o zi ea ii comenta ceva. Si el comenta inapoi. Si apoi incepura sa isi scrie pe mess. La moda e feisbuc, ei bine, se adaugara acolo. El era mic si gras si ochelarist. NOT!!!
La fel si ea. Mica, grasa, plina de cosuri, ochelari fund de sampanie sau sifon. Rupti in cur amandoi. Dar ce indragostiti!!
Asa ca au decis (ea adica) si a ramas ca se vad la o cafea. Si-a calcat camasa. Si blugii. Apoi i-a calcat din nou cu batista uda, sa le scoata dunga. Ea si-a facut baie la par. Si-a pus bigudiuri. Apoi s-a spalat din nou si a plecat cu parul aproape ud si prins intr-o coada de cal. Sau ponei.
La Macdo era plin, weekend, soare, toata tinerimea la masa si cafele. A asteptat-o cu un ghiveci din ala impletit in care atipise un ghiocel. Ea a iesit de la metrou val vartej, si-a desfacut parul, s-a privit in geamul de la KFC si invingatoare a pornit care coltul cu flori din Romana.
Cu ochelarii aburiti a zarit o silueta. El era. S-a indreptat zambind catre el, i-a facut cu mana. El a ridicat o mana sa o salute. Moment in care o blonda flu-flu a impins-o si s-a aruncat in bratele lui. Nu era el. El era mai in spate. S-au vazut. Doi stersi superbi. Doi oameni normali. Simpli. La fel.
Puah! La fel my ass!!

El nu a placut-o. Deloc. Adica a placut-o primele 45 minute, ce-i drept. Pana s-a prins ca ea nu il place. Deloc.
Asa ca daca ea nu il placea, a inceput sa ii caute foarte repede defecte. O frustrata clar. Sigur vrea sa se marite! Si plozii! Minim 2! Uratica. Si scrie asa..ciudat. O inchipuita. Ia uite cum isi baga mana in par. Nu, clar nu e genul lui. O infumurata. Da. O proasta. Si o curva. Asa sunt toate! El stie, doar e patit. De aia inca sta cu mama lui in casa! E satul de interesatele astea care cauta barbatii cu banii! Din aia care le plimba cu masinile! Sau le duc in cluburi. In realitate aia sunt niste magari care le fac sa sufere, dar ele, proastele pamantului..habar nu au! Ele tot pe aia ii vor. Pe aia care le bat sau le inseala. Dar au masini. Si bani. Si sigur au penisul foarte mare.

Ea l-a placut. Era dragut asa, dar nu avea nicio treaba cu ce isi imagina ea ca sta in spatele tastaturii. Era mai copilaros decat barbatul care scria. Oricum, era dragut, dar nu vroia sa il ia acasa. Nu vroia sa il ia nici macar de mana. Parea un barbat inteligent asa ca se gandi ca nu strica sa stea la povesti, oricum cafeaua o platea..Si vorbira. Si il simti plin de el si desi initial il placuse, isi dadu seama ca e ceva ciudat. Ca omul asta nu are nicio legatura cu ea. Ca e un strain pe care credea ca il cunoaste. Credea ca vrea sa il cunoasca. Apoi ii citi dispretul in ochi. Si discutia o lua pe o panta ciudata. Incepuse sa rada de ea, sa ii dea lectii. Era un frustrat si un depresiv si un terminat! Un mincinos si un prefacut. Un fals sensibil, picioare scurte, ochi de caine! Un orgolios muist care ii spunea cum o sa fie viata ei, unul care o compatimea pentru deciziile pe care nici ea nu stia ca le va lua.

Se ridicara si isi luara la revedere. Fiecare isi plati cafeaua, apoi se indreptara spre RATB si respectiv Metrou. El plin de fitze si deplin scarbit, ea razand si nevenindu-i sa creada ca a trait asa ceva. El isi infipse o tigara in gura si plin de spume isi jura ca o sa o rezolve el pe pitzipoanca asta. Ea puse mana pe telefon, isi suna prietenele si rase tot cu spume.
Ce proasta! Ce prost! Doamne Dumnezeule!!

In fapt nimic din cele de mai sus nu s-a petrecut niciodata. Insa oamenii aia exista si mi-e mila sau sila de ei, inca nu stiu. Pe unii ii cunosc, despre altii am auzit. Despre toti pot sa spun la fel: in fapt nu sunt decat niste cacati pe ei de frica. Frica de tot. Frica de adevar, frica de a fi ei insisi, frica de cel din fatza ta. Frica de a arunca toate cartile pe masa, ca si cand nu ai avea nimic de pierdut.
Asa suntem noi.
Daca iubim, cel iubit este cel mai frumos, cel mai desptept, cel mai bun. Desi e un paros, plin de bube care mai si transpira uneori (ca e si el om..), sau e un jegarel pe care il spalam si il aranjam (pentru noi!!!). Cand nu mai iubim omul devine zero barat. E sashiu! Chior de-a dreptul. Hidos!
Daca nu ne iubeste (sau nu ne mai, sau nici nu ne-a dar noi nu stim) devine dusmanul numarul unu. Sa moara, sa dispara. Femeie, barbat, toti suntem la fel. Toti gandim la fel. O iubim e zeitza, o uram, e carpitza.

M-a dezamagit un om. M-am socat, m-am suparat, i-am dat o palma peste bot in scris. Si apoi mi-am adus aminte cati oameni m-au dezamagit si mi-am zis, ei, la naiba fata! Tu nu te superi pe nimeni, caci asa esti tu.
Apoi m-a sters de pe feisbuc. Atat! Maxim am zis! Sa moara Vivian! Orice pot sa iert, dar asa ceva nu. Nu mai am un prieten. Era unul scurt dar era bun. Vedea frumos. Nu o sa imi fie dor de el pentru ca nu il cunosc. O sa imi fie dor sa il fi cunoscut. Dar..m-a sters. Nu mai sunt suparata nici dezamagita. Pentru ca eu mai am ..462 de oameni dintre care mai mult de jumate nu m-ar sterge:)) Si din jumatatea aia, cel putin 100 sunt langa mine, 50 imi sunt frati, 25 familie. Si cel putin 10 ma iubesc mai mult decat am eu idee.

Povestea de mai sus este o pilda. Nimeni nu o sa ne pice in poala nici macar ca prieten. Nu exista prietenie la prima vedere. Nu exista principii pe care 2 oameni, 2 straini, sa le aiba - la fel. Nu gandim la fel, nu iubim la fel. Nu ne pasa la fel. Eu stiu niste oameni carora le pasa la fel cum imi pasa mie. Pilda este pentru ei. Sau pentru mine si pentru ea. Sfiintele sfiintelor!

Dream om my beautiful:) Barbatii nu fug de noi, noi fugim de ei. Si bine facem, caci daca nu am rupe-o la fuga, am sfarshi cu picioare scurte, ochi de caine!!

Te iubesc.

(nu mai pot de ras)

Un comentariu: