Next mistake

A fost o vreme in care am crezut ca daca o sa iubesc foarte mult pe cineva, acel om o sa isi schimbe viata. Am simtit cum m-a iubit inapoi in fiecare secunda, nu conteaza ce fel de dragoste era, ERA acolo. Dar, nici nu si-a schimbat viata si nici nu a lasat sa fie distrusa a mea de planuri nebunesti.
A fost o vreme in care mi-am dorit un copil, socand astfel puritana audienta care nu intelegea care e marea scofala sa vrei un copil fiind nemaritata, avand un job care nu este neaparat o cariera, locuind in sufrageria parintilor la varsta la care macar o garsoniera cu chirie era de bon ton.
A fost o vreme in care am obosit sa aud reprosuri zilnic si am acceptat sa intru in ceva care nu a fost nicio secunda ce parea sa fie.

Toate vremurile de sus au trecut la o bataie din palme. Paradoxal, EU cea care slavea iubirea si batea cu pumnii in piept (-ul mic as completa razand) am inteles ca nimic nu este ce pare a fi. Nu am nevoie sa se schimbe nimeni in cine mi-as dori eu sa fie doar pentru ca Eu iubesc acea persoana.
Nu o sa incetez niciodata sa iubesc persoanele cele mai nepotrivite, asumandu-mi riscurile necesare. As muri putin cate putin, prefer sa imi moara neuronii in urma crizelor de nervi si sa iubesc in continu oameni care poate nu merita . Hai sa fim seriosi, si pe aia rai trebuie sa ii iubeasca cineva. Eu mi-am facut numarul, am iubit si am fost draguta cu cei din jur, buni sau rai. Pana mi-a trecut dragutenia si m-am transformat in ceea ce uram cel mai mult. In "sotia" geloasa nejustificat - cu scuza ca stiu eu mai bine ce se petrece de fapt; in mama care isi pocneste copilul retard care fuge din casa ca sa se mai joaca inca o ora; in baba care plateste tinerei pentru a fi suportata (da, sa mi se pupe inelul as zice, ca platesc).

Urasc si iubesc fara sa simt nimic de fapt. De doua zile sunt acasa. Nu imi lipseste nimic dintr-un motiv simplu. Pe zi ce trece ma implinesc pe mine insami. Si da, poate o sa devin inca una din speciile despre care radeam acum ceva vreme, dar cui ii pasa?! Pana la urma chestia asta cu despicat firul in patru a devenit obositoare, scriu aici pentru ca altfel as cobori sa imi iau tigari si e 11 noaptea, cartier periculos, eu bronzata si o bunessa toata..la naiba, as fi atacata ingrozitor.

Nu stiu cand va veni momentul in care o sa invat sa imi vad interesul, dar sunt pe calea cea buna, jur. E teribil de placut ce se petrece! Intr-o mutzenie absoluta, mai las sa scape rare frustrari si mai dau cu mucii in fasole. In rest..mi-e rau inca de oboseala, bila mea se revolta si daca as manca, as vomita inzecit. Gatesc ardei umpluti cu orez, salata de vinete, orez calugaresc (ramasese de la ardei si era pacat).

Urmatoarea mea mare greseala nu va avea nicio legatura cu mine. Promit. Eu mi-am facut numarul la capitoul mari greshale..Napolact, brandul meu favorit a facut Sana cu miere..Bun de tot spotul, o sa incerc si Sana. La naiba ce scump e laptele batut de la Napolact, cincizecisidemii..pfai! si bun..ca la bunica..

Noapte buna.