Alege-ma pe mine

....
zise o voce mica si intinse o manutza. Dar o pocnitura de bici ii rasuna in ureche.
- Tu sa taci! Nu esti demn sa vorbesti! Cine poate sa creada ca o taratoare ca tine e capabila sa conduca asa o expeditie importanta?!
Miriapodul lasa privirea in jos si isi aseza cele 24 de picioare unul langa altul, intr-un gest de profunda umilinta.
- Alege-ma pe mine..spuse din nou, sfarsit..

Lacusta verde uriasa il privi, ii ridica cu varful batului barbia si cautandu-i privirea intreba:
- Crezi ca poti?! Nu ai facut nimic pana acum memorabil..nu faci decat sa te plangi mereu, sa enervezi tot ce misca la firul ierbii..Toti se plang. Si toti fug de tine..si tu, cu multele tale picioare, dupa ei! Te plimbi din grup in grup, crezand ca esti placut, simpatic. Te urmaresc de ceva vreme..stiu ca iti doresti sa fii ca ele, dragutele libelule..cu toti avem un grup aspirational dragule..Insa....sa ne vedem lungul nasului. Nu esti decat o ganganie iritanta, ciudat "construita". Am mai auzit vorbe in luminis, nu toate de bine.

Doi ochi tristi se ridicara din pamant:
- Doar de rau? Sau ai auzit si de rau dar si de bine? Si mai multe de bine? Poate destul de bine, ca cele de rau sa para asa..zise in joaca!
- Taci..opreste-te..despre asta vorbim. O sa zapacesti pe toata lumea. Vorbim de o experienta care ne va schimba viata tuturor, nu stiu daca esti in stare sa te ocupi de lucruri marunte..darminte de ceva asa maret?! Eu nu cred ca e totul "rau" in tine, dar dragule..Nici macar nu esti destul de MARE ca sa poti face asa ceva..
- Dar eu atat cresc. Sunt CRESCUT maxim, mai mult de atat nu o sa cresc niciodata..


Lacusta uriasa verde il privi cu dispret. Inca un nesuferit de miriapod care crede ca poate sa faca orice..apoi dispretul deveni mila..
Miriapodul se aseza pe pamant si se lungi, ridica usor capul si privind lacusta uriasa verde in ochi, impinse in cele 12 picioare din fata si se ridica, apoi mai impinse inca o data si se ridica..Ramasesera 2 picioare adanc infipte in sol, Miriapodul era acum mult mai inalt decat lacusta uriasa verde si chicotind intreba:
- Acum sunt destul de mare sa pot sa conduc ORICE, nu zici?
Tremura in vant, apoi se prinse de antenele lacustei razand cu putere:
- Nici nu ma gandeam ca pot sa ma ridic si sa stau in doua picioare! Si uite ce chestie! As putea sa ma asez pe tine, sa ma tin de antene si tu sa ma conduci in marea expeditie! Ai putea sa fii echipa mea!
Lacusta uriasa verde incepu sa rada, surprinsa de naivitatea Miriapodului. Asa cum auzise in padure, miriapodul era nebun! Dar era un nebun simpatic..
- Alege-ma pe mine, zise din nou.

Incet. Cu o voce calda.