joi, 26 februarie 2009

Aud o melodie si e totusi atat de liniste..





La lune de papier (1/14/2008 12:00:11 AM): as vrea sa facem un fel de intaniri sa invatam impreuna ca e mai safe asa.. adica putem sa facem ca niste meditatii intre noi ;))

sorin nae (1/14/2008 12:00:22 AM): da, facem
La lune de papier (1/14/2008 12:00:23 AM): asa tinem mai bine minte
La lune de papier (1/14/2008 12:00:42 AM): sambata, cand nu muncim sau seara..dar noi seara suntem morti de la munca
sorin nae (1/14/2008 12:00:43 AM): am vb si cu pitica de asa ceva
La lune de papier (1/14/2008 12:00:52 AM): am putea sa facem cateva ore sambata si duminica
sorin nae (1/14/2008 12:01:14 AM): nu neaparat, ca putem sa dormim si ne vedem la 6 dimineata si stam pana la 9
La lune de papier (1/14/2008 12:01:34 AM): dimineata la sase? hahahaha. esti nebun
sorin nae (1/14/2008 12:01:50 AM): eu asa fac, vin de la serv si dorm si ma trezesc la 3 ca e liniste , invat si plec la serv
La lune de papier (1/14/2008 12:01:54 AM): sambata daca facem 4 sau 5 ore e super si duminica la fel si in timpul sapt mai strangem
La lune de papier (1/14/2008 12:02:06 AM): eu nu pot noapte..sunt varza
La lune de papier (1/14/2008 12:02:23 AM): adica acum pot sa stau pana la 1 , 2
sorin nae (1/14/2008 12:02:25 AM): eu dorm de la 8 seara la 3 dim
La lune de papier (1/14/2008 12:02:30 AM): dupa munca stau si scriu la lucrare
sorin nae (1/14/2008 12:02:39 AM): 7 ore de somn sunt ok
sorin nae (1/14/2008 12:02:46 AM): gresit
La lune de papier (1/14/2008 12:03:26 AM): da ma..dar eu dorm la ai mei..adica in sufrageire..cum sa ma culc la 8??
La lune de papier (1/14/2008 12:03:31 AM): ca la mine e mereu agitatie
sorin nae (1/14/2008 12:07:27 AM): nasol
La lune de papier (1/14/2008 12:08:51 AM): da..stiu..dar nu am ce sa fac
La lune de papier (1/14/2008 12:08:57 AM): si asa caut pe net legata cu tel mobil..
La lune de papier (1/14/2008 12:09:03 AM): inca nu am net la mine in sufragerie
sorin nae (1/14/2008 12:14:43 AM): cum pe mobil bre
La lune de papier (1/14/2008 12:14:57 AM): adica conectare cu tel mobil la laptop
La lune de papier (1/14/2008 12:15:01 AM): cu un cablu
sorin nae (1/14/2008 12:26:24 AM): aham.. bine hai vezi ce scrii, pa

E asa de liniste..A trecut un an. M-a intrebat tata "cum ma nu l-au mai gasit niciodata pe baiatul ala?" . Uite asa tata, nu au cum sa il gaseasca. Tata nu stie nici despre insula, nici despre noi toti, cei care stim. A sunat Andi azi, eu dormeam si iar visam chestii ciudata. Sunt nemultumita de mine, nu vreau sa ma mai gandesc la nimeni care ma scoate din minti. Sunt nemultumita de nemultumirea unora, cea despre care eu cred ca exista, nu am confirmari. Si nici nu mai caut. Mi-a spus Andi ca ne vedem maine, ca a trecut un an. Un an de la ce?! In cat suntem?? Cum sa treaca un an. Am inchis telefonul si am uitat ca m-a sunat, acum am deschis computerul si mi-am adus aminte cum mi-am facut curat in mess si cum am pus oamenii frumos in grupuri, cum Sorin e acolo si nu am avut nicio secunda intentia sa ii sterg adresa. In arhiva sunt mesajele noastre, bancuri trimise in masa, sa radem toti o data. Cand am dat copy-paste la discutia de mai sus am avut senzatia ca a avut loc in ianuarie 2009, cum ma a trecut un an?!
Maine dimineata o sa ma trezesc si o sa ma urc in masina. La fel cum pe 4 mai am mers la Alma si am stat cu oamenii care l-au iubit pe So, o sa ma vad si maine cu ei, pret de cateva ceasuri. Sa vorbim despre So, o sa mergem la o slujba. Stiu ca gresesc si ca nu e corect fatza de Suz si mai ales fatza de Sorin sa nu vad intalnirea noastra ca pe una comemorativa, dar..nu sunt pregatita sa simt ca Sorin nu este, nu mai este. Poate ca in mine a ramas viu sentimentul pe care il au copii cand sunt mici si nu inteleg cum e de fapt cand cineva moare, la mine nu moare nimeni..sunt constienta cum sta treaba, insa in copilaria mea din suflet, oamenii nu mai mor de multa vreme. Se transforma in idei si pleaca in povesti unde sunt fericiti.
Tu poate esti un sunet..o nota muzicala..I will let go..
There is nothing to let go of. He's gone..




Un comentariu:

  1. nici mie nu mi se pare real ca a trecut un an. nici eu nu pot accepta asta. nu-ti cere scuze, ca simt la fel. de-asta nici n-am venit cu andi la alma atunci. n-as fi suportat o slujba comemorativa si o atmosfera trista. am preferat sa stau cu cei cu care eram in aceeasi zi anul trecut, cu cei care l-am vazut ultima oara. si care stim cum a fost. si sa povestim lucrurile vesele despre el. nu exista decat unul singur trist. de ce sa ni-l aducem aminte pe ala. amintirile frumoase cu el sunt coplesitoare.

    RăspundețiȘtergere