Ce-a mai sarit capritza noastra si ce mici pitici mai are

In trupul unei femei de cam 30+/-1 ani traieste de tot atata vreme un pitic care nu da voie femeii sa iasa decat rar-rar de tot la suprafata. Cand piticul este nervos, tipa la oameni care iubesc femeia care s-a uitat pe sine, judeca tot ce il inconjoara, nimic nu e destul de bun, totu'ii pute piticului..
Am incercat sa adorm noptile trecute si de fiecare data cand inchideam ochii, pe sub pleoapele mele plasma se desfasurau cadru dupa cadru filme de animatie, tablourile lui Dali, scurzandu-mi-se in minte, un copil imbracat in costum, cu vestutza, imi da lectii de viata si ma sfatuieste sa ma trezesc. M-am trezit constatand ca am pierdut femeia din mine undeva, habar nu am unde. Atat de bine ma simt sarind si topaind si golanind cu baietii incat ma intreb daca nu cumva la mijloc e jocul marsav al zisului pitic! Parca il vad frecandu-si mainile de drag..Am incercat sa "experimentez" chestii, am dezbatut azi indelung cu mine insami (cand piticul era plecat) si am ajuns la concluzia ca trebuie readusa la viata cumva femeia aia..nu stiu sa spun cand am pierdut-o, nu stiu unde sa o caut dar ma gandesc ca trebuie sa existe macar o sansa sa o iau inapoi in timp pe un fir de viata si sa vad unde este..Exista scoli inalte unde inveti sa devii o doamna sau trebuie sa te nasti asa? Desigur "domnia" nu se reduce la oja jungle red pe unghii, creme, fond de ten si papuci cu toc (pe care btw n-am reusit sa merg decat in conditii de maxima necesitate - nunti, botezuri, cumetrii)..Vara 2008 o sa imi ramaie cumva in minte, caci e vara in care m-am simtit femeie, m-am purtat ca atare, am purtat chiar si fustitze, sandalutze, decolteuri, etc..insa toate cu un singur scop. Marsavesc. Acela de a seduce. Au urmat luni de zile in care m-am amagit cu povesti pana cand m-a pocnit frica lui Jerry Maguire - eram singura cuc si nimic nu e mai rau decat sa fiu singura. Asa ca undeva acolo am ucis femeia din mine si piticul si-a pus tenisii si a atacat. Aproape sunt convinsa ca povestile mele de iubire au fost doar in capul meu. Mereu. Hihi! Printii nu exista, am vazut eu cum e treaba cu cariera si cu banii, sunt o capoasa plina de ea, orgolioasa si cu gura mare..si peste toate mai car dupa mine si fiara asta care imi macina sufletul.
Sa imi fac lista pentru 2009?! Caci de la implinirea celor 30+/-1 ani mi-am cam facut de cap si am trait nebuniile celor 20 de ani. As creste insa mi-e bine la 18-20..teoretic mi-e bine. Chestia asta cu spiritul tanar suna bine insa ma scoate din sarite sa aud over and over ca sunt deja mare si ar fi cazul sa am alt fel de viata. Si o sa fac o lista. O sa o pun intr-un plic si o sa tai de pe ea luna de luna cate ceva.

Acum am din nou timp. Nu ca as mai fi avut nevoie de timp, slava Domnului am stat deja 2 luni acasa..soarta probabil ca imi pune o festa la cale, but..who carres, we'll see. Mi-e foarte clar ca de muncit pentru altii e destul de complicat mai ales datorita caposeniei mele si minunatei gurii care nu poate sa taca. Sub semnul unei dreptati care nu exista nicaieri pe lume, eu ma trezesc purtator de cuvant si cer in schimbul corectitudinii mele, acelasi lucru. Bullshit. Ca si in amor, indiferent cat dai, nu stii niciodata ce vei primii inapoi. O sa scriu usurel povestea pe care un tata o va desena din dragoste pentru copii lui, poate iese pe hartie asa cum imi iese de frumos pe gura.. Apoi o sa incep sa invat sa merg pe tocuri, am vazut niste filme in ultima vreme si am fost inconjurata in ultimi ani de niste mujeres femininas..Conteaza nene sa fii pe tocuri! Hm..O sa fac niste eforturi supra omenesti sa ma maturizez..Si nu o sa mai astept/caut nici un print pe nici un cal caci nu vine nene..nici macar calul singur! Imi aduc aminte de jocul ala cu cubul si cu interpretarile care se fac in functie de ce alegi. La mine calul (barbatul) era PRIPONIT langa cub (eu), ce-au mai ras Margaretele cand m-au auzit..M-am simtit bine in vacanta asta, cred ca a fost o lectie de viata. Inca una! Ca si in filmul My Best Friend's Girl, am avut nevoie de o gasca de oameni foarte misto ca sa vad ca de fapt eu am norocul fantastic de a fi inconjurata mereu de oameni minunati..si ca desi sunt diferiti, fiecare are ceva-ul ala care pune piesa cu piesa la un puzzle care ma ajuta sa formez ceva, habar nu am ce, insa nene..e clar: I KNOW PEOPLE! Multi. Nici macar nu imi pasa cati dintre ei ma iubesc inapoi, eu stiu ce simt pentru fiecare. Sa ne revenim din delir. Nu sunt speciala asa cum ma alinta Miba Baby, nu sunt o mega-profesionista asa cum imi zicea GT, nu sunt multe, multe alte lucruri pentru ca nu simt ca as fi. Toti oamenii astia care mi-au spus ce sunt si cum sunt au facut asta pentru ca ma iubeau/iubesc. Habar nu am cine sunt. M-am simtit 7 zile ca si cand abia am terminat liceul si is anul 2 la facultate. Daca maine m-as duce la birou, inconjurata fiind de persoane responsabile, profii, etc..m-as purta ca atare..Imbraca-ma in ren si da-mi drumul intre copii si voi fi acolo, trup si suflet. Asta sunt. O caprita care sare, in care zace un pitic nebun care a ucis o femeie dupa care se uitau masculii (cu scopuri nobile desigur, nu va ganditi la mascari, depravari si cine mai stie ce), care inchide ochii si vede animtie si Dali, care plange cu un ochi si cu unul rade, care viseaza si nu vrea sa se trezeasca de frica sa nu cumva sa isi piarda colivia in care s-a simtit atat de bine ani de zile, colivie care ii este legata de un picior cu un lant. O tarai dupa mine. Stiu eu de ce..Cand nu o sa imi fie bine intru acolo si trag obloanele. Am inchis.

"fericirea e un lucru mărunt, e o aripă care vibrează, fericirea e un lucru mărunt, un pitic ce dansează"