Despre cum o iubim noi pe Anca Parghel

(foto de Alexandru Zaharia )

Mesajul de ieri al Sargai m-a lasat fara aer cateva secunde.
Pe Andra aproape a busit-o plansul iar asta mica ne scria de acasa cum nu intelege de ce pana si unei luptatoare i se intampla sa fie doborata.


Am gandit la rece si am stiu ca de fapt o deja invingatoare in lupta cu cancerul nu va fi niciodata o invinsa, nici macar daca acest cancer recidiveaza.


Anca Parghel nu este un om care va pierde in fata unei boli. Fiecare celula a ei este VIATA, are atata iubire de primit si de dat inapoi incat nici macar o boala nu poate schimba acest lucru.


Am citit cateva stiri in presa - mizerabil suna tilul care ne spune sa ne pregatim de ce este mai rau..Oare desteptul ala (sau aia) se gandeste inainte sa publice un articol?! Este destul sa scri ca cineva are CANCER - cuvantul in sine suna ingrozitor si cred ca stim toti cum sta treaba cu boala asta, nu?


(Sar parleazul si fac o paranteza: DA propunerii de lege cu stirile pozitive si negative! Da, futu-i mama masii de tara plina de cretini! Sa difuzeze stirile "negative" dupa 11 noaptea, sa vada tot ochiul si violul si omorul. Sa delimiteze "negativul" de "pozitiv" ca m-ar distra sa vad stiri cu politicieni troscovitzi sau spagari..dar nu mai pot sa vad sange in miezul zilei, la ora 5 si apoi la 7..In fine!)

Anca rade din tot sufletul, canta din tot sufletul. Vocea ei este cu mine de la primul telefon pe care il primesc dimineata, pana la ultimul..Si desi noi nu ne stim, sunt convinsa ca stie cat de iubita este:)



Noi, trei fete cucuiete te iubim. Si ca noi sunt mii de oameni.
Eu te iubesc pentru "mi-am dat doua palme si mi-am spus inapoi la viata! Ai innebunit?"..