Semne

Credeti in semne? Vi se intampla sa va aflati intr-o conjunctura anume si sa "cititi" semne? Eu cred ca totul se intampla cu un motiv pe lume asta. Cred ca toate experientele mele se petrec astfel incat eu sa invat ceva. Invat de cand ma stiu..Si totusi ma trezesc la 30 de ani la fel de proasta si suferind. Oare nu am invatat nimic?!
Stiu ca sanatatea este cea mai importanta. Stiu ca sanatatea mea depinde in mare parte de cat de fericita sunt. Stiu ca ma imbolnavesc mai usor cand sunt trista. Stiu ca am avut o perioada in care ma simteam invincibila pentru ca iubeam si eram iubita. Mai stiu ca nimic foarte bun nu dureaza foarte mult. Stiu ca pentru tot ce primesti trebuie sa platesti. Stiu ca din ce dai mai mult din ce vei primi mai putin in schimb si totusi eu simt acel putin ca pe foarte mult. Nici nu astept mai mult. Stiu ca am lasat oameni sa imi faca praf viata si am iesit din multe ecuatii doar ca sa nu sufere "cineva", cealalata persoana. Am obosit.
Am vazut un "semn" in tot ce este in jurul meu. Am avut doua accidente mici cu masina la distanta de cateva zile, apoi mi s-a ars un bec, apoi si al doilea. Am mers in bezna pe strazi doar cu luminile de pozitie. Apoi am gasit bufniciorul. Eu cred ca nu mai trebuie sa merg cu masina. Si totusi e o provocare. O sa merg. Dar daca toate sunt semne?
Am cunoscut un om de care m-am indragostit nebuneste. Nu aveam nici o sansa. A aparut in viata mea dupa multe luni. Si m-am indragostit din nou. La fel ca prima oara, nu am avut nici o sansa. Dar cand omul acesta a aparut a treia oara am "citit" ca e un semn. Si am avut toate sansele si am iubit fara sa ma gandesc la un viitor. Pentru ca semnele citite imi spuneau ca nu e un viitor ci DOAR O CLIPA. Aceea.
Am gasit o scrisoare catre "prietenele" mele din copilarie. Scrisa acum 4 ani. Am citit-o si am ras cu lacrimi in gat. Viata mea de azi este tot aia de la 26 de ani. Prietenele mele nu au primit niciodata aceasta scrisoare, dar eu am gasit-o acum, cand ma aflu intr-o situatie similara . Acelasi "prietene", alta gasca de oameni, caci am evoluat in cei 4 ani jumatate. Ce sa citesc din acest semn adus de scrisoare?!
Unii oameni nu se vor schimba niciodata, move on si scapa de ei din jurul tau sau trimite scrisoarea si afla un deznodamant. Grea decizie, nu?
Sunt inconjurata de evenimente pe care le percep ca pe niste semne insa habar nu am sa descifrez insemnatatea acestora.
Am obosit. As vrea sa ma culc intr-o cutie de pantofi, la fel ca bufniciorul si sa atipesc. Nu vreau sa mor, doar sa atipesc si in somnul meu sa fie pace. Sa nu mai fie nici o urma de invidie, sa nu mai fie gelozii nejustificate, certuri inutile, barfe de cartier. Sa fie liniste si atat. Nu trebuie sa schimb "prietenii", trebuie sa schimb TOT. Nu pe mine, caci mi-e foarte clar ca eu nu sunt altfel. Asta sunt eu. Mi s-a spus asa: "Tu nu esti un om rau, dar ai o gura spurcata. Cand zici ceva, zici cu asa un patos de parca e sfarsitul lumii".
Asa este. Zic din suflet. Nu cu ura ci mai sincer decat pot suporta unii oameni sa auda. Sorry! Take it or leave it! E un semn!!
Aseara am stat in jurul unei mese si am povestit anii copilariei. Concluziile sunt asa:
- eram uratica
- l-am iubit pe Bogdan cu stoicism!
- am fost MEREU in centru atentiei si povestile mele au fost cele mai bine spuse (ma ia lejer varu' Diesel si despre Dan Magazie nici macar nu are rost sa povestesc, dar deh! eu is femeie)
- am avut parte de cele mai tari distractii desi nu aveam bani niciunul, saracul Vioara era sponsorul oficial al gastii
- ne-am iubit si ne-am urat din varii motive, insa am fost ca fratii timp de cam 15-20 de ani
- am fost oaia neagra a gastii mereu:))
Si totusi..ma imbrac, ma incalt sa ies din casa oamenilor. Oamenii ma strang in brate si imi spun : Sa mai vii la noi!
De ce nu vii mai des?
Suna-ne ca suntem acasa!
Iti gatesc ceva bun!
Hai sa dormi la noi!
.......................................................
E un semn bun? Sunt un om bun sau doar o buna animatoare? Am fost o mica vedeta de cand ma stiu, in jurul meu au fost mereu oameni care m-au facut sa ma simt centrul atentiei, nu sunt o paiatza care "joaca" singura pe o scena. Am avut parte de cel mai bun public, de spectacole interactive extraordinare. Si totusi, cum ar zice draga de Malai: bine ca ai venit cu baiatul asta, sa mai taci sa te odihnesti si tu:))
Vorbesc foarte mult! Ma urasc uneori pentur asta, insa de cate ori vorbesc AM CEVA DE SPUS. Nu caut sa fiu centrul unui univers, mi-e suficient ca is centru universului meu:)
Si ii iubesc pe oamenii de pe planeta asta. Cred ca e un semn..


(Aceste randuri de mai sus nu se refera la o persoana anume, ci este o generalizare. Scriu asta pentru ca nu vreau ca Miba baby sa creada ca am ceva cu el:) Si nu am nimic nici cu o alta persoana anume, este blogul meu, jurnalul meu, is framantarile mele si totul este generalizat. Nu vreau sa se simta vinovati oameni care nu au nici o vina. Au contraire..)
Luv.