Am citit acum cateva zile (doar ca nu mai stiu unde) ca pana in 40 de ani m-am antrenat, ca sa pot sa merg pe calea corecta, cea care poate imi era harazita. La 40 huzuream (well, nu chiar), asa ca 42 a decis soarta.
La scoala m-am inscris in ultima zi, la exament am ajung dupa ce am inceput "prima zi de scoala" a lui K. Examenul a fost unul oral, in fata celor trei profesori, eu, nevorbita, ei..rabdatori. Nu stiu daca ceea ce aveam eu erau emotii sau pur si simplu logoreea nu imi dadea pace, cert e ca am vorbit..Apoi am plecat acasa, si a inceput panica. Oare cum o sa fie inapoi la scoala? Oare toti colegii vor fi la fel de draguti ca cei doi pe care i-am cunoscut pe palier, inainte de examen? Apoi am ras si mi-am dat seama ca sunt prea batrana ca sa am aceste griji, ca anii in care eram "dintoasa" sunt de multa vreme dusi, ca nu voi mai suferi din cauza unor rautati, pentru ca, ce sa vezi..le-am cam trait pe toate:)))
E de ras, dar si de plans. In liceu am fost fericita, foarte fericita. As putea sa scriu volume despre 5T si Gurita si Mirela mea draga, si experientele noastre de copile bune..Inca am toate biletelele..Inca mi-e dor de mine in liceu, inca ma uit la poze si ma bucur de noi, fetele minunate care am fost..
Scoala cand esti mare vine la pachet cu responsabiliatea. Am chiulit o data, voit. Am lipsit o saptamana pentru ca nu mi-am dat seama ca vacanta picilor mei nu inseamna ca TOATA lumea e in vacanta. Si am mai lipsit cand am fost bolnava, adica..de ziua mea:)) In rest, ma duc la scoala ca nebuna, cu asteptari imense, cu emotie in stomac, ma infranez sa nu vb peste altii (nu imi iese mereu..), incerc sa ma tin cat pot de tare in frau, dar realitatea este ca aceasta noua exeperienta ma face foarte fericita. La inceput mi-a fost greu sa citesc textele, avem la fiecare curs lecturi obligatorii si cel putin un text optional. Le citeam cu mintea framantata de multe alte lucruri, fara sa inteleg de fapt "ce a vrut sa spuna poetul". Ce e drept, nici nu va asteptati la niste "poeti" usor de inteles, au contraire, ce dezbateri, ce contraziceri, ce de pareri despre teorii ale unora si altora. Eu, venita dintr-o lume cu numere si negocieri, cu evaluari "de dat la gioale" si fake cat cuprinde, am picat in capcana cercetarilor despre..om. Well, omul ca omul, dar cercetatorul de om este o specie aparte. Am crezut mereu ca EU am citit mult. Foarte mult. Azi simt ca am citit putin. Si prost. Si rapid. Si fara suflet. Ca de fapt in ultimii 15 ani, nu am citit. Nu asa cum citeam candva. Reintoarcerea la litere e ca o reintoarcere la mine. Reading is cool. Si as fi vrut sa nu fi pierdut 15 ani cu necititul cu suflet. Nu au fost dusi pe copca, am invatat multe in acesti 15 ani, dar simt ca am si pierdut destul..
Realitatea este ca m-am simtit proasta. Ceea ce nu mi s-a mai intamplat demult, dar poate ca ma invarteam unde nu trebuie. Ma bucur ca m-am simt proasta, caci poate asa imi mai dispare din elanul de a fi eu aia care le stie pe toate si le-a trait pe toate..Desi e greu, e greu sa nu gasesc similitudini in absolut tot ce citesc sau aud intr-o discutie. Cred ca omul este cel mai minunat lucru dintre toate lucrurile pe care eu le iubesc. Si desi omul nu este un lucru, o sa aleg o vreme sa fie lucrul meu. Scriu despre ce fac oamenii cam de cand am invatat sa scriu. Asa ca..acum sper sa invat sa scriu corect, si mai sper ca scrisul meu despre om va ajuta sau macar va bucura pe cineva. Asa cum ma bucura pe mine tot ceea ce citesc, de cateva saptamani si mai bine, incoa'
Ma duc la scoala. Ma intorc pe blog. Am un curs care mi-a sadit ceva in suflet, apropos de social media..E de rau, dar e de bine. Habar nu am daca mai citeste cineva acest blog, dar pana la urma, cand m-am apucat de el, nu era pentru altii, era pentru mine. Asa ca bine m-am regasit!
si fix ca pe vremuri, programul se incheie cu o ilustratie muzicala:
https://www.youtube.com/watch?v=NrgcRvBJYBE
La scoala m-am inscris in ultima zi, la exament am ajung dupa ce am inceput "prima zi de scoala" a lui K. Examenul a fost unul oral, in fata celor trei profesori, eu, nevorbita, ei..rabdatori. Nu stiu daca ceea ce aveam eu erau emotii sau pur si simplu logoreea nu imi dadea pace, cert e ca am vorbit..Apoi am plecat acasa, si a inceput panica. Oare cum o sa fie inapoi la scoala? Oare toti colegii vor fi la fel de draguti ca cei doi pe care i-am cunoscut pe palier, inainte de examen? Apoi am ras si mi-am dat seama ca sunt prea batrana ca sa am aceste griji, ca anii in care eram "dintoasa" sunt de multa vreme dusi, ca nu voi mai suferi din cauza unor rautati, pentru ca, ce sa vezi..le-am cam trait pe toate:)))
E de ras, dar si de plans. In liceu am fost fericita, foarte fericita. As putea sa scriu volume despre 5T si Gurita si Mirela mea draga, si experientele noastre de copile bune..Inca am toate biletelele..Inca mi-e dor de mine in liceu, inca ma uit la poze si ma bucur de noi, fetele minunate care am fost..
Scoala cand esti mare vine la pachet cu responsabiliatea. Am chiulit o data, voit. Am lipsit o saptamana pentru ca nu mi-am dat seama ca vacanta picilor mei nu inseamna ca TOATA lumea e in vacanta. Si am mai lipsit cand am fost bolnava, adica..de ziua mea:)) In rest, ma duc la scoala ca nebuna, cu asteptari imense, cu emotie in stomac, ma infranez sa nu vb peste altii (nu imi iese mereu..), incerc sa ma tin cat pot de tare in frau, dar realitatea este ca aceasta noua exeperienta ma face foarte fericita. La inceput mi-a fost greu sa citesc textele, avem la fiecare curs lecturi obligatorii si cel putin un text optional. Le citeam cu mintea framantata de multe alte lucruri, fara sa inteleg de fapt "ce a vrut sa spuna poetul". Ce e drept, nici nu va asteptati la niste "poeti" usor de inteles, au contraire, ce dezbateri, ce contraziceri, ce de pareri despre teorii ale unora si altora. Eu, venita dintr-o lume cu numere si negocieri, cu evaluari "de dat la gioale" si fake cat cuprinde, am picat in capcana cercetarilor despre..om. Well, omul ca omul, dar cercetatorul de om este o specie aparte. Am crezut mereu ca EU am citit mult. Foarte mult. Azi simt ca am citit putin. Si prost. Si rapid. Si fara suflet. Ca de fapt in ultimii 15 ani, nu am citit. Nu asa cum citeam candva. Reintoarcerea la litere e ca o reintoarcere la mine. Reading is cool. Si as fi vrut sa nu fi pierdut 15 ani cu necititul cu suflet. Nu au fost dusi pe copca, am invatat multe in acesti 15 ani, dar simt ca am si pierdut destul..
Realitatea este ca m-am simtit proasta. Ceea ce nu mi s-a mai intamplat demult, dar poate ca ma invarteam unde nu trebuie. Ma bucur ca m-am simt proasta, caci poate asa imi mai dispare din elanul de a fi eu aia care le stie pe toate si le-a trait pe toate..Desi e greu, e greu sa nu gasesc similitudini in absolut tot ce citesc sau aud intr-o discutie. Cred ca omul este cel mai minunat lucru dintre toate lucrurile pe care eu le iubesc. Si desi omul nu este un lucru, o sa aleg o vreme sa fie lucrul meu. Scriu despre ce fac oamenii cam de cand am invatat sa scriu. Asa ca..acum sper sa invat sa scriu corect, si mai sper ca scrisul meu despre om va ajuta sau macar va bucura pe cineva. Asa cum ma bucura pe mine tot ceea ce citesc, de cateva saptamani si mai bine, incoa'
Ma duc la scoala. Ma intorc pe blog. Am un curs care mi-a sadit ceva in suflet, apropos de social media..E de rau, dar e de bine. Habar nu am daca mai citeste cineva acest blog, dar pana la urma, cand m-am apucat de el, nu era pentru altii, era pentru mine. Asa ca bine m-am regasit!
si fix ca pe vremuri, programul se incheie cu o ilustratie muzicala:
https://www.youtube.com/watch?v=NrgcRvBJYBE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu