serialul asta cu anatomia lui grey apare in viata mea numai in momentr cheie. la el ma uitam cand am ramas gravida (nu chiar..in timpul..), la el m-am uitat toata sarcina, am nascut cu ultimul epidod din sezonul 6, am facut o pauza si cum am avut o "chestie", cum jang, serialul.
si acum termin sezonul 8. si nu e cel mai bun moment din lume, dar e cel mai bun moment din lume ACUM pentru mine.
acest post nu este neaparat o "justificare"ci mai degraba este ceva ce imi repet mie in minte, ca poate daca imi tot repet o sa se intample o minune.
maine am 35 de ani. sunt 25, dar nu ii pasa oricum nimanui. pentru ca celor carora trebuie sa le pese au uitat sa numere. intr-un fel e minunat si asa.
pentru tata am 15 ani. nu ies afara dupa ora 10 seara. nu pot sa plec cand vreau la mare. sau ..oriunde. nu am voie sa am o parere, caci oricum habar nu am, eu vorbesc din carti. de 20 de ani orice as face, niciodata nu e destul, pentru ca voi ramane in veci la 15 ani pentru tata. paradoxul este ca acum 20 de ani, cand aveam 15 ani, tata habar nu avea cine sunt. eram in clasa a 10 a invatam bine, mergeam la olimpiade, nu ma pupam cu baieti, sufeream dupa acelasi Bogdan de la etajul 1 - dupa care sufeream TOATE ca proastele. Nu beam, nu fumam. Eram un copil cuminte care lua note mari. nu a fost destul niciodata. Pentru ca mereu au existat alti copii in anturajul nostru care faceam ceva care era mai "smecher". Olimpiadele mele nu au contat niciodata, pun pariu ca daca il intreb nici macar nu stie ca am fost vreodata la o olimpiada. Sau nu cred ca stie ca inainte de un examen mancam un croisant din ala mizerabil Magic si beam o cana cu lapte cald, caci asa vazusem eu intr-un film. Pun pariu ca nu stie ca mi-am dorit sa ma lase sa dorm si eu in weekend la Mirela Marin acasa. Nu era voie. Noroc ca ne-am dus amandoua la o olimpiada la limba romana si ne-a dus tatal ei cu masina..aia a fost prima noapte in care eu am dormit acasa la cineva:) Ne-am uitat pe geam din pat toata noaptea si am vorbit pana ne-au picat ochii in gura..halal somn:)) Dar macar am fost fericite:)
15 ani astia imi fac viata praf direct si indirect. Indirect pentru ca nefiind acasa, la mine ajung informatiile din toate sursele (nevinovate) la care ajung direct. Direct - cand ma prinde acasa.
E nevoie sa va spun ca tata a fost dragostea vietii mele inainte de Kate? Ca fumam amandoi in balcon si radeam si cand eram mica i-am zis intr-o zi "nu fi bulangiu" pentru ca mi se parea foarte tare cand il auzeam ca vorbea cu Mareshalul (cel mai misto om ever:) si stiam ca bulangiu e ceva super smecher, valabil intre prieteni foarte buni.
pentru mama am 25 de ani. o varsta frumoasa. am terminat o scoala, am reusit sa imi iau diploma, m-am dus la munca. am 25 de ani si un copil din flori - asumat de toata familia. ca doar..e nasol cand faci copil la 25 de ani, trebuie sa te ajute toti!! Mama mea e cel mai bun om din lume, cred ca i se trage din neam, femeile din neamul ei sunt niste luptatoare si niste munti de bunatate si "suportabilitate". nu stiu cum poate cineva sa iubeasca asa de mult pe altcineva - cineva foarte bun si calm pe altcineva coleric si mereu pus pe hartza. Ba stiu - te saturi sa mai lupti si il iubesti asa, by default..La cei 25 de ani ai mei, mama e complicea mea. Cand sunt singura cu ea acasa - adica fara tata, pot sa ies afara la ora 10 seara, DACA vin pana la 11, 11.30. Pot sa ma duc in club si sa vina casa pe lumina. E safe. Pot sa ii povestesc secrete despre mine sau prietenele mele, cat timp nu mai face niciuna copil din flori cred ca e ok cu orice aude.
pentru sora mea am 10 ani si ea are 8. suntem mici si cand vorbim la telefon suntem de fapt in pat, este iarna, suntem acoperite cu o patura cu verde si albastru, din bumbac, umpluta cu chestii de atza, lana, materiale care inca imi sunt in fatza ochilor..ca niste matzisori asa..asa imi vine sa le zic. patura noastra e arsa intr-o parte, pentru ca ne-am ascuns candva sub ea, si peste un reshou. era frig in casa si am facut noi o combinatie care era sa ne omoare, dar am fost rapide. ne ascundem sub patura si ne speriem reciproc - groaza ne e ajutata de umbrele pe care le fac putinele masini care trec pe strada noastra si ale caror faruri proiecteaza mobila (sifonierul) nostru pe perete. arata ca un cavou groaza noastra - asa ca ii spunem ca e cavoul lui Dimitrie Cantemir. Este figura cea mai cunoscuta noua pentru ca avem o carte mare, copertata, si are frate acolo Dimitrie Cantemir o poza foarte tare, color, pe hartie lucioasa. Si el are o peruca blonda, cu bucle in cap. si noi suntem terifiate de el si de "cavou" lui. fiecare convorbire telefonica cu ea, cu secretele noastre ma intoarce in timp, sub patura noastra. acolo unde nu ni se poate intampla nimic. Am 10 ani si desi is mai mare, ea e mai curajoasa si ea ma tine in brate.
pentru copilul meu am prea multi ani. am crescut intr-o saptamana, atunci cand am plecat de acasa si am parasit-o fara sa o ajut sa intelega ce se petrece. dintr-o data noi doua nu ne-am mai trezit in pupicuri, nu am mai avut lupte inainte de mic dejun, nu am mai plecat in parc, nu am mai dormit la pranz, nu ne-am mai jucat, nu am mai facut poze. dintr-o data am disparut si am lasat-o intr-o lume pe care nu vroia sa o cunoasca pentru ca e lumea lui "nu ai voie". o lume pe care eu nu am acceptat-o niciodata si din nefericire copilul meu..nu are de ales. asa cum nici eu nu am avut de ales 15 ani, vezi paragraful de mai sus. Astept ziua in care Kate va intelege ca noi doua suntem UNA si nimic nu o sa schimbe asta niciodata. Noi doua suntem UNA si ea cu tati sunt TOTUL si unul pentru celalalt. Pana atunci o sa ma tot intreb cati ani crede copilul meu ca are mama ei. Stiu clar ca pana acum 2 saptamani Kate stia ca mami are 3 ani. mi-a spus de nenumarate ori. uneori am avut eu 4 si ea 3! Dar cel mai des..eu 3 si ea 4. depinde cum putea sa ridice degetele sau ce avea in mana. Poate a fost cea mai frumoasa varsta, inca nu stiu..pentru ca:
pentru prietenul meu am 27 de ani. poate 25. ca si mama, el s-a prins cum e treaba. rad si sunt fericita si ma plimb prin parc si cam tot ce fac, fac ca la 18 ani. fericita. genul ala de fericire fara griji. parcul nu mai pare o corvoada, pentru ca suntem 4. fetele stau in masina cuminti si fac glume, mai ales cand stiu ca o sa ne vedem. am 18 ani, dar pentru ca el stie ca femeile vor sa para mature (pana la o varsta:))) mi-a zis ca am mai mult, sa ma cucereasca sigur. nu stiu daca a reusit ca sunt prea ocupata sa ma bucur de mine cu mine. am doar 18 ani..visez sa plec la mare, sufar ca un caine doar cand aud melodiile cu Vama Veche, sunt lipsita de orice fel de curaj de a face orice, exact ca la 18 ani. am fix acelesi frici, teribile..sa nu dezamagesc, sa nu fac/spus ceva gresit. sa nu cumva sa mi-o iau daca fac/spun ceva. nu de la el, ci in general.
maine fac 35 de ani. e ceva gresit in poza asta. habar nu am de fapt daca numarul e corect. cand imi scriu varsta verific de cateva ori pentru ca am trimis cv-uri in care am avut 30 de ani si 33 de ani si ..eu am 35 maine. nu stiu daca am (sau trebuie) sa am o criza a varstei. nu stiu cum e o criza, ce sa fac, cum sa fac? trebuie sa raspund la telefon cand ma suna lumea sa zica LMA? o sa raspund ca asa imi place sa aud oameni dragi! trebuie sa fac o depresie sau sa ma imbat crunt?! nu stiu ce e cu numarul asta si ce sa fac cu el. As vrea sa ii impac pe toti cei din viata mea, sa facem o medie, sa vedem ce numar iese si ALA sa fie varsta mea de anul asta. As vrea sa ii pot multumi pe toti cei de mai sus, fara sa mai sufar asa de mult ca nimic nu le convine..Nu vreau niciun cadou de ziua mea. Vreau sa am dreptul sa aleg cine sunt, sa fac ce am ales, sa imi asum asta, sa rad eu, sa fiu eu fericita, cu cine vreau eu, sa plang eu, cand vreau eu, pentru si cu cine vreau eu, sa imi fie mie frica, si apoi tot mie sa imi treaca. vreau sa pot sa ies afara cand imi suna telefonul, pur si simplu. vreau sa pot sa plec la mare cu copilul MEU, cand vreau eu. sau poate vreau sa ma urc in tren cu ea in carca si..sa plecam la munte. sau poate vreau sa fac ORICE. pentru ca acum sunt mare..nu acum, maine. maine sunt mare si oamenii mari AU DREPTUL sa faca ORICE. caci de asta si-au dorit asa de mult sa creasca. doar ca..huston, we have a situation..
eu nu am vrut sa cresc niciodata:( de aia nu stiu cati ani am. nu e o joaca, nu fac pe proasta..de asta oamenii din viata mea sunt speciali, nu au varste, sunt SUFLETE. nu stiu cati ani au prietenele mele..uneori mi-e rusine si ma simt vinovata ca nu stiu, apoi imi dau seama ca nu e important.
vreau sa fiu atat de libera incat orice as alege sa fac, sa pot sa fac fara sa ma mai simt atat de vinovata..tot timpul..
poate ca dramele mele sunt telenovelistice, but fuck it, cui nu ii place, sa plece la scara lui. vreau sa am dreptul sa imi aleg dramele..pana la urma sunt ale mele si sunt SIGUR cele mai importante din lume. pentru mine.
La multi ani mie. mi-am luat pantaloni frumosi. si niste ciupicei. inca nu am decis ce cadou sa imi fac, caci mi-a fost mizerabil matrasit planul de a ma duce la mare, de ziua mea, cu cine VREAU eu. dar nu-i bai. cica marea e tot acolo. pacat ca eu voi fi fost deja trista de ziua mea..dar, cui ii pasa?! dramele mele sunt misto numai cand e vorba sa discsutam despre ele:)) La multi ani mie cea mai draguta blonda din lume. tontutza si blondutza.
ps - a venit vara, sunt iar blonda, pfui ce imi place, daca as ajunge la mare sa ma si colorez putin, trai pe vatrai nineaca!!
si acum termin sezonul 8. si nu e cel mai bun moment din lume, dar e cel mai bun moment din lume ACUM pentru mine.
acest post nu este neaparat o "justificare"ci mai degraba este ceva ce imi repet mie in minte, ca poate daca imi tot repet o sa se intample o minune.
maine am 35 de ani. sunt 25, dar nu ii pasa oricum nimanui. pentru ca celor carora trebuie sa le pese au uitat sa numere. intr-un fel e minunat si asa.
pentru tata am 15 ani. nu ies afara dupa ora 10 seara. nu pot sa plec cand vreau la mare. sau ..oriunde. nu am voie sa am o parere, caci oricum habar nu am, eu vorbesc din carti. de 20 de ani orice as face, niciodata nu e destul, pentru ca voi ramane in veci la 15 ani pentru tata. paradoxul este ca acum 20 de ani, cand aveam 15 ani, tata habar nu avea cine sunt. eram in clasa a 10 a invatam bine, mergeam la olimpiade, nu ma pupam cu baieti, sufeream dupa acelasi Bogdan de la etajul 1 - dupa care sufeream TOATE ca proastele. Nu beam, nu fumam. Eram un copil cuminte care lua note mari. nu a fost destul niciodata. Pentru ca mereu au existat alti copii in anturajul nostru care faceam ceva care era mai "smecher". Olimpiadele mele nu au contat niciodata, pun pariu ca daca il intreb nici macar nu stie ca am fost vreodata la o olimpiada. Sau nu cred ca stie ca inainte de un examen mancam un croisant din ala mizerabil Magic si beam o cana cu lapte cald, caci asa vazusem eu intr-un film. Pun pariu ca nu stie ca mi-am dorit sa ma lase sa dorm si eu in weekend la Mirela Marin acasa. Nu era voie. Noroc ca ne-am dus amandoua la o olimpiada la limba romana si ne-a dus tatal ei cu masina..aia a fost prima noapte in care eu am dormit acasa la cineva:) Ne-am uitat pe geam din pat toata noaptea si am vorbit pana ne-au picat ochii in gura..halal somn:)) Dar macar am fost fericite:)
15 ani astia imi fac viata praf direct si indirect. Indirect pentru ca nefiind acasa, la mine ajung informatiile din toate sursele (nevinovate) la care ajung direct. Direct - cand ma prinde acasa.
E nevoie sa va spun ca tata a fost dragostea vietii mele inainte de Kate? Ca fumam amandoi in balcon si radeam si cand eram mica i-am zis intr-o zi "nu fi bulangiu" pentru ca mi se parea foarte tare cand il auzeam ca vorbea cu Mareshalul (cel mai misto om ever:) si stiam ca bulangiu e ceva super smecher, valabil intre prieteni foarte buni.
pentru mama am 25 de ani. o varsta frumoasa. am terminat o scoala, am reusit sa imi iau diploma, m-am dus la munca. am 25 de ani si un copil din flori - asumat de toata familia. ca doar..e nasol cand faci copil la 25 de ani, trebuie sa te ajute toti!! Mama mea e cel mai bun om din lume, cred ca i se trage din neam, femeile din neamul ei sunt niste luptatoare si niste munti de bunatate si "suportabilitate". nu stiu cum poate cineva sa iubeasca asa de mult pe altcineva - cineva foarte bun si calm pe altcineva coleric si mereu pus pe hartza. Ba stiu - te saturi sa mai lupti si il iubesti asa, by default..La cei 25 de ani ai mei, mama e complicea mea. Cand sunt singura cu ea acasa - adica fara tata, pot sa ies afara la ora 10 seara, DACA vin pana la 11, 11.30. Pot sa ma duc in club si sa vina casa pe lumina. E safe. Pot sa ii povestesc secrete despre mine sau prietenele mele, cat timp nu mai face niciuna copil din flori cred ca e ok cu orice aude.
pentru sora mea am 10 ani si ea are 8. suntem mici si cand vorbim la telefon suntem de fapt in pat, este iarna, suntem acoperite cu o patura cu verde si albastru, din bumbac, umpluta cu chestii de atza, lana, materiale care inca imi sunt in fatza ochilor..ca niste matzisori asa..asa imi vine sa le zic. patura noastra e arsa intr-o parte, pentru ca ne-am ascuns candva sub ea, si peste un reshou. era frig in casa si am facut noi o combinatie care era sa ne omoare, dar am fost rapide. ne ascundem sub patura si ne speriem reciproc - groaza ne e ajutata de umbrele pe care le fac putinele masini care trec pe strada noastra si ale caror faruri proiecteaza mobila (sifonierul) nostru pe perete. arata ca un cavou groaza noastra - asa ca ii spunem ca e cavoul lui Dimitrie Cantemir. Este figura cea mai cunoscuta noua pentru ca avem o carte mare, copertata, si are frate acolo Dimitrie Cantemir o poza foarte tare, color, pe hartie lucioasa. Si el are o peruca blonda, cu bucle in cap. si noi suntem terifiate de el si de "cavou" lui. fiecare convorbire telefonica cu ea, cu secretele noastre ma intoarce in timp, sub patura noastra. acolo unde nu ni se poate intampla nimic. Am 10 ani si desi is mai mare, ea e mai curajoasa si ea ma tine in brate.
pentru copilul meu am prea multi ani. am crescut intr-o saptamana, atunci cand am plecat de acasa si am parasit-o fara sa o ajut sa intelega ce se petrece. dintr-o data noi doua nu ne-am mai trezit in pupicuri, nu am mai avut lupte inainte de mic dejun, nu am mai plecat in parc, nu am mai dormit la pranz, nu ne-am mai jucat, nu am mai facut poze. dintr-o data am disparut si am lasat-o intr-o lume pe care nu vroia sa o cunoasca pentru ca e lumea lui "nu ai voie". o lume pe care eu nu am acceptat-o niciodata si din nefericire copilul meu..nu are de ales. asa cum nici eu nu am avut de ales 15 ani, vezi paragraful de mai sus. Astept ziua in care Kate va intelege ca noi doua suntem UNA si nimic nu o sa schimbe asta niciodata. Noi doua suntem UNA si ea cu tati sunt TOTUL si unul pentru celalalt. Pana atunci o sa ma tot intreb cati ani crede copilul meu ca are mama ei. Stiu clar ca pana acum 2 saptamani Kate stia ca mami are 3 ani. mi-a spus de nenumarate ori. uneori am avut eu 4 si ea 3! Dar cel mai des..eu 3 si ea 4. depinde cum putea sa ridice degetele sau ce avea in mana. Poate a fost cea mai frumoasa varsta, inca nu stiu..pentru ca:
pentru prietenul meu am 27 de ani. poate 25. ca si mama, el s-a prins cum e treaba. rad si sunt fericita si ma plimb prin parc si cam tot ce fac, fac ca la 18 ani. fericita. genul ala de fericire fara griji. parcul nu mai pare o corvoada, pentru ca suntem 4. fetele stau in masina cuminti si fac glume, mai ales cand stiu ca o sa ne vedem. am 18 ani, dar pentru ca el stie ca femeile vor sa para mature (pana la o varsta:))) mi-a zis ca am mai mult, sa ma cucereasca sigur. nu stiu daca a reusit ca sunt prea ocupata sa ma bucur de mine cu mine. am doar 18 ani..visez sa plec la mare, sufar ca un caine doar cand aud melodiile cu Vama Veche, sunt lipsita de orice fel de curaj de a face orice, exact ca la 18 ani. am fix acelesi frici, teribile..sa nu dezamagesc, sa nu fac/spus ceva gresit. sa nu cumva sa mi-o iau daca fac/spun ceva. nu de la el, ci in general.
maine fac 35 de ani. e ceva gresit in poza asta. habar nu am de fapt daca numarul e corect. cand imi scriu varsta verific de cateva ori pentru ca am trimis cv-uri in care am avut 30 de ani si 33 de ani si ..eu am 35 maine. nu stiu daca am (sau trebuie) sa am o criza a varstei. nu stiu cum e o criza, ce sa fac, cum sa fac? trebuie sa raspund la telefon cand ma suna lumea sa zica LMA? o sa raspund ca asa imi place sa aud oameni dragi! trebuie sa fac o depresie sau sa ma imbat crunt?! nu stiu ce e cu numarul asta si ce sa fac cu el. As vrea sa ii impac pe toti cei din viata mea, sa facem o medie, sa vedem ce numar iese si ALA sa fie varsta mea de anul asta. As vrea sa ii pot multumi pe toti cei de mai sus, fara sa mai sufar asa de mult ca nimic nu le convine..Nu vreau niciun cadou de ziua mea. Vreau sa am dreptul sa aleg cine sunt, sa fac ce am ales, sa imi asum asta, sa rad eu, sa fiu eu fericita, cu cine vreau eu, sa plang eu, cand vreau eu, pentru si cu cine vreau eu, sa imi fie mie frica, si apoi tot mie sa imi treaca. vreau sa pot sa ies afara cand imi suna telefonul, pur si simplu. vreau sa pot sa plec la mare cu copilul MEU, cand vreau eu. sau poate vreau sa ma urc in tren cu ea in carca si..sa plecam la munte. sau poate vreau sa fac ORICE. pentru ca acum sunt mare..nu acum, maine. maine sunt mare si oamenii mari AU DREPTUL sa faca ORICE. caci de asta si-au dorit asa de mult sa creasca. doar ca..huston, we have a situation..
eu nu am vrut sa cresc niciodata:( de aia nu stiu cati ani am. nu e o joaca, nu fac pe proasta..de asta oamenii din viata mea sunt speciali, nu au varste, sunt SUFLETE. nu stiu cati ani au prietenele mele..uneori mi-e rusine si ma simt vinovata ca nu stiu, apoi imi dau seama ca nu e important.
vreau sa fiu atat de libera incat orice as alege sa fac, sa pot sa fac fara sa ma mai simt atat de vinovata..tot timpul..
poate ca dramele mele sunt telenovelistice, but fuck it, cui nu ii place, sa plece la scara lui. vreau sa am dreptul sa imi aleg dramele..pana la urma sunt ale mele si sunt SIGUR cele mai importante din lume. pentru mine.
La multi ani mie. mi-am luat pantaloni frumosi. si niste ciupicei. inca nu am decis ce cadou sa imi fac, caci mi-a fost mizerabil matrasit planul de a ma duce la mare, de ziua mea, cu cine VREAU eu. dar nu-i bai. cica marea e tot acolo. pacat ca eu voi fi fost deja trista de ziua mea..dar, cui ii pasa?! dramele mele sunt misto numai cand e vorba sa discsutam despre ele:)) La multi ani mie cea mai draguta blonda din lume. tontutza si blondutza.
ps - a venit vara, sunt iar blonda, pfui ce imi place, daca as ajunge la mare sa ma si colorez putin, trai pe vatrai nineaca!!
O viata fara drame trebuie ca ar fi asa de boring...
RăspundețiȘtergereSi of course ca ai dreptul sa vrei sa ai drepturi :))
Hai La Multi Ani si multa-multa fericire, babe.
multumesc Lola dear >:D<
RăspundețiȘtergere