Dar astazi, soare fiind pe cer, am mers la plimbare si m-am tot gandit la partea buna. A cui? A vietii in general. In timp ce ma gandeam la partea buna m-a lovit un gand frumos..Am parte numai de parte buna de ceva vreme..Cautam o alta parte decat partea buna si pentru ca nu am gasit o parte rea, ce am gandit am denumit partea cealalta..
Am 33 de ani. Asta e partea buna. Cealalta parte este ca as fi vrut sa am 23 si sa am aceasta minte si acest copil si aceasta viata. De ce? Nu pentru mine. Ci pentru ea si ai mei. Ca ai mei sa apuce sa fie strabunici. Asa cum e bunica mea acum. Caci asa de fericita cum este bunica atunci cand rade, cu fetitele in brate - eu nu am mai pomenit..Nu am mai auzit pe nimeni atat de fericit..As vrea ca ai mei sa ajunga sa fie fericiti cum e bunica. Acesti 33 de ani au fost minunati. Imi mai doresc inca 66 la fel de frumosi. Da, vreau sa traiesc mult..Dar vreau sa traiesc mult alaturi de toti cei dragi.
Am un copil. Minunat. Asta e partea cea mai buna. Sunt o mama singura. Asta e cealalta parte. Dar e o parte despre care nu am nimic de spus pentru ca nu stiu nimic despre aceasta treaba. Nu ma simt singura deloc de 1 an si ceva. Nu mai sunt si nu voi mai fi singura niciodata. De asta nu stiu cum e cu cealalta parte a "mamei singure".
Mi s-au cernut prieteniile singure. De ani de zile lucrurile se aseaza pur si simplu. Eu fac sau nu ceva, oricum ce trebuie sa fie, este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu