Tu ce ai alege?

Cand eram mica aveam o papusa. Luci. Era o papusa mai scunda asa, frumoasa, tunsa scurt, coafata, parul saten spre roscat. Dupa ce am vazut Mizerabilii la tv, i-am taiat capul. Tradase cauza. Apoi mi-am dorit o papusa mai mare. Am primit-o. O chema Rodica. Avea parul lung, era o adevarata papusa Aradeanca. Dupa o vreme am primit inca doua papusi mari, blonde, frumoase. Tot Aradeanca. Pe a mea o chema Hermina si nu avea breton. Cred ca ni le doream in vis dar nu le cerusem de fapt niciodata si totusi le-am primit. Pentru ca eram rebela si deja venise revolutia si aparusera curente muzicale si casete Viva cu trupe, papusa Rodica a fost tunsa scurt. Ramasese la fel de frumoasa, numai ca acum era punk. Si eu la randul meu imi taiasem bretonul. Singura, putin cate putin. Aveam un par lung si blond, spalacit asa, de copil, si un breton scurt si tepos, de capra. Atat de scurt incat tata m-a dus la frizer si m-au tuns ca pe un baietel. Si nu, nu eram chiar mica..
Mi-am dorit mereu atat de multe lucruri in viata asta, de la chestii materiale pana la chestiuni legate de amor. Cumva am primit cam tot ce mi-am dorit, nu fara munca, lacrimi, efort.
Au trecut anii. Am invatat sa nu cer prea multe pentru ca m-am prins ca habar nu am de fapt ce sa fac cu ceea ce cer. Uite, sa luam exemplul papusilor blonde. Frumoase papusi, nimic de zis, ne-am jucat cu ele dar..am crescut si acum ele doua sunt la bunica, la tara, in camera buna. Si Rodica (apropos..saraca, a ramas punkista, nu i-a mai crescut parul desi s-a schimbat moda). Le-am iubit..si le-am uitat.
Acum cativa ani, cand eram eu mica si cu capul in nori, imi doream sa ma iubeasca unul sau altul, de obicei aia imposibili. Treceau cate 4 ani. Si ei ajungeau tot la bunica, in camera buna, ingropati intre amintiri:))
Acum trei ani am ajuns intr-un loc. Si am inceput sa visez si fara sa imi dau seama am inceput sa imi doresc chestii. Toate legate de acel loc. La visul meu s-au alaturat si visele altor oameni (sau visul meu s-a contopit cu al lor de fapt).
Si mi-am dorit si am visat, si in somn, si cu ochii deschisi, zi si noapte. Am vorbit atat de mult despre acest vis incat cei care nu m-am inteles au mers cu mine acolo. Si da, unii tot nu au inteles. Pentru ca nu pot intelege chiar toti oamenii. Numai cei alesi. Restul..vor mai veni peste 5 ani, intre timp au alte treburi de facut. Aia care simt ceva anume, au simtit din prima. Am facut eu un fel de analiza.
Intr-o zi, din senin visul a prins contur. Ca si cand pe o plansa alba cineva ia o bucata de carbune si incepe sa deseneze, apoi se retrage discret si imi lasa carbunele si nicio indicatie.
Si acum eu ce fac? Desenez? Da. Si spun lumii, si oamenii intra in jocul meu, vad plansa si adauga si ei culoare. Desenul incepe sa arate din ce in ce mai bine.
Intr-o zi, in timp ce visam, intr-un colt plansa a inceput sa se desprinda de pe chevalet. Realitatea tragea cu dintii de bietul meu desen. O multime de oameni care ajutasera la desen asteptau. Ce o sa aleaga? Ia plansa la subtioara si isi urmeaza drumul? Sau alege banii? Faima?! Banii??

Ce alegi cand nu ai nimic si mai ai in fatza patru luni in care trebuie sa supravietuiesti?
Banii?
Dar daca banii astia vin la pachet cu conditia de a renunta la plansa ta, la visul tau, la ceva ce ti-ai dorit atat de mult incat te-a durut gandul in sine?

Dai "pasarea" din mana pe plansa de pe gard? Pasarea nu te va ajuta sa zbori niciodata, e o pasarea grea de plumb. Toxic. O parte din lume crede ca plansa va mai fi acolo o vreme, ca ceea ce este desenat, locul ala, va mai fi acolo si la anul, si peste 1000 de ani. Insa desi panzele vechi cica devin mai valoroase cu anii, plansa mea nu e o panza. E o hartie groasa. Oamenii au desenat peste carbunele trasat de cineva odata, cu creta, culori. Daca uit plansa afara si vine ploaia, desenul meu se va scurge pe asfalt.

Daca ar fi sa alegi intre a iti urma visul si bani, ce ai alege? Visul, nu? Dar daca pana cand poti sa iti urmezi visul mai ai patru luni in care trebuie sa traiesti, sa mananci, sa produci ceva..ce faci?

Pasarea de plumb nu poate fi pacalita, folosita 4 luni si apoi aruncata in urma.. Odata ce ai pus mana pe pasarea de plumb, metalul ti se va scurge in sange si te vei contopi cu pasarea, plumbul iti va curge in vine si nu vei mai zbura, desi..esti o pasare..

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Soarta asta asa se amuza pe seama mea:) Acum cateva luni as fi dat orice pe o pasare de plumb care m-ar fi ajutat sa privesc in ochi un om si sa il intreb: tu cat ziceai ca valorezi?! Ah..Si eu? Doar 10%..hm..Eu stiam ca oamenii nu se masoara in procente. Eram inestimabila candva. Dar ai uitat cand m-ai vandut si m-ai mintit ca NU TU m-ai vandut. Iuda!

Mint. Nu as fi facut asa. L-as fi privit pe omul ala in ochi si i-as fi multumit pentru bucuria pe care mi-a facut-o candva.



(acest post face parte dintr-o noua categorie - Conversatii Shargonice cu mine insami. Cu drepturile de autor aferente)