Vic si traumele lui de tata. Neh!!

Uneori ma mir cat de tampita sunt, cum permit eu oamenilor sa ma loveasca, chiar si cu niste cuvinte bine scrise, in momente cheie.
Astazi Victoriosul Tata mi-a scris o magarie apropos de urmatorul meu copil, cel care va avea bucuria sa fie fratele sau surioara lui OU. Caci da, copilul meu nu o sa fie singur pe lume, eu mai vreau sa am inca un copil cel putin.
Sper ca si Doamne-Doamne sa vrea:)
Nimic nu e mai trist ca un copil singur la parinti..am vazut asta si puiul meu nu va suferi SI din cauza asta..
Are nevoie si OU de un partener de joaca, de cineva care sa fie echipa lui cand eu nu o sa mai fiu..Asa ca peste 2-3 ani, Ou va avea parte de o minune.

Desigur nonsalanta cu care am povestit a "inervat" pe Victorius, care m-a intrebat daca am ales deja urmatoarea victima. Si m-a intrebat cum o sa il anunt ca are un plod, o sa il iau prin surprindere, nu? Sau..pot sa apelez la o banca. De samanta, desigur.
Pfai! Ceea ce mi-a dat o idee. Urmatorul meu copil trebuie sa aiba un tata bun ca al meu, cu o inima mare ca Tata Simeon, cu spiritul atat de frumos si vesnic tanar al lui Fulghetis, cu rasul si copilaria lui Mircios, cu nebunia dupa pescuit a lui Balint. Am enumerat cativa barbati cu calitati de OAMENI.
Calitati pe care nu le gasesti insirate la bancile de samanta pe foi de hartie. Cine va fi tatal lui Ou o sa fie si tatal fratelui lui Ou. Nu ma refer la tatal biologic al lui Ou, sa ne fie clar. La cate rautati am auzit (carora le-am raspuns inapoi ca atare), ma indoiesc ca acest baiat merita sa stie ceva despre noi. Asa ca iata inca o decizie. Delete. Cu block and ignore.
De sapatami intregi sufar ca un caine ca nu ne vrea unul. Ca nu suntem destul de buni sa ne iubeasca si pe noi cineva. Ei bine, sanatate. Cine nu ne iubeste, nu ne merita. Daca eu si Ou suntem sanatosi, bucurosi le-om duce toate.
Eu credeam ca in fiecare barbat doarme un tatic. Nu si in Victorious din pacate, in care doarme o drama care nu se mai termina niciodata.
Toate saptamanile astea am crezut ca o sa se termine chinul si ca o sa fie calm si bine si o sa imi treaca suferintele si mai ales dorul de el si de noi. Ce nu trece de la sine trebuie vindecat cu forta, inca nu stiu cum, dar trebuie sa existe o solutie..
Am obosit sa aud ca eu am ales. Am ales copilul nostru nu un copil strain. Aud ca trebuie sa imi asum. Cacat! Imi asum viata copilului nostru. Ce sa imi mai asum?! Ca am pierdut barbatul pe care il iubeam? Ca nu o sa ma mai vada lipind o scrisoare veche de fatza si inchizand ochii? Ca nu o sa ii mai gatesc bunatati? Ca nu o sa-mi mai sterpeleasca paharul cu lapte cand nu sunt atenta?
Ca nu o sa ma mai pupe si nu o sa se mai alinte cand vrea ceva?
Ei bine, OK. Am pierdut. L-am pierdut!
Dar..ce am castigat eu este incomparabil. Pentru ca si copilul meu va stii sa isi atinga de fatza o scrisoare veche, la fel ca mine. Copilul meu va putea sa imi bea paharul cu lapte si apoi sa rada cu gura pana la urechi si eu nu o sa ma supar pe el niciodata. Copilul meu o sa ma pup si o sa ma alinte mereu, o sa ma tina in brate cand dormim, o sa facem baie amandoi, o sa descoperim amandoi lumea. Si da, cu ajutorul Celui de Sus, copilul meu va avea ochii lui tata'su si parul lui cret si ma va privi cu toata dragostea dupa care am plans lunile astea..si daca va avea ochii mei, caci stiu ca genele mele is puternice si am vazut in neam cum sta treaba..ei bine, copilul meu ma va privi cu felul ala de dragoste care nu se compara cu nimic pe lume.
Am vazut asta la picii din jurul meu. Si stiu ce e aia MAMA caci si eu am mama mea..