Psiho-chestii

Sper amuzamentul general si panica unor oameni de bine, am fost la prima sedinta de psiho. Delice zice ca mi-a placut caci sunt in faza de seductie. Mie mi-a placut pentru ca am avut cu cine sa vorbesc. Adica un om nou. O victima?! Sau eu o sa fiu musca din plasa?
Daca exista ceva ce vreau sa lamuresc cu acest om, ei bine am o singura "durere". Am avut o prietena care mi-a fost familie luni de zile. Fara sa imi dau seama am dat cu ea de pamant, over and over. Habar nu am avut ca ii fac rau si pana in ziua in care mi-a scris multe adevaruri..nu am stiut cum sta treaba cu noi doua.

"Nu stiu ce am zis eu, eram suparata si tu mi-ai dat o replica MORTALA: "da' nu stiam ca esti sensibila". Si eu ti-am zis :" afli acum". Dar replica din capul meu a fost:" pentru ca n-am avut loc de tine. Niciodata. Si asta e adevarul."

Nu am scris despre corespondenta noastra, dar am vorbit despre ea cu cineva. Care mi-a spus - vai cate adevaruri, sper ca ai bagat la cap, fata asta chiar te-a iubit si i-a pasat de tine..
Ea a fost cam psihologul meu, insa din pacate reactia mea la terapia primita a fost una de respingere. Tot ea mi-a spus niste chestii pe care le neg in continuare cu strasnicie si strans din dinti. Si da, poate ca avea dreptate insa cred ca nu s-a gandit ca felul in care imi aplica terapia imi futea de tot circuitele [ca sa o citez din nou pe Delice:)]

"asa e viata ta: o suparare si un nerv...Cu tine e totul o furtuna intr-o galeata mica. Te agiti ce te agiti da la final - ca asa e in viata- uiti furtunile si ramane partea frumoasa"

Oare de cate sedinte o sa am nevoie ca sa inteleg daca e / ca e ceva wrong cu mine? Aseara in pat mi s-a comunicat ca ce fac eu in relatia mea ar face doar o bolnava psihic. O nebuna. Eu cred ca ce fac eu face un om care iubeste. Si care vrea sa faca ceva bun pentru omul de langa. Si iata cum noua mea viata contrazice cele de mai jos..

"Tot repeti ca te iubesti. Mi se pare normal. Ca doar nu esti alcoolista sa nu-ti pese de tine. Si eu iubesc. Uneori chiar ma dor. Dar...Iubirea asta a ta incalca principiile democratiei. Principiul fundamental care spune ca "libertatea ta merge pana acolo incat sa nu incalce libertatea altuia". Asa e si cu iubirea: merge pana acolo unde intalneste un om dar pe care sa nu il faci sa sufere doar pentru ca tu te iubesti. Mai ales cand e vorba de un om care tine la tine. Adica aici se lasa iubirea acasa si ramane respectul. Si de ceva luni- hai sa zicem ca doar de dinainte de revelion- mama ce te-ai mai iubit."

Sa zicem ca o sa mai merg o vreme sa ma caut. De fapt merg sa vorbesc cu cineva care poate o sa aiba raspunsuri la intrebarile mele.
Nu o sa imi spuna niciodata de ce a murit Schultz si de ce am fost asa de suparata pe el, nu o sa imi spuna niciodata de ce am nascocit o insula pentru Sorin care a plecat pe mare si nu s-a mai intors, nu o sa imi spuna niciodata de ce sunt atat de rea sau atat de buna. Pentru ca stiu deja raspunsurile si niciunul nu ma face mai fericita. Cam asta e viata.
Nebuna sau nu, in ultimele trei luni am fost si bine si rau dar cred ca mai mult bine.
Daca nu m-as enerva la birou, viata mea acasa ar fi "brilianta" , hihihi