miercuri, 13 august 2008

Love will tear us appart

Prin 2004 ma intorceam in Romania dupa cam sase luni pe meleaguri frantzuze. Cred ca prin aprilie Alina m-a luat de mana si mi-a spus ca eu o sa fac productie. Desi sunt "magica" daca apare numele ei intr-o discutie, trebuie sa recunosc ca am invatat atat de multe de la femeia asta si ca in urma scolii Rontesciene nimic nu mi se mai poate parea greu de trecut in domeniul asta:))
In cei patru ani de relatie cu jobul am iubit si am urat cat am putut. Am cam 50 de proiecte la activ, unele de care sunt atat de mandra incat inca mi se ridica parul pe maini cand vad spotul.
Am avut sansa sa lucrez cu niste oameni minunati, am cunoscut atat de multa lume incat fiecare zi petrecuta la birou a meritat fiecare noapte de nesomn, fiecare criza de bila, fiecare lacrima..
Caci am plans in astia 4 ani cat nu credeam ca poate sa planga cineva la munca. Am plans si de bine..si de rau. Am castigat bani pe care i-am tocat sistematic, am castigat experienta cum nu castigi in alte domenii, am cunoscut atatia oameni. Asta cred ca e cel mai important, pentru mine cel putin. Am cunoscut oameni pe care i-am iubit si de la care am invatat. Am si pierdut in astia 4 ani oameni dragi. Si uneori durerea a fost mai mare decat am crezut ca putem duce..si totusi am mers mai departe. Poate nu toti cei care au plecat de langa noi au avut legatura cu jobul, insa paradoxal - noi traind la munca, si cei care au plecat dintre noi au ajuns sa lucreze cu noi..Cum sunt Schultz, varul Dan si So..
Si mai e Pilu, care mi-a fost atat de drag..Am ramas cu Marc si frumoasele gaze si cu prietenia cu fetele din agentie..
Am crescut lucrand aici. Si tot aici mi-a albit parul..

4 ani - Doamne! Fix cat o relatie amoroasa m-a tinut! Ce iubire cu nabadai..Nu simt decat o mare pace. Azi am facut curatenie in computer. Asa cum fac si in viata mea cand ma despart de cineva. Am vazut sutele de poze, am ras revazandu-i pe toti, cu moacele de acum patru ani. Si desi par tare si nu las nimic sa ma emotioneze, imi mai inghit cate o lacrima pentru ca am avut asa niste momente frumoase in astia patru ani..
Am fost atat de fericita sa vin la birou zi de zi, am fost indragostita de munca mea, de colegii mei. Am iubit fiecare proiect si am avut emotie de cate ori mi-am vazut "copilul" pe sticla. Am stiut mereu ca nu sunt nimic fara echipa mea, ca de fapt "copilul" este al nostru..
Sunt impacata cu mine azi si nu am nici un regret pentru ca plec cu un bagaj sanatos in urma celor 4 ani. Viata mea aici a fost un serial foarte misto, cu drame, dar si cu multa comedie. Am fost atat de fericita cu Pitica si cu Costas, cu Razvan, cu Andra Ctin si Vlad Piticul, cu Romeo. Apoi a venit Mircea Craciun care l-a lasat pe fratele Parfenie in loc, Alex Nepotul, Ufulica..Si de ceva vreme suntem numai noi 4. Ada, Alex, Ufo si eu. Prietena mea Ada care pleaca de langa mine cand vorbim de plecare. Prietena mea Ada care ma iubeste de luni de zile si pe care o iubesc..Prietena mea care e la 5 metri distanta de mine si care sufera ca plec si o las aici.

Noi nu am fost niciodata singuri pentru ca am reusit mereu sa adun langa mine cele mai frumoase fete si cei mai buni baieti..Sa zic?! Sarga mea draga - cea care a rascolit sionierele tuturor prietenilor ca noua sa nu ne lipseasca nimic la filmari, Cora Gramos care si-a facut ziua de nastere cu noi, la birou, Neli Chiu care a carat plase cu haine, Ilinca palinca, Raluca Mirescu "doamna" mea draga, Alina Nacu, Cristina Iliescu..am avut norocul sa cunosc si sa lucrez cu oameni minunati. Despre baietii..pai daca m-as apuca de scris m-as opri maine. Rad si ma uit la poze. Cap - de la Atlantic, baiatul drag mie care vroia iaurt la catering..Cristi si Cornel, Iri, Ilia..sunt toti la mine pe blogul de work. Mirciosul meu de acasa, Micutzu, varu Dan zis Finu', Marinica..

As putea sa scriu despre fiecare cate o poveste. Mi-am dat jos pozele de pe pereti dar nu sunt in stare sa pun nimic in cutie. Nu am o cutie in care sa adun tot. Mi-am pus muzica pe dvd-uri si atat. Restul este in computerul asta care a fost al meu in ultimii patru ani. Nu imi vine sa sterg nimic pentru ca as lua acasa unitatea asta sa nu pierd nimic:))
Mii de poze.
Acum am primit un mail de la Jonas si Corinna - echipa mea favorita de regie " If one door closes, there opens another one !This is how the cookie crumbles:-))"

Sunt atat de calma si plina de pace..ce ciudat pentru o mica isterica cum eram, nu?

Raman cu Anda si Sarga dupa 4 ani. Si cu Cora Gramos. Si cu Tomasin si Maria mea mica. Si cu Vio si Gratzi si Alexandra..
Si cu atat de multi prieteni incat nu pot decat sa ma bucur ca am trait aici acesti patru ani. Am avut si eu "insula mea", aici - in mijlocul nebuniei din advertisingul lui peste.


Ah! Am zis ca plec pe 25 august in Thassos?? Cica daca esti cuminte primesti vacante cadou! Si tot daca esti cuminte, in aceste vacante ti se curata mintea de toate cele, esti iubit si alintat! Se mai zice ca in vacantele astea cadou te asteapta o mare langa un munte, o cafea cu coniac langa, niste prieteni dragi si..o imbratisare de la cineva. Cica..Eu pana nu vad, nu cred..

Incheie cu melodia zilei:



Nouvelle Vague - Love will tear us apart
Asculta mai multe audio Muzica »

7 comentarii:

  1. Ma bucur ca te stiu si eu in niste feluri. E un privilgiu ca te cunosc. Iar eu din astia 4 ani ai tai...N+am sa uit cand m-ai chemat acolo la biroul tau frumos sa-mi faci poze si sa-mi dai poster cu Bjork mare cat peretele meu din camera...


    Te iubesc si mi-esti draga ca existi asa.


    Eu as zice un alt cantec...

    The Verve - Valium Skies...De pe noul "Forth"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt la a doua cana de cafea, stau cu insemnarea ta in fata si vreau sa scriu ceva care sa conteze si nu stiu daca sunt in stare. Asa sunt si eu...gasesc un loc in suflet pentru fiecare proiect, atins sau gandit doar, pentru fiecare om (nu reusesc sa-i urasc nici pe cei care m-au calcat in picioare cu buna stiinta, pentru ca eu imi amintesc de mine, de ceea ce am adus eu in povestea cu pricina, de anii mei mai tineri si de kg mai putine si de vise...de multe vise), pentru fiecare aniversare sau schimbare cu gand de mai bine...

    La un moment dat trebuie sa schimbam tot, pentru ca...trebuie...Cum zicea Railey din "Grey's Anatomy" -hotararea nu e greu de luat...e doar dureros...Oricum ar fi, unele lucruri nu se schimba...persoanele dragi...eu :) Nici nu imi pot aminti de viata mea fara ca tu sa fi facut parte din ea, asta indiferent de frecventa sau de lungimea intalnirilor noastre...inca am lucruri pe care le stii doar tu si nu le-am povestit nimanui...si cred ca e mare lucru...

    Ne-a cam lovit dorinta de schimbare, asta cred...si sper sa reusim...Te pup tare!!! Si inca mai pot manca un borcan intreg de dulceata (stii tu de care :P) fara sa mi se faca rau!

    RăspundețiȘtergere
  3. eu sunt intr-o faza de negare pe care o recunosc...

    RăspundețiȘtergere
  4. draga draga , cand treci prin paris da un semn sa te imbratisez!
    imaginaus@yahoo.com
    daca esti prin bucuresti cand trec pe-acolo, deasemenea nu scapi!cu cafea si coniac!!si profiterlol!mai ales:-))

    RăspundețiȘtergere
  5. doamna, subscriu la concluzia cu usa :). sa gasesti credinta in insula ;)!

    RăspundețiȘtergere
  6. P.S. Si varianta asta de piesa nu-i buna. Luati cu Joy Division cu incredere :)!

    RăspundețiȘtergere