Pentru minte si ..suflet

Acum multi ani un domn a adus niste ceaiuri speciale in Romania. Noi eram invatati cu clasicul ceai de tei, inainte de culcare, de musetel cand te dor dintii si alte balarii in functie de "afectiune".
Serban aducea niste minuni parfumate, ceai cu iasomie, ceai cu bucatele de caramel..Toata firma era un parfum. Majoritatea se plangea de mirosul puternic care le dadea dureri de cap, eu ma hraneam cu miresmele..
Au trecut anii si ceaiurile lui Serban sunt faimoase:) Am citit azi o poveste scrisa de Suz care incepe cam asa:

"Pentru unii este doar un cuvânt care nu spune nimic altceva decât ce este – ceai. Nu este nici măcar o plantă anume, nici o băutură potrivită pentru o ieşire la terasă, nici o aromă care să-ţi dea o stare, nu este nici măcar un cuvânt prea des întâlnit.
Oamenii vor de la Ceai să îi trateze de vreo gripă, să-i calmeze sau să-i energizeze, să facă tot ceea ce ar face un medic, sau terapeut de orice fel, dar fără să plătească atât de mult. Pentru că ei se aşteaptă ca Ceaiul să fie ieftin…Luat de la plafar, 10 pliculeţe de ceai de sunătoare, tei, mentă, picior de cocoş, floare de… tot felul de plante care-mai-de-care mai româneşti, costă la cel mai înalt nivel 5 lei. Ajungi acasă, bocnă de răcit, pui apă la fiert în ce se nimereşte, dai focul de la aragaz la maxim (ca să fiarbă repede că altfel trece cheful), uiţi de apă vreo 15 minute şi o găseşti pe foc dar s-a evaporat jumătate. Nu contează, mai este apă în ibric de un ceai. Pui pliculeţul (de la care aţa s-a rupt când l-ai scos din cutie) şi-l laşi până se face apa colorată (vreo 30 de minute ca să se şi răcească) sau nu-l laşi deloc – amesteci un pic cu o linguriţă până miroşi aburul dulceag şi îl scoţi. Pui 2-3 linguriţe de zahăr (ca să nu simţi că bei apă fiartă) în cana în care în prealabil ai turnat apă şi… gata ceaiul!"

Va invit sa cititi restul aici si va mai invit sa incercati savoarea licoriilor la librariile Carturesti.
Eu am ramas fidela iasomiei:)