"Zice Wikipedia:
A job description is a list of the general tasks, or functions, and responsibilities of a position. Typically, it also includes to whom the position reports, specifications such as the qualifications needed by the person in the job, salary range for the position, etc. A job description is usually developed by conducting a job analysis, which includes examining the tasks and sequences of tasks necessary to perform the job. The analysis looks at the areas of knowledge and skills needed by the job. Note that a role is the set of responsibilities or expected results associated with a job. A job usually includes several roles.
Facand o mica "analiza" in jur si vorbind cu o multime de oameni am ajuns la concluzia ca foarte putini angajatori fac un job description angajatului - nu la angajare, asa cum ar fi normal, ci culmea nici macar pe parcurs nu isi da nimeni interesul sa ajute productivitatea firmei si sa aloce o suma de responsabilitati celui pe care il platesc.
In Romania este asa: cum? nu era treaba ta?! Pai..tocmai a devenit. Nu e vorba neaparat de lipsa de profesionalism ci mai degraba scuza cea mai frecventa este lipsa bugetelor. De ce as mai angaja inca un om cand pot sa te exploatez maxim pe tine? Ah, nu stii despre ce e vorba dar poti sa intelegi? Faci mai prost acel lucru decat cineva care ar putea sa il faca bine dar ar costa un milionel acolo? Las' ca merge si asa. As putea sa scriu o culegere de texte folosite in biznisul romanesc. Asta cu "las' ca merge si asa" este deja o expresie clasica.
Frustrarile angajatilor nu au neaparat legatura cu retributia lunara asa cum am putea sa credem. Am cunoscut oameni care au renuntat la salarii bune (si cand spun bune adaugati la leafa si o multime de beneficii, de la masina, telefon, bonuri de masa pana la masaj, asigurare medicala, abonament la sala, etc). De ce ai da cu piciorul acestor avantaje? Pentru ca intr-o zi un sefutz te pune sa ii maturi in birou sau lasa rahat pe buda..
Imi povestea aseara Sharga despre un film cu Jenifer Aniston care lucra intr-o firma oarecare. Desi era bine pregatita si ar fi avut posibilitati sa avanseze si sa fac si alte lucruri - unele pentru care era desigur scolita, fata noastra nu primea nicio marire de salariu si nici nu era propusa la avansare dintr-un singur motiv - ea nu avea nimic. Nu avea o familie, nu avea copii. Putea sa stea la birou peste program pentru ca pe ea nu o astepta nimeni acasa. Nu avea nevoie de marire de salariu pentur ca deh! fiind singura la ce ii trebuiau mai multi bani?! Vacante..Pai unde sa te duci fata singura in vacante?! Si lista ar putea continua. "
Am gasit insemnarea aceasta (digitala desigur) in incercarea de a mai sterge din computer fisiere inutil pastrate in timp. Incerc sa imi aduc aminte ce putea sa ma fi frustrat asa de tare incat sa scriu treaba asta cu job description, cert este ca eram singura, nu aveam copil+barbat=familie, eram "la dispozitia" cuiva care ma patrona (cu siguranta ma patrona gresit) si probabil eram cu nervii la pamant:))
Doi ani mai tarziu, casnica si muma de copil, cetesc si imi dau inca dreptate. E vreme de criza si am tot auzit de oameni concediati sau foarte prost platiti. In plus, sa recunoastem ca experientele mele cu angajatorii au fost mereu extrem de interesante si fun , big fun!!
Romanii sunt destul de fraieri cand e vorba de job. Eu am incercat sa fiu diferita si mi-a mers, spre norocul meu..In ultimii 10 ani mi-am ales locul de munca. Nu m-am angajat de voie de nevoie. Aveam un fix..cand mergeam la interviuri aveam niste reguli. Daca nu imi placea incaperea nici nu stateam la discutii. Daca era mizerie, daca era prea mult fum, sau inghesuit, sau vedeam moace neplacute - sanatate taica, ura si la gara. Apoi urma interviul. Rar am avut parte de un interviu ca la carte (habar nu am cum trebuie sa fie, stiu ca eu am avut discutii in care tot eu am vorbit mai mult decat reprezentatul angajatorului...caci eu ma vindeam pe mine si stiind marfa aveam ce sa spun..). Cumva am ajuns sa lucrez "la recomandare", nu stiu daca e bine sau rau, insa mi-a folosit. Si am lucrat mereu ca si cum nu as fi avut nimic de pierdut. Da, stateam cu mama si cu tata, nu as fi murit de foame fara un job, aveam facultatea, etc, etc.
Probabil ca daca as fi fost din provincie si as fi locuit in Bucuresti cu chirie, treaba ar fi fost alta si eu as fi fost mai supusa (not:)) la birou. Ei bine, nu a fost asa.
Mersul la munca a fost de cele mai multe ori "de drag". Si cand nu a mai fost iubire, apoi s-a vazut nene si nu mi s-a mai putut cumpara linistea nici cu bonusuri, nici cu nimic.
Nu am prea fost data afara de la joburi, caci m-am carat eu..Cel mai urat a fost pe vremea in care lucram la un sindicat..Demisie cu mare cantec, nici nu voi a imi aminti:)) Eu, pitzipoanca eleganta, pusa de sef sa dau cu matura. El beat, o concediase cu o saptamana inainte pe biata femeie de serviciu, acum avea nevoie de cineva sa arunce cutiile de vodca cu pai si sa dea o matura in birou, urma nu stiu ce intalnire cu alti drojdieri. Aveam 20 de ani si o camasa albastra cu stele de mare, deh, moda vremii. Parul il purtam scurt si gelat pe spate, eram o divesa infipta care nu vroia praf in par pentru acel salariu de mizerie. Asa ca am maturat, apoi am demisionat, aruncand farasul plin de flotaci pe biroul cetateanului turmentat. Mi-am luat geanta si am pornit pe Calea Victoriei, mandra si mai saraca. Si am plans de nervi, tin minte si acum, am plans pentru ca mi se parea de porc sa mi se vorbeasca asa urat (turmentel imi mai spusese vreo doua inainte de a ii arunca gunoiul pe birou). Dupa 15 zile m-a sunat contabila sa ma duc sa imi iau salariul, ca asa e la sindicat, figurezi, iei bani. M-a pupat draga de ea, cumva auzise povestea..Aia mica, secretara care nu a vrut sa spele la baie, dar a dat cu matura..
Am fost si lucrator comercial. Vanzatoare. Acum se numesc manageri de vanzari. La Lee si Wrangler. Ce vremuri. Asta a fost inainte de sindicat de fapt. Aveam 19 ani si castigam mai multi bani decat ai mei la un loc. Lucram 6 zile din 7, de la 10 la 10..Picasem la stat, la facultate si am decis ca e momentul sa fac bani, asa cum altii facusera in timpul vacantelor, in liceu..A fost bine. Pana cand cineva a spart magazinul si am fost date afara toate...Doua zile, apoi o parte au fost chemate inapoi, eu am fost pedepsita si trimisa la un depozit din Pipera sa fac comenzi. Aia a fost viata. Stiam cataloagele pe de rost, codurile produselor, lucram la fel de mult insa aveam 2 colegi foarte misto cu care stateam pe pervaz si fumam in asfintit. Depozitul se numea Feper si noi eram la ultimul etaj. Niciodata nu a fost mai frumos Bucurestiul in asfintit..Apoi s-a intamplat ceva..am plecat de la Lee. Am stat acasa 1 an, multumita banilor pe care ii castigasem. A fost bine, m-am dus la Filosofie si Jurnalism, la Spiru.
Cand ai 19 ani, nu prea stii cum e cu drepturile angajatului, cu cartea de munca. Nici nu iti pasa cat timp ai salariu ok..
Cand ai 25 ai pretentii de concediu platit. Vrei bonusuri, vrei telefon de firma, vrei masina. Asta daca la 25 de ani ai "sansa" sa profesezi intr-o companie serioasa..Skill-uri?! Neh..Tre sa stii "comunicare".
Eu aveam o problema. Recunosc. Acum:)) Ma faceam "prietena" cu sefii. Cu aia mari desigur. La ce bun sa devii amic cu un sef mic?! Pierdere de vreme. Daca tot muncesti si faci banisori pentru ala, nu e mai dragut sa fi prieten cu el? Asa gandeam eu..Ei nu:)) Eu credeam ca e super sa fiu loiala, sa muncesc 24 din 24, sa facem banisori, sa fie fee-ul mare. Am avut grija cat am putut de mult ca echipa mea sa fie una multumita financiar pentru da randament. Adica..sefii mananca bine, echipa mananca bine, eu happy, sefii happy, echipa happy. Insa nu merge asa. Seful nu iti e prieten. Indiferent cat de bine mananca si cat e de happy, el nu e prieten. Nu poate. Pentru ca el te are. Sau cel putin asa crede. Prietenii nu se au intre ei..nimeni nu e proprietatea nimanui. Eu eram platita 10 ore pe zi, dar telefonul meu ma "avea" 24 de ore. Mailul la fel. Viata mea era munca mea. Asa au fost anii astia de inainte de Kate. Poate nu au fost cei mai frumosi ani, insa eu am fost fericita si am dat maxim. Am primit maxim din cat au putut unii sa dea, insa notiunea de maxim difera de la om la pom:))
Totusi, de ce isi bat joc sefii de angajati? Pentru ca pot. Pentru ca mai nou exista scuza asta penibila cu "e criza". Pentru ca nimeni nu indrazneste sa le sara in gat cu un avocat bun. Pentru ca nimeni nu se uita pe contract cand semneaza. Pentru ca oamenii se lasa aburiti de sume si accepta o parte din bani pe cartea de munca, restul pe DDA. Pentru ca MERGE SI ASA.
Eu recunosc ca am acceptat razand conditii, pentru ca nu mi-a pasat. Stateam acasa de luni bune, ma astepta o vara la hotel, in Grecia. Am ajuns sa lucrez intr-o agentie. Initial trebuia sa stau pana in iunie, apoi Grecia cu "ura si la gara" aferent. Cineva ma intreba "ce te-ar face sa renunti la visul tau cu Thassos?". Eu am zis ca nimic din lume, nici banii, nici jobul asta, nici macar un barbat de care m-as amoreza. Surpriz! La inceput de mai, la niste saptamani de la angajare, am primit un mail de la hotel, trebuia sa plec mai repede, era nebunie cu rezervarile si deci trebuia sa imi dau demisia de la noul job si sa ma pregatesc pentru vara mea de vis. Dar mi-a fost rusine..Abia ma angajasem, la munca erau oameni misto, aproape locuiam cu tac'su lui K, cum asa tam-nesam sa plec. Nu era vorba ca in iunie?! Asa ca..nu am plecat atunci, a ramas ca daca mai e nevoie, viu mai incolosha. Care cand colo, incolosha se forma Kate.
Asa ca iata-ma gravida. Din nou plecam de la un loc de munca in conditiile mele, ceea ce gasesc ca este minunat. Nu vreau sa imi aduc aminte care au fost conditiile lor:)) Eu am muncit cu drag toti anii astia pentru niste oameni care au uitat ca omenia este mai importanta decat banishorul, ca banu ii ochiul dracului..ca banul STRICA omul. Pe mine nu m-a stricat pentru ca eu l-am muncit si l-am meritat..dar m-a schimbat in relatia cu oameni care mi-ar fi fost dragi. Nu banul fizic ci pozitia. Am uitat sa zic! Romanul e nesimtit. Unii din nascare, altii se educa intru nesimtire..Ajung sa fie mini-sefi si se pisha pe oameni. Am vazut, mi-a fost greatza, nu mai vreau sa vaz. Si daca vaz, voi da un sut in gura respectivei (vului, dupa caz), sa vaz mucii cum ii sar..
Asa ca peste 1 an jumate de acum, voi scrie un text care va suna asa:
Personagiu real, caut angajator cu bun simt. Cer carte de munca cu salariu decent (caci am un copil in ingrijire), program 10-18 sau 9-18 cu ora de masa aferenta, bonuri de masa, telefon de serviciu, masina de serviciu, concediu platit conf legislatiei si anilor mei de munca din cartea de munca), asigurare medicala, abonament sala (etc, etc, intru pastrarea spiritului tanar si spalarea mintii dupa program) - si mai adaug eu la lista (feel free to add daca va mai vin idei:)). Ofer loialitate, buna dispozitie, profesionalism (deh, in fct de domeniu, unde nu stiu mai invat si deviu sefa mintenas..). Referinte la cerere. Doritorii sa dea mail cu oferta si apoi ne vedem la negociere.
Intre noi fie vorba, desi toate tinerelele viseaza "publicitate", eu nu recomand acest domeniu persoanelor care mai au un minim de decenta. Deci pipitzelor intre 21-25, mergeti cu cv in dinti caci portile v-is larg deschise!O cariera infloritoare va asteapta la departamente inventate special pentru dumneavoastra. Pe partea de creatie ii multumesc lui Dumnezeu, eu am avut parte de oameni inteligenti, de minti creative, de echipe ok. Din pacate n-ai cu cine domnule, caci eu client mai idiot decat clientul roman nu am pomenit..A se vedem reclame de pe posturile tv apoi "adevaratele" spoturi - cele facute de regizor..In fine, divagam.
Si pentru ca 1 an jumate e 1 an jumate, va doresc ura si la gara! Reviu la postarile de mama, asa de boring pentur unele priviri cetitoare. Si la poze cu copilul, caci alea plac tuturor.
Se afișează postările cu eticheta work sucks big time now. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta work sucks big time now. Afișați toate postările
sâmbătă, 11 septembrie 2010
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
In pat
Azi a fost prima zi de stat in pat. Stat in pat cu 4 mese in loc de 6 pe zi. Am fost suparata, nu am mancat fructe caci nu am avut, am uitat sa imi iau vitaminele dar am baut multa multa apa..macar atat..
Am fost la doctor vineri si tot vineri a fost cam ultima zi de munca. Kate s-a asezat confortabil destul de aproape de iesirea catre lumea cea mare iar eu, iresponsabila ma'sa in loc sa o ajut sa mai stea on OU, o tot imping de ceva vreme facand efort, mergand la birou si enervandu-ma..De cam doua saptamani nu o mai pot ridica pe Gia care mai nou are 5 kg si ceva. Maine face 2 luni si o crestinam pe micuta, eu voi sta cuminte intr-o strana pe scaun si voi face poze. O sa merg la botez si nu voi putea dansa pe mese, nu voi putea topai si nu voi putea manca dulce. Ah..statul in pat urmatoarele 2 luni vine la pachet cu 2 nospa pe zi si nimic dulce. Am mai servit azi neste pishcotele..dar nu e voie. Deloc. Apa e voie. 3 litri. Sunt suparata pe mine..Sunt suparata pentru atat de multe lucruri incat mi-a pierit zambetul de tot. Singura care ma face sa rad e mica mea sirena care ma pocneste apoi ma mangaie si cand imi e cel mai greu, mai deschid un filmulet cu ea si o vad cu manutele langa fatza aia mica si frumoasa..si rad.
Sunt suparata caci las sa ma macine cateva anexe ramase pe birou nesemnate, niste bugete netrimise..my documents nesalvat cu toate pozele mele. Si nu inteleg de ce las sa ma macine asta si ma supar si mai rau caci stiu ca nu mi s-a ridicat niciodata o statuie in toti anii astia in care am fost un angajat dedicat..platit pentru niste prestari servicii si atat..
Poate ca stand in pat si citind si vazand filme (cu picioarele in sus) o sa o calmez si pe Katerina cea micuta si o sa ne fie mai bine doua luni de acum incolo..
Kate e Katrina sau Katerina. Sau un uragan sau o bucata din Grecia agapi mou..draguta mea mica are niste bluzite de panzica pe care sunt cusute niste flori mici, mici:) Una dintre bluzite are un V albastru cusut acum multi ani..V de la Victorius Dadster:))hihihihi, ce ciudat, ce bizar si ce coincidenta:)
Stau in pat. Ma culc acum..cateva minute pe o parte, apoi ma intorc si odata cu mine si mica sirena..ore intregi de rasucire pana la ziua..
Am fost la doctor vineri si tot vineri a fost cam ultima zi de munca. Kate s-a asezat confortabil destul de aproape de iesirea catre lumea cea mare iar eu, iresponsabila ma'sa in loc sa o ajut sa mai stea on OU, o tot imping de ceva vreme facand efort, mergand la birou si enervandu-ma..De cam doua saptamani nu o mai pot ridica pe Gia care mai nou are 5 kg si ceva. Maine face 2 luni si o crestinam pe micuta, eu voi sta cuminte intr-o strana pe scaun si voi face poze. O sa merg la botez si nu voi putea dansa pe mese, nu voi putea topai si nu voi putea manca dulce. Ah..statul in pat urmatoarele 2 luni vine la pachet cu 2 nospa pe zi si nimic dulce. Am mai servit azi neste pishcotele..dar nu e voie. Deloc. Apa e voie. 3 litri. Sunt suparata pe mine..Sunt suparata pentru atat de multe lucruri incat mi-a pierit zambetul de tot. Singura care ma face sa rad e mica mea sirena care ma pocneste apoi ma mangaie si cand imi e cel mai greu, mai deschid un filmulet cu ea si o vad cu manutele langa fatza aia mica si frumoasa..si rad.
Sunt suparata caci las sa ma macine cateva anexe ramase pe birou nesemnate, niste bugete netrimise..my documents nesalvat cu toate pozele mele. Si nu inteleg de ce las sa ma macine asta si ma supar si mai rau caci stiu ca nu mi s-a ridicat niciodata o statuie in toti anii astia in care am fost un angajat dedicat..platit pentru niste prestari servicii si atat..
Poate ca stand in pat si citind si vazand filme (cu picioarele in sus) o sa o calmez si pe Katerina cea micuta si o sa ne fie mai bine doua luni de acum incolo..
Kate e Katrina sau Katerina. Sau un uragan sau o bucata din Grecia agapi mou..draguta mea mica are niste bluzite de panzica pe care sunt cusute niste flori mici, mici:) Una dintre bluzite are un V albastru cusut acum multi ani..V de la Victorius Dadster:))hihihihi, ce ciudat, ce bizar si ce coincidenta:)
Stau in pat. Ma culc acum..cateva minute pe o parte, apoi ma intorc si odata cu mine si mica sirena..ore intregi de rasucire pana la ziua..
marți, 12 ianuarie 2010
Barbatii
Eu iubesc barbatii. Desi ma descurc relativ ok si fara unul zilnic langa mine, in ziua in care masina mea nu a mai vrut sa porneasca, am urat tot, tot. Nu caut un barbat mecanic auto, tata de exemplu habar nu are ce avea masina mea raposata, dar asa mi-as dori un barbat langa mine care sa stie mai bine decat mine cum se schimba o priza, care sa stie sa bata cuie, sa desfaca borcane lipite de vreme, care sa omoare un gandac si eu sa joc teatru ca si cum ma tem de mica gaza..Un barbat putin mai barbat decat mine care as fi in stare sa desfac motorul masinii bucata cu bucata numai sa o fac sa mearga!
Pana acum am facut totul singura si mi-a placut sa am independenta si sa le stiu eu pe toate, insa la capitolul Bubu, am clacat. Daca pot sa lipesc cu fludor chestii, sa montez mobilier, sa dau cu lavabila..credeam ca pot sa fac si minunea de a imi duce masina la revizie, de a stii ce ulei sa ii cumpar, de a stii de ce cacat mi se arde mereu un bec, cum se schimba becul ala..si tot asa..
Ani de zile de masina mea se ocupa cineva de la birou, de la pus benzina pana la spalat si dus la revizie. Insa de cand mi s-a pus pata si am renuntat la un job care nu ma mai facea fericita am pierdut si pachetul de beneficii pe care nu il luasem in calcul. De 2 ani nimeni nu se ocupa de Bubu:( Si totusi biata mea masina m-a purtat pana pe insula an dupa an, fara sa ceara nimic in schimb, ba chiar a pastrat nisip de Thassos in ea niste luni de zile. Asa cum acum pastreaza in portbagaj ochelarii de snorkeling si labele mele (cu care am dat la zapada acum ceva luni de zile), sacul de dormit si cortul..an dupa an, Bubu al meu spera la o vacanta..
Deci dorinta de azi: vreau si eu un barbat dragut care sa imi iubeasca masina si sa se ocupe de ea..nu e nevoie sa ne iubeasca pe mine si pe fica-mea, de asta se ocupa un alt barbat, cel putin copilul e asigurat:) iar eu nu am vreme de nimic..Anyone?
Pana acum am facut totul singura si mi-a placut sa am independenta si sa le stiu eu pe toate, insa la capitolul Bubu, am clacat. Daca pot sa lipesc cu fludor chestii, sa montez mobilier, sa dau cu lavabila..credeam ca pot sa fac si minunea de a imi duce masina la revizie, de a stii ce ulei sa ii cumpar, de a stii de ce cacat mi se arde mereu un bec, cum se schimba becul ala..si tot asa..
Ani de zile de masina mea se ocupa cineva de la birou, de la pus benzina pana la spalat si dus la revizie. Insa de cand mi s-a pus pata si am renuntat la un job care nu ma mai facea fericita am pierdut si pachetul de beneficii pe care nu il luasem in calcul. De 2 ani nimeni nu se ocupa de Bubu:( Si totusi biata mea masina m-a purtat pana pe insula an dupa an, fara sa ceara nimic in schimb, ba chiar a pastrat nisip de Thassos in ea niste luni de zile. Asa cum acum pastreaza in portbagaj ochelarii de snorkeling si labele mele (cu care am dat la zapada acum ceva luni de zile), sacul de dormit si cortul..an dupa an, Bubu al meu spera la o vacanta..
Deci dorinta de azi: vreau si eu un barbat dragut care sa imi iubeasca masina si sa se ocupe de ea..nu e nevoie sa ne iubeasca pe mine si pe fica-mea, de asta se ocupa un alt barbat, cel putin copilul e asigurat:) iar eu nu am vreme de nimic..Anyone?
luni, 21 decembrie 2009
Explozie
Am reusit sa ma enervez la birou asa cum nu m-am enervat de luni de zile. M-am inrosit si apoi am simtit cum fiecare vena pulseaza. In timp ce colegul meu imi facea semn sa ma calmez, odata cu vorbele care imi ieseau din gura, in minte mi se invalmaseau mii de ganduri - ii fac rau copilului, urasc acest loc de munca in care s-a dus in cacat ultima farama de omenie, cine sunt oamenii astia si ce caut aici, oare cand o sa se termine totul si mai ales cum o sa traiesc dupa ce se va fi terminat..
Am inchis telefonul si Kate mi-a tras una sanatoasa. Am futut 15 minute din minunata mea viata degeaba. Pentru o problema care nici macar nu este a mea. Nu sunt angajata nimanui, sunt un om care cedeaza ore din viata pentru o suma de bani. Ma vand in numele pasiunii mele pentru o meserie pe care am facut-o mereu punand suflet. Acum sufletul meu are alte misiuni, alte chestii merita iubite. Am vrut o cariera, bad choice sa cred ca asta este o cariera. O femeie nu are nevoie neaparat de o cariera, are mai degraba nevoie de iluzia de a se simti folositoare. Fata tine casa, de aia is bune femeile in biznis - cica..
In realitatea am avut ocazia sa cunosc niste cretine absolute puse in functii..fara pic de pregatire, cu aere de pitzipoanca si outfitul de rigoare. Stiu si niste doamne cu picioarele bine infipte, profesioniste. EGZISTA.
Dar eu nu mai vreau nicio cariera. Nimic ce reuseste sa imi ridice tensiunea nu merita cesiunea unor drepturi. Eu iubesc sa fac ceea ce fac dar urasc sa fac ceva de dragul de a face. Nu ma aflu in situatia de a ma ridica si a iesi pe usa pentru ca nu e vina lui Kate ca lumea in care am decis sa o nasc nu este in regula, din pacate pana una alta este cea mai buna dintre lumile posibile si in plus pe planeta asta exista inca omeneni minunati si locuri ce abia astepata sa fie descoperite.
Asa ca ma calmez. Pentru ca eu nu am nicio problema. Frustrarile altora nu sunt ale mele, nu ma duc acasa cu ele, le simt aici, le alung si imi primesc piciorelele bine meritate de la puiul meu de om.
Ah! nu sunt suparata pe nimeni. Vreau asa o putere sa tin in frau sentimentele care navalesc cand navalesc. O mana invizibila care sa ma traga intr-un loc cu muzica si apa care curge, si sa imi urle in ureche Nikkfurie de la Caution cu The a la menthe pana cand se termina toate. Un om invizibil vreau care sa ma ia de mana si sa ma duca la mine acasa. Acum.
La reverede
Am inchis telefonul si Kate mi-a tras una sanatoasa. Am futut 15 minute din minunata mea viata degeaba. Pentru o problema care nici macar nu este a mea. Nu sunt angajata nimanui, sunt un om care cedeaza ore din viata pentru o suma de bani. Ma vand in numele pasiunii mele pentru o meserie pe care am facut-o mereu punand suflet. Acum sufletul meu are alte misiuni, alte chestii merita iubite. Am vrut o cariera, bad choice sa cred ca asta este o cariera. O femeie nu are nevoie neaparat de o cariera, are mai degraba nevoie de iluzia de a se simti folositoare. Fata tine casa, de aia is bune femeile in biznis - cica..
In realitatea am avut ocazia sa cunosc niste cretine absolute puse in functii..fara pic de pregatire, cu aere de pitzipoanca si outfitul de rigoare. Stiu si niste doamne cu picioarele bine infipte, profesioniste. EGZISTA.
Dar eu nu mai vreau nicio cariera. Nimic ce reuseste sa imi ridice tensiunea nu merita cesiunea unor drepturi. Eu iubesc sa fac ceea ce fac dar urasc sa fac ceva de dragul de a face. Nu ma aflu in situatia de a ma ridica si a iesi pe usa pentru ca nu e vina lui Kate ca lumea in care am decis sa o nasc nu este in regula, din pacate pana una alta este cea mai buna dintre lumile posibile si in plus pe planeta asta exista inca omeneni minunati si locuri ce abia astepata sa fie descoperite.
Asa ca ma calmez. Pentru ca eu nu am nicio problema. Frustrarile altora nu sunt ale mele, nu ma duc acasa cu ele, le simt aici, le alung si imi primesc piciorelele bine meritate de la puiul meu de om.
Ah! nu sunt suparata pe nimeni. Vreau asa o putere sa tin in frau sentimentele care navalesc cand navalesc. O mana invizibila care sa ma traga intr-un loc cu muzica si apa care curge, si sa imi urle in ureche Nikkfurie de la Caution cu The a la menthe pana cand se termina toate. Un om invizibil vreau care sa ma ia de mana si sa ma duca la mine acasa. Acum.
La reverede
vineri, 11 decembrie 2009
Schimbari
Urasc schimbarile. De orice fel. Urasc sa schimbe altcineva ceva in ceea ce mi se intampla. Apoi, cand urasc mai tare asta, imi dau seama ca eu ii fac unuia un copil. Schimbare mai mare decat asta nu stiu daca IASHTE..Pe de alta parte mie nu imi face nimeni un copil, deci mie nu imi schimba nimeni viata, deci ce imi pasa, cat timp EU imi schimb mie ceva? E foarte urat si rau..
Caci eu urasc schimbarile altora, nu cele pe care eu le pun la cale..Stiu, sunt egoista si pricinoasa. De putine zile sunt asa, pana acum imi pasa mai mult de cel de langa mine decat de mine. Nu sper decat ca acele vremuri au apus si ca nu vor mai reveni niciodata. Imi pasa de mine si de copil si nu vreau sa mai schimb asta niciodata. Am iubit atat de mult oamenii si mi-am cerut iertare intr-o disperare de a fi om bun, am dat mailuri in care ma ploconeam la diverse, ca nu cumva sa ard in iaduri pentru ca am visat cum le calcam caputzurile in noroi cu cismele mele de piele negre inalte(?! eu, vreodata..). Apoi mi-am cerut iertare in dementa de la oameni pentru care cuvintele mele erau praf in vant..cica daca esti un om bun si iubesti, o sa primesti inzecit inapoi. Am primit si mai primesc inca. Inzecit! Numai peste bot, zi dupa zi.
Stiu ca toata iubirea si bunatatea aia vor veni odata cu Kate, dar am un singur regret..ca nu am fost in stare sa gestionez iubirea data inutil in stanga si in dreapta..Puteam sa iubesc oameni care meritau de fapt sa fie iubiti si alintati, nu orice strain pe care eu l-am simtit aproape si in care am avut incredere.
Mi-am gasit mereu scuze..si cu mine au fost altii buni si mi-au facut pofte si m-au alintat. Asa este. Am primit cadouri si iubire, am fost alintata, tinuta in brate..luni de zile. Habar nu am avut sa apreciez, recunosc. Pentru ca am crezut ca mi se cuvine..si nu stiu daca mi se cuvinea, si mai si eram o increzuta careia ii placea sa fie iubita de toata lumea..
Nu mai vreau schimbari. Vreau sa stau in casa mea, sa am camera mea, sa am jobul meu, prietenele mele. Nu vreau sa mai fac absolut nimic din obligatie sau gandindu-ma ca se supara X si Y..Pentru ca asta fac de ani de zile si nu e bine. Am uitat sa ma gandesc la ce imi face mie de fapt placere.. am fost mereu ocupata sa nu deranjez pe cineva, sa nu supar pe cineva..Azi am decis sa nu ma mai supar pe mine. Vreau sa stau cu mine si K si acasa la mine, cu familia mea si atat..o sa fie luni de zile in care K o sa fie singura mea ocupatie asa ca..astept lunile alea.
Si acum ma inchid usor in cochilie unde e cald si bine si nu ma derajeaza nimeni. Sunt si eu o broasca testoasa mica si capoasa..
Caci eu urasc schimbarile altora, nu cele pe care eu le pun la cale..Stiu, sunt egoista si pricinoasa. De putine zile sunt asa, pana acum imi pasa mai mult de cel de langa mine decat de mine. Nu sper decat ca acele vremuri au apus si ca nu vor mai reveni niciodata. Imi pasa de mine si de copil si nu vreau sa mai schimb asta niciodata. Am iubit atat de mult oamenii si mi-am cerut iertare intr-o disperare de a fi om bun, am dat mailuri in care ma ploconeam la diverse, ca nu cumva sa ard in iaduri pentru ca am visat cum le calcam caputzurile in noroi cu cismele mele de piele negre inalte(?! eu, vreodata..). Apoi mi-am cerut iertare in dementa de la oameni pentru care cuvintele mele erau praf in vant..cica daca esti un om bun si iubesti, o sa primesti inzecit inapoi. Am primit si mai primesc inca. Inzecit! Numai peste bot, zi dupa zi.
Stiu ca toata iubirea si bunatatea aia vor veni odata cu Kate, dar am un singur regret..ca nu am fost in stare sa gestionez iubirea data inutil in stanga si in dreapta..Puteam sa iubesc oameni care meritau de fapt sa fie iubiti si alintati, nu orice strain pe care eu l-am simtit aproape si in care am avut incredere.
Mi-am gasit mereu scuze..si cu mine au fost altii buni si mi-au facut pofte si m-au alintat. Asa este. Am primit cadouri si iubire, am fost alintata, tinuta in brate..luni de zile. Habar nu am avut sa apreciez, recunosc. Pentru ca am crezut ca mi se cuvine..si nu stiu daca mi se cuvinea, si mai si eram o increzuta careia ii placea sa fie iubita de toata lumea..
Nu mai vreau schimbari. Vreau sa stau in casa mea, sa am camera mea, sa am jobul meu, prietenele mele. Nu vreau sa mai fac absolut nimic din obligatie sau gandindu-ma ca se supara X si Y..Pentru ca asta fac de ani de zile si nu e bine. Am uitat sa ma gandesc la ce imi face mie de fapt placere.. am fost mereu ocupata sa nu deranjez pe cineva, sa nu supar pe cineva..Azi am decis sa nu ma mai supar pe mine. Vreau sa stau cu mine si K si acasa la mine, cu familia mea si atat..o sa fie luni de zile in care K o sa fie singura mea ocupatie asa ca..astept lunile alea.
Si acum ma inchid usor in cochilie unde e cald si bine si nu ma derajeaza nimeni. Sunt si eu o broasca testoasa mica si capoasa..
miercuri, 4 noiembrie 2009
Hm!!!
Frate nu inteleg! Pai daca el sta asa, cu ce ma loveste?! Pe mine ma doare cam pe unde are el spatucul, deci cu ce da? Ok, stiu, se roteste, danseaza, viseaza, eu il chinui si el simte toate durerile mele si de aia am si contractii mereu, dar..cu ce da? cu mainile acelea mici-mici? sau da cu coatele?! Ca un oltean veritabil, cu coatele ascutite..
Ce repede a trecut vremea. Si eu, eu in loc sa ma schimb asa cum am promis, perpetuez o stare de rau si drama inutila, hranita cu "drag" de cineva..Nu mai vreau sa stiu adevaruri, nu mai vreau sa stiu nimic de lumea din jur..Nu mai vreau sa fiu tinuta din greseala in brate, nu mai vreau sa fac compromisuri. Nu mai pot..Pentru ca ma doare fiecare cot pe care il primesc in burtica, pentru ca nici toata iubirea din lume nu mi-a folosit la nimic daca am indreptat-o in directia gresita..
Nu mai vreau langa mine un om pe care sa il iubesc numai eu. Asa cum nu mai vreau sa fac curatenie, sa gatesc, sa spal, sa calc, sa iubesc..e inutil.
Niciodata nu voi fi destul de buna pentru cineva care nu ma iubeste. Si acum avem o datorie..De maine o sa stim si pentru cine avem datoria:) Daca este un el sau o ea, daca va fi Kate sau nu. Azi copilul meu are 5 luni din ziua in care a fost conceput.
Si da, tin minte perfect ca pe 4 iulie (sau pe 3 - e clar ce perfect tiu minte:)))) intr-o dimineata, ne-am iubit si ne-am sarutat like lovers do si nu, nu am simtit fix ca atunci am ramas insarcinata..Nu am simtit nimic in plus fata de datile in care ne iubeam si ne pupam like lovers do..Poate din cauza ca mi se pare de fiecare data ca ne iubim maxim?! Si ca in afara de noi doi nu mai exista nimic important pe lume?!
Eram noi si infinitul. Ei bine, asa au fost cam toate iubirile mele. Si nu cred ca mi-as fi dorit sa traiesc fiecare iubire cu mai putina intensitate..caci la ce bun as mai fi trait-o.
Mi-a zis Simona ca iubirile nu mor niciodata. Unele ar fi bine poate sa nu se nasca. Iubirile zic.
In fine..am divagat ca de obicei. Abia astept sa imi cunosc copilul! O sa ma imbrac frumos si o sa ma duc pregatita la intalnire, sa nu vada o mama nedormita si trista din cauza unor cosmaruri care au revenit la pachet cu o distanta care ne va face bine din nou:)
luni, 2 noiembrie 2009
Somnolenta
Am avut prima mea durere de masea. Cred ca ever..caci nu imi aduc aminte sa ma mai fi durut vreodata. Pentru ca nu am voie sa iau nimic, mi-am inceput terapia cu un cartof crud taiat felii, apoi la 3 dimineata am optat pentru clasica foaie de varza, lipita de jumatatea mea de cap bolnava. La 6 eram in picioare, cu groaza ca am doua capete. Am ajuns la dentist la 11, din ceea ce eu simteam cu limba ca fiind o mica gaura, o freza bine manuita a facut un crater care apoi a fost umplut cu un pansament. Singurul remediu acceptat la gravidute. Acum ramane sa dorm mult si sa ma rog sa nu mai revina niciodata durerea..Neverever..
In jurul meu racesc oameni pe capete si daca acum ceva vreme ziceam ca nu mi-e frica de nimic, ei bine de asta mi-e frica. O gripa e fix ce imi lipseste..Cu toata lamaia si mierea din lume, ma stiu bine si o gripa m-ar tranti in pat si m-ar tine acolo o vreme. Solutia ar fi sa imi iau o masca de la farmacie si asa sa ma feresc de zecile de virusi care plutesc in aerul din birou. Oricum nu inteleg ceva..Daca oamenii astia is raciti, de ce nu stau sa isi traga mucii acasa?!
Nu am ce sa scriu nou. Avem 5 luni. Bebe e jucaus, mai ales seara cand se incordeaza si face din burtica un pietroi. Cica astea is contractiile...Bietul bebe..Vreau sa ajung acasa si sa dorm mult, sa ma bag in pat si sa fie cald de tot..tocmai ce s-a trezit micul copil si a inceput sa ma pocneasca:))
Mai am putin si plec acasa. Inca 2 ore:((
In jurul meu racesc oameni pe capete si daca acum ceva vreme ziceam ca nu mi-e frica de nimic, ei bine de asta mi-e frica. O gripa e fix ce imi lipseste..Cu toata lamaia si mierea din lume, ma stiu bine si o gripa m-ar tranti in pat si m-ar tine acolo o vreme. Solutia ar fi sa imi iau o masca de la farmacie si asa sa ma feresc de zecile de virusi care plutesc in aerul din birou. Oricum nu inteleg ceva..Daca oamenii astia is raciti, de ce nu stau sa isi traga mucii acasa?!
Nu am ce sa scriu nou. Avem 5 luni. Bebe e jucaus, mai ales seara cand se incordeaza si face din burtica un pietroi. Cica astea is contractiile...Bietul bebe..Vreau sa ajung acasa si sa dorm mult, sa ma bag in pat si sa fie cald de tot..tocmai ce s-a trezit micul copil si a inceput sa ma pocneasca:))
Mai am putin si plec acasa. Inca 2 ore:((
vineri, 30 octombrie 2009
..tu crois qu'ils nous aiment..
Melocoton et Boule d'Or
Deux gosses dans un jardin
Melocoton, où elle est maman ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Pour aller où ?
- J'en sais rien !
Viens !
- Papa il a une grosse voix
Tu crois qu'on saura parler comme ça ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Melocoton, Mémé elle rit souvent
Tu crois qu'elle est toujours contente ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Perrine elle est grande presque comme maman
Pourquoi elle joue pas avec moi ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Christophe il est grand mais pas comme papa
Pourquoi...
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Dis Melocoton, tu crois qu'ils nous aiment ?
- Ma p'tite Boule d'Or, j'en sais rien !
Viens, donne-moi la main...
Deux gosses dans un jardin
Melocoton, où elle est maman ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Pour aller où ?
- J'en sais rien !
Viens !
- Papa il a une grosse voix
Tu crois qu'on saura parler comme ça ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Melocoton, Mémé elle rit souvent
Tu crois qu'elle est toujours contente ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Perrine elle est grande presque comme maman
Pourquoi elle joue pas avec moi ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Christophe il est grand mais pas comme papa
Pourquoi...
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Dis Melocoton, tu crois qu'ils nous aiment ?
- Ma p'tite Boule d'Or, j'en sais rien !
Viens, donne-moi la main...
miercuri, 28 octombrie 2009
Frica
"Nu vreau sa vorbesca lumea despre asta. Nu vreau sa se afle ca suntem impreuna. Nu vreau sa se afle ca e copilul meu. Suge burta ca uite-o pe maica-mea. Nu imi mai invada spatiul. E casa mea. Familia mea nu trebuie sa stie."
Ma simt cel mai norocos om pentru ca am avut big balls sa fac acest copil minunat. Ca nu mi-a fost frica nicio secunda de ce o sa vina. Singura mea frica a fost ca o sa pierd o iubire, dar..iubirile vin si pleaca. Nu a murit nimeni de dragoste ranita, nu? Adica..or fi murit femei, insa eu nu is una dintre ele. Mie nu mi-a fost frica de lume cand am iubit. Am avut curaj sa strig cuiva in fatza ca IL IUBESC pe omul de langa mine, obosisem sa fiu acuzata de mizerii. Am avut curajul sa fiu cu ce barbat am vrut sa fiu, chit ca inainte de mine fusese iubitul unei prietene. Murise povestea lor? Da..deci..sanatate..Am avut curaj sa pastrez un copil desi unora le-a parut curajul meu INCONSTIENTA. Am avut curajul sa impart casa mea cu oamenii pe care i-am iubit. Am dus acasa oamenii dragi mie, le-am pus masa si am impartit paharul cu vin si bucata de pui. Am lasat familia mea sa fie familia unor oameni pe care i-am iubit, pentru ca iubirea inseamna sa dai. Si da, Slava Domnului si EU am primit.
Am fost rea? Oh da! Am fost rea cu un om, asa cum este Vic cu mine uneori. Am fost rea cu un om bun care ma iubea, i-am spus ca E CASA MEA si SUNT BANII MEI..
Am platit inzecit pentru rautatea mea:) Inca platesc. Platesc simtindu-ma "rusinea" cuiva. Din ce in ce mai rar ma las lovita, uneori imi piere toata puterea si mai plang apoi copilul imi da un bobarnac si eu imi cer scuze si imi sterg lacrimile..Apoi Vic uita cat poate sa fie de rau si pret de cateva minute pare din nou omul pe care il iubesc/iubeam..
Minute trec repede, la fel si noaptea.
Tot nu imi este frica de ceea ce urmeaza. Pentru ca daca mai exista vre'o teama care sa merite pe lumea asta ..aia e teama vis a vis de copilul nostru. In rest toate is nimicuri.. Si lumea din jur si fricile lui?! Toate is nimicuri. Pe care poate o sa le uit, poate nu.
Eu si copilul meu contam si noua nu ne mai este frica..Pentru ca suntem doi, nu mai suntem EU singura:)
"Avem 19 saptamani. Suntem lung de 25 de cm si avem cam 250-300 de grame. Ne miscam mainile si picioarele si ne jucam cu un fir lung care se plimba alaturi de noi intr-un univers amniotic. Mami isi freaca mainile una de alta, le incalzeste si apoi vine aproape de burtica. Suntem un copil atat de bun si de cuminte...mami ne spune asta zi de zi. Si vorbim despre noi la plural pentru ca ne tragem dintr-un cocon - asta e tati:) si o fosta printesa sburatoare - mami."
Ma simt cel mai norocos om pentru ca am avut big balls sa fac acest copil minunat. Ca nu mi-a fost frica nicio secunda de ce o sa vina. Singura mea frica a fost ca o sa pierd o iubire, dar..iubirile vin si pleaca. Nu a murit nimeni de dragoste ranita, nu? Adica..or fi murit femei, insa eu nu is una dintre ele. Mie nu mi-a fost frica de lume cand am iubit. Am avut curaj sa strig cuiva in fatza ca IL IUBESC pe omul de langa mine, obosisem sa fiu acuzata de mizerii. Am avut curajul sa fiu cu ce barbat am vrut sa fiu, chit ca inainte de mine fusese iubitul unei prietene. Murise povestea lor? Da..deci..sanatate..Am avut curaj sa pastrez un copil desi unora le-a parut curajul meu INCONSTIENTA. Am avut curajul sa impart casa mea cu oamenii pe care i-am iubit. Am dus acasa oamenii dragi mie, le-am pus masa si am impartit paharul cu vin si bucata de pui. Am lasat familia mea sa fie familia unor oameni pe care i-am iubit, pentru ca iubirea inseamna sa dai. Si da, Slava Domnului si EU am primit.
Am fost rea? Oh da! Am fost rea cu un om, asa cum este Vic cu mine uneori. Am fost rea cu un om bun care ma iubea, i-am spus ca E CASA MEA si SUNT BANII MEI..
Am platit inzecit pentru rautatea mea:) Inca platesc. Platesc simtindu-ma "rusinea" cuiva. Din ce in ce mai rar ma las lovita, uneori imi piere toata puterea si mai plang apoi copilul imi da un bobarnac si eu imi cer scuze si imi sterg lacrimile..Apoi Vic uita cat poate sa fie de rau si pret de cateva minute pare din nou omul pe care il iubesc/iubeam..
Minute trec repede, la fel si noaptea.
Tot nu imi este frica de ceea ce urmeaza. Pentru ca daca mai exista vre'o teama care sa merite pe lumea asta ..aia e teama vis a vis de copilul nostru. In rest toate is nimicuri.. Si lumea din jur si fricile lui?! Toate is nimicuri. Pe care poate o sa le uit, poate nu.
Eu si copilul meu contam si noua nu ne mai este frica..Pentru ca suntem doi, nu mai suntem EU singura:)
"Avem 19 saptamani. Suntem lung de 25 de cm si avem cam 250-300 de grame. Ne miscam mainile si picioarele si ne jucam cu un fir lung care se plimba alaturi de noi intr-un univers amniotic. Mami isi freaca mainile una de alta, le incalzeste si apoi vine aproape de burtica. Suntem un copil atat de bun si de cuminte...mami ne spune asta zi de zi. Si vorbim despre noi la plural pentru ca ne tragem dintr-un cocon - asta e tati:) si o fosta printesa sburatoare - mami."
miercuri, 19 august 2009
Foamea
Azi dimineata am baut o cana de lapte si un mare pahar de suc de morcovi, fresh, facut de mine. Mi-e o foame ca de urs, ma uit la site-uri unde nu vad decat mancare. Fetele imi zic cum ca m-am rotunjit binisor. si nasul cica mi se lateste! deci fetitza! hahhahahaha!
fun e ca mi au aparut niste pistrui, nene!
si mi-e foame, rau de tot. mereu! as manca paste, as manca pizza, as manca non stop!
fun e ca mi au aparut niste pistrui, nene!
si mi-e foame, rau de tot. mereu! as manca paste, as manca pizza, as manca non stop!
vineri, 14 august 2009
Terapie de ras
am nevoie de la domniile voastre de ajutor intru a rade f tare tot weekendul acesta..Intentionez sa ma relochez la muma mea acasa, sa arunc niste mobila si sa imi vad de noua mea viata in doi, dar ca sa nu caz in neagra depresie cer recomandari de droguri safe for the baby care sa ma faca sa ma raz cu lacrimi.
sunt cuminte in rest, mananc bine si sanatos, incerc sa reduc anemia si sa tiu in frau racelile care imi dau tarcoale..dar nu rad..nu am mai ras cum radeam eu de multa vreme si ma tem ca am uitat sa rad..
mi-e dor de mare..si maine e Sf Marie..ce petreceri trageam la Constanta in tinerete..ehe..ce minune de fata..
deci vreau sa rad:)
sunt cuminte in rest, mananc bine si sanatos, incerc sa reduc anemia si sa tiu in frau racelile care imi dau tarcoale..dar nu rad..nu am mai ras cum radeam eu de multa vreme si ma tem ca am uitat sa rad..
mi-e dor de mare..si maine e Sf Marie..ce petreceri trageam la Constanta in tinerete..ehe..ce minune de fata..
deci vreau sa rad:)
luni, 15 iunie 2009
Vacanta mea din vara asta
De cateva saptamani sufar ca un caine. Nimic nu imi convine, nimic nu e ok si stiu exact de ce, nu am nevoie de nimeni sa imi spuna.
Trebuie sa plec. E momentul ala in care intru pe net, vad poze si ma doare stomacul. E foarte simplu, vine un moment in viata omului in care trebuie sa isi bage picioarele si sa zica - GATA!
La mine acel moment a venit. In luna iulie, dupa ziua mea desigur, voi alege sa plec in vacanta. Sper ca nu cu demisie:) caci ar fi trist, dar nu ar fi o premiera, nu?
Vara ma apuca damblaua, este ceva deja istorie in grupul meu de cunoscuti. Vara asta o sa fie Grecia, nu stiu cum, nu ma intereseaza, dar trebuie sa fie masa plina cu
cele din poza. Si plaja sa fie asta:
http://www.crete.gr/en/chania-beaches.php
Si seara sa beau cocktail la o anumita terasa. Cu un anumit baiat cu ochii albastri sau verzi, depinde cat am baut. Ah! si mai e ceva. Dar aia e alta poveste..
si mai sunt aici niste povesti
http://www.crete.gr/photo-preview.php?src=/cms_files/images/beaches/elafonisi.jpg
si poate asa..dupa faza asta o sa fiu si eu calma si mai fericita decat sunt azi.
Trebuie sa plec. E momentul ala in care intru pe net, vad poze si ma doare stomacul. E foarte simplu, vine un moment in viata omului in care trebuie sa isi bage picioarele si sa zica - GATA!
La mine acel moment a venit. In luna iulie, dupa ziua mea desigur, voi alege sa plec in vacanta. Sper ca nu cu demisie:) caci ar fi trist, dar nu ar fi o premiera, nu?
Vara ma apuca damblaua, este ceva deja istorie in grupul meu de cunoscuti. Vara asta o sa fie Grecia, nu stiu cum, nu ma intereseaza, dar trebuie sa fie masa plina cu
cele din poza. Si plaja sa fie asta:
http://www.crete.gr/en/chania-beaches.php
Si seara sa beau cocktail la o anumita terasa. Cu un anumit baiat cu ochii albastri sau verzi, depinde cat am baut. Ah! si mai e ceva. Dar aia e alta poveste..
si mai sunt aici niste povesti
http://www.crete.gr/photo-preview.php?src=/cms_files/images/beaches/elafonisi.jpg
si poate asa..dupa faza asta o sa fiu si eu calma si mai fericita decat sunt azi.
vineri, 15 mai 2009
Sorrow
Singurele momente in care regret ca nu mi-am urmat drumul, sunt momentele in care las nemultumirea sa doboare pozitivismul meu, atat de fals si de obositor pentru niste deprimati din jur..(acum am un moment din ala, e clar nu?)
Vesnicii nemultumiti nu inteleg nimic. Eu nu inteleg ce este in capul meu. Am primit un mail acum ceva vreme, cred ca exact inainte de a anula vara mea pe insula, printr-un alt mail, manata de o responsabilitate (vreau un semn care sa arate aplecarea corpului in fatza si vomatul, dar nu e pe tastatura) care de fapt nu are legatura cu schimbarile profesionale din viata mea, ci cu altceva.
Ce caut eu aici?! Acolo? De ce plec noaptea de nebuna de acasa? Si mai ales, unde m-am pierdut din nou?! Caci aproape credeam ca m-am gasit.
M-as urca acum in masina. Ma despart niste kilometrii de toata chestia asta stupida in care ma afund fara sa am macar un motiv..
Imi este cald si rau.
Mananc mult si gresit, dorm intr-un film serial de actiune, cu huruit de motoare si scartiait de roti, care se termina frumos in fiecare dimineata (rar am norocul sa fie furtuna si filmul meu devine de dragoste)..conduc pana la birou in virtutea inertiei, pe drumuri pe care le urasc, zi de zi, aceleasi strazi, aceleasi semafoare. Nici macar un strans de deget nu mai sterge din pacate, stii nu?
Caut un om care sa aiba curaj sa imi spuna in fatza totul..Din pacate omul acesta a murit acum 2000 de ani.
"Pou na 'sai tora;
Poios kserei pos pernas...
Pou na 'sai tora; Ah pos anteheis;
Horis na eheis afto pou agapas
kai dihos n' agapas afto pou eheis..."
"Don’t worry too much about your life problems, its everywhere the same. I want u to be happy and smile and everything will be fine. Miss u sexy, keep contact"
Vesnicii nemultumiti nu inteleg nimic. Eu nu inteleg ce este in capul meu. Am primit un mail acum ceva vreme, cred ca exact inainte de a anula vara mea pe insula, printr-un alt mail, manata de o responsabilitate (vreau un semn care sa arate aplecarea corpului in fatza si vomatul, dar nu e pe tastatura) care de fapt nu are legatura cu schimbarile profesionale din viata mea, ci cu altceva.
Ce caut eu aici?! Acolo? De ce plec noaptea de nebuna de acasa? Si mai ales, unde m-am pierdut din nou?! Caci aproape credeam ca m-am gasit.
M-as urca acum in masina. Ma despart niste kilometrii de toata chestia asta stupida in care ma afund fara sa am macar un motiv..
Imi este cald si rau.
Mananc mult si gresit, dorm intr-un film serial de actiune, cu huruit de motoare si scartiait de roti, care se termina frumos in fiecare dimineata (rar am norocul sa fie furtuna si filmul meu devine de dragoste)..conduc pana la birou in virtutea inertiei, pe drumuri pe care le urasc, zi de zi, aceleasi strazi, aceleasi semafoare. Nici macar un strans de deget nu mai sterge din pacate, stii nu?
Caut un om care sa aiba curaj sa imi spuna in fatza totul..Din pacate omul acesta a murit acum 2000 de ani.
"Pou na 'sai tora;
Poios kserei pos pernas...
Pou na 'sai tora; Ah pos anteheis;
Horis na eheis afto pou agapas
kai dihos n' agapas afto pou eheis..."
"Don’t worry too much about your life problems, its everywhere the same. I want u to be happy and smile and everything will be fine. Miss u sexy, keep contact"
miercuri, 22 aprilie 2009
Rele si bune. Mai multe bune.
Simt cum se naruie totul in jur desi nu mi se intampla nimic rau. O samanta de nemultumire creste, se transforma intr-o planta carnivora a carei floare ma va infuleca inainte de a ma prinde ce se petrece cu mine.
M-am intors la mine, cea pe care am urat-o. Acel om care se enerveaza si se umple de pete, omul care isi inghite lacrimile, care ia totul personal. Oare singura sansa de a scapa de senzatia de voma continua este sa readucem la viata monstrul de care am scapat cu atata greutate?!
Am avut nevoie de sase luni pentru a imi redescoperi eu-ul atat de placut de niste oameni, acum iata-ma in postura in care ma intreb daca nu era mai bine sa nu-mi tai podoaba atarnanda.
Aud zilnic cuvinte care imi aduc aminte de motivul pentru care au aparut cele doua bijuterii in turul pantalonilor mei, acum ani de zile. Cuvinte care ma ingretoseaza.
Piatza. Criza. Spaga. Job. Client. Repede. Am promis. Nu exista nu se poate. Timing.
Piatza este un putregai fumegand. Criza este o scuza de a ne bate joc de tot. Spaga este un instrument de manipulare. Jobul este un cuvant care in limba romana suna de cacat (ne scuzati..). Clientul este doar un om care PARADOXAL face si el caca (ne scuzati..). Repede este un cuvant pe care nu e bine nici sa il soptesti. Cele mai mari greseli se fac REPEDE. Am promis este cea mai mare tampenie pe care am auzit-o vreodata din gura unor oameni care habar nu au ce inseamna o promisiune. Nu exista nu se poate spun de obicei aia care habar nu au daca se poate. Si da, totul se poate, dar COSTA. Timing..ei bine asta e cuvantul meu favorit.
Mai tineti minte ca era o chestie care se plimba pe mail cu "exista un timp pentru toate" si mai era si o piesa U2 cu "there is a time" si mai zicea si Danut SRL ceva de genul "vine o vreme"...
Ei bine nu cu timingul am o problema eu ci cu BAD TIMING. Pentru toate cele din ultima vreme e o problema de bad timing..
***************************************************************************************
Acum sunt calma. Aud o voce in telefon care ma calmeaza pret de cateva minute. Pierdere de timp sa fiu suparata inainte de culcare, pierdere de timp sa scriu despre lucruri pe care nu le plac.
Dar asa am simtit acum, cateva minute.
In rest totul este minunat. Zambesc cand rasare soarele. Azi cea mai frumoasa fata din lume a implinit 27 de ani. Nu stiu daca e ceva ce mi-as fi dorit mai mult acum decat sa fiu acolo, pe malul lacului cu ea si ai mei toti, band palinca sau tequila si fumand, fericiti ca suntem toti si ca indiferent unde muncim, cu cine ne iubim, noi suntem NOI.
La multi ani Andra!
tu mi-ai dat asta:
Uriasul
Asculta mai multe audio Diverse »
in scris, pe o carte care m-a intors in timp si m-a purtat intr-o alta lume. Eu impart cu tine ce mi-ai dat tu:) In lectura lui Horatiu Malaiele.
Si te iubesc.
M-am intors la mine, cea pe care am urat-o. Acel om care se enerveaza si se umple de pete, omul care isi inghite lacrimile, care ia totul personal. Oare singura sansa de a scapa de senzatia de voma continua este sa readucem la viata monstrul de care am scapat cu atata greutate?!
Am avut nevoie de sase luni pentru a imi redescoperi eu-ul atat de placut de niste oameni, acum iata-ma in postura in care ma intreb daca nu era mai bine sa nu-mi tai podoaba atarnanda.
Aud zilnic cuvinte care imi aduc aminte de motivul pentru care au aparut cele doua bijuterii in turul pantalonilor mei, acum ani de zile. Cuvinte care ma ingretoseaza.
Piatza. Criza. Spaga. Job. Client. Repede. Am promis. Nu exista nu se poate. Timing.
Piatza este un putregai fumegand. Criza este o scuza de a ne bate joc de tot. Spaga este un instrument de manipulare. Jobul este un cuvant care in limba romana suna de cacat (ne scuzati..). Clientul este doar un om care PARADOXAL face si el caca (ne scuzati..). Repede este un cuvant pe care nu e bine nici sa il soptesti. Cele mai mari greseli se fac REPEDE. Am promis este cea mai mare tampenie pe care am auzit-o vreodata din gura unor oameni care habar nu au ce inseamna o promisiune. Nu exista nu se poate spun de obicei aia care habar nu au daca se poate. Si da, totul se poate, dar COSTA. Timing..ei bine asta e cuvantul meu favorit.
Mai tineti minte ca era o chestie care se plimba pe mail cu "exista un timp pentru toate" si mai era si o piesa U2 cu "there is a time" si mai zicea si Danut SRL ceva de genul "vine o vreme"...
Ei bine nu cu timingul am o problema eu ci cu BAD TIMING. Pentru toate cele din ultima vreme e o problema de bad timing..
***************************************************************************************
Acum sunt calma. Aud o voce in telefon care ma calmeaza pret de cateva minute. Pierdere de timp sa fiu suparata inainte de culcare, pierdere de timp sa scriu despre lucruri pe care nu le plac.
Dar asa am simtit acum, cateva minute.
In rest totul este minunat. Zambesc cand rasare soarele. Azi cea mai frumoasa fata din lume a implinit 27 de ani. Nu stiu daca e ceva ce mi-as fi dorit mai mult acum decat sa fiu acolo, pe malul lacului cu ea si ai mei toti, band palinca sau tequila si fumand, fericiti ca suntem toti si ca indiferent unde muncim, cu cine ne iubim, noi suntem NOI.
La multi ani Andra!
tu mi-ai dat asta:
Uriasul
Asculta mai multe audio Diverse »
in scris, pe o carte care m-a intors in timp si m-a purtat intr-o alta lume. Eu impart cu tine ce mi-ai dat tu:) In lectura lui Horatiu Malaiele.
Si te iubesc.
duminică, 15 martie 2009
Sick..
O vineri noaptea cu fetele, bolnave dar cu patul curat toate. O sambata cu piratii, o pirateasa imbracata in haine noi atat de frumoase. O duminica in pat. Toata ziua. Vise nebune, el din nou in toate cele (ce o cauta in vise nu stiu). Familia mea favorita, Darling-ii pret de patru episoade vazute si visate. Apoi o prajitura cu mere si somn. Nicio veste. Mi-e rau. Greatza. Nu imi vine sa mai cobor din patul asta mare, cald si gol. As vrea sa zbor din nou cu paturica mea prin vise. Si sa fiu din nou motanul imbracat in pompier galben. Visele din ultima vreme sunt prea de oameni mari. Ma obosesc.
Nu pot sa mananc si nu vreau sa mananc. Cu cat dorm mai mult, as dormi si mai mult. Si mai mult.
Ma culc. O sa treaca toate. Mai am 10 cruciulitze din panza vaporului de pe goblen. Apoi il facem celebru.
Nu pot sa mananc si nu vreau sa mananc. Cu cat dorm mai mult, as dormi si mai mult. Si mai mult.
Ma culc. O sa treaca toate. Mai am 10 cruciulitze din panza vaporului de pe goblen. Apoi il facem celebru.
marți, 16 decembrie 2008
Cineva zambeste
Next Advertising, chapeau!
www.cinevazambeste.ro
Mie mi-a luat 5 minute cu tot cu verificarea codului postal ca nu tiu minte niciodata! Click, click, suma, card, tac-pac. Apoi aparu bradul si sub el copii colorati care zambesc.
Poate ca anul asta nu voi mai lua la fel de multe si scumpe cadouri. Poate bradul nu o sa fie, poate o sa raman in Timisoara sau ma duc la bunica si asa nu o sa am timp sa ma prind ce nasol e Craciunul. Sau poate nu o sa imi pese de nimic si viata mea o sa fie minunata cum a fost asta vara. Who knows..who carres after all..I don't. Am fost fericita 5 minute uitandu-ma la o pagina de net unde erau niste pici desenati care radeau. Mi-e destul.
Deci: click, click, card, numele scris ca pe card, suma, trei cifre de pe spatele cardului de langa semnatura, adresa, tac-pac, click = happy kids:)
Craciun fericit!
joi, 24 iulie 2008
Me, myself and I
Am zile in care imi dau seama ca desi sunt inconjurata de o multime de oameni eu de fapt caut sa fiu singura. Cu gandul meu, cu mine. Oamenii devin obositori, probabil si eu insami sunt uneori (sau deseori) obositoare - cu toate povestile mele, cu nebunia mea, cu rarele mele depresii, desele mele explozii de fericire.
Am plecat din Ro inamorata sau crezand asta..Poate de fapt totul este in mintea mea si nu stiu sa mai "iubesc" pe cineva, Oh, ce cuvinte mari! Ma obisnuisem sa spun asa de des "te iubesc" incat suna ca si "buna ziua"..
Nu cred ca iubesc pe nimeni, cred ca doar mi se pare. Cred ca am lasat lucrurile sa-mi scape putin din mana si am amagit aiurea niste oameni care habar nu aveau cu cine au de a face.. O zuza care crede ca "scanteia" exista, ca dragostea exista, ca poti sa iubesti "ca in filme". Habar nu am sa am aventuri, la mine aventurile dureaza vre'o 4 ani si se termina brusc, ca si cum ar fi durat o noapte. Am ales sa iubesc numai barbati pe care EU i-am gasit potriviti pentru mine, nu si restul lumii. Poate este o chestiune de ambitie - ce imi pasa mie de ce spune lumea?! Care lume de fapt?!
Fiecare dintre cei "alesi" au ajutat la transformarea mea in timp. Azi nu stiu cine sunt decat daca ma raportez la un alt om..trist, nu? Poate de fapt eu habar nu am cine sunt, de asta par rupta de lume cand sunt singura.
M-am intors nervoasa si dezamagita de toti si toate. De cum am venit acasa am inceput sa ma simt rau, din nou ma doare spatele, din nou imi sangereaza gingiile. 14 zile nu m-a durut nimic, nu am dormit 10 ore pe noapte, am mancat o data pe zi + mic dejun, am baut alcool si nu mi-au aparut pete..Insula asta a mea are ceva magic care ma face fericita si paradoxal acolo nu mi-e rau niciodata. Aici da. In fiecare zi. De cand ma trezesc si pana adorm. Nu stiu daca totul are legatura cu "fericirea" caci pana la urma fericirea asta e o notiune. Insa trebuie sa ma intorc. Nici macar nu mai cred ca ma intorc acolo pentru cineva, cred ca trebuie sa ma intorc pentru mine.
In Limenas am cunoscut o familie. Val si Beatrice. El este irlandez si este pe insula de 30 de ani, ea este nemtoaica si locuieste in Thassos de doar 15 ani. Are 54 de ani, este o femeie frumoasa, inalta, blonda, ochi albastri. Senina. Cei doi au un magazin de genti si o bucata de pamant cu maslini. Beatrice povestea ca ultimii 15 ani au fost poate cei mai frumosi din viata ei, in Thassos este o comunitate mica si toata lumea stie pe toata lumea. Verile sunt exclusiv dedicate muncii, iarna insa este totul pustiu si trist. Ii lipseste agitatia orasului si cel mai tare ii lipseste o biblioteca. Sau o librarie..Vrea sa poata vizita un muzeu, sa mearga la o piesa de teatru, sa se plimbe noaptea printr-un oras luminat. Eu am toate astea si vreau o insula, fara prea mult asfalt, fara agitatie. Cu o librarie sau o biblioteca. Si cateva cafenele deschise iarna..
Ma uitam la ei si ii simteam atat de tineri si de fericiti..Exact asa cum ma simteam si eu acolo. Aici ma simt ..inutila. Goala in interior, nemultumita..Nici macar nu are vre'o legatura insula cu notiunea de vacanta. As prefera sa merg acolo si sa lucrez pentru a putea trai, nu imi doresc o viata de stat la plaja pentru ca eu nu sunt o persoana "inactiva"..or something.
Ma intorc pe 1 august. Cu greu. Sper ca soarta nu imi va pune foarte multe piedici, iata ca tocmai ce se decalara cateva zile de filmare si deci o sa plec dupa ce se termina ultima zi de shooting..masina o sa imi fie in service..Banii sunt pregatiti. Si eu nu. Caci plec cu un singur gand. Sa imi fie atat de bine incat binele sa continue si cand o sa fiu nevoita sa ma intorc. Poate daca as avea 20 de ani as avea curaj sa renunt la tot, la 20 de ani suntem inconstienti si facem ce ne taie capul. La 30 parem responsabili si ne temem sa luam decizii. Ne gandim mai bine la consecinte..Ce porcarie..Am fost kamikaze de cand ma stiu..Nu stiu de ce simt ca ma transform intr-o lasha. Poate pentru ca am nevoie de certitudini..
De 4 zile ma gandesc si nu gasesc niciun raspuns. Ce caut aici de fapt? Unde simt ca nu ma vrea nimeni? La munca zic, nu acasa unde sunt the royal highness..Ma uit la mainile mele negre care omoara tastatura si imi dau seama ca as putea munci orice, de la spalat pahare pana la tocat dovlecei si tras la tigaie..Am terminat o facultate de turism, lucrez in publicitate si suspin dupa o insula unde as fi in stare sa servesc la mese doar ca sa fiu acolo..
Well..that's me right now..The crazy flying princess..
Am plecat din Ro inamorata sau crezand asta..Poate de fapt totul este in mintea mea si nu stiu sa mai "iubesc" pe cineva, Oh, ce cuvinte mari! Ma obisnuisem sa spun asa de des "te iubesc" incat suna ca si "buna ziua"..
Nu cred ca iubesc pe nimeni, cred ca doar mi se pare. Cred ca am lasat lucrurile sa-mi scape putin din mana si am amagit aiurea niste oameni care habar nu aveau cu cine au de a face.. O zuza care crede ca "scanteia" exista, ca dragostea exista, ca poti sa iubesti "ca in filme". Habar nu am sa am aventuri, la mine aventurile dureaza vre'o 4 ani si se termina brusc, ca si cum ar fi durat o noapte. Am ales sa iubesc numai barbati pe care EU i-am gasit potriviti pentru mine, nu si restul lumii. Poate este o chestiune de ambitie - ce imi pasa mie de ce spune lumea?! Care lume de fapt?!
Fiecare dintre cei "alesi" au ajutat la transformarea mea in timp. Azi nu stiu cine sunt decat daca ma raportez la un alt om..trist, nu? Poate de fapt eu habar nu am cine sunt, de asta par rupta de lume cand sunt singura.
M-am intors nervoasa si dezamagita de toti si toate. De cum am venit acasa am inceput sa ma simt rau, din nou ma doare spatele, din nou imi sangereaza gingiile. 14 zile nu m-a durut nimic, nu am dormit 10 ore pe noapte, am mancat o data pe zi + mic dejun, am baut alcool si nu mi-au aparut pete..Insula asta a mea are ceva magic care ma face fericita si paradoxal acolo nu mi-e rau niciodata. Aici da. In fiecare zi. De cand ma trezesc si pana adorm. Nu stiu daca totul are legatura cu "fericirea" caci pana la urma fericirea asta e o notiune. Insa trebuie sa ma intorc. Nici macar nu mai cred ca ma intorc acolo pentru cineva, cred ca trebuie sa ma intorc pentru mine.
In Limenas am cunoscut o familie. Val si Beatrice. El este irlandez si este pe insula de 30 de ani, ea este nemtoaica si locuieste in Thassos de doar 15 ani. Are 54 de ani, este o femeie frumoasa, inalta, blonda, ochi albastri. Senina. Cei doi au un magazin de genti si o bucata de pamant cu maslini. Beatrice povestea ca ultimii 15 ani au fost poate cei mai frumosi din viata ei, in Thassos este o comunitate mica si toata lumea stie pe toata lumea. Verile sunt exclusiv dedicate muncii, iarna insa este totul pustiu si trist. Ii lipseste agitatia orasului si cel mai tare ii lipseste o biblioteca. Sau o librarie..Vrea sa poata vizita un muzeu, sa mearga la o piesa de teatru, sa se plimbe noaptea printr-un oras luminat. Eu am toate astea si vreau o insula, fara prea mult asfalt, fara agitatie. Cu o librarie sau o biblioteca. Si cateva cafenele deschise iarna..
Ma uitam la ei si ii simteam atat de tineri si de fericiti..Exact asa cum ma simteam si eu acolo. Aici ma simt ..inutila. Goala in interior, nemultumita..Nici macar nu are vre'o legatura insula cu notiunea de vacanta. As prefera sa merg acolo si sa lucrez pentru a putea trai, nu imi doresc o viata de stat la plaja pentru ca eu nu sunt o persoana "inactiva"..or something.
Ma intorc pe 1 august. Cu greu. Sper ca soarta nu imi va pune foarte multe piedici, iata ca tocmai ce se decalara cateva zile de filmare si deci o sa plec dupa ce se termina ultima zi de shooting..masina o sa imi fie in service..Banii sunt pregatiti. Si eu nu. Caci plec cu un singur gand. Sa imi fie atat de bine incat binele sa continue si cand o sa fiu nevoita sa ma intorc. Poate daca as avea 20 de ani as avea curaj sa renunt la tot, la 20 de ani suntem inconstienti si facem ce ne taie capul. La 30 parem responsabili si ne temem sa luam decizii. Ne gandim mai bine la consecinte..Ce porcarie..Am fost kamikaze de cand ma stiu..Nu stiu de ce simt ca ma transform intr-o lasha. Poate pentru ca am nevoie de certitudini..
De 4 zile ma gandesc si nu gasesc niciun raspuns. Ce caut aici de fapt? Unde simt ca nu ma vrea nimeni? La munca zic, nu acasa unde sunt the royal highness..Ma uit la mainile mele negre care omoara tastatura si imi dau seama ca as putea munci orice, de la spalat pahare pana la tocat dovlecei si tras la tigaie..Am terminat o facultate de turism, lucrez in publicitate si suspin dupa o insula unde as fi in stare sa servesc la mese doar ca sa fiu acolo..
Well..that's me right now..The crazy flying princess..
marți, 1 iulie 2008
Despre "Aroganta"
Conform atotcuprinzatorului si atotstiutorului Internet, cica :
AROGÁNŢĂ s.f. Purtare obraznică şi sfidătoare; atitudine de mândrie dispreţuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
Sursa: DEX '98
AROGÁNŢĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.
Sursa: Sinonime
AROGÁNŢĂ f. Atitudine de trufie şi de dispreţ faţă de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganţei] /Sursa: NODEX
AROGÁNŢĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră şi de dispreţuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alţii, atribuindu-şi drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].
Sursa: DN
AROGÁNŢĂ s. f. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)
Si acum o intrebare: cum definesti un personaj arogant?! Poate fi considerata aroganta o remarca facuta ca o gluma? Unde este limita intre gluma, chating si arogantza?
Arogantul are mereu un ardei iute in fund sau o grimasa de sictir pe fatza? Nu! Uite asa gresim cand judecam oamenii. Arongantul este cel care de obicei isi permite sa spuna despre altcineva ca este arogant, nevazandu-se pe sine.
Arogantul se crede mult mai inteligent decat este, se comporta ca un mitocan, se straduieste sa domine orice discutie, daca se poate vorbind peste alti oameni.
M-a apucat subit o greatza si refuz sa mai scriu despre aceste specimene. Mai ales ca sunt precisa ca sunteti si voi in aceiasi oala..mai ales cine lucra in biznis.
En fin..la naiba fata si cu arogantii astia!
Maine e ziua mea, zi frumoasa ca mine!!
Cica am fost EU aroganta:)) Ca aici vroiam sa ajung, dar m-am pierdut pe parcurs.
AROGÁNŢĂ s.f. Purtare obraznică şi sfidătoare; atitudine de mândrie dispreţuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
Sursa: DEX '98
AROGÁNŢĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.
Sursa: Sinonime
AROGÁNŢĂ f. Atitudine de trufie şi de dispreţ faţă de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganţei] /
AROGÁNŢĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră şi de dispreţuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alţii, atribuindu-şi drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].
Sursa: DN
AROGÁNŢĂ s. f. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)
Si acum o intrebare: cum definesti un personaj arogant?! Poate fi considerata aroganta o remarca facuta ca o gluma? Unde este limita intre gluma, chating si arogantza?
Arogantul are mereu un ardei iute in fund sau o grimasa de sictir pe fatza? Nu! Uite asa gresim cand judecam oamenii. Arongantul este cel care de obicei isi permite sa spuna despre altcineva ca este arogant, nevazandu-se pe sine.
Arogantul se crede mult mai inteligent decat este, se comporta ca un mitocan, se straduieste sa domine orice discutie, daca se poate vorbind peste alti oameni.
M-a apucat subit o greatza si refuz sa mai scriu despre aceste specimene. Mai ales ca sunt precisa ca sunteti si voi in aceiasi oala..mai ales cine lucra in biznis.
En fin..la naiba fata si cu arogantii astia!
Maine e ziua mea, zi frumoasa ca mine!!
Cica am fost EU aroganta:)) Ca aici vroiam sa ajung, dar m-am pierdut pe parcurs.
1 iulie 2008
Maine este ziua mea. De nastere, desigur. Implinesc 29 de ani. Am decis sa o iau inapoi dupa 30 si sa merg descrescator cu varsta. Nu pentru ca ma deranjeaza cei 31 de ani reali, ci pentru ca mi se pare fun sa scad. Este ora 1:46. Cred ca este luni. Cred ca ieri a fost weekend, dar nu pot sa fiu sigura despre asta pentru ca am fost la birou pana la 9 seara. La fel si sambata. Da..dar ieri am vazut doua pisicine! Cine vede neica doua piscine intr-o zi?! Sambata mi-am permis sa vin la birou pentru numai cateva ore, deh..era musai sa ne revenim dupa muceala de vineri noaptea. Teoretic as putea considera ca mi-am serbat ziua vineri noaptea, desi nu am avut pic de tort sau lumanari..Tot teoretic acum as putea sa fiu acasa si sa visez. Mai am 3 zile pana plec in vacanta, vor fi cele mai urate zile de inainte de concediu..Voi munci de ziua mea, la fel ca toti colegii mei si prietenele cu care lucrez..anul asta la fiecare zi de nastere noi am avut proiecte..Trist. Imbatranim in campul muncii. S-a facut 1.51. Printez sute de pagini desi stiu ca nimeni nu va arunca o geana pe munca mea din acesta seara, printez sute de pagini desi stiu exact cata padure dispare pentru fiecare foaie la care nu se va uita nimeni mai mult de 5 minute, printez sute de pagini ca "sa dea bine", "ca asa fac toti".
Oare de ce nu se pot face prezentarile digital, ca exista plasme si proiectoare si tehnologia lui peste prajit..Cat este de greu sa arati totul pe perete, sa notezi ce este cu adevarat important si la final sa inmanezi omului un cd sau un dvd?! Nu m-a apucat ecologismul sau salvarea planetei, mi-e usor sila ca ma invart intr-o lume in care " a da bine" este mai important decat chestiuni cu adevarat importante.
O chestiune importanta ar fi ceva ce am auzit azi..El zice cu naduf - la ce sa muncim mai ieftin sau moka pentru altii frate? Mie nu imi da nimeni sa mananc, alerg toata ziua si nu ma intreaba nimeni daca vreau sa cumpar ceva ieftin..sau sa imi dea moka. Ce e aia low budget? Ce, eu nu tot atat de mult trag? Trag mai putin? Ma f*t astia diferit?
Mi-e rau. Nu e inca un post in care ma plang. E un post oarecare, scris in miros de cerneluri de imprimanta, iete ca se facu ora doua!! Inca putin si vine ziua mea! Fuck, maine noapte la ora asta o sa fiu mai mare si totusi mai mica cu un an. Si nu stiu daca maine noapte la ora asta voi fi mancat tort..Caci si maine, si poimaine sunt tot aici.
Insa stiu ca desi e greu, langa mine vor fi cei mai iubiti dintre pamanteni..Si cine nu e langa mine o sa ma sune. O voce suava ma va intreba: "Cat e tariful?" sau "Unde stai papusha?" sau "Vin eu la tine sau tu la mine?"
Da, v-ati prins! A reaparut anuntul in ziar, din nou ma suna toti tiristii, constructorii, vidanjorii, soferii de RATB si inca si inca zeci de masculi..
Ultimul a avut parte de niste mega spume si de o amenintare cu dat in judecata etc..Saracu' om, chior cum era nu vazuse ca a format gresit..In fine. Plec. Peste 3 zile plec si nu o sa mai stiu decat de mine, de marea mea, de plaja cu nababii, de pestele stropit cu lamaie..
Mai m-am gandit..De ziua mea o sa imi trag eu o mica petrecere surpriza!
Oare de ce nu se pot face prezentarile digital, ca exista plasme si proiectoare si tehnologia lui peste prajit..Cat este de greu sa arati totul pe perete, sa notezi ce este cu adevarat important si la final sa inmanezi omului un cd sau un dvd?! Nu m-a apucat ecologismul sau salvarea planetei, mi-e usor sila ca ma invart intr-o lume in care " a da bine" este mai important decat chestiuni cu adevarat importante.
O chestiune importanta ar fi ceva ce am auzit azi..El zice cu naduf - la ce sa muncim mai ieftin sau moka pentru altii frate? Mie nu imi da nimeni sa mananc, alerg toata ziua si nu ma intreaba nimeni daca vreau sa cumpar ceva ieftin..sau sa imi dea moka. Ce e aia low budget? Ce, eu nu tot atat de mult trag? Trag mai putin? Ma f*t astia diferit?
Mi-e rau. Nu e inca un post in care ma plang. E un post oarecare, scris in miros de cerneluri de imprimanta, iete ca se facu ora doua!! Inca putin si vine ziua mea! Fuck, maine noapte la ora asta o sa fiu mai mare si totusi mai mica cu un an. Si nu stiu daca maine noapte la ora asta voi fi mancat tort..Caci si maine, si poimaine sunt tot aici.
Insa stiu ca desi e greu, langa mine vor fi cei mai iubiti dintre pamanteni..Si cine nu e langa mine o sa ma sune. O voce suava ma va intreba: "Cat e tariful?" sau "Unde stai papusha?" sau "Vin eu la tine sau tu la mine?"
Da, v-ati prins! A reaparut anuntul in ziar, din nou ma suna toti tiristii, constructorii, vidanjorii, soferii de RATB si inca si inca zeci de masculi..
Ultimul a avut parte de niste mega spume si de o amenintare cu dat in judecata etc..Saracu' om, chior cum era nu vazuse ca a format gresit..In fine. Plec. Peste 3 zile plec si nu o sa mai stiu decat de mine, de marea mea, de plaja cu nababii, de pestele stropit cu lamaie..
Mai m-am gandit..De ziua mea o sa imi trag eu o mica petrecere surpriza!
miercuri, 25 iunie 2008
Job. Blowjob
Am putea sa ne focusam putin? Ia vezi daca poti....
Sambata e zi de lucru. Ah, si Duminica. De fapt putine weekend-uri nu sunt de munca.
Imi bat in fatza 20 de grade de aer rece, ovarul stang se plange de cateva sapatamani, Aulinul interzis in lumea intreaga este inca prescris in Romanica precum marele anti-inflamator al anului, sinusurile si gatul sunt drese cu Coldrexul cu lamaie, am un shal in jurul braului - il mai ridic pe umeri, mi l-as pune in cap, mi-as inveli de fapt capul cu el. Sa nu mai vad, sa nu mai aud.
Daca tu nu stai in birou, de ce dai drumul la aerul conditionat? Nu te mai plange atat, este foarte cald, ce nu intelegi? Si ce vrei sa iti fac daca ti-e frig?
Corect. Cat este de important ovarul meu stang?! Sau gatul meu? Sau mucii mei in plina vara?! Cat de important este orice legat de viata ta, de sanatatea ta cand tu nu te focusezi destul?!
Paradoxal este ca m-as focusa la naiba, daca cineva, oricine m-ar vedea. Zi de zi in birou. Sunt invizibila de cam sase luni. Uneori banuiesc ca sunt aici in asteptarea unei decizii (a mea) de plecare.
Relash. Cineva m-a vizitat azi. Cand lucra in biznis era parca putin stresat, acum nu mai este. Era ..senin.
Oamenii care pleca din advertising se insenineaza frumos. Oamenii care pleca din orice biznis in care blowjobul e de mare clasa se insenineaza..
Rinichii dor? Sau plamanii?
Vorba lui Miai: "deschide gura sa-ti predau legatura". Cam asa sta treaba..
Cica asa este peste tot.. Cica de fapt altundeva e si mai rau. Cica la altii le bate aerul conditionat in ceafa cam 12 ore pe zi. Cica la altii sefele sunt rele, isterice si isi apostrofeaza angajatii.
Cica la unii e bine:) Lumea merge la birou si desi e stres, atomsfera e umana. Si aici este. Era. Demult. Iarna. Acum o iarna.
Ah! Imi pocneste si urechea stanga! Sunt precisa ca e de la blowjob!Dammit!
Sambata e zi de lucru. Ah, si Duminica. De fapt putine weekend-uri nu sunt de munca.
Imi bat in fatza 20 de grade de aer rece, ovarul stang se plange de cateva sapatamani, Aulinul interzis in lumea intreaga este inca prescris in Romanica precum marele anti-inflamator al anului, sinusurile si gatul sunt drese cu Coldrexul cu lamaie, am un shal in jurul braului - il mai ridic pe umeri, mi l-as pune in cap, mi-as inveli de fapt capul cu el. Sa nu mai vad, sa nu mai aud.
Daca tu nu stai in birou, de ce dai drumul la aerul conditionat? Nu te mai plange atat, este foarte cald, ce nu intelegi? Si ce vrei sa iti fac daca ti-e frig?
Corect. Cat este de important ovarul meu stang?! Sau gatul meu? Sau mucii mei in plina vara?! Cat de important este orice legat de viata ta, de sanatatea ta cand tu nu te focusezi destul?!
Paradoxal este ca m-as focusa la naiba, daca cineva, oricine m-ar vedea. Zi de zi in birou. Sunt invizibila de cam sase luni. Uneori banuiesc ca sunt aici in asteptarea unei decizii (a mea) de plecare.
Relash. Cineva m-a vizitat azi. Cand lucra in biznis era parca putin stresat, acum nu mai este. Era ..senin.
Oamenii care pleca din advertising se insenineaza frumos. Oamenii care pleca din orice biznis in care blowjobul e de mare clasa se insenineaza..
Rinichii dor? Sau plamanii?
Vorba lui Miai: "deschide gura sa-ti predau legatura". Cam asa sta treaba..
Cica asa este peste tot.. Cica de fapt altundeva e si mai rau. Cica la altii le bate aerul conditionat in ceafa cam 12 ore pe zi. Cica la altii sefele sunt rele, isterice si isi apostrofeaza angajatii.
Cica la unii e bine:) Lumea merge la birou si desi e stres, atomsfera e umana. Si aici este. Era. Demult. Iarna. Acum o iarna.
Ah! Imi pocneste si urechea stanga! Sunt precisa ca e de la blowjob!Dammit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)