Se afișează postările cu eticheta very happy. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta very happy. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 februarie 2012

Despre doamna diriginta sau Lidia in jurul lumii


(poza de aici: http://b365.realitatea.net/news/cartea-recordurilor/)

Am scris acum cateva zile despre Oana si despre bucuria de a ma cunoaste cu ea si familia (+ prietenii din dotare, ca e darnica a noastra!). Astazi, trezita si inca avand fluturi in burta, o sa va scriu o poveste. Despre o alta femeie, una care m-a facut sa ma simt din nou MANDRA.
Am cunoscut-o pe femeia asta acum multi ani, nici nu mai stiu cati, este prietena cu Margareta noastra sefa. Am carat saci si afise si am povestit vieti in casa de pe Visinilor (un spatiu cultural artisitic unde s-au cam dezbatut problemele lumii). Apoi au trecut ani si femeile astea doua au facut planuri si planurile s-au materializat si femeile s-au ridicat si au crescut si au crescut. Acum ceva vreme am sarbatorit-o pe doamna L la Tribute. Ne-a eclipsat pe toti cu rochia ei, cu parul blond, zambetul pana la urechi, dar nimic, nimic nu poate sa descrie stralucirea din ochii ei. Facuse 40 de ani si arata de 20 si tot asa arata si azi:))
In clasa 1e, unde e diriginta, copiii si-au facut excelent temele si au organizat un eveniment de 7 stele - de Dragobete s-a scris cea mai lunga scrisoare de dragoste, una asa de lunga incat a fost trecuta in Cartea Recordurilor. Si cineva, diriga asta, pe 24 februarie, pe un frig de iti clanataneau dintii, a stat pe Lipscani de la 7 dimineata pana tarziu, ca sa vada ea cu ochii ei cum se intampla minunea. Stiti sefii aia care stau la birou si dau ordine? Ei bine, nici ea nici Mirela nu is genul ala de sefi:)) Probabil ca au si ele hachitele si pitici lor, dar eu nu am ocazia sa vad nimic pentru ca is prea ocupata sa casc gura de uimire si sa aplaud in gand, egoista cum ma stiti, cu urmatorul gand: cat de tare sunt! le stiu pe gagicile astea! sunt foarte smechera frate!! EU sunt foarte tare!! :)))
Lidia a urcat pe scena, dupa ce, cu 10 ore inainte o vazusem infrigurata si cu nasul roshu, primind cadou un shal sa ii tina de cald de la o doamna draguta. Avea acum o fusta neagra, talia de viespie, specifica celor 20 de anisori si parul frumos aranjat. Putea sa fie si in papuci de casa, femeia asta radia de emotie si de fericire. Si ii straluceau ochii, fix ca de ziua ei. Caci azi, clasa ei, abia formata, cu elevi minunati, alesi pe spranceana, lua Premiul 1 cu coronita si intra in Cartea Recordurilor. Clasa ei reusise sa adune mai multe ganduri frumoase decat au adunat altii pana acum. Si am citit o multimi dintre ganduri si pot sa va spun ca 80% erau cu "te iubesc". Oamenii iubeau fete, baieti, pe mama, eu pe Kate, altii viata, unul pe toate femeile din Romania..Era o nebunie. si asa, frig cum era, oamenii incingeau hore si se casatoreau pentru cateva minute cu cine vroiau ei:)
A fost frumos si ma bucur si ma laud ca inca o data cineva pe care eu il stiu si mi-e drag, face ceva minunat. Daca ma concentrez putin de tot si imi fac vreme si scriu cate o poveste despre femeile din viata mea, o sa intelegeti ca nu va mint deloc, eu chiar sunt inconjurata de niste oameni minunati! Despre barbati, mai subtire, ca au neveste si nu toate inteleg cum e treaba cu admiratia:)) Dar pe bune, femeile din viata mea sunt una si una.
Si una e asa de buna incat si-a inceput povestea intrand in Cartea Recordurilor :)
La mai mare doamna L, la foarte mare! Si te iubesc si ii multumesc lui Mirela ca te-a adus in viata noastra, unde o sa te pastram!!

sâmbătă, 26 martie 2011

Poveste cu La multi ani

Ramasesem datoare cu o poveste, povestea sarbatoririi primului an din viata lui Ou, devenita baby K apoi Kate si Katerina-Katerinka. Ziua lui Kate a durat cam 2 saptamani, a inceput frumos, inainte de ziua ei. Prima petrecere a fost acasa, alaturi de prietenii mei fara copil inca (ha!!), gasca mea draga, de care mi-e dor, dor, dor. Am gatit pentru ei cu drag si mi-a fost asa de dor de noi incat odata ce ne-am strans, recunosc ca eu am reusit sa ignor copilul si m-am rasfatat bucurandu-ma de noi toti impreuna, shame on me! Asa de distrusa eram ca nu am facut poze, dar atat de dor imi fusese de toti, incat nu a mai contat ce n-am facut, ci a contat ca eram impreuna. Copilul a fost cuminte, fiind acasa la ea, niciun stres major nu s-a "intamplat". Fetitzele mele frumoase au primit cadouri, amantrei, adica Kate, Gia si desigur si eu!! Caci fetele mele s-au gandit corect, dupa ce naste, gravida cea super alintata este definitiv uitata de lume si toata atentia tuturor se duce catre minunata progenitura. Desi..si ea, biata muma ar mai avea nevoie de niste atentie, masline:)) Fetele mele stiu. Si nu doar de asta le iubesc. Le iubesc pentru ca exista. Si desi eu le numesc fetele mele, ei sunt fetele si baietii mei frumosi, cei mai frumosi de pe planeta, s-a decis.
Asta a fost sambata. Am dormit cu pantalonii rosii cei noi, asa cum am invatat de la cei mai buni! Cand ai ceva nou si deosebit, trebuie sa dormi cu acel lucru, mai ales daca sunt..pantofi noi!!!
Duminca ne-am trezit si am plecat cu greu de acasa catre tatal lui K. Cu copil trezit din somn si ciufut, pe o vreme care parea ca se va strica. Din motive lesne de inteles copilul a plans pe toata durata vizitei, desi casa era plina de jucarii cu care si eu m-as fi jucat..Si exact cand credeam ca se calmase micul omulet simpatic, a avut loc un accident. Micul om a pus mana pe masa cu nume din carti si si-a tras una in gura. Fix in dinti. Urlete si circul de rigoare. Totul in contratimp, caci pe noi ne mai astepta inca o petrecere..Repede tort, repede scuze, pupat copil, multumit pentru intalnire si cadouri, sarit in taxi si ajuns cu tot cu zapada dupa noi la petrecerea oficiala. Aceea cu familia de familisti, cu copiii si parintii lor - gasca mea draga de Thassos. Copilul meu este un noroc, caci ma aduce alaturi de cei mai dragi oameni. Pana la ea, ne vedem la zilele celorlalti copii, insa acum..acum avem si noi, adica EU, copilul de sarbatorit, si mama ce frumos e sa fie si copilul tau sarbatorit!! Adica..e o senzatie pe care nu o stiam! Eu am fost mereu foarte fericita cand mergeam la petrecerile fetitelor mele devenite domnisoare, acum insa a fost altceva. Kate a adormit in caruciorul ei rosu si nou primit de la fete, noi am mancat si am petrecut si la tort s-a trezit si Zuzex, care saracutza nu prea intelegea ce si cum, dar i-a placut. Si mie mi-a placut si mai tare. Decat ca..in afara de poza facuta de Onuca, nu avem poze:( Poate pentru ca la toate aniversarile EU faceam pozele:)) Ce sa va spun? Ca am mancat cel mai bun tort? Ca toata lumea mea draga era acolo? Ca doar Gia lipsea, caci nu ne-am gandit cum sa facem sa fie si ea? A fost o petrecere foarte frumoasa si apoi am plecat acasa.
Si s-a facut luni si era ziua lui Kate. Am petrecut acasa, cu nasii lui Gia care ne-au adoptat si pe noi, cu Lys si Euu si ai mei toti. Am montat cu ta'su o super masina pe care Kate o sa o conduca..la anul, caci ii e mare, am mancat chinez si tort si am baut sampanie si am ras si am povestit pana cand m-am prins ca e noapte si Kate nu stie inca sa adorma fara mine.
Si au trecut zilele si a venit nasha din calatorie si intr-o zi ne-am adunat sa o sarbatorim pe mica princessa si sa ii rupem turta. Petrecerea a fost de vis, pentru ca in sfarsit de data asta Kate s-a prins ca despre ea este vorba. In fapt nashi-sa nu mi-ar fi dat voie in veci sa fiu vre'o secunda EU in centrul atentiei:))
Copilul minunat a ales de pe o tava exact ce stiam ca o sa aleaga, caci doar eu le pusesem acolo. Stiloul chinezesc, mostenire de la bunicul lui ta'su (cred ca eu si omul acela ne-am fi inteles foarte bine), o carticica de povesti cu Ianos Nazdravanul si lingurita de argint (tot mostenire de la bunicii lui ta'su). Deh. Intelectuala si coconitza, ce ma mira:)) A plans la tort la La multi ani, la fel ca si la celelalte petreceri, e speriata de vocile oamenilor, mi-e clar. Dar i-a placut martizpanul si mai ales lumanarea..
Copilul meu care roade cartile de hartie a implinit un an. Cel mai frumos prin an din viata noastra s-a scurs si l-am sarbatorit, petrecand spre al doilea cel mai frumos an din viata noastra. Si uite asa continuam pana la 100 de ani ai mei, am zis, am zis!

Tot aud ce mare curaj am avut sa pastrez acest copil. Nu e vorba de curaj, eu am stiut clar ce am vrut si desi am asteptat niste ani, eu cred ca am asteptat ACEST copil. Acum o sa astept o anume familie pentru mine si ea, nu ma voi grabi, caci o familie trebuie sa fie pentru o viata. Cum e si cu copilul de fapt, si ea e iubirea mea pe viata. Prima. Caci mai sunt niste iubiri de asteptat. Si cine stie sa astepte..uite cu ce minune se alege!
Noapte buna si La multi ani si voua si noua!


uite asa se lipeste ea de mama ei


momentul de cumpana, ce sa aleg mami, ce sa aleg nasho? (are ditamai cucuiul in frunte, isi trasese un scaun in cap cu 2 ceasuri mai devreme)


tort bun de la nasha



Asa arata zambetul meu zi de zi. De un an si ceva. Eu cred ca am ales EXCELENT. Si nu as schimba nimic..

ei bine mint. Ce as schimba e deja in lucru:)) Dar asta este o alta poveste si mai dureaza pana o sa va povestesc ce si cum.

vineri, 19 noiembrie 2010

Copii, vreti sa va spun o poveste?

A fost odata. A fost odata ca niciodata un baiat. Sau o fata?! Hm. A fost odata ca niciodata un baiat care o freca pe net zi lumina. O freca de acasa, intre spalat pe dinti, cafea si pishic. O freca la stop in masina, in drum spre birou. O freca la birou de la 10 la 18, cu pauza de masa aferenta, pauza in care o mai freca putin. O freca in weekend din trezire in culcare, . O freca dupa cum ziceam zi lumina si noapte intuneric.
Orele se scurgeau cu repeziciune si cearcanele se adanceau. Aparura pe rand mirc, iahu, hotmeil, plaxo, xing, twiter, blogu', feisbucu', gitocul, netologu, lumeaimica si inca niste alte locuri magice despre care nu va voi povesti acum.
Mustea de femei. Inalte, slabe, grase, curve, sfiinte, frumoase, urate, nasoase, coshoase, sarace, bogate. Mint. Toate pe net sunt superbe! Toate sunt frumoase. Si o buna parte dintre ele is inteligente. Alea cu blog! Desigur, exista si exceptii, dar nu despre ele vom povesti astazi.
Si cum o freca feciorul nostru pe net, intr-o zi dadu peste o fatuca. Una care parea ok. O rasfoi la inceput sarind peste randuri, apoi sa rase la poze, apoi ii cazu sub gene un "cacat" si rase, apoi tot citind asa, isi dadu seama ca retraieste cumva un sentiment uitat! Ceva ce simtise in liceu, cand fusese nevoit sa il citeasca pe Cioran! La fel ca atunci, si acum se regasea in fiecare rand. Fata asta simtea FIX ca el. Fata asta STIA. Doamne! Daca ea este aleasa?! Si citi si se infrupta cu gandurile fetei. Traii cu ea saptamana dupa saptamana, cand fata se bucura, se bucura si el. Cand fata suferea, plangea si el. Frecatul pe net devenise o obligatie fatza de fata aceasta, avea blogul ei pe mobil bookmarkuit, click dupa click de 12 ori pe zi. Habar nu avea cine era fata. De fapt nu ii pasa, stia ca ea era a lui si cu asta basta. Apoi o gasi pe twiter ala cu pui galben. Si curand o descoperi peste tot pe net. Cauta si gasea, de fiecare data bucurandu-se. Asa ca intr-o zi, dupa luni de zile, se hotari sa ii scrie. Greu moment. Mainile ii transpirau pe tastatura, cum sa ii scrie si mai ales de ce?! Daca o sa creada ca este un psihopat cum vezi in filme? Dar nu, ea nu ar fi crezut asa ceva. Doar o cunostea!!

"Draga mea..
nu. Suna aiurea. Draga..
Buna seara. Asa. Politicos. Asa i-ar placea.
Numele meu este xxxx. Fir'ar sa fie. Zici ca scriu o scrisoare de intentie! Nu e bine. Nu. Trebuie sa scriu ce ar scrie ea! Da! Asa i-ar placea si nu s-ar speria si mi-ar raspunde.

Buna,

iti citesc blogul de foarte multa vreme si vroiam sa stii ca .. (ca te-as lua acasa, ca sunt un prost care pica in limba dupa una care scrie pe net, una care sigur e o grasa infecta cu plod acasa, sau o terminata sensibila care scrie pentru ca nu are viata sociala si prieteni. Mama, cat e de greu!!)

sa stii ca multumita tie diminetile mele sunt mult mai vesele, la cafea. Toate povestile tale ma duc cumva inapoi in timp (sa moara vivian!!!) nu pot sa scriu. Nu pot.
Deci trebuie sa fac altfel. Ii voi comenta zilnic. Asa poate o sa vrea sa stie cine sunt."

Si incepu sa comenteze. Si apoi isi facu un blog. Unul pe care scrise franturi de gand, puse poze, mai tranti o piesa, ceva acolo, sa mai treaca vremea.
Apoi intr-o zi ea ii comenta ceva. Si el comenta inapoi. Si apoi incepura sa isi scrie pe mess. La moda e feisbuc, ei bine, se adaugara acolo. El era mic si gras si ochelarist. NOT!!!
La fel si ea. Mica, grasa, plina de cosuri, ochelari fund de sampanie sau sifon. Rupti in cur amandoi. Dar ce indragostiti!!
Asa ca au decis (ea adica) si a ramas ca se vad la o cafea. Si-a calcat camasa. Si blugii. Apoi i-a calcat din nou cu batista uda, sa le scoata dunga. Ea si-a facut baie la par. Si-a pus bigudiuri. Apoi s-a spalat din nou si a plecat cu parul aproape ud si prins intr-o coada de cal. Sau ponei.
La Macdo era plin, weekend, soare, toata tinerimea la masa si cafele. A asteptat-o cu un ghiveci din ala impletit in care atipise un ghiocel. Ea a iesit de la metrou val vartej, si-a desfacut parul, s-a privit in geamul de la KFC si invingatoare a pornit care coltul cu flori din Romana.
Cu ochelarii aburiti a zarit o silueta. El era. S-a indreptat zambind catre el, i-a facut cu mana. El a ridicat o mana sa o salute. Moment in care o blonda flu-flu a impins-o si s-a aruncat in bratele lui. Nu era el. El era mai in spate. S-au vazut. Doi stersi superbi. Doi oameni normali. Simpli. La fel.
Puah! La fel my ass!!

El nu a placut-o. Deloc. Adica a placut-o primele 45 minute, ce-i drept. Pana s-a prins ca ea nu il place. Deloc.
Asa ca daca ea nu il placea, a inceput sa ii caute foarte repede defecte. O frustrata clar. Sigur vrea sa se marite! Si plozii! Minim 2! Uratica. Si scrie asa..ciudat. O inchipuita. Ia uite cum isi baga mana in par. Nu, clar nu e genul lui. O infumurata. Da. O proasta. Si o curva. Asa sunt toate! El stie, doar e patit. De aia inca sta cu mama lui in casa! E satul de interesatele astea care cauta barbatii cu banii! Din aia care le plimba cu masinile! Sau le duc in cluburi. In realitate aia sunt niste magari care le fac sa sufere, dar ele, proastele pamantului..habar nu au! Ele tot pe aia ii vor. Pe aia care le bat sau le inseala. Dar au masini. Si bani. Si sigur au penisul foarte mare.

Ea l-a placut. Era dragut asa, dar nu avea nicio treaba cu ce isi imagina ea ca sta in spatele tastaturii. Era mai copilaros decat barbatul care scria. Oricum, era dragut, dar nu vroia sa il ia acasa. Nu vroia sa il ia nici macar de mana. Parea un barbat inteligent asa ca se gandi ca nu strica sa stea la povesti, oricum cafeaua o platea..Si vorbira. Si il simti plin de el si desi initial il placuse, isi dadu seama ca e ceva ciudat. Ca omul asta nu are nicio legatura cu ea. Ca e un strain pe care credea ca il cunoaste. Credea ca vrea sa il cunoasca. Apoi ii citi dispretul in ochi. Si discutia o lua pe o panta ciudata. Incepuse sa rada de ea, sa ii dea lectii. Era un frustrat si un depresiv si un terminat! Un mincinos si un prefacut. Un fals sensibil, picioare scurte, ochi de caine! Un orgolios muist care ii spunea cum o sa fie viata ei, unul care o compatimea pentru deciziile pe care nici ea nu stia ca le va lua.

Se ridicara si isi luara la revedere. Fiecare isi plati cafeaua, apoi se indreptara spre RATB si respectiv Metrou. El plin de fitze si deplin scarbit, ea razand si nevenindu-i sa creada ca a trait asa ceva. El isi infipse o tigara in gura si plin de spume isi jura ca o sa o rezolve el pe pitzipoanca asta. Ea puse mana pe telefon, isi suna prietenele si rase tot cu spume.
Ce proasta! Ce prost! Doamne Dumnezeule!!

In fapt nimic din cele de mai sus nu s-a petrecut niciodata. Insa oamenii aia exista si mi-e mila sau sila de ei, inca nu stiu. Pe unii ii cunosc, despre altii am auzit. Despre toti pot sa spun la fel: in fapt nu sunt decat niste cacati pe ei de frica. Frica de tot. Frica de adevar, frica de a fi ei insisi, frica de cel din fatza ta. Frica de a arunca toate cartile pe masa, ca si cand nu ai avea nimic de pierdut.
Asa suntem noi.
Daca iubim, cel iubit este cel mai frumos, cel mai desptept, cel mai bun. Desi e un paros, plin de bube care mai si transpira uneori (ca e si el om..), sau e un jegarel pe care il spalam si il aranjam (pentru noi!!!). Cand nu mai iubim omul devine zero barat. E sashiu! Chior de-a dreptul. Hidos!
Daca nu ne iubeste (sau nu ne mai, sau nici nu ne-a dar noi nu stim) devine dusmanul numarul unu. Sa moara, sa dispara. Femeie, barbat, toti suntem la fel. Toti gandim la fel. O iubim e zeitza, o uram, e carpitza.

M-a dezamagit un om. M-am socat, m-am suparat, i-am dat o palma peste bot in scris. Si apoi mi-am adus aminte cati oameni m-au dezamagit si mi-am zis, ei, la naiba fata! Tu nu te superi pe nimeni, caci asa esti tu.
Apoi m-a sters de pe feisbuc. Atat! Maxim am zis! Sa moara Vivian! Orice pot sa iert, dar asa ceva nu. Nu mai am un prieten. Era unul scurt dar era bun. Vedea frumos. Nu o sa imi fie dor de el pentru ca nu il cunosc. O sa imi fie dor sa il fi cunoscut. Dar..m-a sters. Nu mai sunt suparata nici dezamagita. Pentru ca eu mai am ..462 de oameni dintre care mai mult de jumate nu m-ar sterge:)) Si din jumatatea aia, cel putin 100 sunt langa mine, 50 imi sunt frati, 25 familie. Si cel putin 10 ma iubesc mai mult decat am eu idee.

Povestea de mai sus este o pilda. Nimeni nu o sa ne pice in poala nici macar ca prieten. Nu exista prietenie la prima vedere. Nu exista principii pe care 2 oameni, 2 straini, sa le aiba - la fel. Nu gandim la fel, nu iubim la fel. Nu ne pasa la fel. Eu stiu niste oameni carora le pasa la fel cum imi pasa mie. Pilda este pentru ei. Sau pentru mine si pentru ea. Sfiintele sfiintelor!

Dream om my beautiful:) Barbatii nu fug de noi, noi fugim de ei. Si bine facem, caci daca nu am rupe-o la fuga, am sfarshi cu picioare scurte, ochi de caine!!

Te iubesc.

(nu mai pot de ras)

miercuri, 27 octombrie 2010

It's all about you

Daca micuta Kate este viata mea si eu am ramas eu, dar ea fiind viata mea, rezulta ca eu devin ea. Ceea ce intr-un fel este minunat, in alt fel ea era eu si eu eram eu. Mi-am revizuit optica si am lasat copilul sa fie el in interesul propriu de a redeveni eu. Eu cu grijile mele de femeie, nu mai putin mama, dar mai mult femeie. Eu cu muzica mea, filmele mele, visurile mele. Eu cu grijile mele de om, sporite de grijile de mama, dar cu grijile toate vietuind decent impreuna. Ma uitasem intr-un colt. Nu ma uitasem fizic, inca imi fac creasta si ma dau cu sclipici, in dorul meu de vara bronzata, ma uitasem in mine. Copilul ramane cea mai frumoasa realizare a mea, dar ma gandeam ca as face ceva nou. Un curs de dans popular. Un curs de greaca. As invata pentru mine, ca asa ma impinge de la spate o campanie de la tv. As invata sa croiesc si sa bucataresc, nu doar pentru ca deveni croitoreasa sau bucatareasca, ci pentru a stii ceva mai mult decat stiu. Daca este ceva ce imi doresc cu adevarat, ei bine..CRED ca imi doresc sa fac food styling, dar nu asa, spray dat pe o salata si vashti in cadru..vreu sa stiu sa fac sa curga rauri de ciocolata si grauntze de gheata pe sticle de bere.
As mai vrea sa stiu sa gatesc minuni, mai bine decat stiu acum. Sa stiu sa tai un material dupa tipar..chestii de astea casnice. As face orice sa nu mai am niciodata un sefutz care sa mi uciza neuronii.
Iubesc viata asta in ultima vreme..Nu stiu daca am mers la culcare in ultimele luni fara sa multumesc in gand, minute in sir, multumiri pentru tot ce mi-a oferit viata pana acum. Multumire si iertare. M-am linistit. Mai am un singur lucru de facut, atat. Si nu e cel mai simplu lucru, dar o sa il fac. Trebuie sa invat sa nu mai vad ceea ce ma deranjeaza. Altadata a mers, o sa mearga si acum. Pana la urma totul se reduce la noi. La mine si la micul om din viata mea. La noi, la mine si la omul drag. La noi, la mine si la familia mea. La noi, la mine si la prietenii mei.
Cineva mi-a spus asa: nu are nimeni nicio vina, tu ai ceva, de la tine este. Cand vei intelege, o sa mergi mai departe.
La mine nu e asa. Eu stiu cine are o vina stiu si vina. Si merg mai departe, intelegand ce s-a petrecut dar fara sa uit sau sa iert. Sa ierte Cel de Sus. Uitarea e buna, dar prefer sa nu uit nimic, daca nu uit, o sa stiu de ce sa ma feresc in viitor, nu?
Viata este minunata. A fost nevoie de un zambet.
Aud hohote de ras. Incepe razboiul, live, la tv. Si totusi, indiferent ce se va intampla, viata ramane o minune.

vineri, 2 iulie 2010

Treijtrei




"Mami, cum era cand eram eu mica si era ziua mea?
Pai cum sa fie? Ca acuma. Te trezeam, te pupam si ne aducea Stela un tort bun, apoi faceam o petrecere"

Vara celor 33 de veri. A inceput bine, Kate a partait (vai de mine si pardon!) si apoi s-a intins, ca un Superman mic, imbracata in galben toata. De sub lenjeria ei mica a iesit un piciorel cu un cioc de ratza pufos. Am pupat-o si i-am zis "Azi e ziua lui mami. Mami e cea mai fericita din lume. Zi-i lui mami La multi ani!". Era ora 6. Mami a venit si mi-a urat, apoi a intrat tata cu flori si m'a pupat si eu dormeam si Kate a deschis ochii mari si eu ma gandeam dupa ce l-am pupat pe tati ca azi e cea mai frumoasa zi a mea de pana acum..Si asa a continuat sa fie..La 12 noaptea m-a sunat Lupul, barbatul sora'mi, mare om, mare caracter. Apoi am adormit cu ochii la Oprah si cast-ul din Twilight si cu dor de Robert si de vremea in care mergeam la film si radeam si ne tineam de mana si radeam ca nebunii.

Azi e ziua mea. Anul asta este asa cum am spus de revelion, plansa si prostovanca... "Este cel mai bun an".

Este anul pe care il astept de 10 ani, este primul an in care am fost cu adevarat fericita, asa cum nu imi amintesc sa fi fost candva. Astazi am ras din suflet, am alergat fara sa obosesc, am probat haine, am pupat oameni dragi, am mancat si am gatit bine, am avut casa plina. Pentru Kate a fost cam mult, dar ce stiti voi.. Maine Kate implineste 1 an. Un an de la conceptie. Un an. Anul trecut la 12 noaptea de ziua mea plangeam intr-o bucatarie, telefonul suna si venea sms dupa sms. Greul meu prieten nu intelegea de ce plang de ziua mea, de ce plang fiind acasa la dl ala, de ce nu sunt in oras cu fetele de ziua mea. Eu nu intelegeam multe. Imi ratasem cadoul, nu care cumva sa dam nas in nas cu colegii la Bestfest..Pf. Ce dobitoaca eram acum un an:))

Apoi maine lua nastere o celula si azi am o viata minunata, in care nu duc lipsa de NIMIC. Si mai ales..de NIMENI:)) Casa mea plina facu dovada ca sunt un om implinit si fericit. Si maine dragostea continua. Si maine Kate o sa vada de ce pentru mine este important sa spun si sa aud TATA. Ziua mea a avut un soundtrack in mintea mea, a inceput cu "Cea mai frumoasa zi" a lui Andries si a continuat cu "Fericirea are chipul tau".
La multi ani Kate a mea, caci iata este maine. La multi ani iubita lui mama. Nu cred ca trece zi in care sa nu ii multumesc lui Dumnezeu pentru alegerea pe care am facut-o si pentru momentul din ziua de maine, cea veche de acum un an.
Eu mi-am facut cel mai frumos cadou. In egoismul de care am fost acuzata, am ales bine. Desi mi se spunea ca "oamenii ca mine merita sa moara", eu cred ca era pacat sa mor..Atat de fericita sunt acum si atat de minunata este Kate a mea. Doar a mea.



Asta e cadoul meu. Jucaria, nu copilul. Copilul e MERITUL meu. Si mana aia mica e iubita mea mare, Gia. Nu poti o poza sa faci...
Si aici mai jos este o minune. Sunt cele doua maini mici ale minunilor noastre. Mai am ceva de spus? Nu cred..

luni, 19 aprilie 2010

Cum iubesc eu


Iubesc genele lui lungi.
Iubesc ochii lui usor albastru..
Iubesc mainile lui cu care ma atinge, incercand sa ma apuce.
Iubesc parului lui moale dupa baie.
Iubesc mirosul lui.
Iubesc hainele lui calcate de mine cu dragoste.
Iubesc pana si felul lui in care face fetzfetze cand da parturi sau scoate aer.

Ale LUI..desigur..ale bebelusului meu!

Doar nu puteam sa iubesc parturile vreunui magarush care face glume pe treaba asta?!?!

joi, 8 aprilie 2010

1 luna cu iubita mea


Aseara K a primit tort si atatea pupaturi!! Tort bun de care nu am avut parte nici eu nici ea..pentru ca desi ti se topea in gura era CIOCOLATA! Tot!! O sa gust asa putin azi, dar mi-e ca o agit si nu e o idee buna..Insa..vai ce tort bun si ce mai mancau cei doi oaspteti ai casei..
Hai sa scriem povestea pozelor. Sus e Kia la aniversare, aseara. Plangand de colicei desigur! Dar o draguta in sarafan de blugi si cu ismene sub:))

Frumusetea asta plina de frisca e Gia cand am sarbatorit o luna in decembrie. Sper ca se vad diferentele:)) Gia mare si puternica, a mea o papusica finutza..o delicata. Gia numai obrajori, a mea numai gingiutze si cantec:)) Iubitele mele:))

Si aici iat-o rapusa de somnic in brate la ta'su, rapus de ea. O mogaldeata care ne-a facut praf cu rasetele ei.

La multi, multi ani fericiti iubita lui mama cu ochii ca cafeaua! (sper sa nu..dar daca o fi sa fie asa..nu-i bai, cumpara mama lentile !!)

joi, 1 aprilie 2010

My love is your love


Proaspat trezita din somn, galusca deschise ochii larg. Greu e sa stea in patut. Ea ar vrea sa locuiasca lipita de mine anul asta. Si eu..eu vreau la fel:))

Cu limba scoasa bb s-a predat!
Apoi a inceput sa arate ca un papa dalmatian, unul trist:))

marți, 30 martie 2010

Together

Treaba asta cu maternitatea este frumoasa dar si destul de complicata. Am avut-o pe mama 3 saptamani cu mine, de dimineata pana tarziu in noapte, de cate ori eram lata mama prelua bebelusul si eu ma calmam. De doua zile suntem doar noi doua, ziua noastra incepe la 12 noaptea cu o masa la lumina lampii cu pisicuta. Apoi adormim si ne mai trezim la 3, cand masa are loc repede - cam jumatate de ora cat sa umplem matzucul. De obicei la 3 schimbam si scutecul si bebe ramane singura niste minute timp in care..plange. Nu are niciun motiv, dar ea plange pana vin eu de la baie..Apoi adormim si asteptam ora 6 sau 7. Ea mananca o ora timp in care si eu gasesc langa pat mancarea pregatita de mama. Nu o simt niciodata cand intra in camera si imi lasa ceaiul si sandwichurile..dar daca pitica mea respira sacadat ma trezesc pe loc, ciudat..
Mama mea e super. Nu ca mamele din reclama Tide, ci mai mult de atat. Este omul cel mai calm si bun din lume..Si iarta atat de multe incat uneori ma gandesc ce o sa se petreaca in ziua in care scorpionul din ea va iesi la lumina si va face praf pe cei care ne fac sa suferim aiurea..Bebelusul are o relatie speciala cu ea, cred ca stie ca bunicile sunt cele mai bune femei din lume..Asa cum e bunica mea, asa e mama mea pentru K. La mama in brate se calmeaza, la mama in brate adoarme pe romantze cantate asa de suspect incat eu o cert pe biata bunica eroina:)) Bebelusul stie ca EA este the one, nu stiu ce ii face, ce ii zice, dar cand a pus mama mana pe ea s-au sfarsit toate durerile de burtica, s-au evaporat toate parturile..De doua zile ne luptam cu parturile si durerile si bebelusul plange si eu sunt obosita si simt uneori ca nu mai fac fatza apoi imi aduc aminte: mi-am dorit acest copil mai mult decat alte lucruri (si bine am facut) asa ca ma linistesc, ma duc la ea, o iau in brate si o rog sa ma ierte..invatam impreuna..eu sa inteleg ce inseamna fiecare plans, ea sa inteleaga ca ce tot zic eu acolo is numa' vorbe in vant. Vorbele mele in vant de obicei sunt intrebari fara raspuns, caci bietul bebelus nu poate sa imi spuna exact ce o doare sau de ce plange. In rest toata ziua vorbim ..in gand. La fel ca in burtica. Azi am vazut THE GREATEST, un film la care mi-au dat lacrimile caci mi-a fost dor de Kate in burtica si de noi doua fiind una. As vrea sa creasca repede apoi imi dau seama ca imi va lipsi asa mica, bebelus..Sper sa nu ii dispara niciodata zambetul din somn. Sper sa fie fericita toata viata ei si sa aiba o copilarie magica, asa cum am avut eu. Nu stiu decat ca nu voi lasa niciodata pe nimeni sa ii faca rau...e Saptamana Mare si trebuie sa fiu om bun si sa nu gandesc nimic rau caci e pacat, insa am construit asa in jurul nostru niste ziduri groase si inalte si nu vreau sa treaca nimeni funii peste ele. Nu vreau sa imi bata nimeni in poarta, nu vreau decat pace si liniste si asa cum suntem acum este ok. Noi, fetitele.
Kate a primit cele mai frumoase vizite in ultima vreme! Margaretele si nasicile iubitele au venit si desi au venit in zile diferite ne-am simtit bine si ne-am bucurat din tot sufletul de zambete de copil si chipuri dragi si imbratisari din toata inima. Apoi am primit numai minuni, minunate! Si carti de la mosicile noastre!!! Si atat de multa iubire! Copilul asta o sa fie atat de fericit si inconjurat de oameni buni:) Desi casa a fost inchisa o vreme, am inceput sa deschidem usor usa sa vina oameni cu sufletul deschis la noi. Si iesim la soare si eu inca ma bucur de Jeni Acterian si jurnalele ei timp in care fie'mea isi apara fatza cea mica de razele de soare cu manutele ei mici si degetelele raschirate. Astept primavara cu flori si copacii infloriti..soare mult si visez un picnic cu paturica si cu bebe la soare dormind. Si oamenii mei iubiti aproape!
Mi-e dor de rasete! Mi-e dor de fumul din curte si de vocile pitigaiate ale fetelor mele mici - surorele mele care acum is domnisorici, mi-e dor de drum la Piatra sau la Baia Mare, mi-e dor de masa cu peste si mujdei cu nuci gatit acasa, mi-e dor de caldura caci odata cu ea vine la pachet si fericirea!

Acum doi ani eram cu Sarga si Patlemus la Baia Mare si Luci ne facuse prajituri si ne-am dus cu "tati ei" la o cabana si am mancat papanasi si am sarit pe coclauri si am cules branduse apoi am coborat printre munti si vai pana la Piatra unde ne asteptau oameni buni si am baut palinca si am fost la Bisericani si Doamne cat de fericiti eram!! Si cat de fericiti o sa tot fim an dupa an pentru ca asa suntem noi..indiferent de gastile mele, eu am fost atat de fericita toti acesti 33 de ani:) Acum avem de educat o papusica, caci fericirea se invata..si musai se imparte.

duminică, 21 martie 2010

Just the 3 of us


Ma trezesc in fiecare dimineata si ma pierd in ochii ei mici si tulburi..Inca nu stiu daca ma vede, dar stiu ca stie cine sunt dupa cum se chirceste in brate la mine. Asa cum stiu ca stie exact cine e tatal ei..ii aud cum vorbesc chestii secrete, ii vad impartind lumina din dreptul geamului, el cu mainile lui mari si timide si ea mica, pierduta cumva in el. Lunile cu burtica au fost frumoase pentru ca ne legau, el vorbea cu bebe si o iubea si o mangaia, iubindu-ma si pe mine. Acum bebe este altceva, e un omulet mic si jucaus. Este un omulet care se plimba de la mine la el, un omulet care mi l-a scos pe el din minte, dandu-mi-l inzecit inapoi, in fiecare secunda. Caci ea e mini-el-ul meu, mult mai galagioasa ce-i drept dar si mult mai iubitoare. Cineva mi-a spus ca sunt egoista. Nu mi pasa ce spune nimeni. Nimeni. Ma uit la un ghem de omulet care rade in somn de cand avea cateva zile. Azi este ziua ei, are 2 saptamani. Plange speriata de un part, eu o pup in continuu si rad si ii spun ca parturile sunt ceva ok cand esti asa de mic si abia te prinzi ce e cu lumea asta mare..Este soare. Ieri ne-am plimbat pe strazi toti trei, nu neaparat ca o"familie", ci ca doi oameni care au un copil, un copil lipit de mine. A adormit din nou. Deschide din cand in cand cate un ochi si rade cu gura aia mica a ei, apoi tuguie buzele si scoate niste sunete ciudate. As putea sa stau sa ma uit la ea ore intregi. Toata lumea imi spune sa dorm cand doarme ea, dar daca as dormi cum m-as mai putea bucura de ea? De mainile ei mici cu care incearca sa ma apuce, de picioarele ei subtirele care inca nu stau drepte caci ea este inca un bebelus si inca doarme ca in burtica, de genele ei lungi si dese..I-am taiat unghiutele deja de 2 ori caci ma zgaria ingrozitor si isi baga gherutele in ochi si in obrajii aia grasani:) Da, avem falcute. Suntem o manuta de om cu falcute puternice. Si radem, radem si mami este obosita dar este cea mai fericita din lume.

Intre timp s-a facut seara. L-am intrebat pe ta'su daca i-a spus cineva ca il iubeste azi, asa cum l-am intrebat zile intregi, luni de zile. Luni de zile in care eu il iubeam si el stia ca il intreb ca sa nu imi raspunda, caci raspunsul era la mine. Luni de zile. Acum ma uit la ea si il intreb daca azi i-a spus cineva ca il iubeste. Si nu raspunde, pentru ca si daca i-a spus cineva ca il iubeste, asta nu mai inseamna nimic. Il iubim noi doua si nu e nevoie sa ii spunem, caci eu cred ca s-a prins. Eu il iubesc numai prin ea, ma uit la ea cu aceiasi ochi cu care m-am uitat la el dormind luni de zile..

Ea nu are cum sa ma certe ca o strang in brate. Pentru ca ei ii place si nimic nu e mai bun decat sa o tin cu burtica ei pe burtica mea.
Just the 3 of us suntem noi 2 cea mai mare parte a timpului, dar suntem cei mai misto 3 pe care ii stiu:) and i love it..

vineri, 19 martie 2010

Iubita mea


Dalmatianul care a facut furori in maternitate. Nu, nu doar din cauza costumasului. Are o voce bebelusul meu..ehe!! Ca ma'sa! Si zambeste frumos, ca ta'su.

Aici ar vrea sa doarma mami, dar nu incape. Deocamdata bebe nu vede clar ce si cum si deci eu ma bucur de pisica cea roz care are un catel:)

Uite'o pe sfioasa mea! La fel ca in burtica! Ta'su leit poleit!

Ne chircim, pentru ca putem.

Mi-a fugit o sosetutza!

Si uite ce maimutica mica are mami! Si ce gene ..Ce mica era gaza..acum e mare! Mai avem putin si facem 2 sapt. Azi mergem la soare. 17 grade.

joi, 4 martie 2010

Stralucind..

Ca o bluza kitch cu paiete, ca o fusta de tiganca, ca un bec pe care cineva a lipit globuri sparte sau sclipici. Asa ma simt in interior, desi am racit si am o durere oribila in gat, nu mai am voce si cand respir ma doare ceva pe acolo. Dar totusi stralucim amandoua. Nu las sa ma supere nici macar parul care sta valvoa! Cumva peste tot unde ma intorc exista ceva care ma face sa zambesc, bunaoara hartia igienica..La 7 azi dimineata cand am fost impinsa brutal din pat care buda, de pe rola imi zambea un soricel care avea un buchetel de flori in fatza. Fireste era un soricel romantic, unul care s-a gandit sa imi faca pipiul de dimineata mai vesel. Apoi, cu ochii lipiti de somn am mai salutat un catel, o pisica, un iepure. Daca mai stateam pe buda ma imprieteneam cu toate animalele..si imi fugea si bruma de somn pe care cu greu o dobandisem!
Aseara inainte de culcare am avut o discutie extrem de interesanta cu K, i-am povestit in mare cum sta treaba cu mine singura in casa zile intregi, a inteles ca e aproximativ ok ca mai vorbesc singura, s-a prins ca pana si faza cu cantatul e ok, desi vocea nu ma ajuta..dar stiu versurile!
Apoi am incercat iar sa adormim si nu a mers decat dupa 12 jumatate, insa noaptea a fost un sfetnic bun si am visat frumos si curat si bun. Multa pace. Si desi am dormit cel mai mult pe partea stanga si ma durea soldul ala..K a fost in sfarsit linistita dupa multa vreme. Asa cum imi imaginez eu ca o sa fie si luna viitoare pe vremea asta..Ii si vad mocutza cand se trezeste. De nu m-ar mai durea gatul si de nu as mai tusi, as stralucii si mai tare!
Ca o bluza kitch cu paiete, ca o fusta de tiganca..

miercuri, 3 martie 2010

9 luni, iuhuu!!

La multi ani draga K,

astazi ai implinit 9 luni. Noroc cu bunii-munii care stie tot si ne iubeste si ar face orice pentru noi. Tot azi ai primit de la Donazz baby cribul cu Hello Kitty si lampa care iti va veghea somnul in curand. Pesemne ca ai fost o bebelina foarte cuminte, altfel cum sa vina chiar astazi minunatele daruri?
Mami a poftit la un mareeeee tort pe care l-a vazut intr-un film si pe care il va cumpara probabil foarte curand (la urmatoarea iesire la dr..).
Pentru ca mami e zuza a uitat ca azi e ziua cea magica..De azi mai avem 10 zile apoi..ne apucam de numarat clipele pana la venirea ta pe lume. Ce nebunie! Cat de repede au trecut lunile astea si ce rau imi pare ca au trecut asa de repede..Ce ciudat..Abia astept sa ne cunoastem si totusi stiu de acum cat de dor o sa imi fie de calcaiele tale micute lovindu-ma cand incerc sa adorm..Sau mainile lui tati mereu pe talpitele tale..Hm..

O sa fie totul minunat. Promit. Exista o armata de oameni care ne iubesc si care abia asteapta sa te cunoasca si sa te iubeasca. O armata de oameni care abia astepata sa scape mami de hormoneii cei obraznici si sa fie din nou fericita si lipsita de istericale..Bietii oameni..prin cate au trecut pret de 9 luni. Si tu, draga Kate, ce copil bun si rabdator..O sa iti fac toate poftele, ce de laptic vei bea luni de zile!!

Iti multumesc pentru cele mai frumoase noua luni petrecute alaturi de cea mai iubita fetita si te invit sa stai cuminte inca 10 zile. 12. Ca e formula 1, off..uit mereu! Evenimentul anului pentru tati, nu-i asa?!

Apropos, te rog sa ramai impecabila pana la "livrare". As prefera sa ne cunoastem duminica spre seara, pe 14 martie. Deh..mami e dusa cu capul, vrea sa ai ascendent in Scorpion..Daca nu poti pe 14, vino cand vrei tu, dar dupa amiaza sau noaptea. Sa fie mizeria de mall inchisa si traficul light, nu de alta dar vrem sa ajungem safe la spital.
La multi ani draguta mea! Si acum sa incercam sa ne asezam astfel incat tu sa poti sa iti faci dansul..Peste cateva ceasuri te roaga frumos mama ta cea zuza sa incerci sa dormi..Si tu, si cu tine si eu..

duminică, 7 februarie 2010

My love, my weekend, my girl

De cate ori sunt suparata si primesc sfaturi imi dau seama ca stiu deja tot, ca oricum unele chestii le voi pune in aplicatie, unele nu, etc..
Fericirea nu sta in cel de langa tine. Fericirea sta in tine. In mine sta la propriu:)) Am nevoie de un film. Apoi de un dans, e drept mi-e destul de greu sa il "efectuez" ca pe vremuri. Oftez din varful patului si zambesc, zambesc din tot sufletul. Fericirea sta in mine. Ascult Otis Redding si imi dau seama ca pana acum viata mea a fost minunata, ca am trait maxim totul si ca de fapt nu am niciun regret..culmea..Nici macar unul mic nu pot sa imi permit sa am pentru ca am fost atat de norocoasa sa am parte de absolut orice fel de experienta - mai e loc!! mai vrem!!
Am vazut mari si imi doresc sa vad oceane. Am urcat munti si inca am asa de multe culmi neurcate. Am dat si voi ma da cata iubire pot. Nu doar cui merita, e o absurditate sa afirm ca stiu cine merita..Habar nu am. O sa iubesc randomizat, daca nu pica in plasa, poate in fuga lui se mai impiedica vre'un speriat de iubire. Sau vre'o speriata?!

Asculta mai multe audio Muzica

Ma simt asa de rock and roll dupa ce am vazut The Boat That Rocked. Azi am vazut New York I love you si deci am ascultat The Budos Band ca sa ma satur de fericire..Am mai vazut Los Abrazos rotos si am avut un weekend estupendo. Monograma pe care o cos pe damascul fica-mi e aproape gata, nu sunt 100% multumita de broderia mea manuala si stangace, dar copilul o sa fie foarte fericit, mai ales ca o sa stie ca ma'sa a cusut saptamani integi la o bucatica de damasc, de la ta'su btw..pastrata cu sfintenie 30 de ani..
Ma gandesc ca se va bucura asa cum m-am bucurat eu dormind ani de zile pe un pui de perna pe care mami meu cususe un M frumos cu rosu si verde. La fel is si culorile pentru K. Urmeaza G pentru Gia.
Cam asa a fost cel mai frumos weekend din ultima vreme. Impacat cu mine insami. Mi-am cumparat jurubite colorate, ma mananca sa imi fac un gherghef mic cum aveam la gradi, dar nu prea mai tin minte cum se bat cuitzele alea..
Ne canta Dusty Springfield - You don't have to say you love me. Excelenta piesa!Mi-am facut manichiura, rosh, rosh. Vreau o masina sa ma duca inapoi in timp macar cateva zile. Vreau cateva rochii cum purta mama mea, desi urasc plasticul ala..Dar ale mele ar fi din bumbac..Vreau pantofi rosii si da, ma duc sa ma dau cu rujul ala rosu cu care m-am dat de maxim 3 ori pana acum..caci e vampic asa..
Daca nu ar trebui sa stau in pijamale (locuiesc in pat rememeber), mi-as cauta (si nu m-ar incapea..) niste haine potrivite pentru David Bowie si Let's dance..

Incheiem cu piesa serii:


Wouldn't it be nice if we could wake up
In the morning when the day is new
And after having spent the day together
Hold each other close the whole night through

The happy times together we've been spending
I wish that every kiss was never ending
Oh Wouldn't it be nice

Maybe if we think and wish and hope and pray it might come true (run, run, run)
Baby then there wouldn't be a single thing we couldn't do
We could be married (we could be married)
And then we'd be happy (then we'd be happy)

miercuri, 3 februarie 2010

Copilul inotacios

In fiecare seara are loc un recital al micii sirene. Inainte de culcare, pe K o apuca un dans si o rasucire incat ma trezesc cu laptopul in brate si picioarele incrucisate, sa nu cumva sa evadeze copilul..Acum niste ore Zenat ma intreba cum de reusesc sa ma enervez asa de rau si mai ales cum de nu se autoexpulzeaza Kate cand eu is nervozata:) Dragutza mea inotatoare stie de luni de zile ca la mami furtunile ce par in scris tsunami is de fapt mici valuri facute cu o linguritza intr-un pahar cu apa minerala. Hait! Iar a facut treaba aia care se resimte suspect de tare spre "iesire". Ma..eu nu inteleg ceva! O dau cu creme scumpe, ii povestesc cate in luna si in stele, o mangai, o alint, ii dau sa manance numai minunatii si in ce cantitati doreste si ea totusi ma sperie o data la cateva zile cu aceste impunsaturi ciudate! Oare e un fel de cioc-cioc al ei? Mai avem de stat o luna si 10 zile. Azi am implinit fix 8 luni de la ziua in care K a aparut in OU (sau din OU:))). O luna si 10 zile nu e mult, cam cat de tare trebuie sa strang picioarele ca sa priceapa bb ca ma speriu la fiecare miscare joasa a ei?!
Imi plac sfaturile medicilor - stai in pat cu picioarele in sus, stai pe partea stanga si pune o perna intre picioare. Nimic nu mi se pare sfat bun, as ruga un domn dragut sa-mi lege picioarele cu funda rosie si sa ma rasuceasca-perpeleasca el toata noaptea..Nu mai am somn:(
Am pus pe perete hartia cu numerele de telefon magice in caz de aparitie a popilului mai devreme..Termenul ei oficial este 25-27 martie, dar eu stiu ca ea vine dupa 13 martie..cand vrea ea. O asteapta o armata de oameni frumosi..si eu, cel mai tare..S-a calmat. Si e deja maine. Nani bun.

luni, 25 ianuarie 2010

Curatenie si poze vechi


am gasit un cd vechi. cu un zambet de care imi este dor..

cu noi in facultate, in drum spre Orsova

cu o Marie mica-mica si atat de frumoasa, incat iti venea sa o mananci..

cu seara de Craciun, primul meu Craciun dupa Franta, palinca si raspunsul la "de ce ma iubesti?"

cu aceiasi Marie a mea iubita, cu rasul ei de soarece:))

cu almetii si petrecerea mea de plecare la Paris, vizionanad nunta lui I&I

cu o alta Marie, mai mica decat Maria soricel

cu fetele mele frumoase la Mamaia, fuarteeee inchipuite..

cu baiatul meu care se plimba in Mamaia cu niste fantome..

cu fetele mele legitimate..

cu cel mai frumos zambet de pe planeta

cu Bachus si G cand erau mici..

si mica si "treaza" si eu (unde o fi bluza asta cu Carlsberg si mai ales a cui era?!)

cu o dimineata la sase in Vama Veche si pahare pline de cognac, dupa o noapte de condus..

cu mine rosie si ei beti..

cu momentele kinky-cioase din autorcar...

o masa in Orsova (cred..)

o betie crunta in mijlocul drumului..

trei frati patati razanzi

si noi doi, acasa, la un Craciun, demult..tare demult..undeva dupa venirea mea acasa.

Cand mi-e dor, mi-e dor de noi:) Partea fun este ca foarte putine din mocutele de mai sus s-au schimbat in sase ani de zile..poate un rid colo, mai multi dinti la Mariile mele..In rest, nimic.
Ei rahat! Auzi, cica niste kilograme in plus:)) Pai astea vin la pachet cu copiii pe care unele i-au nascut si altele ii vor naste! La masculi e o problema cu kg in plus:)))

duminică, 3 ianuarie 2010

7 luni cu Kate

Azi Kate a implinit 7 luni de cand locuieste in burtica. Tot azi mi-au fost desemnate nasele, nascute pentru asta pare-se. Dupa ce am suferit de cate ori ma intreba cineva cine e nasul copilului si m-am tot framantat pentru ca nu stiam cum e treaba asta cu nasitul - nu e ca si cum sunt vre'o maritata si nasii popilului vin la pachet cu nasii de cununie..
Mi se pare destul de ciudat sa cer eu cuiva in an de criza sa imi naseasca copilul..desi nu stiu exact care e treaba cu nasii..stiu ca eu pe nasii mei ii iubesc si ii respect, ca am fost merue tratata regeste la nasa, ca e sora lui tati - deci e oricum in familie:) In rest stiu ca nasii sunt parintii spirituali ai copilului..ca sunt niste sarbatori in an la care te duci cu un cadou frumos de tot la nasi..ca nasii sunt foarte draguti si il adora pe copil..si cam atat:)
Habar nu am alte chestii babesti..Asa cum fac un copil aproape singura, in nebunia mea mi-as face toata treaba nasilor, ca nu cumva sa se deranjeze cineva sau sa simta ca are vre'o obligatie. Ceea ce ma face pare-se foarte proasta:)
Asa ca azi am primit razand o oferta de nerefuzat. Doua nase si o a treia pe hold, abia acum i-am dat mail sa o anunt in ce cumetrie intra in 2010. In timpul asta Kate imi misca intr-un mod ciudat burtica si nu stiu daca e de bine sau de rau...dar ma face sa rad:)

De maine merg la birou, sa speram ca voi rezista cu bine..macar 6 ore pe zi:)) Daca nu rezist..apoi asa de des o sa scriu pe blog - ca pe vremuri! De acasa, om vedea cum trecem peste toate, ca doar mai avem putin si o sa fie bine:)

vineri, 1 ianuarie 2010

Kimmidoll si a mea Azumi



"Hi, my name is Azumi!
My spirit is gentle and compassionate. Every single act of kindness reflects my spirit.
You preserve my spirit by always reaching out with a gentle hand. Let compassion and kindness guide your actions and you will discover the meaning of love."

Desi Kate a primit-o pe Azumi, cred ca e o papusha pentru mine, hihihi!

2010

Cu Gia in brate, imbracata in pantaloni moi de catifea, m-am asezat langa calorifer si i-am povestit piticei care imi dormea in brate cum e treaba cu artificiile si nebunia de An Nou. Am baut sampanie si am mancat bunatati, nu am iesit din casa pentru ca raceala care ma incearca de niste zile vroia sa-mi faca figura de Anul Nou..nu i-a mers. A fost o sarbatoare cu familia, asa cum mi-am dorit de multa vreme. O casa plina, o masa plina si bebelusele frumoase. Kate a fost agitata si nu am putut sa dorm foarte bine din cauza ei:( insa cat am dormit am visat frumos, frumos de tot.
Anul asta nou vreau sa fie unul de liniste si pace, in care sa nu stiu nimic, nimic. Nu vreau sa mai las sa ma atinga nimicurile omenesti. Am facut curatenie in telefoane si m-am lasat scarbita pret de cateva minute, apoi am sters tot si sper ca mi-a fost invatatura de minte pentru totdeauna. Nimic ce nu are legatura cu mine si copila mea nu trebuie sa mai ajunga la noi:)

Anul 2010 m-a prins in sosetutze colorate! Anul 2010 m-a prins razand cu gura pana la urechi. Mi-au lipsit fetele si prietenii mei dar familia mea a fost parca mai frumoasa ca niciodata in noaptea dintre ani:)

Tuturor celor dragi mie le urez un 2010 bun, de nota 11! In urma acestor sarbatori am decis (spre zambetele Sargai) ca am prea multi prieteni. Vremea va mai cerne din ei, stiu asta..

La multi ani si sa ne fie bine:)

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Getting bigger and bigger..

Am 74 de kg. Pe care le-am simtit cand am incercat sa imbrac blugii meu largi si frumosi pe care ii puteam da jos candva fara macar a ma atinge de fermoar sau nasturel. Am 74 de kg pe care le port cu mandrie desi ma umfla rasul cand incerc sa vad parti ale corpului si nu reusesc. Mananc mult, e o foame pe care nu am mai avut-o niciodata..o foame continua. Asa trebuie sa fie? Adica imi place sa mananc, dar imi este foame, foame..Indiferent cat mananc..Azi am inceput cu fidea cu lapte, apoi am facut o salata cu cartofi, masline, trei feluri de peste si ceapa rosie multa si buna, apoi am mancat supa cu galuste facute de mama din pesmet in loc de gris pentru ca nu a vazut ca a luat alta punga, oricum, super pufoase si bune!! si am mai mancat si ciorbica de fasole..apoi am incheiat cu un platouas cu slana sanatoasa, branza buna si ceapa rosie. Si doi crenvustei lesinati langa..si 3 felii de paine. Si niciun fruct azi:( Si am uitat ceva foarte important. Peste toate am mai mancat o gramda de crema de zahar ars, super buna. Copilul meu pare ca e intr-o continua testare de gusturi, care mai de care mai gresit combinate, si eu, ca o mama buna ce ma aflu, ii dau tot ce i se nazare. Urmeaza o noapte in care o sa visez iar chilohanuri interminabile, ciozvarte aruncate pe mese, platouri cu struguri, branze de care nu m-am atins de sase luni, la care baloshesc de cate ori ajung in supermarket.
De ce nu scrie nimeni in cartile de gravide chestiile astea?!De ce nu stiam din vreme ca o sa imi fie asa de foame mereu? Ma duc sa imi curat doi morcovi, unul pentru acum si unul de rezerva. Kate e topita dupa morcovi, cred ca ii e o frica de ochelarei, hihihi.

In rest suntem bine, foarte "cuminte". Nu iesim prea mult din casa pentru ca gerul ne sperie si oricum ne miscam destul de incet si fara masina:( Ne e dor de umblat si spart bani pe tot felul de chestii inutile, dar nu avem cum sa plecam singure..E minunat sub paturica! Iarna pare foarte draguta vazute din spatele geamului. In rest nu imi place deloc frigul si abia astept sa fie martie si sa vina beba.