Ca acum n'o sa mai fie niciodata..

Asa o zis a noastra in desele dati cand ea povestea ceva si pe mine ma umfla plansul. Caci eu traim penibil de rau amintindu-mi ce fericiti eram demult, cum ne iubeam mai demult si tot asa. M-as mira sa ma fi maturizat eu peste noapte insa de o vreme nu ma mai hranesc doin trecut. Nici nu ma prea mai gandesc la trecuturi, nu imi fac mari planuri de viitor..sunt asa. ACUM. Bine sau rau, nici nu conteaza, cert este ca acest ACUM a capatat oareshce importanta. Este desigur adevarat ca ACUM mie nu mi se intampla absolut nimic emotional, ca sunt intr-o moarte clinica amoroasa (hiihihhi) dar mi se pare destul de reconfortanta aceasta stare. Mai un sms, mai o poveste pret de cateva zile despre continutul mesajului, cateva interpretari si apoi stop joc. 

Viata continua. Nu am timp sa regret nimic. Ah! Cand am timp ma plang, mai trag un "suferel" aiurea pentru cu totul alt baiat..dar astea sunt copilarii. Mi-e dor de niste oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme. Ma gandesc inca la Mihut care a disparut din viata mea dupa 7 ani de prietenie..el nu ma stia asa de open minded si eu m-am socat descoperindu-l homofob..Too bad. Dar mi-e dor de discutiile noastre si de rasetele noastre. 

Mai am un gand. Daca asa ca ACUM n-o sa mai fie niciodata, pot sa fiu precisa ca MAI BINE o sa fie. Si astept. A venit toamna. Eu sunt indragostita de tot ce vad in jur, mi-e frig si sunt racita cel putin o data pe saptamana, insa nu vreau sa renunt la tricouri si haine subtiri...

Despre iubire. Si cum e sa fii fericit.

"E atunci cind imi spune “te iubesc” si ii spun ca stiu si stiu ca nu mint. E atunci cind plec si cind ma sui in masina mi-e dor de el deja. E atunci cind ma ratoiesc ca proasta din te miri ce si-mi zimbeste si ma imbratiseaza si eu imi cer iertare. E atunci cind nu ma intereseaza sa am dreptate ci sa fie fericit. Atunci cind imi recunosc nestiinta si greselile si vad in ochii lui iubire, nu victorie. Atunci cind vorbeste despre modelul geneticii si eu sunt cazuta in cap de admiratie. Atunci cind am cite un mic succes si simt cit e de mindru de mine. E atunci cind tot ce fac, fac ca el sa fie mindru de mine. E atunci cind ne spalam pe dinti impreuna si imi spune ca noi n-o sa avem niciodata paturi separate cu care ne invelim. Iar eu nu-mi mai doresc un pat mare pentru ca vreau sa dorm cit mai aproape de el. Si atunci cind simt ca un compromis pe care il fac e apreciat si intors. E atunci cind simt ca eu sunt importanta mereu in aceeasi masura, egal, ca eu sunt in gindul lui tot timpul, ca orice si oriunde am fi ma urmareste cu privirea si-mi ghiceste gindurile si-mi vine in intimpinare. Si il iubesc pentru ca nu sforaie, pentru ca isi cere iertare cind greseste, pentru ca imi aduce flori fara nicio ocazie, pentru ca are parul zburlit si obrajii rosii mereu. Pentru ca nu tine mortis sa aiba mereu dreptate no matter what. Pentru ca face gesturi minunate, cum ar fi sa-mi dea un inel si sa ma ceara in casatorie. Sau sa-mi promita ca ma duce in Peru in luna de miere. Il iubesc pentru ca duce gunoiul si spala vasele fara sa-i spun. Pentru ca tot ce face face din cauza mea, pentru mine, ca eu sa fiu fericita... Pentru ca mi-a inramat o floare presata. Pentru ca are o cutie de catifea verde in care stringe conuri de brad, flori uscate, biletzele si scoici. Pentru ca are raspunsul perfect la oricare din intrebarile mele “periculoase”. Pentru ca se da in vint dupa checul meu mizerabil mai degraba decit dupa toate prajiturile si nebuniile pe care le poti cumpara.

Dar cel mai mult il iubesc pentru ca mi-a demonstrat ca exista iubire, ca oamenii nu trebuie sa se lupte, sa-si demonstreze ceva unul altuia, sa-si plateasca politze mai vechi sau mai noi, sau sa-si arunce replici inteligente dar aspre care ranesc. Pentru ca il simt ca un partener, ca un egal, ca un om cu care as avea curajul sa merg la Polul Nord. Si mi se stringe inima si-mi dau lacrimile de drag de fiecare data cind ma gindesc la el. Il iubesc pentru ca un m-a ranit niciodata, nici macar neintentionat!
El e omul linga care vreau sa imbatrinesc.
Vroiam sa impart cu voi gindurile astea. Pentru ca pentru prima data de cind ma stiu sunt fericita. Sunt fericita asa cum numai un om obisnuit poate sa fie, cu bucurii marunte, fara fluturi in stomac neaparat, fara emotii puternice si treceri dintr-o stare in alta. E o stare constanta si siguranta faptului ca orice ar fi suntem acolo, unul pentru celalat. "

Am dat cu copy-paste pentru toate fetele (si nu numai) care si-au pierdut cumva speranta ca exista si iubiri frumoase, ca in filme.
Am dat copy-paste pentru ca atunci cand am citit ce a scris fata asta pe care eu o iubesc asa de mult, mi s-a strans stomacul si mi-am adus aminte ca eu (si pun pariu ca nu numai eu) am crezut ca pot sa scriu candva la fel ca ea despre un el. Ei bine, am scris si eu..Demult. Intre timp nici EL, nici alt EL nu au fost oamenii langa care eu am vrut sa imbatranesc. Nu din cauza lor neaparat. Ci din cauza ca eu NU VREAU SA IMBATRANESC INCA.
Daca am vrut ceva vis-a-vis de un barbat, ei bine eu am vrut sa TRAIESC. Maxim. Si am facut asta, m-am bucurat de fiecare secunda, nu am nici un regret. Intr-o zi poate o sa am, dar pana atunci ma bucur ca EA il are pe EL, ca se iubesc si..abia astept sa vina acasa si sa ii vad stralucirea din ochi.
Si tot intre timp (a nu se citi ca eu TRAIESC ceva maxim acum..acum hibernez din punct de vedere amoros) muncesc cu drag si spor de nu am timp fata sa intru pe un blog sa cetesc ce se mai petrece in urbe!
Sunt fix cum eram acum patru ani. Singura in trafic, razanda cu diversi oameni de la posturi de radio, cantanda in spatele volanului, agitata la birou, calma si rupta de somn acasa. Ah! De visat..frate, de visat inca bag la greu! Imi merge mintea noaptea ce n-ai pomenit.

Sanatate va zic si ma bag la somn caci am neste visURI de finalizat.

La multi ani MGB..ce frumos..

Un an de My Grandma’s Backyard – 25 octombrie

Back to Black Anniversary edition !

Loc: Muzeul (Clubul) Ţăranului Român
Program: 14.00- 20.00
Invitat de onoare: Yvan The Face Hunter (www.facehunter.blogspot.com)
After fair party: Ramayana Café (Str. Baldovin Pârcălabul, nr.11 – langa ministerul Transporturilor)
Intrare: 10 lei


Primul şi cel mai important târg de vintage and self-made fashion aniversează un an de existenţă. De la prima ediţie din 28 octombrie 2007 şi pana acum, MGB a dat naştere unui adevărat fenomen de fashion în Bucureşti şi in tara. Cu fiecare ediţie, numărul de participanţi şi invitaţi a crescut, unul dintre cele mai importante rezultate fiind promovarea şi lansarea de tineri designeri, care în prezent se bucură de un real succes.
Ediţia aniversară îşi propune să sărbătorească un an de reuşite şi să dea tonul pentru ediţiile ce urmează: o abordare matură a fenomenului ce s-a conturat în mare măsură datorită MGB.
Asumându-ne această responsabilitate, ediţia Back to Black MGB va aduce în prin plan designeri în adevăratul sens al cuvântului şi profesionişti cu istorie în acest domeniu. Astfel, numărul de participanţi va fi de 25, punand accent mai mult pe calitate decat pe cantitate.
Coloana sonoră va fi asigurată de către Dj. Vasile, legendarul DJ al Romaniei.
Ţinuta obligatorie va fi, aşa cum spune şi numele ediţiei, Black - culoare primordială în fashion datorită eleganţei şi calităţii sale unice de a putea fi mereu re-inventată. În plus, negru se potriveşte cel mai bine cu culoarea covorului roşu pe care vor fi întâmpinaţi invitaţii. Surprizele se vor ţine în lanţ, însă toate vor avea ca finalitate crearea unui eveniment în care invitaţii să se simtă în centrul atenţei, ca veritabile vedete. În acest sens, invitatul de onoare al ediţie va fi Yvan The Face Hunter din Londra, unul dintre cei mai cunoscuti fotografi şi colecţionari de streetstyle din lume. După ce a făcut ocolul celor mai importante capitale mondiale ale modei, Yvan îşi îndreaptă obiectivul către Bucureşti, respectiv asupra Back to Black va fi prima ediţie cu program adecvat de weekend: 14.00- 20.00 şi cu after fair party ce va avea loc la Ramayana Café (www.ramayana.ro), unde surprizele vor continua. Alte noutăţi prezente la această ediţie a târgului sunt chiar flyere-ele ce anunţă evenimentul , realizate prin tehnica lenticulară (imagini cu efecte tridimensionale) – ele în sine o inovaţie în domeniul promovării, precum şi pungile personalizate MGB, care permit invitaţiilor să facă cumpărături cu stil.

de la : http://ciudat.blogspot.com/2008/10/1-de-mgb.html

deci...mergem nu??
Back to black girls!!

Peste 1o ani

Am scris si am sters de atatea ori ca mi s-a facut greatza. Tot ce am scris era plin de siropeli ieftine cum eu nu mai stiu sa fiu..

As putea sa povestesc cum ma trezesc eu dimineata si imi beau cafeau cu lapte, cum fiica-mea dormea intre noi cu un picior pe undeva intre gatul meu si fatza mea de cand avea cateva luni si pana pe la 5 ani..cum fiu-miu e in vacanta (o saptamana la Luci, la Baia Mare si 3 saptamani la bunica) si cum abia astept sa treaca zilele si ai mei sa mi-l aduca acasa.
As putea sa va povestesc cum sora-mea a facut doi copii si pe cel mic l-am botezat noi, caci nasii lor au fost de treaba si apoi..Mihai e un nume frumos..

As putea sa va povestesc cum ne-am iubit noi si cum eu am plecat peste mari si tari pentru el si el a fost un mare golan si eu l-am iertat. As putea sa va spun ca Dona are 2 copii, gemeni, ca Maya a plecat la Londra la scoala si Mirela vine cel putin o data pe an la mine in vizita. As putea sa va spun ca in anul in care am implinit 40 de ani am fost la Anda la Lyon o saptamana si TOATE fetele mele s-au strans din colturile lumii si ne-am facut de cap.
Anda are o fetitza. E blonda si zvapaiata ca ea, pasionata de masini ca ta-su. Are deja 7 ani, cand am petrecut noi era la bunici la Aiud:)

As putea sa va spun ca fiica-mea merge la mosie la Piatra Neamt vara asta caci Andra vrea ca fetele noastre sa se bucure de linistea de acolo, de carti si de desenele ei..Si baietii ar putea sa mearga la Piatra daca nu ar fi obraznici si nu ar mai chinui picele..
As putea sa va scriu ca Sarga mi-l trimite pe golanul de fiu-su odata cu al meu si ca vine sa il ia in septembrie. (Demult, acum 10 ani mi-a spus ca mai devreme de 5 ani nu va mai calca pe insula, si iata cum au trecut anii..)
As putea sa va spun ca am spalat atatea vase cum nu credeam ca voi spala vreodata, ca sunt neagra si inca fac nudism (partial) cu barbati-miu pe o plaja cu pietre mici albe. Inca ma alearga gol pe plaja noaptea si inca mi se pare ca sunt Altetea Sa Regala..

As putea sa va spun ca desi sunt departe de voi, nu sunt singura aici pentru ca la numai 10 km distanta am familia adoptiva cu mine..Marea familie din care o parte mai pleaca iarna la Sambata la pensiune.
(Si da, Dan alearga in fiecare dimineata!)
As putea sa va spun ca Maria, Anca, Ioana, Monica, Teo..si ceilalti copii pe care nu i-am cunoscut inca sunt deja mari. Anca merge la un liceu de arte plastice. Maria mea este inalta si slaba, frumoasa..Inca mi-o amintesc mica si cu parul prins de mami in doua cozi scurte..
Ma asez pe nisip si imi vine putin sa plang..Acum 10 ani munceam ca o capiata. Eram fericita si aveam tot ce mi-as fi putut dori, desi nu aveam nimic. Pentru ca tot ce mi-am dorit vreodata sa am, am ACUM. Am o lume la picioarele mele, de-a dreptul. Am o mare in fatza ochilor, un munte daca intorc capul. Am o lume intreaga in ochii copiilor mei. Am o lume intreaga in care fetele mele ma astepata fiecare intr-un colt, de la Chicago, New York pana in Glasgow, cu escala la Londra si apoi la Paris, Lyon..Ruxandra e la Praga, nu am uitat-o. De la Timisoara la numai 300 de km sunt toti ai mei..Si inca simt acasa Bucurestiul..

Ah! Sotul meu?! Hm..El este..Tatal copiilor mei. Barbatul care a venit dupa mine pe insula. Chiar daca nu a plecat de aici niciodata sau poate cu mine a venit aici prima data..El este. Si da, fiica-sa e picatura rupta din el, la fel cum Matei e picatura rupta din mine. Matei sau Dumitru?! Si fiica-mea..oare cum o cheama pe fiica-mea? Oana. La fel ca pe Xpas si ca pe Oana Patuleanu. Si la fel ca pe nasi-sa..

Am albit, v-am spus? Eram alba de acum 10 ani dar ma vopseam..Hihihi! Daca regret ceva acum, la varsta asta (41 FRATE!!) ei bine ..nu regret nimic! Dar daca imi este dor de cineva..ei bine mi-e dor. Mi-e dor de Andrei care acum e barbat. Mi-e dor de Mihai care vine asa de rar sa ne vada. Mi-e dor de castronelul cu ciperci, de noptile in club, de corespondenta mea cu Robert, de Dragos care imi zicea Tzaca, de BojeMoi, de Vladislave, de frumosul meu pui - Greu..mi-e dor de Maria mea mica, muza mea.

Am 41 de ani si sunt mai tanara ca niciodata. Inca beau tequila pentru ca nu ma doare capul. Scriu povestiri pentru copii pe care Ana (Zuzu) mi le traduce in greaca, Simona in germana, Moni in engleza.
Uneori Andra imi face copertile..alteori Ancutza face ilustratiile. In afara de scris ma ocup de casa si de copii..

Restul e poveste..

Leapsa de la Anda preluata de la Ana care desi zice ca nu e printesa..este..


Latter edit:
In cazul in care mai era nevoie sa scriu: Ina si-a crescut primul copil la tara, intr-o casa de poveste. Al doilea copil - baietel. La fel ca si Alexandra copill. Ambii pici au ochii albastrii. Aia mica a lui Ina are deja 9 ani jumate. Artista, ca muma-sa.
Moni are doi copii, am fost la botez la primul in Scotia. Baietelul. Botezul pentru aia mica l-a facut la Adina la mosie, Duamne ce am mai petrecut..
Silvia mea inca vede lumea, Nana Naria e mare deja. Cora Gramos e la Paris cu familia ei - are doua pice cu ochii de japoneze.

Mihai a ramas iubirea vietii mele (sunt Mary Austin a lui in mintea mea) La fel si Andrei care intre timp a facut 31 de ani. Sandro vine sa ma vada in fiecare vara, my baby, my precious...

Intr-o zi o sa va povestesc cat de machite am fost la nunta mea si cum eram purtata pe brate pe plaja, descultza, in rochia mea alba. Dintr-o parte cineva zicea in soapta, intr-o romaneasca CLARA: uita-te la alea ce bete sunt!

De la Donazz cetire! cu paranteza de rigoare..

A WOMAN SHOULD HAVE ...
enough money within her control to move out and rent a place of her own, even if she never wants to or needs to...
(hm..asa mi-ar fi trebuit o casa de cate ori am dat de greu si nu am avut unde sa ma ascund..)
A WOMAN SHOULD HAVE …
something perfect to wear if the employer, or date of her dreams wants to see her in an hour...
(well..pana pleaca sora mea cred ca mai gasim ceva decent in dupapurile din vastele apartamente)
A WOMAN SHOULD HAVE..a youth she's content to leave behind....
(neh..)
A WOMAN SHOULD HAVE .. a past juicy enough that she's looking forward to retelling it in her old age....
(oho..)
A WOMAN SHOULD HAVE ... a set of screwdrivers, a cordless drill, and a black lace bra...
(ei bine cu surubelnitzele stau rau..si cu restul:))
A WOMAN SHOULD HAVE .. one friend who always makes her laugh.. and one who lets her cry...
(am cate 2 cel putin din fiecare, slava Domnului)
A WOMAN SHOULD HAVE ... a good piece of furniture not previously owned by anyone else in her family...
(laptopul se pune?!am boxe 5+1 sau asa ceva..)
A WOMAN SHOULD HAVE …eight matching plates, wine glasses with stems, and a recipe for a meal, that will make her guests feel honored...
(am farfurii, am pahare si cred ca inca mai pot sa fac minuni cu ce gasesc in casa)
A WOMAN SHOULD HAVE ..a feeling of control over her destiny..
(mda..n-avem)
A WOMAN SHOULD KNOW... how to fall in love without losing herself..
(n-avem..)
A WOMAN SHOULD KNOW... how to quit a job, break up with a lover, and confront a friend without ruining the friendship...
(oh da, asta am invatat de curand, fix in ordinea asta cred)
A WOMAN SHOULD KNOW... when to try harder... and WHEN TO WALK AWAY...
(hm..n-avem iar..)
A WOMAN SHOULD KNOW... that she can't change the length of her calves, the width of her hips, or the nature of her parents..
(hihihi. asta fu cea mai frumoasa)
A WOMAN SHOULD KNOW... what she would and wouldn't do for love or more...
(well..reusesc mereu sa ma surprind pe mine insami)
A WOMAN SHOULD KNOW.... how to live alone... even if she doesn't like it...
(ei bine si la asta ma pricep de minune..)

Deci, fetele? Dans!

Asa fuse in imagini la Fort Knox Five la Mash-up

Home:) Before..



Aglomerat but fun..

Duminica

Petrecerea a fost dansanta, ca de obicei de altfel. Sa zicem ca am fost in formatie completa, umeziti complet de tequila cea care nu aduce dureri de cap in ziua urmatoare. Eu am tacut, la fel cum fac de ceva vreme. Am dansat si m-am gandit destul de profund la viata mea, la alegerile pe care le fac. Am ales sa particip la desfraul culinar de dupa miezul noptii si am mancat gyros la bordura, gandindu-ma cat de rau o sa imi faca tot ce bag in gura.
Am ajus acasa si am continuat sa fac ceea ce stiu mai bine. Sa vad filme si sa tac, singura acasa. In afara de scurta terapie de shopping pe care am tras-o, mi-am facut nervi cand m-a anuntat cucoana de la casa ca am "fonduri insuficiente" pe card..Funny, ce sa zic. Am platit cash si am carat acasa toate chestiile alea inutile pe care dam bani in fiecare saptamana incercand sa mascam cumva ce ne nemultumeste in viata.
Spre nenorocul meu am vazut numai filme triste care mi-au futut definitiv duminica. Dar maine e luni, o sa fie soare, o sa plec razand si cantand la munca si acolo o sa fac din nou ce stiu eu mai bine: o sa muncesc si asa totul o sa fie din nou vesel si frumos. Am marturisit azi ca de o vreme nu vreau sa sun pe nimeni. Nu vreau sa ma vad cu nimeni, nu vreau sa fac nimic cu nimeni. Doar sa stau singura, cu laptopul in brate si cu castile in urechi. Nu sunt suparata, nu sufar, nu ma doare nimic. Doar ca nu vreau NIMIC de la nimeni. Nici nu am ce sa dau si nici nu vreau sa primesc nimic.
Sunt convinsa ca o sa imi treaca. Pana atunci nu stiu ce am de facut de fapt. De cateva zile uit. Am uitat casetofonul acasa. Apoi aparatul foto. Apoi telefonul. Culmea este ca nu m-am intors dupa telefon, culmea este ca nu mi-a pasat daca il am sau nu. Asa cum nu mi-a pasat ca odata cu schimbarea abonamentului am pierdut (pana cand recuperez) vodafone passport si netul pe mobil.
Nu mi-a pasat cand a murit Ipodul..Nu mi-a pasat cand nu am avut masina..Nu imi mai pasa de lucruri si nu ma prind daca e ok sau nu sa fiu asa. Insa de doua zile caut o anumita vesta maro pe care o iubesc, nu stie nimeni unde este si asta ma scoate din minti. Wrong, nu? Imi pasa de o vesta.
Sunt dezamagita de niste oameni. Probabil ca si eu am tot dezamagit pe altii si o sa mai fac asta caci is numai buna la capitolul asta.
Si vreau sa ma urc pe o bicicleta cat de curand..Stiu o fata care o sa se bucure pentru mine:)) Mai vreau sa scot rolele noi noutze din cutie si sa ma duc intr-o noapte in parc la Izvor si sa ma dau..singura caci el nu mai e in zona si de fapt nu a fost niciodata cineva acolo cu role cu tot. E mai sus putin, spre Cismigiu insa rotile lui se invart in alt sens:(

Sunt bine acum. Am terminat de vazut Henry Poole is here si inchei postul asta ciudat cu Mihaela was here. Nu. Mihaela is here.