Kate

In timp ce eram masurata si scanata si vedeam inima aia mica cum batea cu 145 de batai pe secunda, a inceput sa imi sune telefonul. Ala personal, pe care uitasem sa il pun pe silent.
- E tata. Ma suna sa afle ce copil am in burtica..Eh..o sa se opreasca..
- Pai cum ce copil? Avem o fetitza, ce nu stii?

Mi-au dat lacrimile putin asa..
- Ce frumos..e o fetita..tata era sigur ca e un baiat . Si oricum isi doreste sa ii spuna Tataie, i se pare ca Bunicule suna asa..batran..
-Pai nu chiar..mai "batran" suna tataie..
- Asa zic si eu..

Nu era tata. Era Andra. Insa primul sunat, asa cum am promis cand am anuntat gravidia a fost BojeMoi. BojeMoi care este "personul" meu in caz de brusca parasire, omul cu care am stabilit ca si in vremea in care vom fi maritati si insurati la casele noastre, daca Doamne fereste patim ceva, avem voie sa ne sunam in miez de noapte si musai trebuie sa ne ajutam, indiferent ce zice sotul/sotia. Ca fratii de cruce or something..
Apoi i-am scris lui Vic, apoi am vorbit cu tata care mai ca a plans si a tinut sa o anunte el pe mami, apoi sora mea..si baietii mei dragi..si fetele mele care au tipat de bucurie..
Si cel mai frumos sms ever a fost asa:
" ahahhaahahah. Ce nebunie. Tata B va fi fericit. Sa ne traiasca"
Intre timp treaba e asa: bebe este foarte jos asezat si nu e ok sa fac niciun efort. Nimic. Nu am voie sa ridic nimic, sa car, sa ma cocot. Si cica sa fiu atenta cu statul pe scaun prea mult.
O sa fiu. Este foarte draguta si sfioasa fix ca tata'su! Si-a pus manutele pe fatza si s-a ascuns. Mi-l si imaginam pe Vic, cu moaca lui somnoroasa, cum face el in fiecare dimineata cand se ascunde sub patura rasucita nu stiu cum sub mana lui. Ar face orice sa mai fure cateva minute de somn. Asa si Kate, sfioasa..Cu un cap frumos, mainile alea mici, piciorelele stranse yoghineste..
Acum trebuie sa fiu foarte calma si sa nu ma mai supere nimic. Avem treaba. Acum stim cine vine in Martie. Si stim ca in locul camerei de la Ikea albastra, vom avea o camera cu ursi de plus, patul alb..stiti voi, poza aia..
Ma duc la niste Margarete in vizita, care abia astepta sa auza ce surpriza le-am facut:)

Hm!!!

Frate nu inteleg! Pai daca el sta asa, cu ce ma loveste?! Pe mine ma doare cam pe unde are el spatucul, deci cu ce da? Ok, stiu, se roteste, danseaza, viseaza, eu il chinui si el simte toate durerile mele si de aia am si contractii mereu, dar..cu ce da? cu mainile acelea mici-mici? sau da cu coatele?! Ca un oltean veritabil, cu coatele ascutite..

Ce repede a trecut vremea. Si eu, eu in loc sa ma schimb asa cum am promis, perpetuez o stare de rau si drama inutila, hranita cu "drag" de cineva..Nu mai vreau sa stiu adevaruri, nu mai vreau sa stiu nimic de lumea din jur..Nu mai vreau sa fiu tinuta din greseala in brate, nu mai vreau sa fac compromisuri. Nu mai pot..Pentru ca ma doare fiecare cot pe care il primesc in burtica, pentru ca nici toata iubirea din lume nu mi-a folosit la nimic daca am indreptat-o in directia gresita..
Nu mai vreau langa mine un om pe care sa il iubesc numai eu. Asa cum nu mai vreau sa fac curatenie, sa gatesc, sa spal, sa calc, sa iubesc..e inutil.
Niciodata nu voi fi destul de buna pentru cineva care nu ma iubeste. Si acum avem o datorie..De maine o sa stim si pentru cine avem datoria:) Daca este un el sau o ea, daca va fi Kate sau nu. Azi copilul meu are 5 luni din ziua in care a fost conceput.
Si da, tin minte perfect ca pe 4 iulie (sau pe 3 - e clar ce perfect tiu minte:)))) intr-o dimineata, ne-am iubit si ne-am sarutat like lovers do si nu, nu am simtit fix ca atunci am ramas insarcinata..Nu am simtit nimic in plus fata de datile in care ne iubeam si ne pupam like lovers do..Poate din cauza ca mi se pare de fiecare data ca ne iubim maxim?! Si ca in afara de noi doi nu mai exista nimic important pe lume?!
Eram noi si infinitul. Ei bine, asa au fost cam toate iubirile mele. Si nu cred ca mi-as fi dorit sa traiesc fiecare iubire cu mai putina intensitate..caci la ce bun as mai fi trait-o.
Mi-a zis Simona ca iubirile nu mor niciodata. Unele ar fi bine poate sa nu se nasca. Iubirile zic.

In fine..am divagat ca de obicei. Abia astept sa imi cunosc copilul! O sa ma imbrac frumos si o sa ma duc pregatita la intalnire, sa nu vada o mama nedormita si trista din cauza unor cosmaruri care au revenit la pachet cu o distanta care ne va face bine din nou:)

Another summer is over and he is back

"hey baby, sexy mother" scrise el stiind cum asta o sa imi lumineze ziua. Vino sa te relaxezi inainte de a naste, vino aici iarna asta....

Eu il iubesc pe Victorious. Stiu asta in fiecare zi cand ma trezesc si in dreptul locului in care doarme copilul nostru e un spate cald de care noi stam lipiti. Stiu asta si cand ma sicaneaza si imi scoate peri albi cu glume nesarate. Poate nu este cel mai bun, frumos, destept, inalt, secsi etc barbat de pe planetea (pentru alte femei) dar pentru mine este cel mai frumos om cand doarme si cand se alinta (dupa ce face rele) si sincer sper ca micul copil sa semene cu el la toate partile bune (si atat). Sa ia partile rele putin de tot de la fiecare..bietul copil, nici ca se putea gasi o combinatie mai ciudata ca asta:))
Poate ca Vic nu merita sa fie iubit asa cum iubesc eu, dar asta e cel mai putin important..Indiferent cat ma chinuie si cat de rau ma scoate din minti, pana una alta el este tatal biologic al copilului si nimic nu o sa schimbe asta. Pe zi ce trece imi dau seama cat de mare a fost socul aparitiei acestui copil in viata noastra. Asta nu schimba cu nimic mizeriile pe care ni le-am adresat in toate aceste luni. Cert e ca am mai inteles ceva azi..Nimic nu dureaza o vesnicie. Nici iubirile cele mai frumoase, nici ura cea mai neagra! Si nimic nu este de fapt ceea ce pare..Daca as reciti acum tot ce am scris la nervi, poate ca pret de cateva ore l-as uri pe Vic din rarunchi, apoi mi-as revizui atitudinea pentru ca pana una alta, eu i-am facut un copil unui tip care nu isi dorea copil, care habar nu are pe ce lume traim..am facut un copil unui copil mare pe care il iubesc. Si pe care intr-o zi se poate sa nu il mai iubesc..sau poate intr-o zi o sa ma iubeasca el..nimeni nu stie.
Insa niciodata nu se termina iubirile..Nu stiu daca el, Vic, e ultimul barbat de care ma voi fi indragostit:(
Pentru ca nu stiu cum as trai fara sa visez mereu cai verzi pe pereti, fara sa iubesc mereu, fara sa caut noul mereu..Si el e la fel. Intr-o continua cautare..Intr-o descoperire continua. A lui in primul rand.
Nu mai am ganduri de viitor..pentru ca viitorul e incert si nimic nu e batut in cuie. Toate se schimba la o clipire de gene, asa ca o sa ma bucur de moaca lui Vic in diminetile in care nu se sterge bine de apa cand iese de sub dus si isi uda lenjeria, o sa ma scoata din sarite glumele lui (la care in mod normal pana acum ar fi trebuit sa fiu imuna..), o sa ii rad in nas de cate ori ma "ascunde" de asa zisii lui prieteni, de jena de a ii auzi pe astia cum il trag la raspundere ca "umbla cu gravida":))) si tot asa.
Pana la urma intotdeauna exista inca o vara. In vara lui exista un Amsterdam cu o neagra frumoasa care zice ca il asteapta. In vara mea exista o insula frumoasa unde poate sa ma astepte mereu cineva. Cineva care nu stie decat ca eu sunt o printesa care zbura candva si isi dorea un copil. Vara viitoare o sa il am si poate o sa zbor din nou..

Somnolenta

Am avut prima mea durere de masea. Cred ca ever..caci nu imi aduc aminte sa ma mai fi durut vreodata. Pentru ca nu am voie sa iau nimic, mi-am inceput terapia cu un cartof crud taiat felii, apoi la 3 dimineata am optat pentru clasica foaie de varza, lipita de jumatatea mea de cap bolnava. La 6 eram in picioare, cu groaza ca am doua capete. Am ajuns la dentist la 11, din ceea ce eu simteam cu limba ca fiind o mica gaura, o freza bine manuita a facut un crater care apoi a fost umplut cu un pansament. Singurul remediu acceptat la gravidute. Acum ramane sa dorm mult si sa ma rog sa nu mai revina niciodata durerea..Neverever..
In jurul meu racesc oameni pe capete si daca acum ceva vreme ziceam ca nu mi-e frica de nimic, ei bine de asta mi-e frica. O gripa e fix ce imi lipseste..Cu toata lamaia si mierea din lume, ma stiu bine si o gripa m-ar tranti in pat si m-ar tine acolo o vreme. Solutia ar fi sa imi iau o masca de la farmacie si asa sa ma feresc de zecile de virusi care plutesc in aerul din birou. Oricum nu inteleg ceva..Daca oamenii astia is raciti, de ce nu stau sa isi traga mucii acasa?!
Nu am ce sa scriu nou. Avem 5 luni. Bebe e jucaus, mai ales seara cand se incordeaza si face din burtica un pietroi. Cica astea is contractiile...Bietul bebe..Vreau sa ajung acasa si sa dorm mult, sa ma bag in pat si sa fie cald de tot..tocmai ce s-a trezit micul copil si a inceput sa ma pocneasca:))
Mai am putin si plec acasa. Inca 2 ore:((