Dona ne scrie

Primeam povestile din America deja de 2 (sau 3 ani) si ma ardea mana sa dau un copy/paste la mine pe blog, dara autoarea nu si nu. Pe cand ma aflam pe malul Aegean, deschid emailul telefonic si ce-mi zareste pleoapa?! Dona are blog! Dona da lumii povestea aventurii in America, dupa luni de zile in care numai unii din noi au ras si s-au bucurat.
Va invit sa va bucurati citind peripetiile unui tanar cuplu de romani (ce suturi imi iau ca le zic din astea:)) intr-o aventura palpitanta descoperind tara tuturor posibilitatilor.
Acuma pot sa dau cu copy/paste fumeie???

La Romanica

Am venit acasa de cateva zile. Ai mei nu sunt acasa, deci de cand am venit ma hranesc cu junk food a la Macdo sau pui de la cicanbroastar. Ieri am zis gata! Mergem sa mancam la crasma, romaneste, sanatos. Desi nu as da pestele si ce am mancat in Thassos pe nici o ciorba de la crasma de la noi. Mai ales pe caldurile astea. Am mers "La Gigi", ca e curat si frumos si e atmosfera placuta. Am mancat destul de des acolo si am mancat bine si mult la preturi decente. Rahat! Ieri a fost o zi nefasta. Era putin aglomerat la teresa, ne-am asezat la o masa de 4, noi fiind 4, insa stateam cam inghesuiti. Cand o masa de 6 s-a eliberat, am cerut voie si ne-am mutat acolo. Deja ni se luase comanda, dar daca am cerut voie si ni s-a spus ca e ok, am presupus ca e ok. In doua minute un chelnerash nervos a venit la masa si intr-o limba romaneasca perfecta ne-a COMUNICAT ca aia e masa lui si ca nu putem sa stam acolo. Nu cu "va rog sa ma scuzati", nu cu "imi pare rau ca trebuie sa va rog sa va mutati". Nu tata! Romaneste, nervos gen "carati-va in pana mea ca asta e masa mea si voua vi s-a luat comanda la alta masa". Cred ca toti ne-am inroshit. De mila de sila ne-am ridicat. Am uitat sa zic! Omul ne zice: Masa asta e rezervata de la ora 21. Totul se petrecea la orele 18.30. Apoi ne-a spus ca are oameni care stau la masa lui de 4 si care vor si ei acolo, ca e mai lumina si e mai frumos SI E MASA LUI.
Ne era atat de foame la tot si ne-a parut rau de ospatarul nostru caruia ii dadusem comanda, ca am vrut sa plecam.. insa cu siguranta mai mergem La Gigi curand. Nu neaparat pentru a mai manca, ci pentru a afla cum il cheama pe mitocanul care isi trateaza clientii ca pe niste amarati, ruptziincur si peirdevara.
Oare sa fie din cauza ca Alex era in pantalini scurti? Blugi..de firma..dar scurti..
Pai se poate?! Unde va credeti dragi oaspeti ai crasmei?! Cum va permiteti sa luati loc la o masa cerand voie in prealabil?? Nesimtitilor!

Romanismele astea ne scarbesc. Atat de mult iubesc tara asta si pe unii oameni care vietuiesc in ea..
Si acum ma gandesc la spumele lui Mircea Badea si la inversunarea lui si ma umfla rasul. Oare ce ar fi spus Badea in situatia noastra?! Urmatoarele minute pana ne-a venit antreul am povestit de Badea si am declarat ca il iubim pentru nebunia lui si inversunarea cu care isi doreste sa fie tratat omeneste.
Oare ne scuipa in macare daca dupa ce ne vorbesc urat noi, ca si clienti fitzosi ripostam?!
Imi pare rau de locul asta, caci mancarea este chiar buna. La naiba cu tarania din noi..cu felul in care indepartam tot ce e frumos.
Nu e vorba de cei 7 ani de acasa sau de civilizatie. Este vorba de SICTIR-ul cu care oamenii muncesc. Ma gandesc la chelnerasul bronzat si la vre'o 35 de ani (aflu eu cum il cheama!) - de ce nu stai acasa domnule daca nu stii sa te comporti? daca nu iti place munca ta, daca nu te multumesc tipsurile, stai ACASA! sau cauta un job in care sa nu vezi moace pe care nu le placi. Poate nu vrei sa mai fii sluga, poate te-ai saturat. STAI ACASA.

Am mancat bine cu noduri in gat, am platit decent si am lasat spaga destula. Baiatului nostru care ne-a servit. Mitocanul a ramas cu cei pe care ii mutase intre MESELE LUI. Mesele aduse de el insusi, de la mama lui de acasa:))

Traisca Romanica si cetatenii ei civilizati!

Din vacanta

se gasesc informatii pe fiecare blog in parte:
mancare - la food/mood
povestea - la visiting thassos
pozele (alea bune) - la what2do4fun

Nu am apucat sa termin toate cele caci ma doare capul rau, dar usor usor o sa termin.

Acasa

e frumos sa umbli prin lume, dar imi era dor de casa. intr-una dintre noptile de pe insula am visat urat. m-am trezit plangand..stiam ca visez, stiam ce tot ce e in vis nu are cum sa imi faca rau, dar am plans si mi-am dat seama ca indiferent cati ani avem, mereu ne e dor de mama si de tata.
asa ca i-am dat muma-mii un sms asa, la 6:45. ca sa ii povestesc eu visul meu si sa ii zic cum stau in cerdacul de la bungalow si plang. si mama mea mi-a scris: roaga-te la Dumnezeu sa ajungeti cu bine acasa..
am avut o vacanta foarte frumoasa, am vazut numai locuri frumoase, am stat cat de mult am putut in apa, am cantat cu snorkerul intre dinti si am ras pana mi s-a aburit masca. pentru ca in apa eu sunt unde e cel mai bine. am mancat si am facut peste 1500 de poze, pe care dupa ce le sortez le asez frumos intru desfatare.
nu m-am odihnit deloc..sunt rupta de somn si aici e asa de cald si parca oamenii sunt altii decat aia de acum 2 saptamani.
pai ce am visat de am plans?? am visat ca ma uitasera ai mei. ca nu mai aveam un loc al meu in casa lor, nu aveam un loc al meu in sifonierul sora-mi. pentru ca plecasem de mult timp. cred ca asta e durerea mea cea mai mare. sa ma uite oamenii pe care eu ii iubesc. in fine, am bocit, am stat in micul meu cerdac si am plans pana m-am umflat. apoi, dupa mesajul de la mama am mers si am mai dormit cateva ceasuri.
nu ma simt bine azi. vreau sa dorm.