Am primit cadou o bicicleta. Sta cuminte si ma asteapta. Nu are lantul uns, o pedala si rotile umflate corespunzator. Si cu toate astea, nu se plange, sta cuminte si ma asteapta de o saptamana. Cred ca ma asteapta de o viata, pentru ca stie ce urmeaza sa traim impreuna, cred ca viseaza la fel ca si mine vantul care ne va ciufuli, pietricele prietenoase peste care vom trece in viteza, pasari trecand in viteza, in zbor pe langa noi. Nu stiu daca viseaza drumuri lungi, pana si eu ma tem putin de urcusuri sau cazaturi. Dar de vor veni, le vom trai pe toate cu drag.
Azi noapte am plecat amandoi cu masina. Ne-am oprit sa ne hodinim, am mai stat de vorba. Am mancat tort undeva, am gasit o caseta audio veche. S-au invalmasit toate gandurile si am reusit sa ma trezesc mai putin trista. Calma. Sa fie ce o sa fie, nu imi mai pasa. Azi noapte a fost bine, oricum viata mea din vis e mai vesela decat aia de dupa visare, oare o sa incep sa visez din nou mai mult decat traiesc?! Exclus, nu am timp.
Timpul meu este acum asa: buna dimineata, te ubec, nu pleca, vin cu tine, bea lapte, soare, trafic, lacrimi, cafea, soare, fum, zambet, mail, cost, muzica, sms, te <3, "dorm", mancare, sms, mail, trafic, geam, oameni, zambet, te iubesc, mami, "ai venit inapoi la mine", parc, afara, hai, acum, sms, mana stransa, noapte, cald, lacrimi, somn, vis, fericire, viteza, mare, rasete, picioare goale, apa, soare, soare, soare, apa, apa, par ud, mana mica in mana mea, te ubesc, te ubec, mama mia, cioc-cioc, e ora 8.
Nu spal decat o data pe saptamana. Nu calc decat in fiecare dimineata. Nu gatesc nimic, rar fierb lapte. Vorbesc la telefon. Imi fac treaba cu suflet, ca sa iasa bine si repede si la costuri ok. Nu sunt robot, caci rad si simt tot. M-am intors la ceea ce faceam cel mai bine inainte de K. Si vad ca inca stiu si pot si vreau. Dorul de ea ma macina, am fix cateva minute in fiecare dimineata sa imi las lacrimile sa curga, in masina, intre stopuri. Apoi parchez, cobor si viata se muta in alt set, unde lucrurile se desfasoara altfel. Seara imi acord uneori 2 ceasuri mie, carand cu mine vina de a nu i le acorda ei, exclusiv. Astept weekendul sa fac ORICE cu ea si pentru MINE. Doar noi DOUA. Nu se poate.
Am ascultat minute in sir cuvinte sageata care mi-au facut linistea praf si m-au aruncat intr-o depresie mizerabila din care ies doar cand dorm si visez. Tot ce e "personal" se desfasoara intr-o alta incapere a mintii mele, nu amestecam scenariile, set diferit, personaje diferite.
Sunt fericita? Am un copil superb, pe care l-am parasit pentru a face bani. Am un iubit minunat. Am un job minunat. Nu sunt bolnava. O sa am si bani curand. Nu am timp. Trebuie sa fac bani ca sa imi platesc casuta/masina/traiul. Trebuia sa ma intorc la munca, copilul TREBUIE sa se desparta de mama lui.
Nu voi sublinia care din cuvintele de mai sus sunt gandurile mele si care sunt ale altora, cine ma cunoaste stie exact.
Maine este vineri. Luni implinesc 30 si ceva de ani. Sau poate 20 si ceva, uneori nu stiu sigur..sau nu imi mai pasa, pentru ca eu stiu cum ma simt (in general).
Oare mai sus ma plang? Caci nu simt nevoia sa ma plang, sau sa ma compatimeasca cineva, sunt asa de satula de sfaturi si sageti si pareri necerute..Eu nu cred ca ma plang, cred ca mi-am scris mie ca sa nu uit nimic..Ca sa invat ceva. Imi dau o lectie de ASA NU si ASA DA.
Sambata trebuie sa ma ocup de bicicleta sau sa plec la mare. Sau sa spal si sa gatesc. Ziua mea nu exista anul asta. Nu vreau sa gatesc. O sa iasa o mizerie daca incerc sa gatesc cu sufletul ciuruit. De ziua mea mi se vor aproba proiecte si voi fi fericita. De ziua mea copilul meu o sa imi puna mana pe fatza si o sa imi spuna "mami te iubesc". De ziua mea Gia o sa ma ia in brate si o sa imi spuna " te iubesc terminato!". De ziua mea mama si ta or sa ma pupe pe cand voi fi cu ochii carpiti de somn. Sora mea o sa ma sune dimineta. Apoi Alina nebuna. Apoi voi aveam 550 de mesaje pe wall si cateva sms-uri. De ziua mea voi purta o rochie frumoasa. Pentru ca anul asta ziua mea nu exista, o sa fie cea mai frumoasa zi. Ca in visul meu.
(in afara de drama exagerata pe care o traiesc din cauza ca mi-am parasit copilul pentru bani, totul e in capul meu. nu am nicio problema. urasc banii care imi fut viata - scuzati-mi franceza. cred ca am ramas cu o trauma dupa ce am pierdut o iubire din cauza unor firfirei. pofta buna)
Azi noapte am plecat amandoi cu masina. Ne-am oprit sa ne hodinim, am mai stat de vorba. Am mancat tort undeva, am gasit o caseta audio veche. S-au invalmasit toate gandurile si am reusit sa ma trezesc mai putin trista. Calma. Sa fie ce o sa fie, nu imi mai pasa. Azi noapte a fost bine, oricum viata mea din vis e mai vesela decat aia de dupa visare, oare o sa incep sa visez din nou mai mult decat traiesc?! Exclus, nu am timp.
Timpul meu este acum asa: buna dimineata, te ubec, nu pleca, vin cu tine, bea lapte, soare, trafic, lacrimi, cafea, soare, fum, zambet, mail, cost, muzica, sms, te <3, "dorm", mancare, sms, mail, trafic, geam, oameni, zambet, te iubesc, mami, "ai venit inapoi la mine", parc, afara, hai, acum, sms, mana stransa, noapte, cald, lacrimi, somn, vis, fericire, viteza, mare, rasete, picioare goale, apa, soare, soare, soare, apa, apa, par ud, mana mica in mana mea, te ubesc, te ubec, mama mia, cioc-cioc, e ora 8.
Nu spal decat o data pe saptamana. Nu calc decat in fiecare dimineata. Nu gatesc nimic, rar fierb lapte. Vorbesc la telefon. Imi fac treaba cu suflet, ca sa iasa bine si repede si la costuri ok. Nu sunt robot, caci rad si simt tot. M-am intors la ceea ce faceam cel mai bine inainte de K. Si vad ca inca stiu si pot si vreau. Dorul de ea ma macina, am fix cateva minute in fiecare dimineata sa imi las lacrimile sa curga, in masina, intre stopuri. Apoi parchez, cobor si viata se muta in alt set, unde lucrurile se desfasoara altfel. Seara imi acord uneori 2 ceasuri mie, carand cu mine vina de a nu i le acorda ei, exclusiv. Astept weekendul sa fac ORICE cu ea si pentru MINE. Doar noi DOUA. Nu se poate.
Am ascultat minute in sir cuvinte sageata care mi-au facut linistea praf si m-au aruncat intr-o depresie mizerabila din care ies doar cand dorm si visez. Tot ce e "personal" se desfasoara intr-o alta incapere a mintii mele, nu amestecam scenariile, set diferit, personaje diferite.
Sunt fericita? Am un copil superb, pe care l-am parasit pentru a face bani. Am un iubit minunat. Am un job minunat. Nu sunt bolnava. O sa am si bani curand. Nu am timp. Trebuie sa fac bani ca sa imi platesc casuta/masina/traiul. Trebuia sa ma intorc la munca, copilul TREBUIE sa se desparta de mama lui.
Nu voi sublinia care din cuvintele de mai sus sunt gandurile mele si care sunt ale altora, cine ma cunoaste stie exact.
Maine este vineri. Luni implinesc 30 si ceva de ani. Sau poate 20 si ceva, uneori nu stiu sigur..sau nu imi mai pasa, pentru ca eu stiu cum ma simt (in general).
Oare mai sus ma plang? Caci nu simt nevoia sa ma plang, sau sa ma compatimeasca cineva, sunt asa de satula de sfaturi si sageti si pareri necerute..Eu nu cred ca ma plang, cred ca mi-am scris mie ca sa nu uit nimic..Ca sa invat ceva. Imi dau o lectie de ASA NU si ASA DA.
Sambata trebuie sa ma ocup de bicicleta sau sa plec la mare. Sau sa spal si sa gatesc. Ziua mea nu exista anul asta. Nu vreau sa gatesc. O sa iasa o mizerie daca incerc sa gatesc cu sufletul ciuruit. De ziua mea mi se vor aproba proiecte si voi fi fericita. De ziua mea copilul meu o sa imi puna mana pe fatza si o sa imi spuna "mami te iubesc". De ziua mea Gia o sa ma ia in brate si o sa imi spuna " te iubesc terminato!". De ziua mea mama si ta or sa ma pupe pe cand voi fi cu ochii carpiti de somn. Sora mea o sa ma sune dimineta. Apoi Alina nebuna. Apoi voi aveam 550 de mesaje pe wall si cateva sms-uri. De ziua mea voi purta o rochie frumoasa. Pentru ca anul asta ziua mea nu exista, o sa fie cea mai frumoasa zi. Ca in visul meu.
(in afara de drama exagerata pe care o traiesc din cauza ca mi-am parasit copilul pentru bani, totul e in capul meu. nu am nicio problema. urasc banii care imi fut viata - scuzati-mi franceza. cred ca am ramas cu o trauma dupa ce am pierdut o iubire din cauza unor firfirei. pofta buna)
