Vacanta mea din vara asta

De cateva saptamani sufar ca un caine. Nimic nu imi convine, nimic nu e ok si stiu exact de ce, nu am nevoie de nimeni sa imi spuna.
Trebuie sa plec. E momentul ala in care intru pe net, vad poze si ma doare stomacul. E foarte simplu, vine un moment in viata omului in care trebuie sa isi bage picioarele si sa zica - GATA!
La mine acel moment a venit. In luna iulie, dupa ziua mea desigur, voi alege sa plec in vacanta. Sper ca nu cu demisie:) caci ar fi trist, dar nu ar fi o premiera, nu?
Vara ma apuca damblaua, este ceva deja istorie in grupul meu de cunoscuti. Vara asta o sa fie Grecia, nu stiu cum, nu ma intereseaza, dar trebuie sa fie masa plina cu
cele din poza. Si plaja sa fie asta:
http://www.crete.gr/en/chania-beaches.php
Si seara sa beau cocktail la o anumita terasa. Cu un anumit baiat cu ochii albastri sau verzi, depinde cat am baut. Ah! si mai e ceva. Dar aia e alta poveste..
si mai sunt aici niste povesti
http://www.crete.gr/photo-preview.php?src=/cms_files/images/beaches/elafonisi.jpg

si poate asa..dupa faza asta o sa fiu si eu calma si mai fericita decat sunt azi.

Sick..

O vineri noaptea cu fetele, bolnave dar cu patul curat toate. O sambata cu piratii, o pirateasa imbracata in haine noi atat de frumoase. O duminica in pat. Toata ziua. Vise nebune, el din nou in toate cele (ce o cauta in vise nu stiu). Familia mea favorita, Darling-ii pret de patru episoade vazute si visate. Apoi o prajitura cu mere si somn. Nicio veste. Mi-e rau. Greatza. Nu imi vine sa mai cobor din patul asta mare, cald si gol. As vrea sa zbor din nou cu paturica mea prin vise. Si sa fiu din nou motanul imbracat in pompier galben. Visele din ultima vreme sunt prea de oameni mari. Ma obosesc.
Nu pot sa mananc si nu vreau sa mananc. Cu cat dorm mai mult, as dormi si mai mult. Si mai mult.
Ma culc. O sa treaca toate. Mai am 10 cruciulitze din panza vaporului de pe goblen. Apoi il facem celebru.

De ce nu mai scriu chestii

Acum cateva zile m-am infuriat cand B mi-a zis ca ma paste grafomania. Asa sunt eu, sensibila. Pe de alta parte si Dzz mi-a comentat postul cu citatele si parca ii vad mutritza razand ca un sorec in timp ce scria..
Nu mai scriu chestii pentru ca nu imi mai pasa de nimic. Poate ca are legatura cu raceala care nu se mai termina de luni de zile. Sunt racita pentru ca am timp sa stau racita, indiferent cate pastile bag in mine, duc o boala pe picioare.
Stiu, nu sunt tampita. Stiu tot ce mi se intampla chiar daca uneori fac pe proasta si tac si inghit parerile unor "avizati" care stiu ei mai bine. Nu ma duc la doctor pentru ca guess what?! nu am job, nu am asigurare medicala si nu imi pasa ce o sa imi spuna un medic ca am.
Nu am decat o raceala si sunt sictirita destul de nasol de tot ce e in jur. Ah! Nu e nimic in jur, ca sa fie clar. Sunt doar eu. In vid. Cateva zile am ascultat si incercat sa inteleg cuvinte spuse de un om care parea destul de inteligent. Am rumegat teoriile lui, m-am prefacut chiar interesata. Rahat pansat. Oamenii isi pierd vremea incercand sa se cunoasca, participand la tot felul de seminarii si cursuri suspecte, iti sta mintea in loc cand vezi ce fac unii. Partea enervanta este incercarea de indoctrinare a oilor din jur. Vai ce ma enerveaza. Si eu, ca o proasta casc gura si ma simt si mai inculta in cap cand ala (sau aia) debiteaza ineptii si eu nu stiu despre ce e vorba..caci eu nu am facut la scoala si nici nu m-a interesat prea tare sa invat singura chestiile "alea".
Am descoperit ca sunt un personaj neplacut. Obositor. Nu ca nu as fi auzit asta despre mine destul de des in ultimele luni. Povestesc over and over aceleasi chestii amuzante, altor oameni. Si ei rad. Cred ca mai rad si de complezenta..unii. Aia care stiu ca e bine sa razi la glumele cuiva.

Nu imi mai place de mine, nu imi mai plac oamenii. Sa fie de la boala asta care nu e definita, nu e nici o gripa, e asa un fel de o raceala...dar ma simt bine, adica pot sa merg, dar nu prea pot sa respir si obosesc repede, mai e si o nevralgie intercostala..Si peste toate sunt atat de nervoasa! Oamenii bolnavi sunt rai!
Nu am chef sa vorbesc cu nimeni. Nu vreau sa vorbesc decat cu cine vreau eu, cand vreau eu.
Simt ca ".... se adunase prea multa Mihaela peste tot. Ai tu un har aparte de a o imparti peste tot."
Sunt satula. Imi vine sa vomit, asa de satula sunt. Sa vina primavara, sa vina vara, sa se schimbe ceva la naiba.

Prin peretii din placi de beton razbat sunete..O data la cateva minute un vecin bolnav stranuta. Zici ca isi da ultima suflare. Stranuta de cate 10, 20 de ori, de fiecare data cu icnet si parca cu o durere. Uneori imi vine sa las muzica sa urle ca sa nu il mai aud, sa nu ma mai aud pe mine gandind..Daca asa se aude un stranut, oare cum se auzeau certurile noastre? Sau rasetele isterice, povestile noastre pline de porcarii, bancurile?! Totul trece prin perete.
Mie nu imi pasa.

Change..That's wassup..

Eu cu politicile nu am treaba. Nu am avut pana acum, caci am fost foarte ocupata. Dar poate o sa am, cine stie. Vazui spotul asta si ma puse pe ganduri. Oare americanii sunt siguri ca o sa le fie bine? Schimbarea e ok insa nu e intotdeauna asa cum viseaza omul. Caci uita-te la noi in ograda, ce, noi n-am schimbat? N-am votat schimbare? Nu stiu cum e Obama, sa fiu sincera nu ma asteptam sa voteze americanii un barbat de culoare care sa se dea cu Air force one,desi am vazut niste filme destul de misto in care Morgan Freeman dadea bine ca presedintele USA. Dar..in filmul ala nu venea cumva sfarsitul lumii??
In fine..azi am primit de la Alex discurul lui McCain dupa ce s-a anuntat victoria lui Obama. Nu stiu daca americanii au ales corect dar vor avea cu siguranta ce si-au dorit. Change. Sa vedem cum simt fetele de peste ocean schimbarea - peste cateva luni zic nu acum. Eu sper sa fie in bine. Si sper ca anul asta o sa alegem si noi BINE. Schimbare sau nu promit ca ma duc sa votez. Poate o sa conteze o stampila pusa acolo unde simtesc eu ca-i bine.

1 iulie 2008

Maine este ziua mea. De nastere, desigur. Implinesc 29 de ani. Am decis sa o iau inapoi dupa 30 si sa merg descrescator cu varsta. Nu pentru ca ma deranjeaza cei 31 de ani reali, ci pentru ca mi se pare fun sa scad. Este ora 1:46. Cred ca este luni. Cred ca ieri a fost weekend, dar nu pot sa fiu sigura despre asta pentru ca am fost la birou pana la 9 seara. La fel si sambata. Da..dar ieri am vazut doua pisicine! Cine vede neica doua piscine intr-o zi?! Sambata mi-am permis sa vin la birou pentru numai cateva ore, deh..era musai sa ne revenim dupa muceala de vineri noaptea. Teoretic as putea considera ca mi-am serbat ziua vineri noaptea, desi nu am avut pic de tort sau lumanari..Tot teoretic acum as putea sa fiu acasa si sa visez. Mai am 3 zile pana plec in vacanta, vor fi cele mai urate zile de inainte de concediu..Voi munci de ziua mea, la fel ca toti colegii mei si prietenele cu care lucrez..anul asta la fiecare zi de nastere noi am avut proiecte..Trist. Imbatranim in campul muncii. S-a facut 1.51. Printez sute de pagini desi stiu ca nimeni nu va arunca o geana pe munca mea din acesta seara, printez sute de pagini desi stiu exact cata padure dispare pentru fiecare foaie la care nu se va uita nimeni mai mult de 5 minute, printez sute de pagini ca "sa dea bine", "ca asa fac toti".
Oare de ce nu se pot face prezentarile digital, ca exista plasme si proiectoare si tehnologia lui peste prajit..Cat este de greu sa arati totul pe perete, sa notezi ce este cu adevarat important si la final sa inmanezi omului un cd sau un dvd?! Nu m-a apucat ecologismul sau salvarea planetei, mi-e usor sila ca ma invart intr-o lume in care " a da bine" este mai important decat chestiuni cu adevarat importante.
O chestiune importanta ar fi ceva ce am auzit azi..El zice cu naduf - la ce sa muncim mai ieftin sau moka pentru altii frate? Mie nu imi da nimeni sa mananc, alerg toata ziua si nu ma intreaba nimeni daca vreau sa cumpar ceva ieftin..sau sa imi dea moka. Ce e aia low budget? Ce, eu nu tot atat de mult trag? Trag mai putin? Ma f*t astia diferit?

Mi-e rau. Nu e inca un post in care ma plang. E un post oarecare, scris in miros de cerneluri de imprimanta, iete ca se facu ora doua!! Inca putin si vine ziua mea! Fuck, maine noapte la ora asta o sa fiu mai mare si totusi mai mica cu un an. Si nu stiu daca maine noapte la ora asta voi fi mancat tort..Caci si maine, si poimaine sunt tot aici.
Insa stiu ca desi e greu, langa mine vor fi cei mai iubiti dintre pamanteni..Si cine nu e langa mine o sa ma sune. O voce suava ma va intreba: "Cat e tariful?" sau "Unde stai papusha?" sau "Vin eu la tine sau tu la mine?"
Da, v-ati prins! A reaparut anuntul in ziar, din nou ma suna toti tiristii, constructorii, vidanjorii, soferii de RATB si inca si inca zeci de masculi..
Ultimul a avut parte de niste mega spume si de o amenintare cu dat in judecata etc..Saracu' om, chior cum era nu vazuse ca a format gresit..In fine. Plec. Peste 3 zile plec si nu o sa mai stiu decat de mine, de marea mea, de plaja cu nababii, de pestele stropit cu lamaie..
Mai m-am gandit..De ziua mea o sa imi trag eu o mica petrecere surpriza!

Nici un gand

Am vrut asa sa scriu ceva despre The Postal service, ca am ascultat azi.. Apoi am vrut sa povestesc nush'ce. Am uitat. Nu am nici un gand de scris. Mai am 15 minute la birou si plec, cu Rushdie in lume, eu, cartea, castile in urechi si un playlist la care inca lucrez. Oare fiecare carte are muzica ei? Inca nu ma prind cu ce merge Rushdie..

Ah! Am o perioada de nostalgie. Am gasit 3 CD cu Muzici din desene animate din Mother Russia!
75 de melodii pentru copii, toate din desene animate rusesti. Ex-ce-lent!