Eroina interbelica

In orele de asteptare intru recoltarea sangelui meu gluconizat, m-am imprietenit si mai bine cu Jeni Acterian, cea de 17 ani. Am implinit 18 cu ea, caci ceasurile s-au tot derulat. La un moment dar am crezut ca o sa lesin pe scaunul ala cu tomul in brate, pierduta in gradina de vara a lui Jeni, sub caisii pe care doar pomenindu-i imi facea sa ploua in gura.
Spre seara m-am intors catre inceputul de secol si m-am bucurat primindu-mi cadoul - cateva fotografii din revista Luceafarul, de la 1905. O sa povestesc si despre asta, acum am fost doar atatata strasnic de un domn care stie cat de mari sunt lucrurile mici pentru mine.
Dar sa revin la Jeni. Fata asta tanjea dupa o iubire, atat. Citea extrem de mult si variat, o parte dintre lecturile ei nu imi suna nicicum, sunt desiguri si scriitori celebrii enumerati, nu pot sa spun cum mi s-a luminat fatza cand Jeni a primit carte de la Eliade, cu dedicatiune scrisa de mana lui M. Si in timp ce ea povestea, mi-am dat seama ca o parte dintre aceste carti, nume insirate cu explicatii in josul paginii (apropos, ce bizar, explicatiile sunt in franceza, parca cineva a dat asa copy-paste) imi sunt familiare. Eugen Lovinescu "Mite" de exemplu..o carte mica, copertile roshii. Si mi-am cautat in minte si acum ma ridic si ma uit pentru ca altfel nu voi dormi toata noaptea!
Iata-o. Eugen Lovinescu "Mite", editura Adevarul, editia II. 10.000 lei vechi, una dintre multele mele achizitii de la anticariatul dela metroul Universitate. Si langa ea, dragele mele carti vechi, o parte necitite inca, cumparate dintr-un salar de mizerie, alese dupa miros si rasfoite pret de cateva minute. Cred ca m-am folosit mereu de carti pentru a ma intoarce in timp.

Francois Coppee cu o "Poveste trista" din colectia Biblioteca pentru toti, anul 1930. Si la finalul cartii o pagina de "advertising" - "Volumasul, care desi dublu se vinde numai cu 8 lei si se gaseste la toate librariile, vine ca un omagiu acestei glorii a literaturii franceze si se cade sa nu lipseasca din manele nimanui" - reclama pentru "Moartea inamorata"a lui Theophile Gautier.

A. Vlahuta cu "Iubire" - volumul de poezii scrise intre 1888-1895, tot Biblioteca pentru toti.

Prima lectie

Taci ca doarme papusa!
MIMI
(si nota mea - Mimi e Margareta, fica-sa)

În colţişorul ei, stăpână
Pe-un vraf de jucării stricate,
Din cărţi de joc, din hârtioare
Ea-şi face parcuri şi palate;

Vorbeşte, râde cu păpuşa...
Ce fericite-s amândouă
Că s-a putut, din vechi nimicuri,
Zidi o-mpărăţie nouă!

Păpuşa n-are nas, e cheală,
Ş-un braţ din umăr îi lipseşte,
Dar Mimi-o vede tot frumoasă:
Căci ea e mamă, ş-o iubeşte.

Stau şi mă uit, cu câtă grijă
A rezemat-o de-o cutie,
Şi-i duce bunătăţi la gură
Cu linguriţa, ş-o îmbie:

Aşa, papă frumos, fii gigea,
Papă cu mama, să creşti mare...
Apoi o şterge, o sărută
Şi-i pregăteşte de culcare:

Într-un pantof i-aşterne cârpe,
Îi face loc ş-o cuibăreşte:
Închide ochii şi fă nani.
Păpuşii nu-i e somn... scânceşte...

E răsfăţată, vrea să-i cânte,
Şi basme de-ale ei să-i spună...
O, e un chin pân s-o adoarmă.
Noroc că-i Mimi mamă bună!

Să nu te-ncerci s-o iai în braţe,
Ori s-o săruţi, că nu se lasă;
Ce-i ea, copil? Nu-şi vede capul
De supărări, de griji, de casă...

Mă umflă râsul... ce drăguţă-i
În demnitatea ei de mamă!
Şi cuget la o viclenie:
Te fac eu să mă bagi în samă!...

Pe-ascuns, din buzunarul hainei
Mă fac că scot o păsărică,
Şi-ncep să-nşir ce pene are,
Cât de frumoasă e şi mică...

Ce bine-mi pare că nu-i nime
Să vadă ce am eu aici!...
Dar cine-o fi? Aud prin casă
Un tropot de picioare mici.

Mă-ntorc. Cu ochii mari şi limpezi
Mă farmecă, linguşitoarea!
Ce cauţi, mamă de păpuşă,
Fudula mea de-adineoarea?

Se uită după păsărică,
Şi i se pare c-o şi vede;
Degeaba-i spun c-am amăgit-o,
C-am vrut să râd de ea... nu crede.

Cerşind, mânuţele-şi întinde
Şi de genunchii mei s-agaţă...
De-ai şti tu păsărica asta
Ce adevăruri te învaţă!

Nu aveam cum sa nu impart asta cu voi:)) Urmeaza o carte de capatai "Ce trebuie sa stim despre bolile molipsitoare" care desigur concureaza cu o carte celebra pe care inca nu am pus mana, dar despre existenta careia am aflat si am incercat si o timida documentare internauta..celebra carte a doctorului Ygrec:)) sursa..tot Sibiu daca nu ma insel, incerc sa ma prind de unde am cartea..
Urmeaza Chateaubriand. Opere. Fara an.
Din 1925 - HP Bengescu cu "Romanta provinciala". Apoi 1935 - Le Rire, essai sur la signification du comique par Henri Bergson. De la 1897 Studii critice a lui Dobrogeanu-Gherea, volumul III.
"Plecat fara adresa" a lui Cezar Petrescu, scris la 1930 - am citit jumatatea apoi probabil ca am renuntat la mersul cu metroul si am uitat de bietul roman..Cred ca asta se petrecea prin anul 2002?!
Am mai gasit un Vasile Pop, o culegere de nuvele "Mai tare ca iubirea" de pe la 1930, cetita de C.C Tulescu la 16.V.1933 si de S. Lenuta la 3.XII.1931. De mine inca nu din pacate..

Cele doua comori ale mele sunt insa o carte in doua variante. Knut Hamsun. Foamea in limba romana si varianta in limba franceza, ambele cu prefata de Octave Mirabeau. Cea in limba franceza e din 1926. Superba carte..Si Jeni citise un Hamsun dar nu stiu ce..Am nevoie de o casa cu gradina si banca, sa stea copila intr-o copaie si sa doarma la umbra si eu sa citesc. Si sa fie 1930.

O fata greu de multumit scria..

"Iata ce inseamna sa ai de-a face cu prostii: trebuie sa le suporti, mai mult, sa le inghiti prostiile."

"De ce oi fi venit aici? Ma-ntreb. Eram singura, linistita. Puteam sa fac tot ce-mi trecea prin cap, si totusi am venit aici. Nu e stupid?"

"Am ajuns. Aici e oribil. Pur si simplu oribil. Poate pentru ca ma asteptam la altceva...M-a apucat un plictis incomensurabil."

"E o schimbare. Catva timp am incetat de a ma plicitsi. Sunt atat de lucida ca ma-nspaimant. Mi se pare cu claritate (acum, cel putin) ca viata mea va fi o lunga, lunga plictiseala, intrerupta doar din timp in timp de cate un moment, scurt moment de bucurie sau huzur. Adevarul gol-golut, tristul adevar. E bizar ca tocmai in acest moment si cand am ajuns la aceasta deprimanta concluzie izbucnesc in ras. Rad de una singura. Ca o nebuna. E ceva in neregula aici. Redevin serioasa si conchid sententios-filozofic: rasul meu n-a fost decat un moment neinsemnat in care am uitat de plictiseala"

si scriitura meu favorita de pana acum:

"Sunt nervoasa si par rea. In fond sunt foarte buna. Daca nu eram atat de buna n-as suferi pentru atatea lucruri care nu ma privesc in niciun fel. "Buna" nu e cuvantul propriu. Eu nu sunt buna, sunt sensibila. Sensibila si fina: ar trebui un cuvant nou care sa le includa pe amandoua. Scene ca aceasta la care a trebuit sa asist ma fac sa sufar, imi sfasie inima. Si totusi am suras, facand pe indiferenta. Dar cat efort ca sa-mi retin lacrimile! Acum pot sa plang in voie. Lacrimi ca acestea sunt adevarata suferinta."

Intr-o cutie din debara sunt asezate jurnalele adolescentei mele. Ani de ganduri si drame tineresti, perioade influentate de scriitorii cu care ma hraneam in anii aceia. Am jurnal din clasa a 8 a cred. Pastrez scrisori si amintiri ale unor oameni al caror chip nici nu mi-l mai aduc aminte..insa fiecare om din trecutul meu are un corespondent intr-o vedeta, paradoxal..
Uite, de exemplu Luci de la 12 F - un tip pe care il placeam in clasa a noua de liceu, imi parea ca semana izbitor cu Roch Voisine, un cantaret frantuz din anii '90 - un bunes pe vremea aia.


Gandurile de mai sus, desi ar putea sa fie ale mele foarte bine, apartin unei tinere care avea 17 ani in 1933. Nici nu stiu daca sa plang sau sa rad. Am fost ani de zile convinsa ca m-am nascut intr-o epoca gresita, dar mereu m-am alinat cu gandul ca nu sunt singura care nu isi gaseste calea:)
Apoi am descoperit fascinatia pentru dantela si portelanuri, argintarie, dichis. Poate in fapt am fost slujnica la un conac si de asta gasesc atingerea unor obiecte familiare, mai stii ce chivutza am trait in alta viata?! Totusi sper ca daca am fost chivutza intr-o existenta, intr-o alta am fost doamna casei si curatam argintaria doar de drag, nu ca o indatorire saptamanala/zilnica.

Orice rezolutie as fi avut pentru 2010 sincera sa fiu nu imi doresc decat un copil sanatos si fericit, pace pe pamant si sa ma indragostesc..Poate copilul va schimba totul si niciodata fluturii din stomac nu vor mai avea aceiasi intensitate ca la ultimele iubiri, cine stie..Om vedea in ani de zile, analizand jurnalele virtuale care ma tin departe de caiete vechi, de la bunicul, cu pagini galbene dar goale..

Just a lady

Am primit intru citire si bagare de seama o micutza carticica. Jumatate invata damele sa fie adevarate lady, jumatate ii invata pe domni.
Mi-a placut cum se scria: un adevarat domn nu ramane niciodata in pana de hartie igienica. sau..un adevarat domn nu poarta o pereche de blugi doua zile la rand.
Am citit apoi la doamne. Hm..Foarte complicat sa fii o lady, atat va spun. Mai ales in conditiile in care (din nefericire) pe planeta au ramas destul de putini gents.
De cateva ore ma gandesc daca e mai bine sa ma pastrez cat de cat lady, sau sa dau frau celor ce-mi zac in minte si sa fac un circ ingrozitor.
Desigur, un adevarat gentelman ar aprecia sa fiu o lady, sa tac din gura si sa ma comport impecabil.
In micuta carte nu e clar dezbatut un capitol..Cum procedeaza o adevarata lady cand stie ca ceva nu e in regula in viata ei de cuplu?
Am crezut ani de zile ca adevaratele lady treceau cu vederea micile escapade ale gents-ilor cu sclavele din ograda. Mai iertau si mersul des la prostituatele din oras, cu o conditie: sa nu umplem (zic) toata casa de boale si bube pe care acele doamne le impart cu darnicie in urbe.
Am apreciat desigur domnii care au stiut ani de zile sa pastreze discretia absoluta asupra aventurilor pe care le aveau. Aproape ca ajung sa admit ca ceea ce nu stii, nu s-a petrecut inca.
Ce face o lady cand primeste confirmarea unui adulter, insasi de la femeia care are aventura cu iubitul ei?
(Stati calme doamne cititoare! Nu eu sunt adevarata lady. Si de data asta nu sunt nici cealalta femeie. Sa zicem ca eu doar scriu despre o alta poveste).

Ma tot gandesc. Oare o adevarata lady spune celeilalte femei ceva? Sau tace si asculta in van povestea in care protagonist este barbatul care rar ii marturiseste un "soi" de iubire?
O ne-lady ar face un circ ingrozitor. I-as spune lui cuvinte de ocara, apoi i-ar spune ei sa isi vada de treaba. Pierdere de timp. Falsa amanta stie ca stimatul curtezan nu o iubeste. Cu siguranta stie ca stimatul curtezan are o alta relatie, mai mult sau mai putin bazata pe iubire, insa bazata pe considerente mai mult importante in vremuri de restriste si criza economica.
Insa biata fecioara despletita..se multumeste cu atentia primita, se bucura de intalniri pe fuga, de libertatea pe care i-o confera o relatie noua.
O adevarata lady va astepta. O si vad. Pe foi de hartie cu paseri iubite din China, curg rauri ce cerneala. O adevarata lady nu va pierde vremea cu trecatoarele iubiri ale unui fals gentelman.
Intr-o zi se va trezi si senina va spune: oh..it's so over..You are so on your own, and i'm so leaving you right now.
Pana va veni aceasta zi, voi continua sa citesc micute carti cu sfaturi despre oameni care au incetat de mult sa existe. Si daca mai exista, cu siguranta se invart in cu totul alte cercuri decat cele in care ne invartim noi, muritorii.

Si totusi, dati-mi voie sa fac o rectificare. Stiu cateva doamne adevarate. O parte din ele au alaturi de ele niste adevarati domni. Si daca si ei se mai impiedica din cand in cand si poposesc intr-o alta doamna (cu moravuri usoare sau nu), cel putin au decenta sa se curete de toata pacatele. De obicei facand surprize. O casa plina de flori, un bijoux cu o piatra rara, un colier de perle dintr-un golf anume..Nimicuri care dau bine la dame. La unele dame.
Altele pot fi doar duse cu vorba. Teama de singuratate se transforma des in ceva greu de descris..

Draga mea prietena A.D, tu esti just a lady. Cu sau fara perle. Cu sau fara vulpe...
(Guler de vulpe, desigur)

Vendredi

Ma intreba Andra aseara ce se intampla cu prietenele ei, care cum se cupleaza cu un tip, dispar pur si simplu o vreme. Depinde cat dureaza relatia desigur. Sper ca nu dispar de tot (in cazul in care relatia dureaza ani si ani..).
Eu dispar din cand in cand. Rar, caci nu ma "cuplez" des. Workoholismul ma rupe oricum de realitate, ajung acasa cu un singur gand: sa dorm. Mult. Perna mea ikea ma asteapta si ma alinta toata noaptea, mi se sterg toate gandurile rele de peste zi si visez, visez.
In ultima vreme visez film. Castingul e bun, muzica..excelenta. Ma trezesc inainte sa strige asistentul de regie "It's A Wrap!" si nu stiu niciodata cum se termina filmul. In noaptea urmatoare, alte cadre se deruleaza in somnul meu. Ciudata natie de om sunt. Oare mai viseaza cineva filme?! Cu muzica cu tot? Color de fiecare data..Am visat si alb negru candva. Un film destul de trist.

In fine. Am o carte de cumparat si facut cadou. Am o carte de cumparat, primit autograf pe ea si citit urgent. Am o fata blonda care a scris ceva frumos. Am fost mandra, asa cum sunt eu de fetele mele..

Despre cum il iubesc eu pe Winnie si cum sunt unii

Prin 1999 ma angajam la Alma. Prin 2000 Bobo mi-a dat sa citesc Aventurile lui Winnie the pooh. O carte mica, veche pe care el o iubea. Am citit Winnie, l-am adoptat pe Guitz, am ras si m-am bucurat de padurea lui Christop Robin (in aceea editie in limba romana asa se numesc personajele:)) Christopher Robin este fiul lui Arthur Milne, omul care a scris povestea ursuletului..Sunt o toanta sentimentala..

Pozele le-am luat de aici: http://bilet.ro/teatru/9/243

"Uite!! Winnie in Romania! Pana pe 22 e spectacolul!!"

"O sa ma duc si eu cu fiica-mea"

"Si eu vreau sa ma duc! Mama, cat de tare!! Winnie!!! Iupiiiiii"

"Ce sa cauti tu acolo?" (ironic)

"Ah..Mda, eu nu am copii, asa este, ce sa caut acolo..Plm..Doar eu si Costas ne bucuram de Winnie..retarzii ce sa zic"

How fucked up is this world?! How can you be so mean?

Pentru copilul din voi:



Winnie the pooh - engl
Asculta mai multe audio Animatie »

si versiunea in limba rusa (pentru care ii iubim pe Sharga si Patlem):


Winnie pooh - russian
Asculta mai multe audio Animatie »

Nici un gand

Am vrut asa sa scriu ceva despre The Postal service, ca am ascultat azi.. Apoi am vrut sa povestesc nush'ce. Am uitat. Nu am nici un gand de scris. Mai am 15 minute la birou si plec, cu Rushdie in lume, eu, cartea, castile in urechi si un playlist la care inca lucrez. Oare fiecare carte are muzica ei? Inca nu ma prind cu ce merge Rushdie..

Ah! Am o perioada de nostalgie. Am gasit 3 CD cu Muzici din desene animate din Mother Russia!
75 de melodii pentru copii, toate din desene animate rusesti. Ex-ce-lent!

Anais Nin

Primul l-am citit pe Miller, apoi am descoperit-o pe ea. Si am citit "Incest". M-am intors la Miller care ma soca cu descrierile lui porcos-sexuale. Nu mai citisem asa ceva niciodata. Prima carte cu referinte sexuale pe care o citisem se numea "Mica Curtezana".
Pe Miller l-am citit in 1999. Pe Nin cateva luni mai tarziu. Pe el l-am dat uitarii, pe ea niciodata..

Anais Nin
"Age does not protect you from love. But love, to some extent, protects you from age."

"Do not seek the because - in love there is no because, no reason, no explanation, no solutions."

"How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself."

Printese necunoscute sau date uitarii

Libraria Carturesti a gazduit aseara o minunata adunare de printese si printi contemporani, cu varste cuprinse intre 2 si 40 de ani. Ne-am asezat pe perne moi si am urmarit o proiectie cu imagini despre Printese necunoscute sau date uitarii, timp in care 4 tinere actrite ne-au povestit despre eroine nemaiauzite. S-au impartit distinctii si cadouri de la Mos Nicolae, copii au fost fascinati de eveniment iar noi ne-am bucurat de un ceai bun si o atmosfera calduroasa, la propriu si la figurat.
M-am regasit in Printesa Talmes-Balmes si va invit sa rasfoiti aceasta carte cu ilustratii extrem de frumoase pentru a va descoperi inaintasele.