Cei (1)7 ani de acasa

Intre fetite si baietei este clar o diferenta, am constatat asta pe la cam 5 ani, cand, la gradinita, un coleg si-a dat jos ismenutzele si ne-a aratat o putza. Mica, ce-i drept, destul de chircita, dar totusi..o putza.

Diferenta anatomica e importanta, dar nu mai importanta decat alte diferente. Cum ar fi ca ei aveau mereu parul scurt, noi, fetitele, doar cand aveam paduchi. Ei nu se imbracau niciodata in fusta (desi purtau strampi!!), noi ne imbracam deseori in pantaloni. Ei erau mereu juliti si murdari, noi doar..uf..aici e mai greu. Refrazam si zic asa: fetitele erau mereu curate, cu parul prins, hainute calcate, eu si baieteii nu! Eu eram si julita si murdarica si in pantaloni. Exista si exceptii!

La gradinita suntem egali. Toti invatam sa mancam frumos, sa ne pastram unghiile curate, etc. Acasa invatam sa spalam farfuria dupa masa (cand suntem destul de mari incat sa ajungem la vasele murdare), apoi invatam sa ne facem baie (la inceput asistati, apoi uitati in cada pana nu si mureaza degetele), invatam sa ne spalam sosetele, chilotii. Fetele cresc si continua sa invete. Si continua asa pana devin bunici. Tot invata si perfectioneaza tehnici de facut si pastrat curatenia, atat in casa cat si pe corp, corpul propriu, apoi corpul sotului, copiilor..

Ei bine, cu barbatii se petrece ceva. Cel putin cu o buna parte, sau de fapt cu o rea parte! Unii nu invata niciodata sa isi intretina corpul. Cand sunt mici, baieteii au parte de acelasi tratament ca si fatucele. Sunt si ei spalati pe fatza, dinti, li se spala hainele, chilotii, sosetele. Ajung pe la 13-14 ani, devin barbatei. Sau ajung la 17-18 ani si devin..barbati. Intre timp uita. Uita sa schimbe tricoul cu care au dormit si merg cu el la scoala/joaca/serviciu. Pot purta o pereche de sosete chiar si o saptamana, daca au pantofi necontaminati! Camasa, daca e de culoare inchisa, merge pana straluce gulerul! Blugii, la fel. Este o constatare rautacioasa a mea, mama de fetita, caci eu cred ca vinovate de starea viitorilor barbatei, este mamicutza. Iote ce de diminutive!!

Unii baietei nu dau importanta acestor detalii "igienico-sanitare", pur si simplu nu le pasa. Nu le pasa de parul de la subtiori, de ceara care se scurge din ureche pe gat, de unghiile lungi de la maini, de parca toti ar canta la chitari, de alt par despre care nu vom discuta acum, nu le pasa daca le put picioarele, daca sosetele sunt putrezite si din ele rasar cartofii, nu le pasa daca poarta un tricou zile intregi la care adaugam nopti intregi, nu le pasa daca dorm in blugii cu care a doua zi ies pe strada, nu le pasa daca au haine rupte pe ei. Unii put, altii paradoxal NU!! Nu se misca, nu transpira, nu se spala, si nu put!

Exista baieti "norocosi", care fix cand se dezlipesc de fusta mamei, se pitesc intre faldurile fustei iubitei, sau iubitelor, dupa caz.. Iubitele calca, spala, gatesc, devin "mamicutze" si deci il pastreaza pe baietel puturos, fix cum l-a crescut mamicutza.

Am vazut tot felul de baietei pana acum. Am vazut si murdarei si curatei, aia murdarei ii fac gay pe aia curatei. Doar pentru ca aia curatei isi spala hainele, se spala pe ei insisi, ba chiar se dau cu crema, sau se epileaza, isi fac manichiura! Despre pedichiura as putea sa scriu randuri intregi!! Unghiile de la picioare is carte de vizita a masculului, dupa marimea lor poti sa iti dai seama cat de des merge la femei, de exemplu (si nu, nu e de la mine, ci am auzit faza asta:)))

Am cunoscut baieti care pentru ca fumau foarte mult, locuiau in case afumate, cu prosoape afumate care miroseau a caine ud. Si baieti care, dupa 12 ore de munca, miroseau a bebelush si a proaspat..a curat.

Desi suntem educati aproape la fel, undeva ni se rupe filmul si o luam pe campii. Din fericire nu cunosc fete neingrijite despre care sa scriu, dar probabil ca exista femei care ajung in stadiul in care li se rupe si nu se mai ingrijesc. Nu le mai pasa. Nu se mai epileaza, nu se mai spala pe cap, nu isi mai fac unghiile. Nu mai vor sa cucereasca deci isi bat joc de ele. Daca asa fac femeile, oare barbatii murdarei sunt murdarei din acelasi motiv? Pentru ca nu vor sa cucereasca?! Sau oricum le pica muieri la picioare ca mustele?

Nu reusesc sa inteleg unde sunt cei (1)7 ani de acasa, cand vine vorba despre barbati..Slava Domnului ca in ultima vreme am vazut barbati cu camasile calcate, parfumati si proaspat barbieriti! Sa fie din cauza ca ma vad cu ei la petreceri?! Hihihi!

Jos palaria sotiilor care isi educa frumos barbatii fara sa le fie mamicutze. Stiu niste barbati care chiar in treiningul de la Decathlon sunt tot niste domni! Si mai stiu si alti domni care sunt poate pe jumatate "domni" dar sunt de departe cei mai aranjati barbati asa ca jumatatile de masura nu conteaza.. Si mai stiu un domn care si-a propus sa fie exact domnul care a devenit. Deci se poate.

Si imi doresc sa nu mai stiu niciodata murdarei. Caci murdarel este oribil, mai ales cand ai peste cei 17 ani de acasa, de la mamicutza-ta.

Food is good

Aveam pe vremuri un blog numai cu mancare, il mai am si acum dar nu mai scriu nimic. Unde s-au terminat si mesele facute in gasca..
De cand stau acasa experimentez. Am un loc drag de multa vreme - http://chez.mazilique.ro. Mazi e urmarita in secret si tot in secret experimentez bunatati de la ea.
Inventez foarte mult. Par exemple, ceea ce pare o negresa mai jos, este de fapt o prajitura neagra, plina cu cereale, ciocolate si fructe uscate, racita bine cu o cupa de inghetata si alintata de neste frisca.

Apoi aici avem un chec dark cu cocos si toate fructele, scazut asa. Plin cu fulgi de migdale si ale minuni.

Sau o negresa-negresa, imbracata in nuci. Am avut o pofta nebuna de ciocolata pentru ca nu am mancat multa vreme deloc, sa nu o agit pe beba..

Am mai facut niste rulouri cu pui, sunca si cascaval, cu un sos de mustar.

si favorita mea - Tarte au citron. Excelenta. Reteta de la Mazi, mi-a iesit ok, dar..eu nu aveam voie citrice caci ii fac rau lui bebe si da, tarta a fost minunata, dar atat a plans si s-a cacacit Kate incat..mai stam niste luni de zile pana facem din nou.

Acum avem in cuptor asa ceva:
http://www.adihadean.ro/2010/05/beouf-bourguignon-bien-sur-my-way/
sper sa iasa o minune, nu de alta..dar miroase toata casa a bunitz, bunitz!

Bon Appétit!

Caldura mare mon cher...

M-am facut blonda. As fi preferat sa ma rad in cap, caci ma ucide lent dar sigur caldura. Acum multi ani, sa fi fost 1998..m-am lasat blonzita la mare de Floare, fratele Mihaelei. El avea 12-13 ani, eu aveam cred ca 20, cine mai numara... Eram bronzata, neagra tuci, imbracata in alb. Blonda ca un pui de gaina. Apoi am mai facut experimente si vara imi mai trageam cate o suvita acolosha. Azi am mers la extrem, am decolorat maxim si apoi am dat cu blod perlat peste. Rezultatul?
Pai..portocaliu e putin spus. Is roscata ca o evreica veritabila:)) Cum ma simt? Pai dat fiind ca primul meu critic e Kate..ma simt excelent. Fica'mea a deschis ochii si a privit o mama blonda in ochi, intai asa..speriata, apoi eu am zis: ma-ma. Si Kate a clipit si a ras si am inteles ca .. imi sta bine:)
Nu fac poze inca. Nu vroiam sa fiu portocalie, ci BLONDA! asa cum eram cand eram eu mica! Asa cum e Gia..Dar se pare ca nu imi iese mereu din prima..asa ca mai stam si mai dam cu musetel si alte plante si vedem ce iese..pana una alta daca nu ma simtz bine, taiem tot! Asa mi-e de dor sa fiu chelioasa! Dar cica rade lumea..ca uite-o si pe aia, mamica cu caricior, chelioasa..Nimeni nu intelege ca nu mai pot de cald, ca nu suport parul, ca in par car toate grijile..

Sotul meu, familia mea

(Ma supar pe oameni. De obicei nu aleg pe cine, ci mi se pune pe tava omul si imi da motivele si eu ma supar. Ani buni de zile am refuzat sa ma supar pe oameni de frica sa nu cumva sa moara si sa raman cu supararea, sau mai bine zis cu regretul ca nu am apucat sa ne impacam. Asta se datoreaza celor din jurul meu care ne-au parasit inainte de vreme..)


Sotul meu este un domn inalt si puternic. Nu este o frumusete rara, as putea spune insa ca semanam - deci e un simpatic!
Fumeaza, nu mult, dar fumeaza..Mi-ar placea sa renunte si probabil ca o sa faca asta la un moment dat..Este un barbat puternic si a reusit sa ma puna la punct, asta cred ca e si motivul pentru care el nu este un iubit oarecare, ci este sotul meu. Nu este nevoie sa am grija de el, nu trebuie sa fiu mamoasa cu el, pot sa vorbesc si sa ma pisicesc cat vreau pentru ca el nu ma cearta, ba chiar il amuza asta..Pot sa fiu eu. Fara sa ma tem ca ceva din ce spun eu va fi interpretat..Sotul meu este puternic si ma cara in carca, asa ca pe o maimuta. Eu o car pe K in carca mea si el ne cara pe amandoua..Este un om vesel si inteligent, rade mult (ca mine) si stie bancuri. Are fix moaca de tata, asa cum stiu eu ca trebuie sa fie un tata. Si da, ne mai si certam, dar rar. Caci de obicei ma cert eu si el rade cu K si ma maimutareste si eu rad inapoi si ..ne impacam. Sotul meu nu este gelos iar eu nu am avut vreme sa ma gandesc la gelozia mea pentru ca sotul meu are grija sa nu imi lipseasca nimic. Sotul meu ma tine de mana pe strada. Sotul meu conduce masina. Sotul meu imi suna prietenii si pun la cale partide de pescuit si gratare. Fetele mele imi iubesc sotul pentru ca e haios si le iubeste pe toate, chiar si cand fetele ma rapesc si plecam in club si vin acasa cherchelita..Sotul meu ii iubeste pe parintii mei pentru ca si eu ii iubesc pe ai lui. Sotul meu va veni intr-o zi cu o jucarie colorata in anume culori, stiu eu, mi-a povestit cineva foarte drag mie intr-o zi..
Sotul meu ma iubeste asa cum sunt si nu cred ca si-a pus vreodata problema sa schimbe ceva la mine..nici eu nu as schimba nimic la el..Sotul meu danseaza. Sotul meu danseaza cu mine si cu prietenele mele. Sotul meu intelege pasiunea mea ciudata pentru folclor si muzica balcanica si nu rade de micile mele piticisme. Pentru ca ma iubeste si crede ca tot ce e legat de mine e dragut..asa..pisicesc de dragut.
Sotul meu este familia mea cu bune si cu rele, asa cum sotul mamei mele, tatal meu, este alaturi de mama mea cea mai frumoasa familie:) Cu bune si cu rele.
Ah! Sotul meu este tatal lui Kate. Caci un tata nu trebuie sa fie biologic ca sa fie tata, ci trebuie sa fie om. Om bun. Un om atat de bun incat sa inteleaga ca iubirea nu este ceva rau de care trebuie sa fugi, ci este ceva asa de frumos..ce abia asteapta sa fie "imbratisat".

Sotul meu ma asteapta undeva. Eu nu il caut, vine el singur, intr-o zi. Are o jucarie in mana. Este pentru Kate a mea. Si are doua culori anume.

Sa nu te joci cu focul...

Astazi am avut a treia experienta fumigena. Scuza? N-am. Pur si simplu nu tin minte lucruri. Hai sa le luam pe rand.

Acum multi ani, prin 1998 ma pregateam sa plec la mare cu Suraj. Sora mea era la bunici, tata la peste, mama de serviciu pe unitate. Aveam permis dar nu conduceam Olcitul meu Marinica..nu stiu de ce. Sora'mea plecase la bunica si luase cu ea niste saboti inalti, foarte la moda in vremea aia, asa ca am decis sa merg sa mi iau altii. Am plecat la cumparaturi cu zisul Caramele, mi-am luat din pavilion H o super pereche de saboti inalti, piele intoarsa, o nebunie..
Am venit acasa, m-am dezbracat rapid. Era ora 4 dupa-amiaza. Am trantit pe foc o craticica in care zacea o ceara (niciodata nu m-am priceput la treaba asta cu epilatul acasa, nu stiu ce o fi fost in capul meu). M-am dus la baie, am facut pipi si dus si la un moment dat..cum stateam eu asa pe buda, vad o flacara (*mov) paranormala care tasneste cumva printr-o mica crapatura a usii de la bucatarie.
Alerg in viteza, deschid usa, negru ca in iad, ceara mea ardea si mirosea de te lua cu lesin. Sincera sa fiu nu mai vazusem ceara arzand pana atunci, habar nu aveam ce trebuie sa fac, asa ca am udat un servet de bucatarie si l-am aruncat estetic peste oala arzanda. Ceara incinsa a sarit pe aragaz si pe jos, focul s-a stins, eu eram neagra si goala si speriata..si nu aveam tigari. Asa ca am pus pe mine un cearsaf, l-am sunat pe zisul Caramele sa vie omul cu un sfat si o tigara. Inca imi aduc aminte moaca lui cand a intrat in casa. Eu neagra pe fatza, holul negru, bucataria neagra, eu in cearsaf alb..divin..
Bai..zice el cu tigarea in gura..e cam groasa..Te sparg ai tai:)) La cat plecati la mare?
La 8..
Ah! Pai ai timp!

Timp sa ce?! Sa zugravesc? Sa schimb casa? Nu. Sa spal mobila, toate vasele, peretii, aragazul, tot. Caramelosul a lasat un pachet de tigari si a plecat acasa. In mai putin de 10 minute eram cocotata pe masa si frecam cu spot la tavan. Apoi mana cereasca, la usa au sunat vara-mea si sotul ei. Cu ei am bagat smotru pana la 8. Plecarea la mare s-a amanat cu o ora sau mai multe, nu mai stiu, stiu ca aveam fum si in urechi..Dar! Plecam la mare. Nimic nu mai conta..

A doua poveste cu foc a avut loc undeva in anul 2000, in garsoniera blue de pe strada Ostasilor. Bozzo era la munca, era vineri noaptea, iarna grea. Aveam o soba verde, de teracota, foarte vintage asa. Incalzea bine casa noastra de numai 10mp..si cand nu uitam sa pun o oala cu apa pe ea, se putea vietui minunat in micul nostru iatac. M-am culcat pe la 12 cred..de obicei nu reuseam sa adorm pana pe la 3 cand venea el din club; faceam curat, gateam, vedeam filme, as fi facut orice numai sa nu adorm..Ei bine in noaptea aia..am adormit. Dar nu oricum. Ci asezata strategic cu capul spre soba, cu perna pusa jumatate pe capul patului, jumatate..pe soba.
Imi aduc aminte vag..o caldura placuta la obraji..Apoi un sunet ciudat..niste mici pocnituri. M-am trezit, perna mea ardea mocnit sub capul meu, era o perna plina cu melana, nici nu vreau sa ma gandesc daca ar fi fost plina cu pene ce miros ar fi degajat. Buimaca de somn am ridicat perna si odata cu ea si valul de fum negru, inecacios. Am deschis larg geamurile, am pus perna in cadita si am dat drumul la apa rece peste focul pocnicios. Apoi..am aprins o ..tigara..si am iesit pe geam. In fata blocului nostru derapanat se parcase un taxi din care cobora al meu baiat. Si moaca lui mi-o aduc aminte perfect. S-a uitat in sus, eu i-am facut cu mana intr-un nor de fum si aer cald care tasnea din casa..A urcat 4 etaje in fuga si ..nici macar nu m-a certat. Doar eram un pisioi nevinovat care adormise cu capul pe soba. Insa..m-a parat alor mei si la foarte putina vreme ne-am mutat la ei, unde eram safe se pare.

Azi am facut-o pe ultima. Gravidutele nu au minte. Li se sterg chestii cu totul. Dimineata am primit directive, nu ceva care presupunea eforturi ci doar o ciorba buna de fasole uscata. Boabele fusesera puse la umflat de cu seara, le-am asezat frumos intr-o oala incapatoare, am pus apa multa, am aprins aragazul, am deschis si geamul sa nu aburim bucataria si..am plecat. In micul meu iatac unde am vietuit pentru 3 ore linistita, fara sa ma mai gandesc macar o secunda la biata fasaica. Dupa cele 3 ore, in care am vazut un film si m-am conversat cu diversi, mi s-a facut o pofta de iaurt si am zis sa..
Usa de la bucatarie era bine inchisa, insa in spatele ei..iadul pe pamant. Ardea fasaica mea cu un fum negru si des..Oala avea boabele pe veci arse in email, iesise ceva fum pe geamul deschis, dar nu se compara cu ce fum a iesit din bucatarie in casa..
Am aruncat tot, am deschis toate geamurile. De doua ore mama curata cu solutii diverse sperand ca va putea sa scoata miresmele de satra din draga noastra casa. Eu ce sa mai zic? Am facut o mazare excelenta langa care am stat pana a fost gata. Am pus alta fasolachia la umflat, pe care o sa o fiarb a altcineva..In casa miroase inca asa cum cred eu ca miroase la saraci, a fum..dar nu un fum de lemne, ci un fum de..saracie.

Cand eram mici ni se spunea ca daca ne jucam cu focul o sa facem pipi in pat noaptea..sper sa nu fie adevarat. Eu nu m-am jucat cu focul..El se joaca cu mine..
Oricum, de fiecare data am ras grozav de peripetiile mele. Si azi ..biata fasolica..

Donei si fetelor de peste ocean

pentru ca ele mi au venit in minte dupa ce am citit textul:) Ele si povestile lor despre politetea exagerata din occident..enjoy:)

Sentimentul romanesc al isteriei
text de Mircea Cartarescu

Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e
ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o
data cu el.Esti una cu toti ceilalti.
Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa
nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici
De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta.
Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele
mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult.
Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la
caricatura.
Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa
elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te
contrazice, ii zambesti si spui: “We agree to disagree” (“am cazut de
acord ca nu suntem de acord”). Cand cineva te calca pe picior, te
grabesti sa-ti ceri tu scuze.
O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un
balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile.
Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru
fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca
la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara
care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat
mai draguta si mai serviabila cu clientii.
Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge
insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o
badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de
lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara
complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si
scarbita, care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere.
Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de
cand se stiu.. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca
nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au
rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social,
calcand peste cei blanzi.
In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti “in perioada” de
sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii
recruti si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii
isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profound
alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala:
tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de
explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul
generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca
suntem fundamental rai.
Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont,
carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si
aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social.
Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa
sa fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate.
Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai
moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale
publicului.
Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge
binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele
premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat
printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga,
scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite
deocamdata.

Curatenie si poze vechi

am gasit un cd vechi. cu un zambet de care imi este dor..

cu noi in facultate, in drum spre Orsova

cu o Marie mica-mica si atat de frumoasa, incat iti venea sa o mananci..

cu seara de Craciun, primul meu Craciun dupa Franta, palinca si raspunsul la "de ce ma iubesti?"

cu aceiasi Marie a mea iubita, cu rasul ei de soarece:))

cu almetii si petrecerea mea de plecare la Paris, vizionanad nunta lui I&I

cu o alta Marie, mai mica decat Maria soricel

cu fetele mele frumoase la Mamaia, fuarteeee inchipuite..

cu baiatul meu care se plimba in Mamaia cu niste fantome..

cu fetele mele legitimate..

cu cel mai frumos zambet de pe planeta

cu Bachus si G cand erau mici..

si mica si "treaza" si eu (unde o fi bluza asta cu Carlsberg si mai ales a cui era?!)

cu o dimineata la sase in Vama Veche si pahare pline de cognac, dupa o noapte de condus..

cu mine rosie si ei beti..

cu momentele kinky-cioase din autorcar...

o masa in Orsova (cred..)

o betie crunta in mijlocul drumului..

trei frati patati razanzi

si noi doi, acasa, la un Craciun, demult..tare demult..undeva dupa venirea mea acasa.

Cand mi-e dor, mi-e dor de noi:) Partea fun este ca foarte putine din mocutele de mai sus s-au schimbat in sase ani de zile..poate un rid colo, mai multi dinti la Mariile mele..In rest, nimic.
Ei rahat! Auzi, cica niste kilograme in plus:)) Pai astea vin la pachet cu copiii pe care unele i-au nascut si altele ii vor naste! La masculi e o problema cu kg in plus:)))

Victorious Dadster or not..

Nu am vrut sa scriu nimic in plus despre tatal copilului meu (in afara de micile chestiutze) pentru ca nu am vrut sa ramana nimic trista amintire. Am primit candva de la el un jurnal chinezesc, cu niste coperti imbracate in matasa, vechi..cu paginile parfumate de vremuri, cu desene in colturile paginii..
Acolo am scris prima oara intr-o zi, eram in masina, in fatza blocului bunicii lui Ou. Caci da, desi nu pare, OU are 2 bunici, la fel ca toti copiii de pe planeta asta. Vic era cu muma'sa si eu asteptam in 40 de grade, in masina. Am deschis jurnalul, l-am adulmecat si m-am speriat de paginile lui goale. Apoi am scris:
"Tatal tau este cel mai drag om mie de pe pamant."
Atunci OU nu exista. Poate ca ala a fost primul gand ever ca OU va fi copilul "datatorului de jurnal" (si de samantza desigur, sa nu uitam acest amanunt important).
Am scris multe. Era o scrisoare a unei mame catre fiul ei nenascut. Caci eu scriam pentru un baietel. Luni dupa a aparut OU.
Eu mi-am dorit cel mai mult din lume un copil, tehnic vorbind ORICINE a citit acest blog trebuia sa stie ca toata viata mea din ultimii ani s-a invartit in jurul copiilor. Da, eu am vrut sa am un copil cu barbatul care mi-a aratat ceva mai frumos decat o relatie bazata pe sex:) Am vrut sa am un copil cu un barbat care si azi ma alinta si ma cearta si apoi ma impaca. Nu am vrut sa am copil cu oricine. Sincer vorbind am iubit numai barbati frumosi, cu gene bune. Puteam oare sa fac copil cu oricare dintre ei?! Oh, da..si totusi nu s-a prins.
Cu Victorious m-am cuplat la final de martie. Ou va ecloza tot in martie, tot la sfarsit. Totul incepe si se termina acolo. Stiu. Si cand spun ca nimic nu mi s-a petrecut vreodata intamplator, eu stiu ce spun.
Am scris paginile in jurnal si in seara in care am aflat de copil..le-am rupt. Pentru ca "fictiunea" era realitate. Pentru ca tot ce scrisesem acolo putea sa fie REAL, era REAL.

Am schimbat povestea. Am rupt marunt fictiunea si copilul meu "varf de ac" a devenit o fetita. Si asa este si azi.
Jurnalul strange notele de plata de la analize, atat. Paginile goale ma sperie. Ce as putea sa ii scriu fetitei mele blonde ca un pui de gaina despre Vic?!
Fiului meu i-am scris mult. Copilul fictiunii mele stia ca tatal lui este un spirit liber, un aventurier, un inotator, un visator, un timid, un frumos..Ca a pastrat toate cartile copilariei, ca are jucariile de plumb inca puse bine intr-o punguta....si tot asa.

Fica-mea nu stie nimic de Victorious Dadster. Nu am fost in stare sa ii scriu nici macar un rand. Un cuvant. Nimic. Nimic, nimic.

De cate ori am deschis agenda m-am simtit vinovata ca am scris candva fiului meu neconceput inca..si in minte mi-au rasunat acuze..si apoi am inchis agenda si sunetele au incetat.
Dar azi mi-a scris Simona. Si mi-am dat seama de ceva. Eu nu trebuie sa povestesc fica-mi despre tatal ei biologic! Eu am agenda aia de la sfiosul de tati PENTRU NOI DOUA! Acolo o sa ii scriu poezii si o sa lipesc flori uscate si o sa pun amprenta talpicii si a manutei oului cand Oul o sa fie proaspat nascut:)
In jurnal o sa ii scriu chestii frumoase despre ce vad eu pe geam de cand ma trezesc si pana cand iau perna in brate si adorm.
O sa ii scriu despre povestile care m-au facut asa de fericita cand eram mica, despre melodiile care imi lumineaza zilele..O sa incep sa ii scriu lui Ou. Am primit de la tati asa de multe agende vechi, goale..minunate. Cu foile galbene de veme, abia asteapta sa primeasca informatii si bucurie acele pagini goale.
Agendele nici macar nu sunt de la Vic..ci mai frumos, de la bunicul lui Victorious..despre care am putea sa ii scriem lui Ou asa o poveste frumoasa..Asa da personaj despre care sa vorbesti..Caci bunicul L a colindat lumea..
Ce inseamna o minte calma..Uitasem de mine..Bine m-am regasit.

National Geographic BEST pictures

am vrut sa scriu cate ceva sub fiecare poza insa..mi-a trecut. Favorita mea e ultima. Cu puiul de foca razand si mama lui care mustaceste:)

Ex-istand

Am o nelamurire vis a vis de ecsii din viata mea. Cum de ei ma pot suna zi de zi, putem sa vorbim civilizat, sa ne vedem la cafea si eu sa nu ma simt deloc vinovata? Cum e oare posibil sa ma duc la petreceri cu iubirile lor noi? Cum pot sa fiu prietena cu nevestele lor?
Hmmm..
Nu mi se pare nimic ciudat, nu fac nimic rau..dar ce crezi?! Nimic nu ma scoate mai tare din minti decat constientizarea existentei ex-elor celui de langa mine.
Si aci mi se bat chestii cap in cap..
Cum era aia cu "ce tie nu ti place, altuia nu-i face?!"
Adica e ok ca eu sa ma hahai cu ai mei, dar nu e ok ca el sa se hahaie cu ale lui. Desigur ca nu e ok!
Pentru ca eu nu am incredere in foste. Dar am in fosti!
Din nou Simona o sa imi zica: bai tu ai ceva cu femeile, e clar. Eu o sa ii spun ca nu am..nu cu toate. Nu am nimic cu fostele femei ale fostilor mei. Ele sunt ok.
In goana mea catre maturitate si responsabilitate in cuplu, ma impiedic si cad lata pe un asfalt negru care ma face neagra la randul meu si uratica. Urata ca o maimuta..Ravasita de sentimente contradictorii, incerc sa imi fac ordine in ganduri si sa inteleg ca de fapt nu am nicio problema, ca nimic nu este important de fapt. Ca importanta sunt eu. Aia din centrul universului meu. Din pacate universul meu e urias si las destul de des alte planete sa intre si sa se ciocneasca cu planetele mele..multe, mici si colorate ca niste pilule pe care sunt desenate coroane de regi si smiley.

E totul atat de roz si verde si albastru. Din pacate nu am incredere in nimic si in nimeni. Si poate vor trece luni de zile pana cand o sa cred ca oamenii sunt corecti. Sau poate il voi crede mereu pe tata care o sa imi spuna razand ca toti barbatii sunt niste jigodii..si mai zice tata una buna "beliti ochii tata"
In timp ce scriu ex-ul meu favorit imi spune ca usor, usor o sa imi treaca toate. Mai zice ca sunt rea, ca poate al meu e la fel ca mine..
Si cu el eram rea, dar el era bun si ma lasa in pace. La cat de rea eram, zice el "mai bine ca nu te-am bagat in seama ca acum aveam riduri si par alb".
O sa fiu buna. Ca sa nu albeasca cumva domnii inainte de vreme si sa nu ii mai placa fostele:))

Vin sarbatorile

Acasa

Daca unii oameni isi fac curatenie in viata si mai arunca chestii, ei bine eu nu poci si pace. Asa ca eu fac curatenie in casa si mai scot la iveala chestii. Azi de exemplu am gasit o sacosa Jumbo (adica cea mai mare sacosa pe care am vazut-o eu vreodata!) plina cu jucarii. Ale mele toate. Am spalat fiecare "vagabond", am spalat ursii, sorecutzii, tot, tot. Le-am pus la uscat si acum ma intreba mama - dar de pus unde le pui?! Hm..buna intrebare. Desi am din nou un fel de camera mea, nu am loc de haine si genti si cutii de pantofi. Nu am loc de nimic. Asa ca doresc rafturi, cate trei pe fiecare perete, rafturi pentru cartile mele, rafturi pentru jucarii, rafturi pentru dvd si cd-uri, rafturi pentru poze cu rama. Peretele de poze a4 urmeaza sa fie updatat si umplut si el, nu o sa am loc de nimic niciunde, dar..cui ii pasa. Cat o sa stau aici in camera asta (si vad ca o sa mai stau ..) trebuie sa fie amprenta mea peste tot, peste tot. Tata iese razand in hohote de la el din camera, eu ii raspund cu acelasi ras de desen animat, ca un fel de salut intre noi sunt aceste rasete. Ce bine e acasa! Intru la ai mei in camera pash-pash la fel ca atunci cand aveam 5 ani si le zic raspicat, ca sa inteleaga - azi sunt un soricel! Cum sa cresc cand de fapt nu ma lasa nimeni?! Toate discutiile noastre despre maritat si facut plozi sunt asa..un fel de "e cazul sa se prinda ca e mare" dar nimeni nu imi da senzatia ca am 29 de ani, pardon, ba nu, pardon la pardon, 29 am!

If i were a boy..even just for a day.. canta frumos fata asta, pacat ca nu am descoperit-o cand inca mai stiam sa ma fac fanul cuiva:))

Maine pozez bagabontii (sau e cu "v"?) oricum sunt asa de scumpi! Ce imi e drag de jucariile mele! Uite ca am gasit o poza la cineva, hihihi, ce frumos!

Sambata dansanta

Asa mi-am inceput ziua, dansand. Si pentru ca mi-am facut un nou playlist ma gandesc sa fac chestia asta in fiecare zi. Miere neagra sau ulei de masline pe stomacul gol, o jumate de ora de sarit (cum ar fi sa am o camera in casa ...ce dansuri tribale si fals tae-bo trag pe aici prin casa..asa fun ar fi sa ma vaz pe net:)).
Am fost la Barfly aseara, asa de mult fum..dar muzica tot aia. Si oamenii, tot aia. Am dansat putin si am plans de la fum..Oare o sa ma opresc vreodata?!
Dansez acum. Mai am inca nebunia asta in mine.

I see you, baby, shakin' that ass
Shakin' that ass
Shakin' that ass

The bucket list

Eu nu imi mai fac frate niciun CV. Si nici nu mai caut de munca. Skill-ul meu se dovedeste ca I KNOW PEOPLE, asa ca trebuie sa fac ceva care sa implice omenii pe care ii stiu. Am in fatza o agenda noua nouta, paginile albe ma speriau acum o vreme, insa in seara asta o sa pun mana pe creion si o sa scriu pe rand numele celor pe care ii stiu, domeniul in care lucreaza, numere de telefon, mail, telefon nevasta/amanta. Toti oamenii astia au un singur lucru in comun: pe mine. Si toti trebuie sa aiba nevoie la un moment dat de ceva de la cineva. Pe care eu il stiu..
Aud de ani de zile ca ma stiu cu prea multa lume si ca nu folosesc asta deloc. Cea mai tare sintagma pe care am auzit-o insa a venit de la Dona aseara, cand eu ii spuneam ca o fata draga mie nu mai vrea sa ne vorbim. Dona mi-a zis destul de lipsit de "pudori" ca problema mea e ca sunt o curva-prietena, prea ma "intind" cu toata lumea. Dar sa fim cinstiti, din fericire curvasaraia rezista de secole (aia practica nu asta teoretica de care ma fac eu vinovata). Asa ca..ia sa vedem daca tu din agenda mea ai avea nevoie de ceva, ORICE, m-ai suna sa ma intrebi si ai plati sa primesti un raspuns?! De biznis vorbim acum, ca sa fie clar.
Activez si firma ca e pacat de numele asta frumos al ei. Desi poate nu va avea mare legatura cu filmul/adv/productie Papermoonfilm e totusi compania mea si a zacut destul.

Si facem si The Bucket list, in alta agenda. Primul lucru de facut din agenda 2 este POVESTEA UNUI NOR. Pentru ca din gura imi iese impecabil dar cand pun mana pe creion mi se taie avantul, ne apucam sa inregistram tot ce vrem si apoi vom scrie.
Continuam sa invatam limba greaca. Fara nicio legatura cu masculul acela, invatam pentru ca ne-a placut.
Nu mai vrem cai verzi pe pereti, nu mai vrem sa fumam deloc, noroc cu criza asta, sa vezi ce nu mai dau eu banii pe tigari. Nu mai vrem hainutze, cizme..hai sa nu exageram!
Mai vrem sa facem sport, acasa frumos. Deci care ai o bicla de aia pe care nu o folosesti, astept o veste si vin sa o iau imprumut. Sau un stepper. Orice care sa nu ma faca sa ies la sala, ca e criza si n-am job, sa fie clar.
Mai am de terminat toate cartile pe care le-am inceput candva. Si de vazut cele 100 de filme pe care le-am pus pe dvd-uri.
O sa imi fac un orar care sa includa si o vizita pe zi la o parte din multii oameni pe care ii stiu si i-am neglijat in ultima vreme..
Si nu mai stiu acuma ce sa scriu caci am de facut o pauza de masa. Azi am reusit sa nu mananc nimic. Cumva statul acasa ma face sa nu mananc, ceea ce e bine.
Va doresc succesuri.

Inapoi acasa

Nu mai merg cu trenul decat la cuseta. Am decis dupa ce 8 ore a trebuit sa ascult vocea Oanei din Lugoj, prietena cu Razvan si Bogdan, proaspat despartiti de iubitele lor care erau niste femei ingrozitoare, nu ca Oana - asa de draguta si friendly si alaturi de ei ca o adevarata prietena. 8 ore in care femeia asta a vorbit in continuu, poate va intereseaza ca tatal ei lucreaza in cadrul armatei si ea nu are de fapt o problema cu tiganii, decat cu aia rai, si Cristina, iubita lui Razvan era una din aia care zicea cu "mortii matii" si mai bine ca s-au despartit, nu ca Oana ar fi vre'o psiholoaga dar oricum asa ceva nu se admite si cum e cu jocul asta de carti in care se numara 16 carti si ai 2% sanse sa gresesti, mancati'as eu am crezut ca EU vorbesc mult!
Deci: NO TRAIN! Decat cu muzica la maxim in casti. Am citit mai bine de 10 ore cartea primita de la Andra de Craciun si m-am lasat dusa in lumea lui Nikos Kazantzakis, intr-un satuc grec sub stapanirea unui aga suspect..Timisoara a fost minunata mai ales datorita sora'mi pe care o iubesc maxim..Daca ar fi mai aproape cred ca as merge sa ma vad cu picea macar un weekend pe luna..
Acasa ma astepta bradul meu si ai mei cu multe bunatati, am mancat zilele astea de parca vine sfarsitul lumii..Maine plec spre Poiana, facutul si desfacutul de bagaje a devenit asa un obicei frumos..
Nu as mai fi vrut sa scriu aci pana la anul..Azi mi-a scris Yannis, my brother from Greece, fratele barman de la Esperides cu care de trei ani incoace petrec vara de vara. Sa vina vara deci caci asa nu imi place sa imi curga mucii si sa stranut!
La multi ani tuturor si va pup.

Pustiu

Am visat oribil. Atat de urat incat nici macar nu ma mai sperie amintirea acelui vis. Mi-am adus aminte acum de acest post. In afara de imaginea insangerata din vis, din timp in timp ma bantuie gandul despre el..In rest e pustiu tot. Daca da Dumenzeu si sunt ok cu capul, pe 20-21 ma urc in tren si plec. Departe. Ma duc undeva unde vreau sa deranjez pe cineva, sa ma cert cu cineva, sa fur hainele cuiva, sa ma dau cu parfumul cuiva, sa gatesc pentru cineva, sa rad cu cineva, sa merg la cumparaturi cu cineva. Si acel cineva sa nu fie oricine, ci ea. Ma duc la sora-mea. Probabil ca o sa lucreze non stop dar oricum o sa o vad mai mult decat o vad de aici pe net. 

O sa umplu partea de pustiu din mine, cel putin partea pe care a lasat-o ea goala. Restul..mai au de asteptat. 

I Just Don't Know What to Do with Myself

As pleca prin Europa cu trenul. Am nevoie de un rucsac mare, sau o geanta cu rotitze in care sa imi asez cum numai eu stiu hainutze necesare. Nu as lua cu mine nimic inutil (mwahahaha!). Laptopul pentru filmul/filmele de seara, aparatul photo, chestii mici de mancat si un om drag langa. As vrea un abonament valabil 10 zile, 1 zona, cu 5 de calatorie (zile). Ar fi prima experienta de acest gen si sa fiu sincera cred ca trebuia sa o fac acum 10 ani cand eram mai putin figuranta, dar acum 10 ani eram prea ocupata cu indragosteala de un divers. 1998..hm..Anul lui Ionutz, ce vremuri..

Sa reviu. 5 zile in tren. Carti de citit. Doi oameni. Cizmele care tin de cald si adidasii de mers ore intregi pe jos. Daca printr-o minune careva din domniile voastre a fost plecat in lume cu trenul, rog a imi face un mic training ca sa stiu in ce voi sa ma bag. Ina hemoglobina (a mea nu NYina) zicea ca cel mai tare revelion ar putea sa fie intr'un tren olin de petrecareti. Hm..ce-ar mai fi sa ma prinza Anul Nou in tren cu sticla de sampanie in mana cantand? 

Ma duc acasa. Ma mai gandesc si mai visez putin la trenul care o sa ma plimbe  prin Europa! 

Change..That's wassup..

Eu cu politicile nu am treaba. Nu am avut pana acum, caci am fost foarte ocupata. Dar poate o sa am, cine stie. Vazui spotul asta si ma puse pe ganduri. Oare americanii sunt siguri ca o sa le fie bine? Schimbarea e ok insa nu e intotdeauna asa cum viseaza omul. Caci uita-te la noi in ograda, ce, noi n-am schimbat? N-am votat schimbare? Nu stiu cum e Obama, sa fiu sincera nu ma asteptam sa voteze americanii un barbat de culoare care sa se dea cu Air force one,desi am vazut niste filme destul de misto in care Morgan Freeman dadea bine ca presedintele USA. Dar..in filmul ala nu venea cumva sfarsitul lumii??
In fine..azi am primit de la Alex discurul lui McCain dupa ce s-a anuntat victoria lui Obama. Nu stiu daca americanii au ales corect dar vor avea cu siguranta ce si-au dorit. Change. Sa vedem cum simt fetele de peste ocean schimbarea - peste cateva luni zic nu acum. Eu sper sa fie in bine. Si sper ca anul asta o sa alegem si noi BINE. Schimbare sau nu promit ca ma duc sa votez. Poate o sa conteze o stampila pusa acolo unde simtesc eu ca-i bine.

17 septembrie

Anul trecut pe vremea asta eram la Corbu, la malul marii si filmam cel mai frumos spot la pensii private de pe piatza. Era cald si eram toti, lipsea Vladutz..
Azi iar e urat afara si eu am picioarele inghetate. Am iesit aseara dar despre evenimentul la care am fost voi scrie un post separat dupa ce voi primi pozele de la un domn dragutz:))

Transformari transformante

Ele doua erau foarte misto la inceput. Radeam, ieseam la masa, vai ce prietenie. Cu una din ele ma visam prietenara, insa dupa ce ne-am cunoscut mai bine am descoperit ca totul era numai in capul meu. Dar nu vom vorbi despre ea azi..

Cu cealalta a fost o surpriza..neasteptata. O molaie, o muta. Maritata toata si dependenta de cealalta persoana din viata ei. O saracutza - una care cand a dat de bani s-a transformat in alt om. De la o simpla vanzatoare de cafea s-a trezit patroneasa si a inceput sa investeasca in imagine - masina de fitze, pantofei de firma, mai o hainitza, mai un ciorapel roshu..In spatele acestor investitii nu stateau decat niste oameni care ajutau la plata.
Muta a devenit relativ repede vorbareata, dezinvolta. Pentru ca nu mai depinde de cealalta persoana din viata ei, muta a inceput sa si-o puna in targ. Masina, hainele, pantofiorii au ajutat-o sa para cine nu stia sa fie, dar incerca din greu..
Odata vindecata de mutzie, a inteles ca banul ii da puterea sa vorbeasca. Ineptiile debitate pe vremuri cu jumatate de gura au devenit usor teorii. S-au nascut principii si muta a inteles ca banul invarte lumea. Mai ales daca banul nu este doar al tau si tu poti baga mana pana la cot fara sa te prinza ceilalti.
De la o vreme, adica de cam 8-9 luni, relatia nostra s-a dus pe penis.. Muta a devenit afurisita. Tot de cam 8 luni sacului fara fund i s-a descoperit o gaurica, apoi inca una. Cineva a venit si a cusut bine gaurile, sa nu se mai piarda banii aiurea. Muta s-a panicat apoi s-a gandit ca poate sa scoata bani din futut, caci sexul nu se demodeaza nicodata. Faima de cuceritoare nu i-a sporit, dar nici nu s-a diminuat. Se spune ca femeile urate si-o trag cu spume, de teama. Muta nu era urata deloc. Poate s-a ingrasat putin, dar deh.. salatele cu gorgonzola, muschiul de vita in sange cu sosuri, halcile de carne, desfraul alcooholic..toate s-au asezat corespunzator pe burtile si copanele ei. Si mai e ceva! Muta a cam imbatranit!! Banul, viata cu o "noua imagine", stresul prin care trece fiind altfel, toate dauneaza grav sanatatii..Prospetimea ei s-a dus pe apa sambetei.

Muta nu e fata rea..insa de cand nu mai are bani se comporta ca un bitch, in sensul ala cel mai rau.
Si minte. A mintit luni de zile si noi, muritorii am ascultat-o si compatimit-o, am inteles-o si sustinut-o. Slut&bitch azi si maine!
Oare muta s-a schimbat doar de la bani?!
Am cunoscut un baiat care a iubit-o imens, sii ei ii cam curgeau balele dupa el. Dar deh..muta era maritata, baiatul ala avea si el o fata.
Si-au tras-o ca chiorii apoi : Muta zice ca ea i-a dat papucii, l-a "eliberat" caci relatia nu avea nici un viitor.. El zice ca nu mai suporta telefonele si mesajele de la barbac'su si alti martalogi..
Nimeni nu stie ce s-a petrecut de fapt.
Muta se comporta cu baiatul ala ca si cu ultimul om.

El e calm si tace. Nu mai e cu fata aia a lui, are alta iubita.
Zice - "uneori ma uit la Muta si vad femeia frumoasa pe care am iubit-o si despre care stiu sigur ca m-a iubit. Si cand deschide gura si vad alta femeie in ea ma intreb "eu pe cine am iubit?!"

Vorba lui Woland - ale dreq de curve toate!


Latter edit: Sper ca e clar ca the bitchy-slut-mother fucker (zisa Muta) nu prea..exista :))