Am inceput sa scriu si am scris si am ras apoi mi-am dat seama ca scriam cea mai haioasa poveste ever despre un barbat pe care l-am iubit candva..si desi povestea era grozava, eu NU sunt o scorpie de femeie sa il fac de ras pe omul ala aci, pe blog.
Asa ca textul despre masculi a plecat catre cel in cauza, sa ceteasca si sa rada el singur in fara monitorului.
Eu despre barbati nu am ce sa scriu "de rau" pentru ca daca as scrie orice, as scrie despre barbati fenomenali, pe care ii iubesc..deci as scrie de bine. Aia pe care nu ii iubesc, despre care as avea de scris "de rau" is asa de lipsiti de printorpanta incat nu merita sa pierd noaptea ..
si iata-ma iar cu Badea in fatza, facandu-si clasicul show, cu mimica de rigoare. Familiara atitudine, bercenara asa..
Intr-o zi o sa scriu despre un barbat pe care l-am iubit maxim, in secret, acum mai bine de un an, hiihihi. Care si azi imi este drag, drag de tot, ca un frate, mwahahahah!
miercuri, 27 ianuarie 2010
marți, 26 ianuarie 2010
Despre scorpia de femeie, rea, urata, invidioasa si saraca
Contrar parerilor voastre, acest titlu nu se refera la vre'o femeie cu care am impartit ciufulirea asternuturilor. Pas du tout! Era asa de simplu sa scriu despre oricare dintre damele care fac parte sau nu din antujarul meu..Insa niciodata nu mi-au placut lucrurile simple.
Femeia scorpie e genul ala de muiere pe care iti doresti sa o pocnesti. Are de obicei un iubit, un baiat bun de tot pe care tu, vazand din alt unghi relatia, il compatimesti sincer ca s-a procopsit cu asa o pacoste. El e victima femeii scorpie..Saracul..Este tratat mizerabil, asta il suna de 100 de ori pe zi, ii verifica telefonul, mailul, ii scaneaza colegele de birou, il scaneaza pe el insusi sperand ca ii va patrunde in gand si il va surprinde jerking off pe un site patetic si atunci..jap-jap, doua palme. Femeia scorpie pare mereu ca are controlul. Pare puternica, mai puternica decat el. Tipa ca nebuna, claxoneaza in parcare, de pe locul din dreapta, nu pierde nicio ocazie de a il face de rahat pe amaratul de mascul. Peste toate..il si inseala pe prost, desi il acuza constant ca EL are o aventura. Toate amicele masculului maltratat il compatimesc pe acesta si o urasc cu pasiune pe nemernica. Care..intr-o zi ramane gravida si ce crezi?! Masculul o ia de nevasta. Sau nu era asa? Ah! Pe unele unii masculi le iau de nevasta, pe altele nu. Doar se mai culca cu ele o vreme. Sau nu?!
Hm..Poate sa nici nu ramana gravida de fapt, oricum il are pe tont la degetul mic. De ce sa aducem un copil in poveste?!
Ce nu se vede din unghiul ASTA este ca in realitate magarul de mascul merita tot ce pateste. Scuze magarilor ce vor citi povestea aceasta. Merita tot ce i se intampla din ziua in care s-a nascut. Pentru ca de fapt ne nastem egali. In timp ne "coconim" si ni se urca la cap..De ce afirm ca masculul merita? Pentru ca din alt unghi vezi lesne cum ea reactioneaza post factum ce-i drept la niste lucruri. La grave tratamente aplicate de masculul actual sau un fost. Nici nu mai conteaza, oricum is toti la fel, nu? Ea claxoneaza ca nebuna in parcare pentru ca stie ca in acest timp el sta cu amicii la masa si aia il compatimesc si el o face de ras . Ii cauta in telefon si ii verifica mailul pentru ca nu o data, bietul mascul a fost surprins in miez de noapte cetuind cu niste "amice" nevinovate, avand nu 2 ci mai multe id-uri secrete de mess..Scorpia a decis sa zdrobeasca unealta diavolului si a facut zob telefoane. Apoi a facut zob monitoare..Si el s-a potolit. Asa se vedea din celalalt unghi:)) Paradoxul este ca in general o "relatie" se desfasoara intr-un cerc, relatia fiind in mijloc, deci cate raze, atatea unghiuri, atatea pareri.
Femeia rea este alta specie. Astea urasc tot ce misca! Urasc femei, urasc barbati, urasc femeile foste, viitoare, urasc mama, sora, urasc plozii amicelor, urasc tot. Pentru ca sunt rele. Nu este foarte mult de scris despre femeiele rele pentru ca sunt o specie asa de rara incat mi-a fost dat personal sa cunosc vre'o doua..Ah! femeiele rele sunt de fapt niste biete nefericite. Atat.
Femeia urata. Ei bine, eu nu stiu femei urate. Stiu scorpii si rele si invidioase, insa femei urate (sau barbati urati) nu stiu:( Pentru ca uratenia vine din suflet, iar eu ma feresc (cat pot si eu..) de oameni urati sufleteste. Indiferent cat de grase, strambe sau ciudate sunt femeiele pe care le cunosc, mie toate mi se par cele mai frumoase din lume, fara sa aiba trasaturi fizice spectaculoase..Si pentru asta ii multumesc Celui de Sus, ca m-a luminat sa vad mai departe de moacele oamenilor..Singurele dati cand vad oameni urati e mersul cu metroul. Si nu is chiar urati..is doar nefericiti, saraci, bolnavi..Si da..homeless-ii mi se par uratei pentru ca imi provoaca o frica fantastica..Sunt si niste oameni urati, am vazut la tv..dar pana si pe ei ii iubeste cineva asa de mult incat nu le vede niciun defect:)
Femeia invidioasa este paradoxal o femeie frumoasa, cu o cariera ok sau o familie ok. Este femeia care ARE si totusi ceva nu e ok, ceva ii miroase. Invidia e o boala din pacate. Tot din pacate este o boala care nu trece..si nici macar nu se moare din ea. Doamne-fereste sa imi doresc sa moara cineva din invidie..
Femeia saraca este probabil cea mai buna dintre toate cele enumerate mai sus. Pentru ca in saracia ei, nu isi permite sa fie nici scorpie, nici rea si nici invidioasa. Probabil ca din lipsa de bani poate sa fie o femeie urata, sau ..neingrijita. Poate din lipsa de iubire poate sa fie urata de nefericire. Nu stiu nici multe femei sarace..Si ma bucur ca nu stiu pentru ca as suferi neputand sa ajut..
Am scris cateva randuri pentru ca am vrut sa imi fac curat in minte si sa nu mai las sa ma atinga nimic. Nu dorm de cateva nopti din cauza unei frici organice de ..saracie..Stiu, suna infiorator si rad in timp ce scriu, dar se pare ca la pachet cu minunile traite cu Kate in burta, gravidia aduce niste paranoia grozava :))
In cautarile de pe net am gasit un best seller americanesc, scris de o cucoana. Probail o frustrata ca si mine, una cu atatea drame cate fire de nisip is pe fundul lacului Michigan:))
http://www.whymenmarrybitches.com/
Mai sus e site-ul cartii ei. Ma intreb si eu de ce se insoara barbatii cu scorpii si ma mai intreb ceva: ce trebuie sa fac sa fiu o adevarata scorpie in viata asta?! Caci pana acum am fost ocupata sa fiu "draguta" si imi dau seama ca am pierdut niste ani..
Care din femeile alea de mai sus oi fi de fapt?!
Femeia scorpie e genul ala de muiere pe care iti doresti sa o pocnesti. Are de obicei un iubit, un baiat bun de tot pe care tu, vazand din alt unghi relatia, il compatimesti sincer ca s-a procopsit cu asa o pacoste. El e victima femeii scorpie..Saracul..Este tratat mizerabil, asta il suna de 100 de ori pe zi, ii verifica telefonul, mailul, ii scaneaza colegele de birou, il scaneaza pe el insusi sperand ca ii va patrunde in gand si il va surprinde jerking off pe un site patetic si atunci..jap-jap, doua palme. Femeia scorpie pare mereu ca are controlul. Pare puternica, mai puternica decat el. Tipa ca nebuna, claxoneaza in parcare, de pe locul din dreapta, nu pierde nicio ocazie de a il face de rahat pe amaratul de mascul. Peste toate..il si inseala pe prost, desi il acuza constant ca EL are o aventura. Toate amicele masculului maltratat il compatimesc pe acesta si o urasc cu pasiune pe nemernica. Care..intr-o zi ramane gravida si ce crezi?! Masculul o ia de nevasta. Sau nu era asa? Ah! Pe unele unii masculi le iau de nevasta, pe altele nu. Doar se mai culca cu ele o vreme. Sau nu?!
Hm..Poate sa nici nu ramana gravida de fapt, oricum il are pe tont la degetul mic. De ce sa aducem un copil in poveste?!
Ce nu se vede din unghiul ASTA este ca in realitate magarul de mascul merita tot ce pateste. Scuze magarilor ce vor citi povestea aceasta. Merita tot ce i se intampla din ziua in care s-a nascut. Pentru ca de fapt ne nastem egali. In timp ne "coconim" si ni se urca la cap..De ce afirm ca masculul merita? Pentru ca din alt unghi vezi lesne cum ea reactioneaza post factum ce-i drept la niste lucruri. La grave tratamente aplicate de masculul actual sau un fost. Nici nu mai conteaza, oricum is toti la fel, nu? Ea claxoneaza ca nebuna in parcare pentru ca stie ca in acest timp el sta cu amicii la masa si aia il compatimesc si el o face de ras . Ii cauta in telefon si ii verifica mailul pentru ca nu o data, bietul mascul a fost surprins in miez de noapte cetuind cu niste "amice" nevinovate, avand nu 2 ci mai multe id-uri secrete de mess..Scorpia a decis sa zdrobeasca unealta diavolului si a facut zob telefoane. Apoi a facut zob monitoare..Si el s-a potolit. Asa se vedea din celalalt unghi:)) Paradoxul este ca in general o "relatie" se desfasoara intr-un cerc, relatia fiind in mijloc, deci cate raze, atatea unghiuri, atatea pareri.
Femeia rea este alta specie. Astea urasc tot ce misca! Urasc femei, urasc barbati, urasc femeile foste, viitoare, urasc mama, sora, urasc plozii amicelor, urasc tot. Pentru ca sunt rele. Nu este foarte mult de scris despre femeiele rele pentru ca sunt o specie asa de rara incat mi-a fost dat personal sa cunosc vre'o doua..Ah! femeiele rele sunt de fapt niste biete nefericite. Atat.
Femeia urata. Ei bine, eu nu stiu femei urate. Stiu scorpii si rele si invidioase, insa femei urate (sau barbati urati) nu stiu:( Pentru ca uratenia vine din suflet, iar eu ma feresc (cat pot si eu..) de oameni urati sufleteste. Indiferent cat de grase, strambe sau ciudate sunt femeiele pe care le cunosc, mie toate mi se par cele mai frumoase din lume, fara sa aiba trasaturi fizice spectaculoase..Si pentru asta ii multumesc Celui de Sus, ca m-a luminat sa vad mai departe de moacele oamenilor..Singurele dati cand vad oameni urati e mersul cu metroul. Si nu is chiar urati..is doar nefericiti, saraci, bolnavi..Si da..homeless-ii mi se par uratei pentru ca imi provoaca o frica fantastica..Sunt si niste oameni urati, am vazut la tv..dar pana si pe ei ii iubeste cineva asa de mult incat nu le vede niciun defect:)
Femeia invidioasa este paradoxal o femeie frumoasa, cu o cariera ok sau o familie ok. Este femeia care ARE si totusi ceva nu e ok, ceva ii miroase. Invidia e o boala din pacate. Tot din pacate este o boala care nu trece..si nici macar nu se moare din ea. Doamne-fereste sa imi doresc sa moara cineva din invidie..
Femeia saraca este probabil cea mai buna dintre toate cele enumerate mai sus. Pentru ca in saracia ei, nu isi permite sa fie nici scorpie, nici rea si nici invidioasa. Probabil ca din lipsa de bani poate sa fie o femeie urata, sau ..neingrijita. Poate din lipsa de iubire poate sa fie urata de nefericire. Nu stiu nici multe femei sarace..Si ma bucur ca nu stiu pentru ca as suferi neputand sa ajut..
Am scris cateva randuri pentru ca am vrut sa imi fac curat in minte si sa nu mai las sa ma atinga nimic. Nu dorm de cateva nopti din cauza unei frici organice de ..saracie..Stiu, suna infiorator si rad in timp ce scriu, dar se pare ca la pachet cu minunile traite cu Kate in burta, gravidia aduce niste paranoia grozava :))
In cautarile de pe net am gasit un best seller americanesc, scris de o cucoana. Probail o frustrata ca si mine, una cu atatea drame cate fire de nisip is pe fundul lacului Michigan:))
http://www.whymenmarrybitches.com/
Mai sus e site-ul cartii ei. Ma intreb si eu de ce se insoara barbatii cu scorpii si ma mai intreb ceva: ce trebuie sa fac sa fiu o adevarata scorpie in viata asta?! Caci pana acum am fost ocupata sa fiu "draguta" si imi dau seama ca am pierdut niste ani..
Care din femeile alea de mai sus oi fi de fapt?!
luni, 25 ianuarie 2010
Curatenie si poze vechi
am gasit un cd vechi. cu un zambet de care imi este dor..
cu noi in facultate, in drum spre Orsova
cu o Marie mica-mica si atat de frumoasa, incat iti venea sa o mananci..
cu seara de Craciun, primul meu Craciun dupa Franta, palinca si raspunsul la "de ce ma iubesti?"
.jpg)
cu aceiasi Marie a mea iubita, cu rasul ei de soarece:))
cu almetii si petrecerea mea de plecare la Paris, vizionanad nunta lui I&I
cu o alta Marie, mai mica decat Maria soricel
cu fetele mele frumoase la Mamaia, fuarteeee inchipuite..
cu baiatul meu care se plimba in Mamaia cu niste fantome..
cu fetele mele legitimate..
cu cel mai frumos zambet de pe planeta
cu Bachus si G cand erau mici..
si mica si "treaza" si eu (unde o fi bluza asta cu Carlsberg si mai ales a cui era?!)
cu o dimineata la sase in Vama Veche si pahare pline de cognac, dupa o noapte de condus..
cu mine rosie si ei beti..
cu momentele kinky-cioase din autorcar...
o masa in Orsova (cred..)
o betie crunta in mijlocul drumului..
trei frati patati razanzi
si noi doi, acasa, la un Craciun, demult..tare demult..undeva dupa venirea mea acasa.
Cand mi-e dor, mi-e dor de noi:) Partea fun este ca foarte putine din mocutele de mai sus s-au schimbat in sase ani de zile..poate un rid colo, mai multi dinti la Mariile mele..In rest, nimic.
Ei rahat! Auzi, cica niste kilograme in plus:)) Pai astea vin la pachet cu copiii pe care unele i-au nascut si altele ii vor naste! La masculi e o problema cu kg in plus:)))
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Demult, tare demult..
Cand am vazut prima oara Finding Nemo eram langa Paris, in Maison Alfort. Locuiam cu un soricel, in casa rosie..La sfarsitul filmului, soricelul meu a plans si m-a intrebat "pe mine de ce nu ma cauta tatal meu?"..
Au trecut anii si am facut promisiuni dupa promisiuni catre mine insami. Mi-am promis ca nu voi face nimic din ceea ce am vazut la altii - lucruri care fac oameni nefericiti si ii tin legati de alti oameni. Am zis mereu ca iubirea trebuie sa invinga orice obstacol. Pentru ca eu eram iubita si iubeam si nu intelegeam cat de greu poate sa fie sa iubesti pe cineva care nu te vrea, sa ai un copil cu cineva care nu te iubeste, sa te casatoresti cu cineva din obligatie, etc, etc. Eu?! Niciodata!
Eu trebuia sa ma casatoresc cu un barbat pe care il adoram si care ma iubea teribil. Aveam o nunta simpla, pe plaja, sau intr-o poienitza. Eram imbracata cu o rochie alba lunga, de panza, simpla, simpla. Desculta si cu o pereche de Converse albi care ma asteptau cand pe inserat se racea vremea. Nunta mea era vara, era o nunta fara dar, o nunta la care ma faceam muci si dansam pe mese. Sotul meu? La fel ca mine, un nebun plin de viata, imbracat intr-o camasa alba de panza si cu pantaloni de in, descult. Cu o familie normala, simpla, ca a mea. Fara basinele si fitze din pricina lipsei fetelor de masa de la nunta..Sotul meu ar fi baut cu mine si cu prietenele mele care intr-un moment de luciditate l-ar fi tras deoparte si i-ar fi spus mai in gluma, mai in serios sa aiba grija de mine ca sunt o sensibila in spatele puterii si gurii mele uriase. El ar fi impartit un rand de tequila cu fetele, le-ar fi pupat pe rand si ele ar fi stiut ca totul o sa fie bine..
Culmea este ca omul asta exista in teorie, dar ne-am ratat reciproc acum cativa ani, asa..la mustatza..Deh! Soarta..
Apoi - copiii mei. Minim doi. Primul venea la scurta vreme dupa nunta de pe plaja. Si desigur era o fetitza. Apoi urma un baietel, la cam 2 ani distanta. Vacantele mele ar fi fost la mare, noi doi si copiii + armata de fete dragi care i-ar fi alintat..Fata mea mi-ar fi impletit flori in par, pe plaja din Vama Veche cea a anului 2000..2000 si ceva..Fiul meu ar fi pescuit cu tata si mi-ar fi cules melci. Ta'su ar fi carat beri la cort, ars de soare. Am fi inotat goi in mare, in larg, noaptea, ametiti de alcool..Si da, ne-am fi iubit. Asa cum am iubit pana acum fiecare om de langa mine. Desigur mi-a fost frica sa admit ani de zile ca am vise la fel ca toate fetele, ca sunt un siropel de fata, ca visez rochia alba (de panza, simpla) si nunta si familie.
Aceastea nu corespundeau prea tare cu mine cea independenta, cea care nu mai vrea relatie..ci vroia sa aiba o aventura..acolo..de trecut la caiet.
Asta era demult, tare demult. Pe vremea cand eram asa de nemultumita desi ma iubea cineva. Acum sunt doar noi doua. Eu si Kate. Eu o iubesc pe ea si ea ma iubeste pe mine, cunoscandu-ma cel mai bine din lume..Poate e singura de fapt care ma stie cu adevarat pentru ca inca impartim un corp, o minte, un suflet:)
Am realizat aseara ca poate cel mai important motiv al singuratatii mele nu este lipsa cuiva care sa ma iubeasca ci frica mea, lipsa de neincredere..Nu mai am curaj sa fac nimic nebunesc, sa ma trezesc la 7 si sa sun la usa cuiva, doar ca sa mai fur o ora de somn cu el..Nu mai am putere sa scriu un mail, un mesaj, sa dau un telefon in care sa spun ce simt. Pentru ca intotdeauna exista frica. Frica sa nu fie cearsaful ciufulit de alta, sub mine. Frica sa nu sune din nou telefonul. Frica sa nu intorc capul si sa zaresc un nume pe desktop, un apel pe telefon..o frica nejustificata, ireala..
Nu cred in exclusivitate pe categoria de iubire:))
Dar cred ca eu si Kate avem o exclusivitate pe iubit si nu ne permitem sa cerem nimanui prelungirea dreptului de suferinta.
Demult, tare demult am stiut ca cea mai fericita parte a vietii mele este legata de mine si copiii mei. Si pana acum nu am avut fericire mai mare decat atunci cand am simtind-o pe fie'mea cum ma impinge cu talpitele ei mici in burtica. Se intinde, sa intoarce cu fundul la lume, isi ascunde zambetul..si nu, nu impartim asta cu cineva anume. Pentru ca am ridicat prea mult stafeta candva si am semanat frica. Mie imi e frica, lui ii e frica. Oamenilor mari nu le este frica.. Oamenii mari stiu exact ce au de facut. Eu raman cu frica si cu Kate. Intr-o zi o sa dispara si frica..
Au trecut anii si am facut promisiuni dupa promisiuni catre mine insami. Mi-am promis ca nu voi face nimic din ceea ce am vazut la altii - lucruri care fac oameni nefericiti si ii tin legati de alti oameni. Am zis mereu ca iubirea trebuie sa invinga orice obstacol. Pentru ca eu eram iubita si iubeam si nu intelegeam cat de greu poate sa fie sa iubesti pe cineva care nu te vrea, sa ai un copil cu cineva care nu te iubeste, sa te casatoresti cu cineva din obligatie, etc, etc. Eu?! Niciodata!
Eu trebuia sa ma casatoresc cu un barbat pe care il adoram si care ma iubea teribil. Aveam o nunta simpla, pe plaja, sau intr-o poienitza. Eram imbracata cu o rochie alba lunga, de panza, simpla, simpla. Desculta si cu o pereche de Converse albi care ma asteptau cand pe inserat se racea vremea. Nunta mea era vara, era o nunta fara dar, o nunta la care ma faceam muci si dansam pe mese. Sotul meu? La fel ca mine, un nebun plin de viata, imbracat intr-o camasa alba de panza si cu pantaloni de in, descult. Cu o familie normala, simpla, ca a mea. Fara basinele si fitze din pricina lipsei fetelor de masa de la nunta..Sotul meu ar fi baut cu mine si cu prietenele mele care intr-un moment de luciditate l-ar fi tras deoparte si i-ar fi spus mai in gluma, mai in serios sa aiba grija de mine ca sunt o sensibila in spatele puterii si gurii mele uriase. El ar fi impartit un rand de tequila cu fetele, le-ar fi pupat pe rand si ele ar fi stiut ca totul o sa fie bine..
Culmea este ca omul asta exista in teorie, dar ne-am ratat reciproc acum cativa ani, asa..la mustatza..Deh! Soarta..
Apoi - copiii mei. Minim doi. Primul venea la scurta vreme dupa nunta de pe plaja. Si desigur era o fetitza. Apoi urma un baietel, la cam 2 ani distanta. Vacantele mele ar fi fost la mare, noi doi si copiii + armata de fete dragi care i-ar fi alintat..Fata mea mi-ar fi impletit flori in par, pe plaja din Vama Veche cea a anului 2000..2000 si ceva..Fiul meu ar fi pescuit cu tata si mi-ar fi cules melci. Ta'su ar fi carat beri la cort, ars de soare. Am fi inotat goi in mare, in larg, noaptea, ametiti de alcool..Si da, ne-am fi iubit. Asa cum am iubit pana acum fiecare om de langa mine. Desigur mi-a fost frica sa admit ani de zile ca am vise la fel ca toate fetele, ca sunt un siropel de fata, ca visez rochia alba (de panza, simpla) si nunta si familie.
Aceastea nu corespundeau prea tare cu mine cea independenta, cea care nu mai vrea relatie..ci vroia sa aiba o aventura..acolo..de trecut la caiet.
Asta era demult, tare demult. Pe vremea cand eram asa de nemultumita desi ma iubea cineva. Acum sunt doar noi doua. Eu si Kate. Eu o iubesc pe ea si ea ma iubeste pe mine, cunoscandu-ma cel mai bine din lume..Poate e singura de fapt care ma stie cu adevarat pentru ca inca impartim un corp, o minte, un suflet:)
Am realizat aseara ca poate cel mai important motiv al singuratatii mele nu este lipsa cuiva care sa ma iubeasca ci frica mea, lipsa de neincredere..Nu mai am curaj sa fac nimic nebunesc, sa ma trezesc la 7 si sa sun la usa cuiva, doar ca sa mai fur o ora de somn cu el..Nu mai am putere sa scriu un mail, un mesaj, sa dau un telefon in care sa spun ce simt. Pentru ca intotdeauna exista frica. Frica sa nu fie cearsaful ciufulit de alta, sub mine. Frica sa nu sune din nou telefonul. Frica sa nu intorc capul si sa zaresc un nume pe desktop, un apel pe telefon..o frica nejustificata, ireala..
Nu cred in exclusivitate pe categoria de iubire:))
Dar cred ca eu si Kate avem o exclusivitate pe iubit si nu ne permitem sa cerem nimanui prelungirea dreptului de suferinta.
Demult, tare demult am stiut ca cea mai fericita parte a vietii mele este legata de mine si copiii mei. Si pana acum nu am avut fericire mai mare decat atunci cand am simtind-o pe fie'mea cum ma impinge cu talpitele ei mici in burtica. Se intinde, sa intoarce cu fundul la lume, isi ascunde zambetul..si nu, nu impartim asta cu cineva anume. Pentru ca am ridicat prea mult stafeta candva si am semanat frica. Mie imi e frica, lui ii e frica. Oamenilor mari nu le este frica.. Oamenii mari stiu exact ce au de facut. Eu raman cu frica si cu Kate. Intr-o zi o sa dispara si frica..
miercuri, 20 ianuarie 2010
Foamea
Dupa vizita la doctor si apoi la eco (in urma careia s-a decis arestul la domiciliu in vederea aducerii pe lume a unei fetite sanatoase si frumoase) au mai aparut si alte "schimbari". Am renuntat la caratul cartilor grele din geanta :( Jurnalul unei fete greu de multumit a fost inlocuit cu Foamea lui Hamsun, in franceza, sa vedem daca mai conteaza anii aia de scoala sau s-au dus pe apa sambetei.. Minunea a durat o zi, caci o data cu statul acasa, a disparut si cetitul in metrou. Acasa nu am timp sa citesc pentru ca nu sunt acasa decat fizic, mintea mea inca e la birou, in vederea realizarii unei statui in Dorobanti, langa cafenele pentru devotamentul meu platit in arginti grei..
Cartea asta m-a marcat si imi doresc sincer sa o recitesc...poate si pentru ca in mine zace o foame despre care am mai scris..o foame de oameni, o foame de iubire, o foame de implinire. Stiu, toate vor veni curand si ma vor inunda, uneori ma uit la Gia si ma sperie gandul unei iubiri atat de speciale..
In casa suntem 4 generatii de femei. Desi la noi in neam barbatul a condus mereu ostitlitatile, femeile toate sunt de fapt puterea din spatele celor cu "big balls". A venit bunica. Mama mamei mele:) Ma uitam la ea, apoi la mama, la mine si la sora-mea si apoi la Gia si la burtica in care danseaza Kate. Si incercam sa ma prind (recunosc, cu o curiozitate de copil plin de rautati) pe cine iubeste mama mea mai mult, pe noi fetele ei cele doua sau pe mama ei?
Desi mama mea este o minunata, inclin sa cred ca cel mai mult din lume o iubeste pe mama ei. Ceea ce imi intareste convingerea ca aducerea pe lume a acestui copil a fost cea mai buna (si egoista) alegere pe care puteam sa o fac. Foamea mea de iubire se va domoli poate odata cu venirea lui K..sau poate va spori si nu voi inceta sa imi doresc sa daruiesc iubire (da, din aceea care sufoca...pf! )..Nu stiu. Nici nu conteaza. Conteaza linistea mea. Cartile mele, lumea mea cu bune si rele. Intru din nou in faza in care nu vreau sa ma vad cu nimeni:) poate ca e urat, insa nu imi doresc sa socializez, sa ies, sa ..nimic..
Oare e din cauza ca ma umplu de pete? Langa mine Gia vorbeste intr-o limba din care nu inteleg nimic, insa probabil am stiut-o candva. Si rade, rade si isi indeasa in gura aia mica 4 degete mici-mici..Hihihihi. Ii este FOAME..
Cartea asta m-a marcat si imi doresc sincer sa o recitesc...poate si pentru ca in mine zace o foame despre care am mai scris..o foame de oameni, o foame de iubire, o foame de implinire. Stiu, toate vor veni curand si ma vor inunda, uneori ma uit la Gia si ma sperie gandul unei iubiri atat de speciale..
In casa suntem 4 generatii de femei. Desi la noi in neam barbatul a condus mereu ostitlitatile, femeile toate sunt de fapt puterea din spatele celor cu "big balls". A venit bunica. Mama mamei mele:) Ma uitam la ea, apoi la mama, la mine si la sora-mea si apoi la Gia si la burtica in care danseaza Kate. Si incercam sa ma prind (recunosc, cu o curiozitate de copil plin de rautati) pe cine iubeste mama mea mai mult, pe noi fetele ei cele doua sau pe mama ei?
Desi mama mea este o minunata, inclin sa cred ca cel mai mult din lume o iubeste pe mama ei. Ceea ce imi intareste convingerea ca aducerea pe lume a acestui copil a fost cea mai buna (si egoista) alegere pe care puteam sa o fac. Foamea mea de iubire se va domoli poate odata cu venirea lui K..sau poate va spori si nu voi inceta sa imi doresc sa daruiesc iubire (da, din aceea care sufoca...pf! )..Nu stiu. Nici nu conteaza. Conteaza linistea mea. Cartile mele, lumea mea cu bune si rele. Intru din nou in faza in care nu vreau sa ma vad cu nimeni:) poate ca e urat, insa nu imi doresc sa socializez, sa ies, sa ..nimic..
Oare e din cauza ca ma umplu de pete? Langa mine Gia vorbeste intr-o limba din care nu inteleg nimic, insa probabil am stiut-o candva. Si rade, rade si isi indeasa in gura aia mica 4 degete mici-mici..Hihihihi. Ii este FOAME..
luni, 18 ianuarie 2010
Beautiful Alex and his world
"Acest pui de om lupta cu incapatanare pentru viata lui, isi doreste enorm sa poata vorbi, sa poata umbla, sa poata tine o jucarie in manute...el nu poate sta nici in fundulet, Alex sufera tare inca de la nastere...s-a nascut prematur in data de 10.07.2007 in urma sfaturilor date de medici care acum nu au responsabilitatea macar sa isi recunoasca vina.
Alex s-a “pricopsit” cu tetrapareza spastica din cauza neoxigenarii creierului la nastere, cu toate acestea medicii nu-si recunosc vina...iar o familie care se presupunea a fi fericita duce o viata dezastruoasa. In loc sa umple casa de tipete de zambete de ras de copil Alex sta linistit fara sa poata face mare lucru...oare ce e in inima mamei sale cand vede copii de varsta lui Alex bolborosind pe limba lor...numai ea stie cate nopti innecate in plans a trait, cate clipe amare a dus privindu-l pe Alex neputincios intins pe patut.
Alex urmeaza tratamente pentru a deveni un copil aproape normal, dar are nevoie de mai multe sedinte, minim 8, la o clinica specializata de recuperare din Ucraina unde a avutaplicate procedurile: kinetoterapie, luminoterapie, vibromasaj, reflexoterapie, masaj, corectia coloanei vertebrale. O veste buna: se vad rezultate. Mici, e adevarat, dar ele exista!
Pentru noi a fi sanatos e ceva firesc insa abia cand nu ai sanatate incepi sa pretuiesti aceasta avere. Alex este bolnav si ar da orice sa se faca bine. Impreuna putem ajuta acest copilas greu incercat, putem da speranta unor parinti iubitori, putem transforma o viata. Aplecati-va si voi sufletul asupra lui Alex, intelegeti ce inseamna sa fi bolnavior si incercati sa faceti ceva pentru el.
Conturile bancare deschise la Banca BCR Oltenitei, pe numele Tutunaru George Alin, pentru ca Alex sa poata fi ajutat:
RON: RO45 RNCB 0667 0255 4918 0001
EUR: RO18 RNCB 0667 0255 4918 0002
29.10.2009: Alex Tutunaru a inceput terapia cu Oxigen Hiperbar in Constanta. Pe 15 noiembrie 2009 ar fi avut o noua sedinta, dar nu au ajuns...nu au ajuns nici in 2 decembrie la programarea din Ucraina. Cauza: lipsa banilor necesari!
Toate aceste tratamente reprezinta PASI MARUNTI SPRE VINDECARE!
Cu totii il putem ajuta…si putinul tau poate conta! AJUTA-L!
Parintii: TUTUNARU ROXANA – 0744.498.881 sau 0730.498.881/ roxy.tutunaru@yahoo.com
TUTUNARU GEORGE - 0745.369.699 / georgealin11@yahoo.com
http://alextutunaru.wordpress.com/"
Asta e povestea lui Alex. Acum va spun eu cum l-am cunoscut. Cred ca prima oara l-am cunoscut cand era in burtica. Acum peste doi ani..
Acum Alex este inalt, e un pachet de muschi, are picioarele puternice ca ale lui Nureyev, rade din toata inima, incearca sa vorbeasca cu cei din jur dar nu poate..Nu poate sa stea in fundulet, nu poate sa faca ce fac baieteii in varsta de doi ani. Insa Alex face alte lucruri. Alex e o bucurie desi viata lui pare un chin..Alex rade si iubeste cum nu am prea mai vazut piticei..Am zeci de prieteni in lumea asta, sper ca din vorba in vorba sa il ajutam pe Alex sa mearga in Ucraina la terapie, acolo unde doctorii il lauda cat e de OK, cat e de puternic, cat e de harnic si de plin de vointa. fiecare vizita costa 3.000 de euro. Pana acum Alex a mers de 5 ori. Roxi nu mai munceste, munca ei este de doi ani de zile Alex. Desi poate este cea mai grea meserie din lume, jobul lui Rox cred ca este cel mai frumos din lume. Insa nu e platit decat in zambete si multa iubire. Nici zambetele, nici iubirea nu il duc pe Alex in Ucraina. Inca sunt oameni care doneaza in cont si care o suna pe Roxi si vorbesc despre Alex. In Romania sunt o multime de copii care au tetrapareza spastica..Alex este doar unul dintre ei, insa el este special pentru ca EU il stiu, pentru ca o stiu pe Roxi de ani de zile, pentru ca Alex a fost la noi si eu l-am simtit atat de bine, de normal, de fericit, de copil bun..Este Rac, la fel ca mine, cred ca de asta este si mai special, caci Racushorii sunt asa o zodie speciala, de ciudatei si artisti, hihihi:)
Sper sa il revedem curand pe micul balerin si sper ca macar o parte dintre cei care citesc blogul asta vor dona pentru noul drum al lui Alex in Ucraina:)
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
In pat
Azi a fost prima zi de stat in pat. Stat in pat cu 4 mese in loc de 6 pe zi. Am fost suparata, nu am mancat fructe caci nu am avut, am uitat sa imi iau vitaminele dar am baut multa multa apa..macar atat..
Am fost la doctor vineri si tot vineri a fost cam ultima zi de munca. Kate s-a asezat confortabil destul de aproape de iesirea catre lumea cea mare iar eu, iresponsabila ma'sa in loc sa o ajut sa mai stea on OU, o tot imping de ceva vreme facand efort, mergand la birou si enervandu-ma..De cam doua saptamani nu o mai pot ridica pe Gia care mai nou are 5 kg si ceva. Maine face 2 luni si o crestinam pe micuta, eu voi sta cuminte intr-o strana pe scaun si voi face poze. O sa merg la botez si nu voi putea dansa pe mese, nu voi putea topai si nu voi putea manca dulce. Ah..statul in pat urmatoarele 2 luni vine la pachet cu 2 nospa pe zi si nimic dulce. Am mai servit azi neste pishcotele..dar nu e voie. Deloc. Apa e voie. 3 litri. Sunt suparata pe mine..Sunt suparata pentru atat de multe lucruri incat mi-a pierit zambetul de tot. Singura care ma face sa rad e mica mea sirena care ma pocneste apoi ma mangaie si cand imi e cel mai greu, mai deschid un filmulet cu ea si o vad cu manutele langa fatza aia mica si frumoasa..si rad.
Sunt suparata caci las sa ma macine cateva anexe ramase pe birou nesemnate, niste bugete netrimise..my documents nesalvat cu toate pozele mele. Si nu inteleg de ce las sa ma macine asta si ma supar si mai rau caci stiu ca nu mi s-a ridicat niciodata o statuie in toti anii astia in care am fost un angajat dedicat..platit pentru niste prestari servicii si atat..
Poate ca stand in pat si citind si vazand filme (cu picioarele in sus) o sa o calmez si pe Katerina cea micuta si o sa ne fie mai bine doua luni de acum incolo..
Kate e Katrina sau Katerina. Sau un uragan sau o bucata din Grecia agapi mou..draguta mea mica are niste bluzite de panzica pe care sunt cusute niste flori mici, mici:) Una dintre bluzite are un V albastru cusut acum multi ani..V de la Victorius Dadster:))hihihihi, ce ciudat, ce bizar si ce coincidenta:)
Stau in pat. Ma culc acum..cateva minute pe o parte, apoi ma intorc si odata cu mine si mica sirena..ore intregi de rasucire pana la ziua..
Am fost la doctor vineri si tot vineri a fost cam ultima zi de munca. Kate s-a asezat confortabil destul de aproape de iesirea catre lumea cea mare iar eu, iresponsabila ma'sa in loc sa o ajut sa mai stea on OU, o tot imping de ceva vreme facand efort, mergand la birou si enervandu-ma..De cam doua saptamani nu o mai pot ridica pe Gia care mai nou are 5 kg si ceva. Maine face 2 luni si o crestinam pe micuta, eu voi sta cuminte intr-o strana pe scaun si voi face poze. O sa merg la botez si nu voi putea dansa pe mese, nu voi putea topai si nu voi putea manca dulce. Ah..statul in pat urmatoarele 2 luni vine la pachet cu 2 nospa pe zi si nimic dulce. Am mai servit azi neste pishcotele..dar nu e voie. Deloc. Apa e voie. 3 litri. Sunt suparata pe mine..Sunt suparata pentru atat de multe lucruri incat mi-a pierit zambetul de tot. Singura care ma face sa rad e mica mea sirena care ma pocneste apoi ma mangaie si cand imi e cel mai greu, mai deschid un filmulet cu ea si o vad cu manutele langa fatza aia mica si frumoasa..si rad.
Sunt suparata caci las sa ma macine cateva anexe ramase pe birou nesemnate, niste bugete netrimise..my documents nesalvat cu toate pozele mele. Si nu inteleg de ce las sa ma macine asta si ma supar si mai rau caci stiu ca nu mi s-a ridicat niciodata o statuie in toti anii astia in care am fost un angajat dedicat..platit pentru niste prestari servicii si atat..
Poate ca stand in pat si citind si vazand filme (cu picioarele in sus) o sa o calmez si pe Katerina cea micuta si o sa ne fie mai bine doua luni de acum incolo..
Kate e Katrina sau Katerina. Sau un uragan sau o bucata din Grecia agapi mou..draguta mea mica are niste bluzite de panzica pe care sunt cusute niste flori mici, mici:) Una dintre bluzite are un V albastru cusut acum multi ani..V de la Victorius Dadster:))hihihihi, ce ciudat, ce bizar si ce coincidenta:)
Stau in pat. Ma culc acum..cateva minute pe o parte, apoi ma intorc si odata cu mine si mica sirena..ore intregi de rasucire pana la ziua..
miercuri, 13 ianuarie 2010
"Si acum du-te acasa si scrie pe blog!"
zise el, asa ca eu, ca o viitoare mama (femeie serioasa) ma asezai si incepui sa scriu povestea noastra.
Intr-un cufar de metal stau ascunse de 30 de ani intr-o cutie, multe, multe lucruri mici ale unui baietel frumos, timid, cu ochii albastrii. Il si vad razand, alergand prin casa in spilhozenii albastrii de bumbac, sau cu strampii de prosopel alb si un tricou chinezesc plin de mici desene. Il vad apoi intr-o salopeta de blugi, apoi cu parul ud, intr-un halat de baie..
Pe fotoliul din sufragerie sta o rochie de bumbac, cusuta de mana. A fost cumparata pentru o fetitza care s-a nascut un baietel frumos, timid, cu ochii albastrii..
Este a lui Kate. A primit-o de la strabunica ei. La fel si toate hainele lui Vic de cand era un pui de om si el - sunt ale lui Kate. Am spalat doua masini de haine mici, le-am intins frumos de tot si dintr-o data camera lui V s-a inmiresmat si nu a mai parut intinata de dramele noastre si rautatile care ne macina de luni de zile.
Poate sa tot acorzi unor oameni sanse este inutil cat timp oamenii nu au nevoie de tine. Deci nu au nevoie de sanse..au nevoie de o falsa libertate, au nevoie sa nu fie controlati, sa nu fie intrebati nimic, au nevoie sa simta mereu ca detin controlul. Eu stiu pentru ca asa sunt si eu..sau eram?!
Azi am fost la doctor si Kate nici nu a clipit, cred ca i-a fost frica de domnul acela care a incercat sa comunice cu ea apasand pe burtica. Pana acum Kate a fost alintata, pupata, salutata, mangaiata..nimeni nu a apasat-o..asa ca a tacut malc, ca si cum nici nu locuieste acolo. La doctor ne-am miscat repede, ni s-a explicat foarte clar ca pentru a nu ii face rau lui Kate trebuie sa stam in pat si sa nu facem nimic. Exact ce facem de 7 luni, nu-i asa:)) Fara nervi, fara contractii!!
Apoi a venit tati si ne-a luat si am mers acasa, am ascultat minute intregi povesti despre mine cea care imi imaginez ca sunt racita (duh!!!), apoi am cumparat bunatati sa facem salata..pe care am facut-o..am mancat, am spalat, tati si-a pupat fata si ...eu am stat desigur exact cum mi-a cerut domnul doctor: intinsa, citind carti si vazand filme:))
Un domn dragut cu un taxi m-a facut sa rad pana acasa si Sarga mea draga mi-a explicat a mia oara cum e cu lupta pentru ceea ce iti doresti, DACA iti doresti ceva cu adevarat. Ceea ce (concluzie oribil exprimata) mi-am dat seama dupa un dush, NU-MI DORESC. Nu imi mai doresc..
Ma uit la Gia care doarme langa mine si ma rog la Cel de Sus sa imi dea o fetita atat de frumoasa si cuminte ca ea..Vreau doua luni de pace in care sa imi astept copilul linistita, apoi vreau doua luni in care sa ne imprietenim (eu si Kate), apoi vreau o viata lunga si armonioasa in care tati sa o iubeasca pe K si sa nu ma mai protejeze de false pericole care reusesc doar sa ma enerveze pret de cateva minute. Vreau o viata in care sa nu imi pierd entuziasmul de acum..dar sa si evoluez cu ai mei dragi..cu sau fara tatal lui K, desi imi e si el un drag..
Ah! Poate cea mai frumoasa surpriza din seara asta a fost regasirea cuiva pe feisbuc, Duamne ce inventie!!
Toate se aseaza Slava Domnului! Nu trebuie decat sa razi, sa astepti si sa te rogi sa iti vie mintea la cap! Si ce crezi? Iti vine!!
Intr-un cufar de metal stau ascunse de 30 de ani intr-o cutie, multe, multe lucruri mici ale unui baietel frumos, timid, cu ochii albastrii. Il si vad razand, alergand prin casa in spilhozenii albastrii de bumbac, sau cu strampii de prosopel alb si un tricou chinezesc plin de mici desene. Il vad apoi intr-o salopeta de blugi, apoi cu parul ud, intr-un halat de baie..
Pe fotoliul din sufragerie sta o rochie de bumbac, cusuta de mana. A fost cumparata pentru o fetitza care s-a nascut un baietel frumos, timid, cu ochii albastrii..
Este a lui Kate. A primit-o de la strabunica ei. La fel si toate hainele lui Vic de cand era un pui de om si el - sunt ale lui Kate. Am spalat doua masini de haine mici, le-am intins frumos de tot si dintr-o data camera lui V s-a inmiresmat si nu a mai parut intinata de dramele noastre si rautatile care ne macina de luni de zile.
Poate sa tot acorzi unor oameni sanse este inutil cat timp oamenii nu au nevoie de tine. Deci nu au nevoie de sanse..au nevoie de o falsa libertate, au nevoie sa nu fie controlati, sa nu fie intrebati nimic, au nevoie sa simta mereu ca detin controlul. Eu stiu pentru ca asa sunt si eu..sau eram?!
Azi am fost la doctor si Kate nici nu a clipit, cred ca i-a fost frica de domnul acela care a incercat sa comunice cu ea apasand pe burtica. Pana acum Kate a fost alintata, pupata, salutata, mangaiata..nimeni nu a apasat-o..asa ca a tacut malc, ca si cum nici nu locuieste acolo. La doctor ne-am miscat repede, ni s-a explicat foarte clar ca pentru a nu ii face rau lui Kate trebuie sa stam in pat si sa nu facem nimic. Exact ce facem de 7 luni, nu-i asa:)) Fara nervi, fara contractii!!
Apoi a venit tati si ne-a luat si am mers acasa, am ascultat minute intregi povesti despre mine cea care imi imaginez ca sunt racita (duh!!!), apoi am cumparat bunatati sa facem salata..pe care am facut-o..am mancat, am spalat, tati si-a pupat fata si ...eu am stat desigur exact cum mi-a cerut domnul doctor: intinsa, citind carti si vazand filme:))
Un domn dragut cu un taxi m-a facut sa rad pana acasa si Sarga mea draga mi-a explicat a mia oara cum e cu lupta pentru ceea ce iti doresti, DACA iti doresti ceva cu adevarat. Ceea ce (concluzie oribil exprimata) mi-am dat seama dupa un dush, NU-MI DORESC. Nu imi mai doresc..
Ma uit la Gia care doarme langa mine si ma rog la Cel de Sus sa imi dea o fetita atat de frumoasa si cuminte ca ea..Vreau doua luni de pace in care sa imi astept copilul linistita, apoi vreau doua luni in care sa ne imprietenim (eu si Kate), apoi vreau o viata lunga si armonioasa in care tati sa o iubeasca pe K si sa nu ma mai protejeze de false pericole care reusesc doar sa ma enerveze pret de cateva minute. Vreau o viata in care sa nu imi pierd entuziasmul de acum..dar sa si evoluez cu ai mei dragi..cu sau fara tatal lui K, desi imi e si el un drag..
Ah! Poate cea mai frumoasa surpriza din seara asta a fost regasirea cuiva pe feisbuc, Duamne ce inventie!!
Toate se aseaza Slava Domnului! Nu trebuie decat sa razi, sa astepti si sa te rogi sa iti vie mintea la cap! Si ce crezi? Iti vine!!
marți, 12 ianuarie 2010
Lui Kate ..de la mami
O sa pictam cerul cu stele si Ina si mami or sa ne invete sa facem jucarii colorate, impletind povesti.
Pentru ca Maya ti-a adus prima papusha, fara sa stie ca eu o iubeam in secret pe Hello Kitty, o sa invet sa iti fac o multime de Hello Kitty:)
pe care sa le punem in camera de piticica si pe sa poti sa le musti si sa le molfai pentru ca dupa aia mai face mami altele:))
si o sa avem si o multime de iepuri si soricei!
Ursii abia astepta sa fie scosi din cutiile mari in care dorm de luni de zile,
si de fapt ..cam toata lumea astepta sa vine Kate pe lume ca sa ma calmez si eu putin si sa ma "maturizez" .
In timpul in care eu caut jucarii "facubile"pentru copil pe net, cel mai iubit regret al meu imi face inca o data mintea praf si eu inca o data pun punct si o iau de la capat. Mai avem 2 luni draguta mea, doua luni pana cand va incepe o viata noua pentru amandoua si nimic rau nu o sa ne mai poata atinge:) Pentru ca pana acum am tot dat sanse unor oameni care nu merita de fapt nimic..Si care pareau ca se bucura de minunea care creste in mine..insa gata. Peste doua luni doar tu vei avea parte de toate sansele din lume. Deci hello kitty, here we come!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)