Eu pe Adrian Ciubotaru l-am descoperit pe balcon. Fuma. Mi se parea ca el nu rade, asa ca l-am agatat subtil:)) Nu cu intentii marsave, ci pentru ca mi se parea trist. De fapt omul nu e trist deloc. Era ocupat in timpul in care eu il gaseam trist.. Gandea. Mie mi se pare ca el gandeste frumos. Cand la Curtea Veche a fost publicata cartea Inei, am fost mandra si da, m-am mandrit la toata lumea. Ina mea frumoasa scotea Femeia care a uitat sa nasca. Apoi m-am trezit surprinsa, Adrian avea si el o carte la aceiasi editura, in aceiasi colectie. Ba chiar constat azi ca pe coperta volumului lui Adrian era anuntata in viitor (probabil) cartea Inei. Asta seara am citit pe blogul lui ce s-a intamplat cu cartea. Si nu, nu e in tipar. Din nefericire articolul lui Adi este unul care ma face din nou sa ma ingretosez. Dar si sa ii strig dragei mele Simona Cratel: Femeie!! Scoate romanul acela pe care il astept cu sufletul la gura oriunde in lume, nu in Romanica! Merg la targuri de carte, vad carti de toate felurile, publicate de o multime de edituri, care mai de care. Mai, eu nu zic ca "ai mei" sunt mai buni pentru ca sunt ai mei si imi sunt dragi, eu stiu ca ai mei sunt buni. Si ca de fapt toti merita o sansa. Si da, stiu niste oameni care scriu bine, da, e literatura contemporana, este ceva ce poate nepotii mei ar putea sa ajunga sa studieze la scoala. Sa te tii comentarii si analize pentru a incerca sa interpreteze gandul poetului sau ce a vrut sa spuie filosoful..Insa nu. Nu aici. Nu la noi. Nu in zile de criza. Povestea lui Adrian merita citita. O sa va enerveze si pe voi asa cum m-a enervat pe mine. PR?! Fuck it:)) Ma umfla rasul citind corespondenta dintre reprezentantii unei edituri de prestigiu si un biet autor.
Mai jos este povestea nepublicării mele la Curtea Veche, editura cu care am semnat un contract de publicare in iulie 2008. Vei citi modul cum se întâmplă să fii tratat de redactorul de carte, cum cei de la editură nu dau doi bani pe tine, cum dai mailuri şi nu ti se răspunde, iar cum Grigore Arsene - preşedinte AER şi patron la Curtea Veche - ştie să te mintă şi să te ameninţe în faţă.
În iulie 2008, Lorin - care coordona colecţia Urban de la Curtea Veche - m-a sunat să mă întrebe dacă nu vreau să public Producătorii de gresie. În mai puţin de două săptămâni, semnam contractul - cartea era promisă să fie publicată la finele lui septembrie, iar manuscrisul corectat pleca către redactorul de carte. Aici au început primele probleme şi mojicii. Continuarea aici.
O vineri noaptea cu fetele, bolnave dar cu patul curat toate. O sambata cu piratii, o pirateasa imbracata in haine noi atat de frumoase. O duminica in pat. Toata ziua. Vise nebune, el din nou in toate cele (ce o cauta in vise nu stiu). Familia mea favorita, Darling-ii pret de patru episoade vazute si visate. Apoi o prajitura cu mere si somn. Nicio veste. Mi-e rau. Greatza. Nu imi vine sa mai cobor din patul asta mare, cald si gol. As vrea sa zbor din nou cu paturica mea prin vise. Si sa fiu din nou motanul imbracat in pompier galben. Visele din ultima vreme sunt prea de oameni mari. Ma obosesc. Nu pot sa mananc si nu vreau sa mananc. Cu cat dorm mai mult, as dormi si mai mult. Si mai mult. Ma culc. O sa treaca toate. Mai am 10 cruciulitze din panza vaporului de pe goblen. Apoi il facem celebru.
[Am schimbat totul. Am renuntat la luna plina si noaptea din antet, am renuntat la pagina albastra ca marea mea, am schimbat culorile textului.Nu are legatura neaparat cu primavara..eu sunt o indragostita de vara si de 33 de grade si apa la capatul chaise-longue-lui:)) (de parca nu puteam sa scriu shezlongului, mai mi se si impleticeste scrisu'n dejte..)]
Ma macina ganduri si nu imi vine a mai iesi din casa vreodata. Sarga avea dreptate, parca mi-a citit gandurile, la naiba cu feministele astea care au vrut drept la vot, care au vrut sa munceasca, sa aiba opinii. Asa de fericita as fi acasa, cu trei plozi pentru care sa cos, sa gatesc, sa spal. Cu care plozi sa plec pe coclauri si sa ii invat sa iubeasca finetzea ierbii proaspete, sa ii invat sa iubeasca mirosul cojilor de pepene galben. Nu stiu exact ce caut in secolul asta in care femeile au big balls..Mie imi lipseste rochia lunga la care se pune musai un fel de palarioara, imi lipseste umbrela, manusile, sapunul de casa, baia la rau..cada aia in mijlocul inceperii pentru cand afara e frig si faci baie in casa, te uzi cu un polonic mare cu apa dintr-o galeata de lemn..Asta seara mi-as dori sa fiu doamna lui Monet.. Cine ma cunoaste stie desigur ca in spatele doamnei care coase mici tablouri si are o rochie lunga si o moaca foarte serioasa si inchipuita se ascunde o nebuna, gen George Sand..dar nu chiar asa.. Adica as avea si pantaloni de calarie si as incalca puternic "cererile" vremurilor. Si da..as vrea sa fi avut niste amanti! Hihihi! Ce bine este sa ai loc de visare si sa poti sa asterni tot ce iti trece prin minte. Rectific..Nu as fi avut multi amanti, ci unul singur. Iubirea imposibila care ar aduce "neste" drama in viata aia perfecta.
Asta am facut azi, din nou virusata, rapusa de raceala, fir'ar sa fie..Dar a meritat fiecare aspirina si o sa merite si frectia pe care mi-o trage mama dupa ce terminam de copt prima serie de mucenici moldovenesti care se fac in aceasta casa pur olteneasca:))
I asked my mother what will I be will I be pretty will I be rich heres what she said to me..
Intr-o cutie veche de pantofi, invelita intr-o hartie de cadouri, stau zeci de poze. Bunica pastreaza tot. Vietile noastre toate in imagini, oameni pe care credeam ca i-am uitat ne zambesc si ne readuc zambetul pe buze. Am fotografiat poze cu vietile noastre. Am inceput cu mine, moaca cea mica. Restul de poze si povestile lor or sa apara cand o sa ma pot pune pe scris. Acum inca ma bucur de patul meu de acasa. E frumos la bunica, insa patul lui tataia Misu e asa de mic si eu is asa de lungaaaaaaa. Nimic nu se compara insa cu mica noastra casa de la bunica, cu gogosile facute la 7 dimineatza pentru mine, pofticioasa cea mai mare din neam si cea mai nemaritata:))
Nu pot sa va scriu "que sera sera whatever will be will be the futures not ours to see que sera sera what will be will be" pentru ca mama mea nu mi-a cantat asa. Pot sa va spun ca bunica a zis asa: mama, pune si tu mana pe un baiat si ia-l de barbat. Asta a fost in prima zi:)) In ultima zi bunica a zis: mama, fa ce vrei tu sa faci numa' sa fii fericita, sa nu suferi ca altele..
Sus este o papusa Blythe, de cateva ore am amortit uitandu-ma la papusile astea. Si vreau una ;)). Habar nu am daca se gasesc in Ro, oricum in America e cam 20 de dolari o bucata (nu vreau una din anii de inceput, nu vreau una de colectie, vreau una normala, cu ochii caprui sau negri). Mai jos este o fetitza fotografiata de Nina I. Andersen. Poza a castigat la photo.net la sectiunea Photo of the week in 2004 cred, eu o stiam de multa vreme..mie mi se pare ca seamana f tare cu papusha:) Am avut o duminica de vis, la Club Cortina in Corbeanca unde Diana S. a avut o seama de invitate cu ocazia martisorului. Eu am avut o seama de fetitze superbe cu care am facut un mic atelier de creatie si am pregatit felicitari pentru ziua mamei. Fetitele mele aveau intre 2 si 8 ani, erau dezghetate si foarte cuminti. Pentru ca doar trei dintre ele stiau sa scrie, celor mici le-am scris noi felicitarile. Am colorat, decupat si lipit, apoi am mancat si cand am ramas numai trei ne-am jucat baba oarba si apoi de-a v'ati ascunselea. A fost o zi plina si am ras si alergat cu fetele apoi am fost invitata la Zoo de Mi si Maya. Nici nu mai stiu de cand nu am mai fost la Zoo!! Ce frumos a fost, am avut noroc si de o zi cu soare. Ca de obicei m-am enervat vazandu-i pe mitocanii sariti peste gard pentru a hrani poneii desi scrie peste tot ca este interzis. Un tigru era extrem de trist si scotea niste sunete de ti se facea parul maciuca. De fapt, conform unui pici el zicea doar Au..Piciul il auzea perfect. Un paun infoiat tot incerca sa cucereasca o doamna rece la vibratiile lui, o lebada neagra clocea protejata de niste rogojini puse pe gard, maimutele erau plicitisite si una dintre ele (un macac?!) avea un fund urias care arata ca o tumora, am vazut si maimutza cu bijuteriile albastre, foarte simpatica..si pasarile exotice, o nebunie..si serpisorii..bleah..me don't like snakes.. Cel mai mult mi-a placut la acvariu unde erau Nemo, tac'su, Dory si francezul crevete!!! Azi e ziua Corinei Gramosteanu, zisa Cora Gramos pe care o pup si careia ii cant tare de tot Multi ani traiasca, multi ani traiasca, La multi ani!! A venit primavara..mie imi este somn..ce invalmaseala de ganduri..
La lune de papier (1/14/2008 12:00:11 AM): as vrea sa facem un fel de intaniri sa invatam impreuna ca e mai safe asa.. adica putem sa facem ca niste meditatii intre noi ;)) sorin nae (1/14/2008 12:00:22 AM): da, facem La lune de papier (1/14/2008 12:00:23 AM): asa tinem mai bine minte La lune de papier (1/14/2008 12:00:42 AM): sambata, cand nu muncim sau seara..dar noi seara suntem morti de la munca sorin nae (1/14/2008 12:00:43 AM): am vb si cu pitica de asa ceva La lune de papier (1/14/2008 12:00:52 AM): am putea sa facem cateva ore sambata si duminica sorin nae (1/14/2008 12:01:14 AM): nu neaparat, ca putem sa dormim si ne vedem la 6 dimineata si stam pana la 9 La lune de papier (1/14/2008 12:01:34 AM): dimineata la sase? hahahaha. esti nebun sorin nae (1/14/2008 12:01:50 AM): eu asa fac, vin de la serv si dorm si ma trezesc la 3 ca e liniste , invat si plec la serv La lune de papier (1/14/2008 12:01:54 AM): sambata daca facem 4 sau 5 ore e super si duminica la fel si in timpul sapt mai strangem La lune de papier (1/14/2008 12:02:06 AM): eu nu pot noapte..sunt varza La lune de papier (1/14/2008 12:02:23 AM): adica acum pot sa stau pana la 1 , 2 sorin nae (1/14/2008 12:02:25 AM): eu dorm de la 8 seara la 3 dim La lune de papier (1/14/2008 12:02:30 AM): dupa munca stau si scriu la lucrare sorin nae (1/14/2008 12:02:39 AM): 7 ore de somn sunt ok sorin nae (1/14/2008 12:02:46 AM): gresit La lune de papier (1/14/2008 12:03:26 AM): da ma..dar eu dorm la ai mei..adica in sufrageire..cum sa ma culc la 8?? La lune de papier (1/14/2008 12:03:31 AM): ca la mine e mereu agitatie sorin nae (1/14/2008 12:07:27 AM): nasol La lune de papier (1/14/2008 12:08:51 AM): da..stiu..dar nu am ce sa fac La lune de papier (1/14/2008 12:08:57 AM): si asa caut pe net legata cu tel mobil.. La lune de papier (1/14/2008 12:09:03 AM): inca nu am net la mine in sufragerie sorin nae (1/14/2008 12:14:43 AM): cum pe mobil bre La lune de papier (1/14/2008 12:14:57 AM): adica conectare cu tel mobil la laptop La lune de papier (1/14/2008 12:15:01 AM): cu un cablu sorin nae (1/14/2008 12:26:24 AM): aham.. bine hai vezi ce scrii, pa E asa de liniste..A trecut un an.M-a intrebat tata "cum ma nu l-au mai gasit niciodata pe baiatul ala?" . Uite asa tata, nu au cum sa il gaseasca. Tata nu stie nici despre insula, nici despre noi toti, cei care stim.A sunat Andi azi, eu dormeam si iar visam chestii ciudata. Sunt nemultumita de mine, nu vreau sa ma mai gandesc la nimeni care ma scoate din minti. Sunt nemultumita de nemultumirea unora, cea despre care eu cred ca exista, nu am confirmari. Si nici nu mai caut. Mi-a spus Andi ca ne vedem maine, ca a trecut un an. Un an de la ce?! In cat suntem?? Cum sa treaca un an. Am inchis telefonul si am uitat ca m-a sunat, acum am deschis computerul si mi-am adus aminte cum mi-am facut curat in mess si cum am pus oamenii frumos in grupuri, cum Sorin e acolo si nu am avut nicio secunda intentia sa ii sterg adresa. In arhiva sunt mesajele noastre, bancuri trimise in masa, sa radem toti o data. Cand am dat copy-paste la discutia de mai sus am avut senzatia ca a avut loc in ianuarie 2009, cum ma a trecut un an?! Maine dimineata o sa ma trezesc si o sa ma urc in masina. La fel cum pe 4 mai am mers la Alma si am stat cu oamenii care l-au iubit pe So, o sa ma vad si maine cu ei, pret de cateva ceasuri. Sa vorbim despre So, o sa mergem la o slujba. Stiu ca gresesc si ca nu e corect fatza de Suz si mai ales fatza de Sorin sa nu vad intalnirea noastra ca pe una comemorativa, dar..nu sunt pregatita sa simt ca Sorin nu este, nu mai este. Poate ca in mine a ramas viu sentimentul pe care il au copii cand sunt mici si nu inteleg cum e de fapt cand cineva moare, la mine nu moare nimeni..sunt constienta cum sta treaba, insa in copilaria mea din suflet, oamenii nu mai mor de multa vreme. Se transforma in idei si pleaca in povesti unde sunt fericiti. Tu poate esti un sunet..o nota muzicala..I will let go.. There is nothing to let go of. He's gone..
Din weekend asteptam sa ajung la concertul asta. Ma gandeam cum o sa ma vad din nou cu toti oamenii aceia pe care ii vezi de cateva ori pe an, habar nu ai cum ii cheama dar ii stii si ei te stiu pe tine. Oamenii pe care ii gasesti la Carturesti, in anumite ceainarii/cafenele, la concerte, in anumite cluburi. Ash! Concertul Vitas a fost asa o suPriza! Am intrat si ne-am ocupat locurile, hm..cam putini oameni, sala are cam 4000 de locuri, la Theivery a fost full, acum erau cam multe scaune goale. Ei lasa, ca desi a fost bine promovat mie mi s-au parut cam scumpe biletele..e criza..nu mai iese lumea. Ash! a doua oara. Sa zicem ca au fost 2000 de oameni, sau 2500. De toate felurile, de la doamna coafata ca pentru nunta, cu cocul facut din buclele-i roscate vopsite, pana la Pitzy cu sacoul ei roz cu maneci scurte pus peste camasutza. Apoi erau oamenii care veneau de la birou, apoi mai erau mame si tati, doamne ...si ce crezi?! Pe randul doi, fix in fata scenei erau ele, fanele. Aplaudacele care stiau toate piesele (huh?!), fetele cu flori care vroiau sa se pupe cu Vitas. Din punct de vedere vizual showul nu a fost deloc un show. O perdea cu luminitze rosii, albastre sau mov, depinde cand erai atent la ele, VITAS scris mare si cu un T simbolic asa, ma intelegi. Si partea cea mai tare! Intre piese, o vocea ca de pe alta planeta te anunta ce o sa patesti, cum muzica o sa iti intre in vene (sau era altundeva?!), cum o sa traiesti experienta extrasenzoriala, psiheldecica si parafrenica NUMAI ascultand Vitas. Bandul..4 baietei care il urmeaza pe Divas de 10 ani. Costumele..ma..cum sa va zic. Eu nu am ras niciodata la un concert. Imi pare rau, poate is afurisita, dar frate!!! 2009!!!!! Wake up! Ce era cu sclipicelul ala, cu hainutzele alea suspecte?! Baiatul cica e designer, sa nu aud bullshitul ca e vedeta, ca e artist si e excentric! Arata ca un cantaret gay de prin 1980. Si muzica lui, sa ma ierte Dumnezeu, dar toata sala venise pentru trilurile alea si ...atat. Nu am gasit un stil anume de muzica in toate acele piese, ba e disco, ba e ceva cu iz sud american, ba e rock?! WTF? Limba rusa mie imi place si muzica din Rusia, dar MUZICA! Nu stiu ce am trait aseara. Ah! Am cantat toate refrenurile! Sper ca in afara de Robert si Madalina m-au mai auzit si altii, caci da, desi nu par, eu CANT. Exact ca Vitas. Si nu, nu sunt un fenomen mondial caci vocea mea nu se subtiaza si nici nu am atatea octave. Dar cred ca am condescendenta..Unde e fenomenul mondial mancatias?! (fara cratime).
Atat as fi vrut eu sa vad/aud. Sa zicem ca am vazut/auzit ceva pret de 3 minute, nu stiu ce..
Am cetit la Cabral despre Vitas si Traistariu. Am citit si postul si comentariile. Si la un moment dat cineva zicea ca da..al nostru e cum e, dar Vitas e mai bun si pana una alta Vitas nu a cantat "la mare, la soare, fetitele sunt goale" - aici era ceva cu stelutze.. Well..Vitas nu a cantat nimic care sa ma dea pe spate. Puteam sa vad pe youtube piesa care imi da fiori pe spinare. Credeam ca Vitas canta si neste jazz, pop.. Ceva. M-am simtit ca pe vremea cand aveam 5 ani si eram pe faleza, la mare, cu ai mei. La un local specific marii copilariei mele! Sper ca la anu', in urma succestului imens de anul acesta, Vitas sa revina in Romania. Si biletele sa fie 10 milioane! Cica la buda la Cafeneaua actorilor era o fata care venise si ea tot de la concert si care era data pe spate. Hm..sigur era de pe randul 2! Am uitat sa va povestesc insa cum ne-a tinut Maestrul Zamfir cu rasuflarea taiata. Dupa ce a interpretat Ave Maria de s-a zburlit parul de romanca de pe mainile noastre, a venit asta micu'rusu' si a cantat cu gura (gatul) Ave Maria. Eu personal nu stiu daca iubesc mai mult pe lume o piesa..Apoi ce crezi! Vitas invita ianpoi pe scena Maestrul. Si incepe Zamfir si canta. Si canta. Si canta. Si canta. Si...canta..Si la un moment dat nu mai canta, ci se juca asa cu sunetele si cu naiul. Si ma uitam la o sala de oameni muti, pe fetzele lor se stersese orice urma de mandrie pe care o avusesera cand Maestrul cantase Ave Maria si ne lasase pe toti cu gura cascata..Acum pe fetzele lor se citeau alte ganduri, de la "mi-e foame", "oare e penibil daca ma ridic acum si plec", "hai frate sa aplaude unul ca poate termina", "nu, nu aplauda ca o sa creada ca ne place!", "cate sute de lei am dat pe bilet si mai ales de ce". Cam asa a fost la Vitas. Am obosit scriind. Precis au fost oameni dati pe spate, foarte frumos. Dar cum ziceam candva - AICI e parerea mea, blogul meu, drept urmare, iote: Vitas din punctul meu de vedere putea si mai bine. Mai 2009 ca sa zic asa.
Enjoy Ave Maria, Shubert:
La Cafeneaua actorilor am cantat pana pe la 1 jumate. Prima mea experienta la Karaoke a fost fun, fun, fun. Erau acolo niste voci care..ne-au cam lasat masca. Un tip care a cantat cam 3 piese, o tipa cu ochelari cu o super voce si..Amir. Ei bine, eu nu ma uit la tv decat la anumite chestii, nu m-am uitat la Megastar, etc. Caci nu am avut timp. Eram fuarteeeeee ocupata. Acest baiat are o voce..Nu stiu ce bani va face el in Romania cu vocea aia, dar intr-o lume normala ar trebui sa faca..Mi-ar fi placut sa cante un Buble..El a cantat Elton John, dar nu-i nimic, mai mergem la Karaoke. Despre Adventurierii cantaciosi, n-am cuvinte! Ne-a dat lectii Varu' Mare, care e un domn s'un print si care le are si pe voce. A fost indrumat catre Mamaia sau Cerbul de Aur, sa urce firma pan' la cer. Varu' care se ocupa a fost la mare inaltime, suit pe un scaun, a cantat si dansat frumos cu Aliciu-sotia si cu mine-surora; noi am ramas ultimii si am cantat cat ne-au tinut bojocii. In rest, timide fetele si mult fum acolo:)) (Ce o sa ma jumuleasca Ioanitele, Daniela si Didi, hihihi). Alin s-a bucurat de noi si de Silva neagra, noi ne-am bucurat ca ne-am vazut. Si da, mi-a placut la Karaoke, n'as canta singura la microfon decat bine ametita, stiu asta, insa mi-a placut atmosfera, oamenii care miercuri noaptea petreceau si nimeni nu avea varsta, statut social, nimic..Toti am avut muzica:)
Mamma mia, here I go again My my, how can I resist you? Mamma mia, does it show again? My my, just how much Ive missed you Yes, Ive been brokenhearted Blue since the day we parted Why, why did I ever let you go? Mamma mia, now I really know, My my, I could never let you go.
Life is good. Eu sunt fara voce, in pat. S-a intors raceala:) Deja ne-am impacat cu ea. Si ea cu noi.
Acum cateva zile m-am infuriat cand B mi-a zis ca ma paste grafomania. Asa sunt eu, sensibila. Pe de alta parte si Dzz mi-a comentat postul cu citatele si parca ii vad mutritza razand ca un sorec in timp ce scria.. Nu mai scriu chestii pentru ca nu imi mai pasa de nimic. Poate ca are legatura cu raceala care nu se mai termina de luni de zile. Sunt racita pentru ca am timp sa stau racita, indiferent cate pastile bag in mine, duc o boala pe picioare. Stiu, nu sunt tampita. Stiu tot ce mi se intampla chiar daca uneori fac pe proasta si tac si inghit parerile unor "avizati" care stiu ei mai bine. Nu ma duc la doctor pentru ca guess what?! nu am job, nu am asigurare medicala si nu imi pasa ce o sa imi spuna un medic ca am. Nu am decat o raceala si sunt sictirita destul de nasol de tot ce e in jur. Ah! Nu e nimic in jur, ca sa fie clar. Sunt doar eu. In vid. Cateva zile am ascultat si incercat sa inteleg cuvinte spuse de un om care parea destul de inteligent. Am rumegat teoriile lui, m-am prefacut chiar interesata. Rahat pansat. Oamenii isi pierd vremea incercand sa se cunoasca, participand la tot felul de seminarii si cursuri suspecte, iti sta mintea in loc cand vezi ce fac unii. Partea enervanta este incercarea de indoctrinare a oilor din jur. Vai ce ma enerveaza. Si eu, ca o proasta casc gura si ma simt si mai inculta in cap cand ala (sau aia) debiteaza ineptii si eu nu stiu despre ce e vorba..caci eu nu am facut la scoala si nici nu m-a interesat prea tare sa invat singura chestiile "alea". Am descoperit ca sunt un personaj neplacut. Obositor. Nu ca nu as fi auzit asta despre mine destul de des in ultimele luni. Povestesc over and over aceleasi chestii amuzante, altor oameni. Si ei rad. Cred ca mai rad si de complezenta..unii. Aia care stiu ca e bine sa razi la glumele cuiva.
Nu imi mai place de mine, nu imi mai plac oamenii. Sa fie de la boala asta care nu e definita, nu e nici o gripa, e asa un fel de o raceala...dar ma simt bine, adica pot sa merg, dar nu prea pot sa respir si obosesc repede, mai e si o nevralgie intercostala..Si peste toate sunt atat de nervoasa! Oamenii bolnavi sunt rai! Nu am chef sa vorbesc cu nimeni. Nu vreau sa vorbesc decat cu cine vreau eu, cand vreau eu. Simt ca ".... se adunase prea multa Mihaela peste tot. Ai tu un har aparte de a o imparti peste tot." Sunt satula. Imi vine sa vomit, asa de satula sunt. Sa vina primavara, sa vina vara, sa se schimbe ceva la naiba.
Prin peretii din placi de beton razbat sunete..O data la cateva minute un vecin bolnav stranuta. Zici ca isi da ultima suflare. Stranuta de cate 10, 20 de ori, de fiecare data cu icnet si parca cu o durere. Uneori imi vine sa las muzica sa urle ca sa nu il mai aud, sa nu ma mai aud pe mine gandind..Daca asa se aude un stranut, oare cum se auzeau certurile noastre? Sau rasetele isterice, povestile noastre pline de porcarii, bancurile?! Totul trece prin perete. Mie nu imi pasa.
Inca trag nasul dupa mine, cu o falsa funie impletita din zeci de servetele. Nu am febra, tusesc rar, frate dar nasul ma scoate din minti. Nu m-am trezit sa vaz show-ul, vad de cateva ore chestii pe youtube si mai clatesc ochiul cu poze si doamne frumos imbracate.
Me very happy! Uite-i ma pe picii astia indieni ce disperati sunt si cum turuie:))
Buna alegere Hugh Jackman sa prezinte ceremonia de anul asta..
