Copill o stie pe Lucia, care o stie pe Anda, pe care Lucia o stiu si eu de la Mirela, cu care Lucia eu si Copill si Mirela am facut ultimele 2 revelioane - 2005-2006 si 2006-2007. Anda ma stie pe mine si de la mine pe ele si cu ele pe Lucia pe care o stiu si eu.
Lys o stie pe Miki, care il stie si pe Kristi, care si el o stie pe Lys si pe Euu. Miki despre care eu i-am spus lui Lys ca o stiu si Kristi pe care il stiu, nestiindu-l dar citindu-l. Care Kristi se stie cu Mitzy, pe care eu il stiu de la ..cineva pe care l-am iubit.
Am obosit si inca nu am facut TOATE legaturile!
joi, 24 aprilie 2008
Invitatie
Invit pe aceasta cale, la mine aci - in ograda, pe numita Miki si numitul Kristi - intru conversatie si punere de acord vis-a-vis de identitatile dumnealor, care este:))
Nu de alta dar riscam un conflict cu zisa Lys!
Nu de alta dar riscam un conflict cu zisa Lys!
De Paste
Ani de zile la rand Pastele a fost sarbatoarea mea de suflet. Faceam baclavale cu nuca multa, frigarui, ehe..ce vremuri. De cativa ani nu simt sarbatorile, nici Pastele si nici Craciunul. Adica nu le mai simt "corect".
Cel mai frumos de Paste/Craciun ramane petrecerea Vasiloizilor - gateste Daneza numai minuni. In ultimii doi ani Invierea a fost ca la carte. Cu mers la biserica si balosit in fata mesei pline, cu asteptarea orei 12 ca sa luam lumina si apoi sa ne asezam la masa si sa ne ghiftuim ca niste purcei.
Anul asta plec departe. Acum cateva luni am mers pentru prima oara in Moldova, la Piatra Neamt. De Paste plec la Baia-Mare. E primul meu drum in Maramures! Am emotii ca atunci cand am iesit prima oara din tara!
Desi am zis ca nu mai plec de acasa niciodata de sarbatori, plecare asta o sa fie ca si cum as merge "acasa".
Cred ca sarbatorile isi pierd cumva din insemnatate din cauza noastra, a oamenilor care uita cat este de important. Sunt atat de stresati de joburi si sictiriti din cauza muncii incat am uitat sa ne bucuram de lucruri. Ani de zile am primit prime de Paste si abia asteptam ziua respectiva ca sa mergem sa cumparam cele necesare pentru masa de Duminica. Intre timp s-au schimbat sefii si locurile de munca si s-au cam dus pe apa sambetei si primele si bucuriile de altadata.
Citeam ca in firmele mari, cu pretentii s-au dat mailuri cu instintari vis-a-vis de primele de Paste. La noi sunt 4 angajati mari si tari:)) Whatever, noi sa fim sanatosi ca or veni si vremuri mai bune. Prin 1997 sau 1998 lucram la o firma romano-turca. Desi ei nu aveam Paste (sefii), fiecare angajat - eram cam 15 cred, a primit cate un carton de oua, jumatate de miel si bani. Cu ce drag ne duceam la munca..Ce vremuri..
La Alma aveam doi Pasti:)) Unul Catolic - mama Radu ne trimitea numai bunatati in fiecare an, cozonac de casa si minuni..si unul Ortodox - fiecare aducea de acasa oua, vin, cozonac..
Oare si noi ne-am schimbat odata cu vremurile? Caci mie imi e dor de Pastele ala..de demult.
Cel mai frumos de Paste/Craciun ramane petrecerea Vasiloizilor - gateste Daneza numai minuni. In ultimii doi ani Invierea a fost ca la carte. Cu mers la biserica si balosit in fata mesei pline, cu asteptarea orei 12 ca sa luam lumina si apoi sa ne asezam la masa si sa ne ghiftuim ca niste purcei.
Anul asta plec departe. Acum cateva luni am mers pentru prima oara in Moldova, la Piatra Neamt. De Paste plec la Baia-Mare. E primul meu drum in Maramures! Am emotii ca atunci cand am iesit prima oara din tara!
Desi am zis ca nu mai plec de acasa niciodata de sarbatori, plecare asta o sa fie ca si cum as merge "acasa".
Cred ca sarbatorile isi pierd cumva din insemnatate din cauza noastra, a oamenilor care uita cat este de important. Sunt atat de stresati de joburi si sictiriti din cauza muncii incat am uitat sa ne bucuram de lucruri. Ani de zile am primit prime de Paste si abia asteptam ziua respectiva ca sa mergem sa cumparam cele necesare pentru masa de Duminica. Intre timp s-au schimbat sefii si locurile de munca si s-au cam dus pe apa sambetei si primele si bucuriile de altadata.
Citeam ca in firmele mari, cu pretentii s-au dat mailuri cu instintari vis-a-vis de primele de Paste. La noi sunt 4 angajati mari si tari:)) Whatever, noi sa fim sanatosi ca or veni si vremuri mai bune. Prin 1997 sau 1998 lucram la o firma romano-turca. Desi ei nu aveam Paste (sefii), fiecare angajat - eram cam 15 cred, a primit cate un carton de oua, jumatate de miel si bani. Cu ce drag ne duceam la munca..Ce vremuri..
La Alma aveam doi Pasti:)) Unul Catolic - mama Radu ne trimitea numai bunatati in fiecare an, cozonac de casa si minuni..si unul Ortodox - fiecare aducea de acasa oua, vin, cozonac..
Oare si noi ne-am schimbat odata cu vremurile? Caci mie imi e dor de Pastele ala..de demult.
miercuri, 23 aprilie 2008
Not ZEN
Am racit, din nou. Uneori ma gandesc ca bolile mele au legatura cu starea sufleteasca mai degraba. Probabil pentru ca sunt om, mai am si zile rele:))
Ieri am "vazut" frumos.
Si cineva m-a vazut frumos. Cam asa..
Ieri am "vazut" frumos.
Si cineva m-a vazut frumos. Cam asa..
marți, 22 aprilie 2008
La padure
Am petrecut o zi minunata, in padure. Aer curat, Llosa, muzica, 3
copii superbi. Spume felurite, atmosfera specifica. Maine pozele.
copii superbi. Spume felurite, atmosfera specifica. Maine pozele.
luni, 21 aprilie 2008
Divele
Desi am o zi mizerabila, nu am putut sa nu imi fac o bucurie, asezand printre posturi o fotografie cu margaretele din viata mea. La multi ani florilor:)
The greatest weekend
Vineri - party Elsa, alb-negru.
Sambata - sushi time for Andra's birthday. Party all night.
Duminica - Grandma’s Backyard dimineata, pranz la Caru cu bere, muzici acasa..
si party seara la Vioara.
duminică, 20 aprilie 2008
sâmbătă, 19 aprilie 2008
Seara minunata
Am ajuns acasa dupa o seara excelenta, alaturi de niste oameni
speciali. Petrecerea Elsei a adus aproape, intr'un decor de film,
oameni frumosi..Oameni.Nu doar bloggeri. Elsa este exact asa cum mi'am
imaginat, este UN ZAMBET. Zaza ..doamna, imi esti atat de draga!
Despre Scolastic - as fi vrut sa povestim mai mult, dar mai sunt
ceainarii de colindat. Pana tarziu in noapte am povestit cu Gyrovague.
Sunt cu un zambet larg pe fatza, e si de la dragul de Jack dar este de
fapt datorat unei seri speciala. Intr'o curte cu magnolie, cais, mar,
ciresi (2) si !!! Smochini!! Da, toate in Bucuresti. Dar intr'un alt
oras. Unul plin cu caluti! Multumesc Elsa. Noapte buna. (Dona trebuia
sa zbori putin pan' la party! )
speciali. Petrecerea Elsei a adus aproape, intr'un decor de film,
oameni frumosi..Oameni.Nu doar bloggeri. Elsa este exact asa cum mi'am
imaginat, este UN ZAMBET. Zaza ..doamna, imi esti atat de draga!
Despre Scolastic - as fi vrut sa povestim mai mult, dar mai sunt
ceainarii de colindat. Pana tarziu in noapte am povestit cu Gyrovague.
Sunt cu un zambet larg pe fatza, e si de la dragul de Jack dar este de
fapt datorat unei seri speciala. Intr'o curte cu magnolie, cais, mar,
ciresi (2) si !!! Smochini!! Da, toate in Bucuresti. Dar intr'un alt
oras. Unul plin cu caluti! Multumesc Elsa. Noapte buna. (Dona trebuia
sa zbori putin pan' la party! )
vineri, 18 aprilie 2008
De la dragoste la..ce?
In scurta mea viata am reusit sa iubesc niste oameni. Cumva, datorita iubirii mele cred (cata modestie) oamenii de langa mine au fost frumosi, inteligenti, prezentabili, buni. Calitatile lor au fost observate nu doar de mine, ci se de cei din jur. Sunt zeci de poze care stau marturie..La fiecare poza am auzit acelasi lucru: ce bine va statea impreuna, ce mult semanati - eu pe rand blonda, bruneta, cu parul lung sau scurt. Ei bruneti, blonzi, sateni. Semanam. Dragostea face oamenii sa fie altfel. Frumosi. Mai buni.
Dupa fiecare relatie am incercat sa pastrez legatura cu oamenii pe care i-am iubit si care m-au iubit. Cu unii a mers. Altii au putut sa ma urasca intr-un timp scurt. Concluzie: de la dragoste la ura e un pas. Unii m-au iertat si au dorit sa imi fie prieteni. Au ramas frumosi:) Altii au ales sa fim "ceva", nu dusmani, caci este un cuvant cam dur. Putini sunt indiferenti. Multi si-au refacut vietile si m-au primit in noile lor existente cu bratele deschise - am fost o picatura din sufletul lor si au ales sa raman acolo - poate pentur a imparti cu ei bucuriile si tristetile noilor lor vieti alaturi de femei minunate. Caci unii din ei au sotii minunate ( o parte m-au judecat gresit si apoi au inteles ca in dragoste si in razboi regulile sunt altele sau nu sunt).
"Indiferentii" si-au dus viata pe carari indepartate de drumurile mele. Si au si ei sotii minunate si copii frumosi.
Insa cel mai mare soc il am vis-a-vis de barbatii care au ales sa fie altceva - nu dusmani, ci ..ceva. Greu de definit. In empatia mea destul de "dezvoltata", am reusit sa simt din partea lor un amalgam de sentimente: de la ura, dispret, regrete..pana la mila. Mila apare cand eu sunt extrem de trista si cand el/ei isi dau seama ca au gresit undeva. Poate au pierdut un tren cu care ar fi calatorit intr-o altfel de viata cu mine. Ura apare cand eu sunt rea si ei nu stiu daca sa se bucure sau sa le para rau ca m-au pierdut. Totul se raporteaza la mine, caci are legatura cu mine..nu cu ei, nu cu sotia, nu cu restul amantelor, restul aventurilor.
Nu stiu daca este de fapt chiar URA. Caci ce ramane dupa dragoste nu stiu cum sa definesc. O razvratire a unui suflet? Un "de ce" nu eu, ci altul care nu este mai "bun".
Nu stiu sa urasc un om pe care l-am iubit. Stiu insa sa scot ce este mai rau din el.. Stiu sa arunc mereu cuvinte grele si sa reprosez greseli constatate in luni de zile, defecte pe care nu le vedeam orbita de o iubire care parea ca va durea o vesnicie.
Apoi apare din nou comunicarea, un fel anume de comunicare... Un mesaj in care aud a mia oara cat de fericiti puteam sa fim impreuna. Cum unul ca el nu va mai fi. Satisfactia constatarii ca este unic. Nimic nu este nou. Eu stiu ca fiecare barbat pe care l-am iubit este unic si ca nu is doi la fel.
Nu stiu ce ramane dupa o dragoste. Prietenia ramane numai intre doi oameni care s-au iubit si care au invatat ceva dupa o relatie.
Eu stiu ca exista prietenie intre un barbat si o femeie. Acum aflu ca anumite prietenii au o punte de legatura care nu este neaparat dragostea..ci un fel de ura. Si asta nu este chiar o prietenie..Este acel "ceva".
Ce ramane dupa o dragoste?
Dupa fiecare relatie am incercat sa pastrez legatura cu oamenii pe care i-am iubit si care m-au iubit. Cu unii a mers. Altii au putut sa ma urasca intr-un timp scurt. Concluzie: de la dragoste la ura e un pas. Unii m-au iertat si au dorit sa imi fie prieteni. Au ramas frumosi:) Altii au ales sa fim "ceva", nu dusmani, caci este un cuvant cam dur. Putini sunt indiferenti. Multi si-au refacut vietile si m-au primit in noile lor existente cu bratele deschise - am fost o picatura din sufletul lor si au ales sa raman acolo - poate pentur a imparti cu ei bucuriile si tristetile noilor lor vieti alaturi de femei minunate. Caci unii din ei au sotii minunate ( o parte m-au judecat gresit si apoi au inteles ca in dragoste si in razboi regulile sunt altele sau nu sunt).
"Indiferentii" si-au dus viata pe carari indepartate de drumurile mele. Si au si ei sotii minunate si copii frumosi.
Insa cel mai mare soc il am vis-a-vis de barbatii care au ales sa fie altceva - nu dusmani, ci ..ceva. Greu de definit. In empatia mea destul de "dezvoltata", am reusit sa simt din partea lor un amalgam de sentimente: de la ura, dispret, regrete..pana la mila. Mila apare cand eu sunt extrem de trista si cand el/ei isi dau seama ca au gresit undeva. Poate au pierdut un tren cu care ar fi calatorit intr-o altfel de viata cu mine. Ura apare cand eu sunt rea si ei nu stiu daca sa se bucure sau sa le para rau ca m-au pierdut. Totul se raporteaza la mine, caci are legatura cu mine..nu cu ei, nu cu sotia, nu cu restul amantelor, restul aventurilor.
Nu stiu daca este de fapt chiar URA. Caci ce ramane dupa dragoste nu stiu cum sa definesc. O razvratire a unui suflet? Un "de ce" nu eu, ci altul care nu este mai "bun".
Nu stiu sa urasc un om pe care l-am iubit. Stiu insa sa scot ce este mai rau din el.. Stiu sa arunc mereu cuvinte grele si sa reprosez greseli constatate in luni de zile, defecte pe care nu le vedeam orbita de o iubire care parea ca va durea o vesnicie.
Apoi apare din nou comunicarea, un fel anume de comunicare... Un mesaj in care aud a mia oara cat de fericiti puteam sa fim impreuna. Cum unul ca el nu va mai fi. Satisfactia constatarii ca este unic. Nimic nu este nou. Eu stiu ca fiecare barbat pe care l-am iubit este unic si ca nu is doi la fel.
Nu stiu ce ramane dupa o dragoste. Prietenia ramane numai intre doi oameni care s-au iubit si care au invatat ceva dupa o relatie.
Eu stiu ca exista prietenie intre un barbat si o femeie. Acum aflu ca anumite prietenii au o punte de legatura care nu este neaparat dragostea..ci un fel de ura. Si asta nu este chiar o prietenie..Este acel "ceva".
Ce ramane dupa o dragoste?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)