The one I loved..

Live at Ahoy in Rotterdam, the Netherlands.

Tour of the Universe, 30 November 2009.

from a nice person:) Stingoo >:D<

Eroina interbelica

In orele de asteptare intru recoltarea sangelui meu gluconizat, m-am imprietenit si mai bine cu Jeni Acterian, cea de 17 ani. Am implinit 18 cu ea, caci ceasurile s-au tot derulat. La un moment dar am crezut ca o sa lesin pe scaunul ala cu tomul in brate, pierduta in gradina de vara a lui Jeni, sub caisii pe care doar pomenindu-i imi facea sa ploua in gura.
Spre seara m-am intors catre inceputul de secol si m-am bucurat primindu-mi cadoul - cateva fotografii din revista Luceafarul, de la 1905. O sa povestesc si despre asta, acum am fost doar atatata strasnic de un domn care stie cat de mari sunt lucrurile mici pentru mine.
Dar sa revin la Jeni. Fata asta tanjea dupa o iubire, atat. Citea extrem de mult si variat, o parte dintre lecturile ei nu imi suna nicicum, sunt desiguri si scriitori celebrii enumerati, nu pot sa spun cum mi s-a luminat fatza cand Jeni a primit carte de la Eliade, cu dedicatiune scrisa de mana lui M. Si in timp ce ea povestea, mi-am dat seama ca o parte dintre aceste carti, nume insirate cu explicatii in josul paginii (apropos, ce bizar, explicatiile sunt in franceza, parca cineva a dat asa copy-paste) imi sunt familiare. Eugen Lovinescu "Mite" de exemplu..o carte mica, copertile roshii. Si mi-am cautat in minte si acum ma ridic si ma uit pentru ca altfel nu voi dormi toata noaptea!
Iata-o. Eugen Lovinescu "Mite", editura Adevarul, editia II. 10.000 lei vechi, una dintre multele mele achizitii de la anticariatul dela metroul Universitate. Si langa ea, dragele mele carti vechi, o parte necitite inca, cumparate dintr-un salar de mizerie, alese dupa miros si rasfoite pret de cateva minute. Cred ca m-am folosit mereu de carti pentru a ma intoarce in timp.

Francois Coppee cu o "Poveste trista" din colectia Biblioteca pentru toti, anul 1930. Si la finalul cartii o pagina de "advertising" - "Volumasul, care desi dublu se vinde numai cu 8 lei si se gaseste la toate librariile, vine ca un omagiu acestei glorii a literaturii franceze si se cade sa nu lipseasca din manele nimanui" - reclama pentru "Moartea inamorata"a lui Theophile Gautier.

A. Vlahuta cu "Iubire" - volumul de poezii scrise intre 1888-1895, tot Biblioteca pentru toti.

Prima lectie

Taci ca doarme papusa!
MIMI
(si nota mea - Mimi e Margareta, fica-sa)

În colţişorul ei, stăpână
Pe-un vraf de jucării stricate,
Din cărţi de joc, din hârtioare
Ea-şi face parcuri şi palate;

Vorbeşte, râde cu păpuşa...
Ce fericite-s amândouă
Că s-a putut, din vechi nimicuri,
Zidi o-mpărăţie nouă!

Păpuşa n-are nas, e cheală,
Ş-un braţ din umăr îi lipseşte,
Dar Mimi-o vede tot frumoasă:
Căci ea e mamă, ş-o iubeşte.

Stau şi mă uit, cu câtă grijă
A rezemat-o de-o cutie,
Şi-i duce bunătăţi la gură
Cu linguriţa, ş-o îmbie:

Aşa, papă frumos, fii gigea,
Papă cu mama, să creşti mare...
Apoi o şterge, o sărută
Şi-i pregăteşte de culcare:

Într-un pantof i-aşterne cârpe,
Îi face loc ş-o cuibăreşte:
Închide ochii şi fă nani.
Păpuşii nu-i e somn... scânceşte...

E răsfăţată, vrea să-i cânte,
Şi basme de-ale ei să-i spună...
O, e un chin pân s-o adoarmă.
Noroc că-i Mimi mamă bună!

Să nu te-ncerci s-o iai în braţe,
Ori s-o săruţi, că nu se lasă;
Ce-i ea, copil? Nu-şi vede capul
De supărări, de griji, de casă...

Mă umflă râsul... ce drăguţă-i
În demnitatea ei de mamă!
Şi cuget la o viclenie:
Te fac eu să mă bagi în samă!...

Pe-ascuns, din buzunarul hainei
Mă fac că scot o păsărică,
Şi-ncep să-nşir ce pene are,
Cât de frumoasă e şi mică...

Ce bine-mi pare că nu-i nime
Să vadă ce am eu aici!...
Dar cine-o fi? Aud prin casă
Un tropot de picioare mici.

Mă-ntorc. Cu ochii mari şi limpezi
Mă farmecă, linguşitoarea!
Ce cauţi, mamă de păpuşă,
Fudula mea de-adineoarea?

Se uită după păsărică,
Şi i se pare c-o şi vede;
Degeaba-i spun c-am amăgit-o,
C-am vrut să râd de ea... nu crede.

Cerşind, mânuţele-şi întinde
Şi de genunchii mei s-agaţă...
De-ai şti tu păsărica asta
Ce adevăruri te învaţă!

Nu aveam cum sa nu impart asta cu voi:)) Urmeaza o carte de capatai "Ce trebuie sa stim despre bolile molipsitoare" care desigur concureaza cu o carte celebra pe care inca nu am pus mana, dar despre existenta careia am aflat si am incercat si o timida documentare internauta..celebra carte a doctorului Ygrec:)) sursa..tot Sibiu daca nu ma insel, incerc sa ma prind de unde am cartea..
Urmeaza Chateaubriand. Opere. Fara an.
Din 1925 - HP Bengescu cu "Romanta provinciala". Apoi 1935 - Le Rire, essai sur la signification du comique par Henri Bergson. De la 1897 Studii critice a lui Dobrogeanu-Gherea, volumul III.
"Plecat fara adresa" a lui Cezar Petrescu, scris la 1930 - am citit jumatatea apoi probabil ca am renuntat la mersul cu metroul si am uitat de bietul roman..Cred ca asta se petrecea prin anul 2002?!
Am mai gasit un Vasile Pop, o culegere de nuvele "Mai tare ca iubirea" de pe la 1930, cetita de C.C Tulescu la 16.V.1933 si de S. Lenuta la 3.XII.1931. De mine inca nu din pacate..

Cele doua comori ale mele sunt insa o carte in doua variante. Knut Hamsun. Foamea in limba romana si varianta in limba franceza, ambele cu prefata de Octave Mirabeau. Cea in limba franceza e din 1926. Superba carte..Si Jeni citise un Hamsun dar nu stiu ce..Am nevoie de o casa cu gradina si banca, sa stea copila intr-o copaie si sa doarma la umbra si eu sa citesc. Si sa fie 1930.

O fata greu de multumit scria..

"Iata ce inseamna sa ai de-a face cu prostii: trebuie sa le suporti, mai mult, sa le inghiti prostiile."

"De ce oi fi venit aici? Ma-ntreb. Eram singura, linistita. Puteam sa fac tot ce-mi trecea prin cap, si totusi am venit aici. Nu e stupid?"

"Am ajuns. Aici e oribil. Pur si simplu oribil. Poate pentru ca ma asteptam la altceva...M-a apucat un plictis incomensurabil."

"E o schimbare. Catva timp am incetat de a ma plicitsi. Sunt atat de lucida ca ma-nspaimant. Mi se pare cu claritate (acum, cel putin) ca viata mea va fi o lunga, lunga plictiseala, intrerupta doar din timp in timp de cate un moment, scurt moment de bucurie sau huzur. Adevarul gol-golut, tristul adevar. E bizar ca tocmai in acest moment si cand am ajuns la aceasta deprimanta concluzie izbucnesc in ras. Rad de una singura. Ca o nebuna. E ceva in neregula aici. Redevin serioasa si conchid sententios-filozofic: rasul meu n-a fost decat un moment neinsemnat in care am uitat de plictiseala"

si scriitura meu favorita de pana acum:

"Sunt nervoasa si par rea. In fond sunt foarte buna. Daca nu eram atat de buna n-as suferi pentru atatea lucruri care nu ma privesc in niciun fel. "Buna" nu e cuvantul propriu. Eu nu sunt buna, sunt sensibila. Sensibila si fina: ar trebui un cuvant nou care sa le includa pe amandoua. Scene ca aceasta la care a trebuit sa asist ma fac sa sufar, imi sfasie inima. Si totusi am suras, facand pe indiferenta. Dar cat efort ca sa-mi retin lacrimile! Acum pot sa plang in voie. Lacrimi ca acestea sunt adevarata suferinta."

Intr-o cutie din debara sunt asezate jurnalele adolescentei mele. Ani de ganduri si drame tineresti, perioade influentate de scriitorii cu care ma hraneam in anii aceia. Am jurnal din clasa a 8 a cred. Pastrez scrisori si amintiri ale unor oameni al caror chip nici nu mi-l mai aduc aminte..insa fiecare om din trecutul meu are un corespondent intr-o vedeta, paradoxal..
Uite, de exemplu Luci de la 12 F - un tip pe care il placeam in clasa a noua de liceu, imi parea ca semana izbitor cu Roch Voisine, un cantaret frantuz din anii '90 - un bunes pe vremea aia.


Gandurile de mai sus, desi ar putea sa fie ale mele foarte bine, apartin unei tinere care avea 17 ani in 1933. Nici nu stiu daca sa plang sau sa rad. Am fost ani de zile convinsa ca m-am nascut intr-o epoca gresita, dar mereu m-am alinat cu gandul ca nu sunt singura care nu isi gaseste calea:)
Apoi am descoperit fascinatia pentru dantela si portelanuri, argintarie, dichis. Poate in fapt am fost slujnica la un conac si de asta gasesc atingerea unor obiecte familiare, mai stii ce chivutza am trait in alta viata?! Totusi sper ca daca am fost chivutza intr-o existenta, intr-o alta am fost doamna casei si curatam argintaria doar de drag, nu ca o indatorire saptamanala/zilnica.

Orice rezolutie as fi avut pentru 2010 sincera sa fiu nu imi doresc decat un copil sanatos si fericit, pace pe pamant si sa ma indragostesc..Poate copilul va schimba totul si niciodata fluturii din stomac nu vor mai avea aceiasi intensitate ca la ultimele iubiri, cine stie..Om vedea in ani de zile, analizand jurnalele virtuale care ma tin departe de caiete vechi, de la bunicul, cu pagini galbene dar goale..

Se duse si Lhasa in ceruri..

In Montreal, Canada: Sunday January 3rd, 2010
The singer Lhasa de Sela passed away in her Montreal home on the night of January 1st 2010, just before midnight. She succumbed to breast cancer after a twenty-one month long struggle, which she faced with courage and determination.
Throughout this difficult period, she continued to touch the lives of those around her with her characteristic grace, beauty and humor.
Lhasa de Sela was born on September 27, 1972, in Big Indian, New York.

It has snowed more than 40 hours in Montreal since Lhasa's departure.








(pe Lhasa am descoperit-o in anii de Alma, cu Andi, Dona, cu Ion si Irina, Luminitza. La concertul ei m-am bucurat sa revad aceleasi fetze iubite - cunoscuti sua nu - oamenii cu care te vezi DOAR la anumite concerte, in anumite librarii, la niste lansari..Vremea aia pare asa de demult trecuta)

7 luni cu Kate

Azi Kate a implinit 7 luni de cand locuieste in burtica. Tot azi mi-au fost desemnate nasele, nascute pentru asta pare-se. Dupa ce am suferit de cate ori ma intreba cineva cine e nasul copilului si m-am tot framantat pentru ca nu stiam cum e treaba asta cu nasitul - nu e ca si cum sunt vre'o maritata si nasii popilului vin la pachet cu nasii de cununie..
Mi se pare destul de ciudat sa cer eu cuiva in an de criza sa imi naseasca copilul..desi nu stiu exact care e treaba cu nasii..stiu ca eu pe nasii mei ii iubesc si ii respect, ca am fost merue tratata regeste la nasa, ca e sora lui tati - deci e oricum in familie:) In rest stiu ca nasii sunt parintii spirituali ai copilului..ca sunt niste sarbatori in an la care te duci cu un cadou frumos de tot la nasi..ca nasii sunt foarte draguti si il adora pe copil..si cam atat:)
Habar nu am alte chestii babesti..Asa cum fac un copil aproape singura, in nebunia mea mi-as face toata treaba nasilor, ca nu cumva sa se deranjeze cineva sau sa simta ca are vre'o obligatie. Ceea ce ma face pare-se foarte proasta:)
Asa ca azi am primit razand o oferta de nerefuzat. Doua nase si o a treia pe hold, abia acum i-am dat mail sa o anunt in ce cumetrie intra in 2010. In timpul asta Kate imi misca intr-un mod ciudat burtica si nu stiu daca e de bine sau de rau...dar ma face sa rad:)

De maine merg la birou, sa speram ca voi rezista cu bine..macar 6 ore pe zi:)) Daca nu rezist..apoi asa de des o sa scriu pe blog - ca pe vremuri! De acasa, om vedea cum trecem peste toate, ca doar mai avem putin si o sa fie bine:)

Kimmidoll si a mea Azumi

"Hi, my name is Azumi!
My spirit is gentle and compassionate. Every single act of kindness reflects my spirit.
You preserve my spirit by always reaching out with a gentle hand. Let compassion and kindness guide your actions and you will discover the meaning of love."

Desi Kate a primit-o pe Azumi, cred ca e o papusha pentru mine, hihihi!

2010

Cu Gia in brate, imbracata in pantaloni moi de catifea, m-am asezat langa calorifer si i-am povestit piticei care imi dormea in brate cum e treaba cu artificiile si nebunia de An Nou. Am baut sampanie si am mancat bunatati, nu am iesit din casa pentru ca raceala care ma incearca de niste zile vroia sa-mi faca figura de Anul Nou..nu i-a mers. A fost o sarbatoare cu familia, asa cum mi-am dorit de multa vreme. O casa plina, o masa plina si bebelusele frumoase. Kate a fost agitata si nu am putut sa dorm foarte bine din cauza ei:( insa cat am dormit am visat frumos, frumos de tot.
Anul asta nou vreau sa fie unul de liniste si pace, in care sa nu stiu nimic, nimic. Nu vreau sa mai las sa ma atinga nimicurile omenesti. Am facut curatenie in telefoane si m-am lasat scarbita pret de cateva minute, apoi am sters tot si sper ca mi-a fost invatatura de minte pentru totdeauna. Nimic ce nu are legatura cu mine si copila mea nu trebuie sa mai ajunga la noi:)

Anul 2010 m-a prins in sosetutze colorate! Anul 2010 m-a prins razand cu gura pana la urechi. Mi-au lipsit fetele si prietenii mei dar familia mea a fost parca mai frumoasa ca niciodata in noaptea dintre ani:)

Tuturor celor dragi mie le urez un 2010 bun, de nota 11! In urma acestor sarbatori am decis (spre zambetele Sargai) ca am prea multi prieteni. Vremea va mai cerne din ei, stiu asta..

La multi ani si sa ne fie bine:)

Ultima zi din an incepe interesant

Copilul meu a primit papusi de la Margarete. Papusele cum primesc fetitele. Si hainute mici si perfecte, cu multe culori. Si veselie. Si multa mancare buna a primit fetita mea si chiar si o gura de coca-cola, caci tare pofta ne era. A primit imbatisari si mangaieri de la Maya si Moni si Ina si Mirela. A primit stare de bine si multa dragoste..
Apoi ca printr-o magie din filme copilul meu superb a primit un sms de la ta'su. A naibii minune a tehnicii, un copil nenascut sa primeasca un SMS!!
"Sibiu. O sa iti placa. Promit."
Copila a strambat usor din nas si m-a intrebat ca orice copil nenascut inca: E bun Sibiu? E asa cum e ceapa rosie cu slana, branza buna si parfum de palinca de la vecinii de la masa? E asa de bun ca fericirea ta cand ai deschis cadourile de la Margarete? Sibiu e o emotie, nu-i asa? Mami, tie iti bate inima si cand pui frana si masina nu se opreste dar si cand te bucuri foarte tare...Sibiu e o emotie buna?

Hm..bietul copil..Cum sa ii spun eu adevarul?! Ca Sibiu e vechi si cu poveste? Ca Sibiu e o pilota groasa, o camara secreta ticsita cu minuni, un parc sub arini cu mers pe jos in verdeata, o straduta cu bluzitze si rochitze pentru mami? Cum sa ii trimit doar gandul bun despre Sibiu? Cum sa ii invart cu ochii mintii rotile din muzeul din Sibiu, moristile...cutiile vechi de ceai, cartile de joc mancate de vremuri..


Nu iubita mea! Sibiu nu e ceva bun. Sibiu e un oras in care o sa fim foarte fericite candva, noi doua si niste oameni care ne iubesc. O sa bem cafea in piatza si eu o sa iti povestesc despre bebelusii la care nu mai puteam sa rad ca sa nu deranjez cu "maternitatea din mine", despre porumbeii care ma faceau sa plutesc rupta de lume in minutele mele de pace si liniste cu mine insami..
Tu nu o sa intelegi cum am putut sa iubesc asa de mult un loc in care am fost mai mult suparata decat fericita si o sa ma certi, eu o sa iti spun ca intotdeauna intr-un pahar e mai frumoasa jumatatea plina decat cea goala. Apoi o sa plecam de mana amandoua, la cumparaturi, e un loc magic unde o fata picteaza cutii de lemn si face cercei care iti fac urechile sa ii iubeasca. Sunt strazi pe care pantofiorii tai de lac or sa rasune noaptea, patratele de piatra cubica de care o sa iti aduci aminte peste ani. Si o sa iubesti Sibiul si fiecare casa de acolo. Atunci o sa stii ce este Sibiu:) Pana atunci, sa nu crezi nicio promisiune. Mai ales una scrisa intr-un SMS. Vorbele's vant draga mea.

Tu insa esti Sibiul meu iubit, emotia mea buna, linistea mea.

Plangeti, plangeti, groaznica nenorocire ( La multi ani celor 2-3 cititoti ai mei care stiu cine este un Obraznic, mare scriitor :))

In alta ordine de idei..WTF?! Copilului meu nu vreau sa ii trimita nimeni SMS, e clar??Cadouri si vorbe bune si imbratisari si dragoste si obraz cald si pupici da. Atat, va multumim.
Orice altceva este inutil, va multumim, pas si fuck off mesiu..

(Ocazie cu care introducem o eticheta noua: WTF MAN - in sensul in care "mare Ti-e gradina Doamne" era prea lung de scris si aia cu "mama tampitilor e mereu gravida" ma punea intr-o postura deranjanta datorita starii de gestatie pe care o traiesc acum.
Asa ca WTF MAN (cu traducerea in dulcea romaneasca - ce cacat e asta frate?! - este cea mai potrivita etichetare pentru prostiile pe care mi-e dat sa le auz/vaz in ultima vreme)

Hai ca trece si 31 si se duc in aia masii TUATE mizeriile:) Vine un an nou si bun si frumos si cu Katerina, Kate, Katrina, Catrinel sau Cleopatra (cum ii zice muma'mea).

Si inchei cu melodia acestei noptzi magice:


Metallica - Whiskey In The Jar
Asculta mai multe audio Muzica

'cause this is who I was..long long time ago I can still remember how that music used to make me smile..



Now some men like a fishin', but some men like the fowlin'
Some men like to hear, to hear the cannonball a-roarin'
But me, I like sleepin', `specially in my Molly's chamber
But here I am in prison, here I am with a ball and chain, yeah
Musha rain dum-a-doo dum-a-da, ha, ya
Whack for my daddy-o
Whack for my daddy-o
There's whiskey in the jar-o
Whiskey in the jar-o
Musha rain dum-a-doo dum-a-da
Musha rain dum-a-doo dum-a-da, hey

Despre cum a fost 2009

Anul asta a inceput bine pentru mine. In ianuarie Xristina ma anunta ca din iunie sunt asteptata la hotel pentru un job bine platit in spatele barului unde oricum mi-am petrecut ultimele 4 veri, pe insula mea frumoasa. In teorie totul suna minunat, salar bun, cazare si masa gratis, program super ok, insula mea iubita si domnul acela cu gene lungi care ma alinta si ma facea sa ma simt cea mai importanta gagica de pe planeta (sau era de pe insula?!).
Apoi a venit o oferta in RO, una pe care inca ma intreb de ce am acceptat-o..Probabil ca asa a fost soarta. Un job care a venit la pachet cu ramasul acasa, pierdut contract pe insula, pierdut relatie, gasit relatie noua, schimbat viata si pe mine..si apoi cel mai bun lucru ever: Kate.
Puse cap la cap cred ca am avut de castigat multimita lui Kate si atat. Daca in fata mea s-ar inchide usile la metrou si viata mea ar putea sa fie alta, sunt sigura ca Kate ar fi fost a mea pe insula mea sau in orice alta combinatie..Caci lucrurile care trebuie sa se intample, se intampla oricum.
Am avut un an greu in care am trecut prin niste stari pe care sa fiu sincera nu le doresc nici celui mai mare dusman, dar cumva totul trebuie sa se intample, nu asa ziceam? :)
2009 a fost frumos la Sibiu, la Balcic si in Thassos..a fost frumos acasa la mine, mereu. A fost frumos cu prietenele mele dragi si familiile lor. A fost frumos cu totul, mai putin la capitolul love life:) Dar stii cum e, nu poti sa le ai pe toate..
Sa zicem ca puse in balanta au fost mai grele cele rele insa daca pe talgerul cu bune pun copilul, cele rele se duc naibii.
2009 a fost un an de nerv si frustrare. A fost anul in care am fost mai proasta decat mi-as fi imaginat vreodata, pe plan profesional desigur. Am facut greseala de a nu fi atenta la detalii pe care de obicei nu le trec cu vederea, m-am lasat "facuta de fatza", culmea..dupa toata experienta pe care o aveam cu lumea asta mizera..Din nou, tot raul spre bine. Cat traiesc o sa invat. Probabil ca voi deveni o baba simpatica dar foarte inteleapta.
2009 a fost anul in care m-am enervat cu niste straini si am descoperit cat urasc mizeriile umane. Din nou, tot raul spre bine. Poate in 2010 o sa invat sa imi tin gura si sa lovesc peste bot toate cretinele care mi-au mancat zilele frumoase din 2009 (no offence cretinilor pe care nu i-am mentionat mai sus:)).
2009 a fost anul in care am aflat o multime de lucruri fara de care viata mea ar fi ramas o poveste minunata:) Multumesc pe aceasta cale oamenilor de bine care s-au gandit ca imi pasa de fapt de lucruri care NU aveau nicio legatura cu mine.
2009 a fost anul in care am daruit cel mai mult din toata viata mea. Cam cat am avut, atat am dat. Desi practic nu am primit pana acum nimic inapoi, teoretic am tot ce mi-as fi putut dori vreodata: o familie unita si fericita, o mama si un tata sanatosi care ne iubesc, o nepotica superba si o fetita in burtica.
2009 a fost anul in care am ales intre barbatul pe care il iubeam si copilul nostru. Ma indoiesc ca as fi ales vreodata altceva.

Poate a fost anul mai rau decat altii pentru ca am pierdut-o pe Luci si am plans extrem de mult in toate aceste 7 luni de sarcina, dar ..in viata mai si plangem. Si apoi mai si radem. A fost un an frumos de fapt. Si mi se pare minunat ca trece si anul asta si ca vine unul si mai bun si mai frumos..

La revedere 2009, anul cel mai frumos pentru ca mi-o aduce pe Kate dar pe care il las in urma - un pachet cu toate relele, impachetate intr-un cufar mare si greu, ferecat cu lacate greu de desfacut. Sa se scufunde cufarul asta undeva adanc in mare si toate relele sa ramana acolo, in abis, sa nu mai auda nimeni niciodata tot ce am auzit eu din martie pana acum.

La multi ani si abia asteptam 2010 cu o minte senina, cu casa plina, cu masa plina, cu familia razanda si cu muzica vesela, cu burtica dansatoare si cu oameni dragi aproape de sufletul meu:)

Merry Xmas

Craciunul a fost acasa, cu mancare buna facuta de mami, cu Sabi si Gia si tati, cu muzica frumoasa si bradul plin, cu multe cadouri desfacuta pe 24 la 11 noaptea pentru ca nu am mai avut rabdare sa isi ia Mosul zborul de la noi:)
Anul asta am facut cadouri in ciuda bugetului limitat, parca atunci cand n'ai bani reusesti sa cheltui mai mult decat daca ai avea:)