O multime de femei pitice si uratele, multi baietei orbiti de lumina
si ingatusati de cravate uniforma, emokizi suspecti de gay (pe care ii
iubim maxim, pe emokizi neeeh), atmosfera misto, organizare ok cu
sponsori seriosi, multe pitzipoance punct org, eu dupa filmare cu
marea mea geanta galbena, un pilot si un urias Micutz, fum, dans,
antren, fetze cunoscute, Booka shade, acasa, lenjeria "balsamita", Pro
cinema, Zahara, parintele Manolo, travestiti, Ignacio in sacristie,
santaj, pleoape grele.Ipod, Booka shade, remember I.P. Somn. Life is
good..I'm not.
duminică, 18 mai 2008
joi, 15 mai 2008
The way I was last week:)
Am sarbatorit joia trecuta la "El comandante". Ziua lui Bubu, petrecere surpriza. El habar nu avea, noi eram inchipuite si ne faceam ca ploua. Am dansat in oglinda, am facut o mica prezentare de moda, am facut "roata" si un fel de concurs de sarituri si chestii legate de gimnastica. Am baut si ne-am bucurat de revederea cu oamenii dragi. Am incercat o poza cu Moni si Mi, dar ceasul meu a captat toata lumina blitzului! Ce sa-i faci, obiect de lux..
Vineri am fost la ziua unei "printese sburatoare" insa pozele sunt "compromitatoare" asa ca pastram discretie maxima!
Exista un timp pentru toate
Se pare ca odata la cam 4 ani, love life-ul o ia pe aratura si tot ce parea minunat si "de viitor" se duce in aia masii. Mai nou, privind in urma, constat ca tot cam la 4 ani si work life-ul are tendinta de a se duce pe penis.
Imi macin mintea sa aflu care este explicatia acestui fenomen. Este un timp pentru toate, stiu. E un timp sa iubesti, e un timp sa urasti. E un timp sa ajungi undeva, sa zabovesti o vreme si apoi sa mergi mai departe.
Timpul meu de a merge mai departe s-a cam apropiat. In 4 ani petrecuti in acest domeniu am descoperit ca exista oameni despre a caror existenta nu aveam habar. Oameni care se cred PESTE alti oameni. Oameni care doar pentru ca au fost angajati de alti oameni in anumite functii au senzatia ca au puteri absolute.
Constat ca am avut ocazia sa lucrez intr-un domeniu pe care il pot caracteriza lejer ca fiind MIZERABIL.
Nu am doar o zi proasta. Am sa citez un prieten drag care mi-a scris asa:
"bai, nu se poate rezista decat daca esti nesimtit. se invart bani, multi si repede si strica mintile la oameni".
Mintea mea nu a luat-o inca razna. Inca mai am o urma de decenta, de umanitate. Inca inteleg ca un frunizor de servicii este inainte de toate OM, ca are o viata, o familie si un job..Care nu trebuie sa il faca praf, ci doar sa ii asigure o sursa de hrana pana la urma. Oamenii nu muncesc doar pentru a fi f*tuti la locul de munca. Unii muncesc pentru bani, altora le place ce fac si muncesc pe mai putini bani..
Oamenii din publicitate sunt entitati care si-au acordat puteri supreme. Generalizez pentru ca imi este mai usor sa ii bag pe toti intr-o oala.
Toti se cred creativi, invincibili, excelenti la locul de munca. Cerintele lor nu sunt de fapt justificate ci doar izvorate din frustrari acumulate in ani intregi de sezut in bezna.
Oamenii vin la birou pentru a face show. E un mers la un "Bamboo" aflat intr-o institutie. Cu cat esti mai scarbos si mai plin de figuri, cu atat domini mai lesne oameni care in realitate se pot situa deasuprea ta atat din punct de vedere intelectual cat si material..sau macar sufleteste.
Clientul se dovedeste de obicei sa fie prost, inclult in cap, de cacat. Bietul client nu este decat omul cu banul, in fapt un alt angajat la un departament intr-o companie condusa de alt OM care habar nu are pe cine hraneste in ograda.
La marketing sunt de obicei niste doamne. Dragute, inteligente. Care HABAR nu au ce e cu publicitatea. Saracele, oare anii aia de facultate au fost degeaba?! Nu. Oamenii de marketing stiu ca sunt prostiti in fatza, se amuza si au cerinte - au cerinte absurde pentru ca POT, pentru ca de la CLIENT vine banul.
Mai sunt niste fatuce la marketing in ditamai companiile, fete frumoase, elegante care insa sunt din alta lume. Fete pentru care "croma" este un cuvant care suna bine. Nu stiu la ce se foloseste, nu e treaba noastra, noi lucram la marketing, dar croma se reflecta!
Am avut ocazia sa aud multe in cei 4 ani petrecuti in aceasta lume. Recunosc, nu m-am nascut invatata. Am invatat de la cei mai buni. Am stat in umbra unei femei care era un tiran pe platou dar care m-a invatat ca in OAMENII tai trebuie sa ai incredere. Am invatat apoi de la un alt om care avea in spate ani buni in agentie. Am invatat ca agentie e sinomim cu cosmar. Ca producatorul de agentie e Dumnezeu coborat pe pamant.
Ca directorul de creatie e "vinovat" de ideile acelea care fac o poveste sa prinda viata. Plec capul in fata oamenilor minunati pe care i-am cunoscut - au fost cativa care merita plecaciune.
Am descoperit ca un copy dintr-o agentie poate sa fie foarte talentat. Si ca mai sunt si niste copilandrii care doar pentru ca au avut ocazia sa fie angajati se comporta cu restul oamenilor ca cu niste "gunoitze"..Vai noi cat suntem de buni si de destepti si voi ce mici si de cacat sunteti! Hahaha!
Am descoperit ca in spatele unui clinet se afla mereu un MARE SEF care habar nu are ce puteri isi aloca angajatul sau.
Am mai vazut cum clientul poate sa fie intelegator, de bun simt. Am vazut agentii care cand au cerut low budget au inteles ca LOW inseamna mic, dar nu cu banii de acasa. Mic si de calitate:) O calitate mai mica asa..dar nu prost gust.
Am cunoscut oameni minunati. Si mari jigodii. Si oameni frumosi. Si oameni mai putin frumosi. De teama. Frica urateste oamenii care au sufletul mic. Oamenii se tem pentru ca nu au incredere in ei. Se tem pentru ca se simt sub alti oamenii.
Cineva imi povesteste - "vin saracele fetele alea de la "XXX" - [casa de productie], sunt terminate, plang pe aici, cica: daca nu e gata montajul o sa fiu data afara, te rog ajuta-ma! Cum nu o sa fie gata?!"
Angajatii care nu au viata pentru ca au ales sa lucreze intr-o industrie in care nu exista sambata si duminica, nu exista zile libere, familie, facultate. Exista DEAD LINE. Exista banii. Bugete care se plimba de colo colo si cresc precum o paine facuta cu faina Grania - aia care creste si nu se mai opreste.
O industrie in care daca nu esti "prieten" cu cine trebuie, nu ai nici o sansa sa mergi mai departe.
O industrie in care TU ca individ esti ZERO. Sunt altii peste tine care trebuie sa fie CINEVA. Nume. Simple nume care peste ani nu inseamna nimic. Cine ma? Ala? Aaaaaa! Ala care a facut spotul ala?! Mda...era bun!"
In aceasta industrie nu exista "NU SE POATE". Conform unor oameni alesi pe spranceana, orice idee izvorata din ungherele unei minti POATE sa fie adusa la viata. Cum sa nu EXISTE ceva? Exista, altfel cum si-ar fi imaginat echipa de creatie asa ceva?!
Totul se poate. Asa este, totul se poate si costa..Ah! Nu! Se poate, dar sterge "costa" ca noi stim ca se poate si fara "costa".
Si asa este! In Romania totul se poate. Putem filma 12 ore cu copii. Putem filma in minus 10 grade, putem filma in 33 de grade, putem filma de luni pana duminica, intre orele 00.00 si 00.00.
In Romania se poate orice. Exista o motivatie foarte puternica - DACA NU FILMAM NOI, FILMEAZA ALTII!
Lasati-va familiile acasa, uita-ti ca aveti o viata. Cam asta e industria. Ah! Daca cumva esti bolnav, ai grija sa fie o boala care sa se "vada"! Sau fatala..O diaree sau o raceala, o menstruatie..nu intra in discutie. Sigur te prefaci! Sigur te fofilezi ca sa te duci sa iti vezi de viata ta! Poate vrei sa faci sex! Fuck! Sex in timpul productiei?! Nu. O sa ai multe zile libere in care nu se filmeaza. ATUNCI poti sa faci sex!
Apropos..nu doar in publicitate este asa. Asa e in mai multe locuri. Si in televiziune si in marile companii..
Exista un timp in care trebuie sa mergi mai departe. In care sa iti lasi mintea sa se odihneasca. De obicei acest timp are cam 21 de zile pe an. Speri mereu ca dupa concediu o sa fie mai bine. Daca mergi in alta parte te lovesti de alte jigodii si ale tale foste ti se par dragute..
Daca stai pe loc si inghiti (desi se spune clar sa nu inghiti!) nu faci decat sa iti distrugi viata mai repede. Sanatatea..iti pierzi prietenii - oricum esti prea ocupat sa te mai vezi cu ei!. Nu ai nici o sansa sa iti intemeiezi o familie - pana la urma ce cacat ai pazit pana la 30 de ani?! Trebuia sa ti-o pui la 20, ramaneai gravida, tranteai doi plozi, ala pe care il "fericeai" iti gasea si tie un job si la 30 trai pe vatrai nenica! TREBUIA SA AI O FAMILIE INAINTE SA INTRI IN HORA!
Ce atatea facultati?!
Mintea mea trebuie sa faca o pauza. O pauza de lumea asta pe care nu o inteleg. O pauza de oamenii astia pe care nu vreau sa ii cunosc. O pauza de tot.
Pauza.
Imi macin mintea sa aflu care este explicatia acestui fenomen. Este un timp pentru toate, stiu. E un timp sa iubesti, e un timp sa urasti. E un timp sa ajungi undeva, sa zabovesti o vreme si apoi sa mergi mai departe.
Timpul meu de a merge mai departe s-a cam apropiat. In 4 ani petrecuti in acest domeniu am descoperit ca exista oameni despre a caror existenta nu aveam habar. Oameni care se cred PESTE alti oameni. Oameni care doar pentru ca au fost angajati de alti oameni in anumite functii au senzatia ca au puteri absolute.
Constat ca am avut ocazia sa lucrez intr-un domeniu pe care il pot caracteriza lejer ca fiind MIZERABIL.
Nu am doar o zi proasta. Am sa citez un prieten drag care mi-a scris asa:
"bai, nu se poate rezista decat daca esti nesimtit. se invart bani, multi si repede si strica mintile la oameni".
Mintea mea nu a luat-o inca razna. Inca mai am o urma de decenta, de umanitate. Inca inteleg ca un frunizor de servicii este inainte de toate OM, ca are o viata, o familie si un job..Care nu trebuie sa il faca praf, ci doar sa ii asigure o sursa de hrana pana la urma. Oamenii nu muncesc doar pentru a fi f*tuti la locul de munca. Unii muncesc pentru bani, altora le place ce fac si muncesc pe mai putini bani..
Oamenii din publicitate sunt entitati care si-au acordat puteri supreme. Generalizez pentru ca imi este mai usor sa ii bag pe toti intr-o oala.
Toti se cred creativi, invincibili, excelenti la locul de munca. Cerintele lor nu sunt de fapt justificate ci doar izvorate din frustrari acumulate in ani intregi de sezut in bezna.
Oamenii vin la birou pentru a face show. E un mers la un "Bamboo" aflat intr-o institutie. Cu cat esti mai scarbos si mai plin de figuri, cu atat domini mai lesne oameni care in realitate se pot situa deasuprea ta atat din punct de vedere intelectual cat si material..sau macar sufleteste.
Clientul se dovedeste de obicei sa fie prost, inclult in cap, de cacat. Bietul client nu este decat omul cu banul, in fapt un alt angajat la un departament intr-o companie condusa de alt OM care habar nu are pe cine hraneste in ograda.
La marketing sunt de obicei niste doamne. Dragute, inteligente. Care HABAR nu au ce e cu publicitatea. Saracele, oare anii aia de facultate au fost degeaba?! Nu. Oamenii de marketing stiu ca sunt prostiti in fatza, se amuza si au cerinte - au cerinte absurde pentru ca POT, pentru ca de la CLIENT vine banul.
Mai sunt niste fatuce la marketing in ditamai companiile, fete frumoase, elegante care insa sunt din alta lume. Fete pentru care "croma" este un cuvant care suna bine. Nu stiu la ce se foloseste, nu e treaba noastra, noi lucram la marketing, dar croma se reflecta!
Am avut ocazia sa aud multe in cei 4 ani petrecuti in aceasta lume. Recunosc, nu m-am nascut invatata. Am invatat de la cei mai buni. Am stat in umbra unei femei care era un tiran pe platou dar care m-a invatat ca in OAMENII tai trebuie sa ai incredere. Am invatat apoi de la un alt om care avea in spate ani buni in agentie. Am invatat ca agentie e sinomim cu cosmar. Ca producatorul de agentie e Dumnezeu coborat pe pamant.
Ca directorul de creatie e "vinovat" de ideile acelea care fac o poveste sa prinda viata. Plec capul in fata oamenilor minunati pe care i-am cunoscut - au fost cativa care merita plecaciune.
Am descoperit ca un copy dintr-o agentie poate sa fie foarte talentat. Si ca mai sunt si niste copilandrii care doar pentru ca au avut ocazia sa fie angajati se comporta cu restul oamenilor ca cu niste "gunoitze"..Vai noi cat suntem de buni si de destepti si voi ce mici si de cacat sunteti! Hahaha!
Am descoperit ca in spatele unui clinet se afla mereu un MARE SEF care habar nu are ce puteri isi aloca angajatul sau.
Am mai vazut cum clientul poate sa fie intelegator, de bun simt. Am vazut agentii care cand au cerut low budget au inteles ca LOW inseamna mic, dar nu cu banii de acasa. Mic si de calitate:) O calitate mai mica asa..dar nu prost gust.
Am cunoscut oameni minunati. Si mari jigodii. Si oameni frumosi. Si oameni mai putin frumosi. De teama. Frica urateste oamenii care au sufletul mic. Oamenii se tem pentru ca nu au incredere in ei. Se tem pentru ca se simt sub alti oamenii.
Cineva imi povesteste - "vin saracele fetele alea de la "XXX" - [casa de productie], sunt terminate, plang pe aici, cica: daca nu e gata montajul o sa fiu data afara, te rog ajuta-ma! Cum nu o sa fie gata?!"
Angajatii care nu au viata pentru ca au ales sa lucreze intr-o industrie in care nu exista sambata si duminica, nu exista zile libere, familie, facultate. Exista DEAD LINE. Exista banii. Bugete care se plimba de colo colo si cresc precum o paine facuta cu faina Grania - aia care creste si nu se mai opreste.
O industrie in care daca nu esti "prieten" cu cine trebuie, nu ai nici o sansa sa mergi mai departe.
O industrie in care TU ca individ esti ZERO. Sunt altii peste tine care trebuie sa fie CINEVA. Nume. Simple nume care peste ani nu inseamna nimic. Cine ma? Ala? Aaaaaa! Ala care a facut spotul ala?! Mda...era bun!"
In aceasta industrie nu exista "NU SE POATE". Conform unor oameni alesi pe spranceana, orice idee izvorata din ungherele unei minti POATE sa fie adusa la viata. Cum sa nu EXISTE ceva? Exista, altfel cum si-ar fi imaginat echipa de creatie asa ceva?!
Totul se poate. Asa este, totul se poate si costa..Ah! Nu! Se poate, dar sterge "costa" ca noi stim ca se poate si fara "costa".
Si asa este! In Romania totul se poate. Putem filma 12 ore cu copii. Putem filma in minus 10 grade, putem filma in 33 de grade, putem filma de luni pana duminica, intre orele 00.00 si 00.00.
In Romania se poate orice. Exista o motivatie foarte puternica - DACA NU FILMAM NOI, FILMEAZA ALTII!
Lasati-va familiile acasa, uita-ti ca aveti o viata. Cam asta e industria. Ah! Daca cumva esti bolnav, ai grija sa fie o boala care sa se "vada"! Sau fatala..O diaree sau o raceala, o menstruatie..nu intra in discutie. Sigur te prefaci! Sigur te fofilezi ca sa te duci sa iti vezi de viata ta! Poate vrei sa faci sex! Fuck! Sex in timpul productiei?! Nu. O sa ai multe zile libere in care nu se filmeaza. ATUNCI poti sa faci sex!
Apropos..nu doar in publicitate este asa. Asa e in mai multe locuri. Si in televiziune si in marile companii..
Exista un timp in care trebuie sa mergi mai departe. In care sa iti lasi mintea sa se odihneasca. De obicei acest timp are cam 21 de zile pe an. Speri mereu ca dupa concediu o sa fie mai bine. Daca mergi in alta parte te lovesti de alte jigodii si ale tale foste ti se par dragute..
Daca stai pe loc si inghiti (desi se spune clar sa nu inghiti!) nu faci decat sa iti distrugi viata mai repede. Sanatatea..iti pierzi prietenii - oricum esti prea ocupat sa te mai vezi cu ei!. Nu ai nici o sansa sa iti intemeiezi o familie - pana la urma ce cacat ai pazit pana la 30 de ani?! Trebuia sa ti-o pui la 20, ramaneai gravida, tranteai doi plozi, ala pe care il "fericeai" iti gasea si tie un job si la 30 trai pe vatrai nenica! TREBUIA SA AI O FAMILIE INAINTE SA INTRI IN HORA!
Ce atatea facultati?!
Mintea mea trebuie sa faca o pauza. O pauza de lumea asta pe care nu o inteleg. O pauza de oamenii astia pe care nu vreau sa ii cunosc. O pauza de tot.
Pauza.
luni, 12 mai 2008
Google translate si ME HAVING FUN
A zis amicul polonez sa ii traduc cate ceva de pe blog in engleza. Dona spune ca ea s-a distrat maxim cu Google Translate si ca ar fi fun sa incerc si eu pe blog asa ca iote ca pun mana si scriu pentru amic in romana si sper ca google va traduce sa priceapa omul ca eu pe blog nu am de ce sa scriu in engleza. Eu scriu pentru mine si cativa oameni dragi care stiu romana.
excelent! Mama ce m-am mai ras!
He said his Polish amicul translate something on the blog engleza.Dona says that she maximum fun with Google Translate and that would be fun to try and I blog so iote that bring hand and writing to the Romanian friend and I hope google that will translate to priceapa man that I did not blog why write in English. I write for me and loved few people who know Romanian.
excelent! Mama ce m-am mai ras!
He said his Polish amicul translate something on the blog engleza.Dona says that she maximum fun with Google Translate and that would be fun to try and I blog so iote that bring hand and writing to the Romanian friend and I hope google that will translate to priceapa man that I did not blog why write in English. I write for me and loved few people who know Romanian.
sâmbătă, 10 mai 2008
Planuri de plecare
Incerc sa imi aranjez apele ca sa ma intorc pe insula vara asta. Sper ca implinirea celor 31 de (prima)veri sa aiba loc langa piscina, cu sticle pline cu licoare placuta la limba, cu muzica, cu Yanis in spatele barului si oameni dragi langa.
Si cu cream pie! presarata din belsug cu scortisoara. Inca nu stiu cu cine merg, stiu ca Lys si Euu vor fi in Limenas, stiu ca insula e inca acolo si ma astepta. Stiu ca o sa imi fie dor de unii oameni, cei care nu vor fi acolo anul asta..stiu ca o sa si bocesc putin (la betie desigur) aducandu-mi aminte ca in camera aia m-am certat cu EL. Dar o sa fiu ACASA.
Lumea zice ca sunt nebuna sa merg trei ani la rand in acelasi loc. Eu nu cred ca am terminat tot de vazut in Thassos. Si am o treaba neterminata cu niste delfini, cu un golf care nu se lasa descoperit, cu "Ochiul lui Zeus" pe care nu l-am gasit..Si mai am niste pitici...
Ma asteapta maslinele de pe tzatziki, ardeiul copt plin de feta si kalamaraki.
Deci..sa purcedem. Plecare 29 iunie! Iuhuuu!
Si cu cream pie! presarata din belsug cu scortisoara. Inca nu stiu cu cine merg, stiu ca Lys si Euu vor fi in Limenas, stiu ca insula e inca acolo si ma astepta. Stiu ca o sa imi fie dor de unii oameni, cei care nu vor fi acolo anul asta..stiu ca o sa si bocesc putin (la betie desigur) aducandu-mi aminte ca in camera aia m-am certat cu EL. Dar o sa fiu ACASA.
Lumea zice ca sunt nebuna sa merg trei ani la rand in acelasi loc. Eu nu cred ca am terminat tot de vazut in Thassos. Si am o treaba neterminata cu niste delfini, cu un golf care nu se lasa descoperit, cu "Ochiul lui Zeus" pe care nu l-am gasit..Si mai am niste pitici...
Ma asteapta maslinele de pe tzatziki, ardeiul copt plin de feta si kalamaraki.
Deci..sa purcedem. Plecare 29 iunie! Iuhuuu!
joi, 8 mai 2008
Ashes and snow
La recomandarea I-Danei am vazut o frumoasa poveste. Care m-a emotionat pana la lacrimi.
"M-am uitat la toate Raiurile
care au căzut în mine
Am văzut Raiuri
pe care le-am tinut în căusul palmelor,
dar pe care le-am scăpat
Am văzut promisiuni
pe care nu le-am respectat
Dureri pe care nu le-am alinat
Răni pe care nu le-am vindecat
Lacrimi pe care nu le-am vărsat
Am văzut morti pe care nu le-am plâns
Rugi cărora nu le-am răspuns
Usi pe care nu le-am deschis
Usi pe care nu le-am închis
Iubiri pe care le-am abandonat
Şi vise pe care nu le-am trăit
Am văzut tot ce mi s-a oferit
si nu am putut accepta."
miercuri, 7 mai 2008
Good news
De prin septembrie iubesc un barbat. EU, in mintea mea desigur. Am evitat sa scriu despre el, caci nu se cade "sa dai nume pe post" si apoi..m-am gandit ca cineva ar avea de suferit daca eu mi-as ridica iubirea in slavi si as povesti cat sunt de si cum si unde si cat.
In lunile astea ne-am tot "despartit" (in capul lui) si impacat (in capul meu) de cateva ori. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese.
Insa cumva mereu am avut nevoie de el, inapoi. Sa fie acolo cand mie imi e greu. Despartirile "definitive" au adus dupa ele doua intamplari ingrozitoare. Odata a fost disparitia lui Dan si apoi plecarea lui Sorin pe insula.
Am sunat si am plans si el a venit si m-a lasat sa ma bucur de cateva ore in care nu m-a intrebat niciodata cine a murit sau orice care mi-ar fi adus aminte de durerea mea.
De curand ne-am despartit definitiv. De acesta data punand lucrurile in ordine, asa cum se cade. Teoretic doi oameni care nu au fost impreuna nu se pot desparti, dar la noi nu se aplica teorii caci ce ne-a legat pe noi nu are sens intr-o lume "normala".
Au trecut zilele si la fel ca la fiecare despartire am suferit ca un caine si m-am intrebat cu ochii catre lustra : Why my, God? Why me?
Cand ochii au obosit de la lumina galbuie i-am coborat catre televizor si intre doua melodii si cateva minute de stiri mi-am raspuns la intrebare: Because..
Am mai suferit putin si am tinut sa ii aduc aminte minunatului ca de cate ori ma paraseste, moare cineva! Si ca nu mai pot sa o iau de la capat cu aceasta relatie minunata, atat de fictiva si de invidiata!
El a ras si mi-a spus ca gata! Nu mai moare nimeni!
L-am crezut pentru ca mi-am dorit foarte tare sa nu se mai intample nimic rau. M-am calmat si am luat o pauza care imi prieste. Il vad la tv si ma bucur ca e frumos si bun si destept. Si ma bucur ca e al meu, in acel fel despre care el habar nu are, el e acolo in mintea mea..
In ultimele 48 de ore sunt bombardata cu cele mai bune vesti pe care puteam sa le cer.
Simona (doamna mea - Pisa de la Paris, hihihi) ne va mai aduce pe lume un fecior peste cam 3 luni.
Daneza in septembrie naste tot un fecior.
Lui Petre i se nascu la Londra micul Luca, la cam 4 kilograme asa.
Si EL, specialul, tatal muzei mele.. el va fi din nou tata.
In ultimele 48 de ore am avut gura pana la urechi, am ras si mi-a venit sa topai caci nu e veste mai mare decat cea care anunta venirea pe lume a unui copil. Am ras si apoi am avut 5 minute in care m-am uitat in monitor, am deschis o fereastra de mail si i-am scris "jumatatii mele de departe": eu ce am pazit pana acum frate?! de ce niciunul dintre barbatii astia minunati care m-au iubit atat nu s-a gandit ca EU vreau sa fiu mama?
El a ras si a zis razand Fuck them all my princess..Vorba Sargai - esti atat de tanara! Asa ca instant gura mi s-a dus pana la urechi si am topait si m-am bucurat!
Si topai si rad si dupa multa vreme nu simt nevoia sa il sun pe frumosul si desteptul si minunatul meu prieten. Pentru ca nu plang. Rad si de ras pot sa rad eu cu mine insumi si cu gandul meu frumos despre bebei frumosi!!!
************************************************************************************
"Ca sa renasti, mai intai trebuie sa mori" - imi place cum suna, are legatura cu iubirea mea nu cu nasterea copiilor:)
In lunile astea ne-am tot "despartit" (in capul lui) si impacat (in capul meu) de cateva ori. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese.
Insa cumva mereu am avut nevoie de el, inapoi. Sa fie acolo cand mie imi e greu. Despartirile "definitive" au adus dupa ele doua intamplari ingrozitoare. Odata a fost disparitia lui Dan si apoi plecarea lui Sorin pe insula.
Am sunat si am plans si el a venit si m-a lasat sa ma bucur de cateva ore in care nu m-a intrebat niciodata cine a murit sau orice care mi-ar fi adus aminte de durerea mea.
De curand ne-am despartit definitiv. De acesta data punand lucrurile in ordine, asa cum se cade. Teoretic doi oameni care nu au fost impreuna nu se pot desparti, dar la noi nu se aplica teorii caci ce ne-a legat pe noi nu are sens intr-o lume "normala".
Au trecut zilele si la fel ca la fiecare despartire am suferit ca un caine si m-am intrebat cu ochii catre lustra : Why my, God? Why me?
Cand ochii au obosit de la lumina galbuie i-am coborat catre televizor si intre doua melodii si cateva minute de stiri mi-am raspuns la intrebare: Because..
Am mai suferit putin si am tinut sa ii aduc aminte minunatului ca de cate ori ma paraseste, moare cineva! Si ca nu mai pot sa o iau de la capat cu aceasta relatie minunata, atat de fictiva si de invidiata!
El a ras si mi-a spus ca gata! Nu mai moare nimeni!
L-am crezut pentru ca mi-am dorit foarte tare sa nu se mai intample nimic rau. M-am calmat si am luat o pauza care imi prieste. Il vad la tv si ma bucur ca e frumos si bun si destept. Si ma bucur ca e al meu, in acel fel despre care el habar nu are, el e acolo in mintea mea..
In ultimele 48 de ore sunt bombardata cu cele mai bune vesti pe care puteam sa le cer.
Simona (doamna mea - Pisa de la Paris, hihihi) ne va mai aduce pe lume un fecior peste cam 3 luni.
Daneza in septembrie naste tot un fecior.
Lui Petre i se nascu la Londra micul Luca, la cam 4 kilograme asa.
Si EL, specialul, tatal muzei mele.. el va fi din nou tata.
In ultimele 48 de ore am avut gura pana la urechi, am ras si mi-a venit sa topai caci nu e veste mai mare decat cea care anunta venirea pe lume a unui copil. Am ras si apoi am avut 5 minute in care m-am uitat in monitor, am deschis o fereastra de mail si i-am scris "jumatatii mele de departe": eu ce am pazit pana acum frate?! de ce niciunul dintre barbatii astia minunati care m-au iubit atat nu s-a gandit ca EU vreau sa fiu mama?
El a ras si a zis razand Fuck them all my princess..Vorba Sargai - esti atat de tanara! Asa ca instant gura mi s-a dus pana la urechi si am topait si m-am bucurat!
Si topai si rad si dupa multa vreme nu simt nevoia sa il sun pe frumosul si desteptul si minunatul meu prieten. Pentru ca nu plang. Rad si de ras pot sa rad eu cu mine insumi si cu gandul meu frumos despre bebei frumosi!!!
************************************************************************************
"Ca sa renasti, mai intai trebuie sa mori" - imi place cum suna, are legatura cu iubirea mea nu cu nasterea copiilor:)
luni, 5 mai 2008
Sburatorii zilelor noastre
A inceput munca. Am ajuns la birou printr-un trafic de cosmar. Am picioarele inghetate dar am balerini noi si is mandra asa ca tremur si tremur.
Dupa zilele minunate de vacanta am primit multe sfaturi prietenesti: sa nu viu suparata la munca, sa zambesc si sa ma bucur de soare (care soare), etc, etc.
La birou, asa dupa Paste, nu mai era lapte pentru cafea. Nu-i bai, bem si asa. Nu mai era hartie igienica. Nu-i bai, avem servetele. Si reci si umede si parfumate si de hartie. Un pachetel.
La intrebarea : ce ne facem fara hartie? raspunsul sosit cu hahaiala de rigoare (deci in GLUMA!!) a fost: ei, va mai aduceti si de acasa. Sau faceti acasa trebuirile!
Rad si ma opresc din comentat! Caci nu pot povesti ce a urmat cand seful a vrut si el insusi la baie. Si seful, ca si regele e om. Am ras si ras in gand, sa nu ne vaza nimeni!
Si cum fiecare fapta buna nu ramane nepedepsita (cum ar zice o prietena de a mea care are 5 ani) m-am decis sa mai fac un blog. Fara NICIO legatura cu cele povestite mai sus.
Va invit sa zburati!
http://theflyingprincess.blogspot.com/
Care pe unde puteti, puneti-va aparatul pe automat, la 2 secunde sau la 5 sau 10 si sariti. Daca aveti pe cineva care sa va pozeze, cu atat mai bine. Cu cat sari mai mult, mai vesel esti!
Cu cat sari mai bine si mai sus, cu atat iese poza mai bine.
Stiti secretul, nu?
UNU...DOI...TREI...SARI!
THE SKY IS THE LIMIT!!
Dupa zilele minunate de vacanta am primit multe sfaturi prietenesti: sa nu viu suparata la munca, sa zambesc si sa ma bucur de soare (care soare), etc, etc.
La birou, asa dupa Paste, nu mai era lapte pentru cafea. Nu-i bai, bem si asa. Nu mai era hartie igienica. Nu-i bai, avem servetele. Si reci si umede si parfumate si de hartie. Un pachetel.
La intrebarea : ce ne facem fara hartie? raspunsul sosit cu hahaiala de rigoare (deci in GLUMA!!) a fost: ei, va mai aduceti si de acasa. Sau faceti acasa trebuirile!
Rad si ma opresc din comentat! Caci nu pot povesti ce a urmat cand seful a vrut si el insusi la baie. Si seful, ca si regele e om. Am ras si ras in gand, sa nu ne vaza nimeni!
Si cum fiecare fapta buna nu ramane nepedepsita (cum ar zice o prietena de a mea care are 5 ani) m-am decis sa mai fac un blog. Fara NICIO legatura cu cele povestite mai sus.
Va invit sa zburati!
http://theflyingprincess.blogspot.com/
Care pe unde puteti, puneti-va aparatul pe automat, la 2 secunde sau la 5 sau 10 si sariti. Daca aveti pe cineva care sa va pozeze, cu atat mai bine. Cu cat sari mai mult, mai vesel esti!
Cu cat sari mai bine si mai sus, cu atat iese poza mai bine.
Stiti secretul, nu?
UNU...DOI...TREI...SARI!
THE SKY IS THE LIMIT!!
duminică, 4 mai 2008
Vacanta de Paste
Sa se fi strans vre'o 2000 de km?!
Am plecat din Bucuresti sambata trecuta, pe 26 aprilie. Ne-am oprit si am mancat in Sibiu apoi ne-am minunat de casele noi care se ridica in Cluj (am mai trecut putin prin Aiud, unde am pupat-o telefonic pe Anda.)
Am ajuns la Baia Mare si in zilele petrecute acolo am vazut/vizitat :Targu Lapus, Mogosa (langa Baia Sprie), Suior (langa Baia Dprie), Surdesti (la bisericutza de lemn), Plopis (biserica mai mica), Coltau, Remerea Chioarului, Berchezoaia , Remecioara, Somcuta Mare, Padurea Usturoi - langa Baia Mare, Baraj Firiza, Izvoare, Sighetul Marmatiei, Sapanta.
Am trecut prin Mara, Borsa, apoi oprire in Pasul Prislop.
Pana la Piatra am mers prin Vatra Dornei apoi raul Bistrita a fost cu noi tot drumul:) Am trecut pe langa Barajul Bicaz. In ziua petrecuta la Piatra am mers la Lacul Rosu unde vitejii s-au dat cu barca si mimozele au stat pe mal, apoi am mers la Bisericani si am vazut de sus orasul ..si la finalul zilei ne-am urcat in telegondola ca sa ne pocneasca putin adrenalina. Palpitant, recomand cu caldura plictisitilor de senzatii normale:))
La plecarea spre casa am mers prin Bacau, Focsani, Ramnicu Sarat, Buzau si apoi ne-a apucat aventura si am vrut sa vedem ..vulcanii norocosi. Conform hartii noastre rutiere aveam sanse sa ajungem in timp util la vulcani. Daca nu era furtuna si daca drumurile erau REALE! Am ratat vulcanii asa ca suntem datori cu un mers pana acolo. Am ratacit printre coclaurile judetului Buzau si apoi am plecat spre casa cu furtuna dupa noi:))
Ca o concluzie finala: Maramuresul rules. Oameni bogati, gospodari, paduri intinse, ape, horinca!! Si Moldova rules, insa asa paduri taiate in bataie de joc..pacat..Ce m-a socat cel mai tare este ca in Maramures in fiecare sat bisericile sunt mari, arata ca niste catedrale de fapt:)) La mine in Oltenia bisericile is mici:) In Moldova sunt mari, insa nu is asa de multe ca in Maramures. Din toate zonele in care am mers, cel mai bine arata casele in Nord:) Acolo se simte bogatia in fiecare sat..In partea de jos, in Buzau oamenii is mai nevoiasi..Nu am ajuns in Moldova la manastiri, o sa ajungem in vacanta urmatoare..Si mai avem de vazut..Apuseni:)) si inca, inca, inca..caci e mare si frumoasa tara asta!
1 mai la Piatra Neamt
Lacul Rosu
La 12 noaptea am dat iama in slana, horinca si prajituri! Adusesem merinde desi stiam ca ne asteapta acasa Pasca cu ciocolata (cea mai buna din lume), alta pasca cu smantana si una normala cu branzica si stafide. Pe la 2 cred ca ne-am culcat, franti dupa 7 ore cat am facut de la Sapanta pana in Piatra.
A doua zi am avut peripetii, si am sarbatorit 1 mai umbland de nebuni pe colcauri, asa cum se va vedea si din fotografii.
(Bisericani)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)