Kimmidoll si a mea Azumi

"Hi, my name is Azumi!
My spirit is gentle and compassionate. Every single act of kindness reflects my spirit.
You preserve my spirit by always reaching out with a gentle hand. Let compassion and kindness guide your actions and you will discover the meaning of love."

Desi Kate a primit-o pe Azumi, cred ca e o papusha pentru mine, hihihi!

2010

Cu Gia in brate, imbracata in pantaloni moi de catifea, m-am asezat langa calorifer si i-am povestit piticei care imi dormea in brate cum e treaba cu artificiile si nebunia de An Nou. Am baut sampanie si am mancat bunatati, nu am iesit din casa pentru ca raceala care ma incearca de niste zile vroia sa-mi faca figura de Anul Nou..nu i-a mers. A fost o sarbatoare cu familia, asa cum mi-am dorit de multa vreme. O casa plina, o masa plina si bebelusele frumoase. Kate a fost agitata si nu am putut sa dorm foarte bine din cauza ei:( insa cat am dormit am visat frumos, frumos de tot.
Anul asta nou vreau sa fie unul de liniste si pace, in care sa nu stiu nimic, nimic. Nu vreau sa mai las sa ma atinga nimicurile omenesti. Am facut curatenie in telefoane si m-am lasat scarbita pret de cateva minute, apoi am sters tot si sper ca mi-a fost invatatura de minte pentru totdeauna. Nimic ce nu are legatura cu mine si copila mea nu trebuie sa mai ajunga la noi:)

Anul 2010 m-a prins in sosetutze colorate! Anul 2010 m-a prins razand cu gura pana la urechi. Mi-au lipsit fetele si prietenii mei dar familia mea a fost parca mai frumoasa ca niciodata in noaptea dintre ani:)

Tuturor celor dragi mie le urez un 2010 bun, de nota 11! In urma acestor sarbatori am decis (spre zambetele Sargai) ca am prea multi prieteni. Vremea va mai cerne din ei, stiu asta..

La multi ani si sa ne fie bine:)

Ultima zi din an incepe interesant

Copilul meu a primit papusi de la Margarete. Papusele cum primesc fetitele. Si hainute mici si perfecte, cu multe culori. Si veselie. Si multa mancare buna a primit fetita mea si chiar si o gura de coca-cola, caci tare pofta ne era. A primit imbatisari si mangaieri de la Maya si Moni si Ina si Mirela. A primit stare de bine si multa dragoste..
Apoi ca printr-o magie din filme copilul meu superb a primit un sms de la ta'su. A naibii minune a tehnicii, un copil nenascut sa primeasca un SMS!!
"Sibiu. O sa iti placa. Promit."
Copila a strambat usor din nas si m-a intrebat ca orice copil nenascut inca: E bun Sibiu? E asa cum e ceapa rosie cu slana, branza buna si parfum de palinca de la vecinii de la masa? E asa de bun ca fericirea ta cand ai deschis cadourile de la Margarete? Sibiu e o emotie, nu-i asa? Mami, tie iti bate inima si cand pui frana si masina nu se opreste dar si cand te bucuri foarte tare...Sibiu e o emotie buna?

Hm..bietul copil..Cum sa ii spun eu adevarul?! Ca Sibiu e vechi si cu poveste? Ca Sibiu e o pilota groasa, o camara secreta ticsita cu minuni, un parc sub arini cu mers pe jos in verdeata, o straduta cu bluzitze si rochitze pentru mami? Cum sa ii trimit doar gandul bun despre Sibiu? Cum sa ii invart cu ochii mintii rotile din muzeul din Sibiu, moristile...cutiile vechi de ceai, cartile de joc mancate de vremuri..


Nu iubita mea! Sibiu nu e ceva bun. Sibiu e un oras in care o sa fim foarte fericite candva, noi doua si niste oameni care ne iubesc. O sa bem cafea in piatza si eu o sa iti povestesc despre bebelusii la care nu mai puteam sa rad ca sa nu deranjez cu "maternitatea din mine", despre porumbeii care ma faceau sa plutesc rupta de lume in minutele mele de pace si liniste cu mine insami..
Tu nu o sa intelegi cum am putut sa iubesc asa de mult un loc in care am fost mai mult suparata decat fericita si o sa ma certi, eu o sa iti spun ca intotdeauna intr-un pahar e mai frumoasa jumatatea plina decat cea goala. Apoi o sa plecam de mana amandoua, la cumparaturi, e un loc magic unde o fata picteaza cutii de lemn si face cercei care iti fac urechile sa ii iubeasca. Sunt strazi pe care pantofiorii tai de lac or sa rasune noaptea, patratele de piatra cubica de care o sa iti aduci aminte peste ani. Si o sa iubesti Sibiul si fiecare casa de acolo. Atunci o sa stii ce este Sibiu:) Pana atunci, sa nu crezi nicio promisiune. Mai ales una scrisa intr-un SMS. Vorbele's vant draga mea.

Tu insa esti Sibiul meu iubit, emotia mea buna, linistea mea.

Plangeti, plangeti, groaznica nenorocire ( La multi ani celor 2-3 cititoti ai mei care stiu cine este un Obraznic, mare scriitor :))

In alta ordine de idei..WTF?! Copilului meu nu vreau sa ii trimita nimeni SMS, e clar??Cadouri si vorbe bune si imbratisari si dragoste si obraz cald si pupici da. Atat, va multumim.
Orice altceva este inutil, va multumim, pas si fuck off mesiu..

(Ocazie cu care introducem o eticheta noua: WTF MAN - in sensul in care "mare Ti-e gradina Doamne" era prea lung de scris si aia cu "mama tampitilor e mereu gravida" ma punea intr-o postura deranjanta datorita starii de gestatie pe care o traiesc acum.
Asa ca WTF MAN (cu traducerea in dulcea romaneasca - ce cacat e asta frate?! - este cea mai potrivita etichetare pentru prostiile pe care mi-e dat sa le auz/vaz in ultima vreme)

Hai ca trece si 31 si se duc in aia masii TUATE mizeriile:) Vine un an nou si bun si frumos si cu Katerina, Kate, Katrina, Catrinel sau Cleopatra (cum ii zice muma'mea).

Si inchei cu melodia acestei noptzi magice:


Metallica - Whiskey In The Jar
Asculta mai multe audio Muzica

'cause this is who I was..long long time ago I can still remember how that music used to make me smile..



Now some men like a fishin', but some men like the fowlin'
Some men like to hear, to hear the cannonball a-roarin'
But me, I like sleepin', `specially in my Molly's chamber
But here I am in prison, here I am with a ball and chain, yeah
Musha rain dum-a-doo dum-a-da, ha, ya
Whack for my daddy-o
Whack for my daddy-o
There's whiskey in the jar-o
Whiskey in the jar-o
Musha rain dum-a-doo dum-a-da
Musha rain dum-a-doo dum-a-da, hey

Despre cum a fost 2009

Anul asta a inceput bine pentru mine. In ianuarie Xristina ma anunta ca din iunie sunt asteptata la hotel pentru un job bine platit in spatele barului unde oricum mi-am petrecut ultimele 4 veri, pe insula mea frumoasa. In teorie totul suna minunat, salar bun, cazare si masa gratis, program super ok, insula mea iubita si domnul acela cu gene lungi care ma alinta si ma facea sa ma simt cea mai importanta gagica de pe planeta (sau era de pe insula?!).
Apoi a venit o oferta in RO, una pe care inca ma intreb de ce am acceptat-o..Probabil ca asa a fost soarta. Un job care a venit la pachet cu ramasul acasa, pierdut contract pe insula, pierdut relatie, gasit relatie noua, schimbat viata si pe mine..si apoi cel mai bun lucru ever: Kate.
Puse cap la cap cred ca am avut de castigat multimita lui Kate si atat. Daca in fata mea s-ar inchide usile la metrou si viata mea ar putea sa fie alta, sunt sigura ca Kate ar fi fost a mea pe insula mea sau in orice alta combinatie..Caci lucrurile care trebuie sa se intample, se intampla oricum.
Am avut un an greu in care am trecut prin niste stari pe care sa fiu sincera nu le doresc nici celui mai mare dusman, dar cumva totul trebuie sa se intample, nu asa ziceam? :)
2009 a fost frumos la Sibiu, la Balcic si in Thassos..a fost frumos acasa la mine, mereu. A fost frumos cu prietenele mele dragi si familiile lor. A fost frumos cu totul, mai putin la capitolul love life:) Dar stii cum e, nu poti sa le ai pe toate..
Sa zicem ca puse in balanta au fost mai grele cele rele insa daca pe talgerul cu bune pun copilul, cele rele se duc naibii.
2009 a fost un an de nerv si frustrare. A fost anul in care am fost mai proasta decat mi-as fi imaginat vreodata, pe plan profesional desigur. Am facut greseala de a nu fi atenta la detalii pe care de obicei nu le trec cu vederea, m-am lasat "facuta de fatza", culmea..dupa toata experienta pe care o aveam cu lumea asta mizera..Din nou, tot raul spre bine. Cat traiesc o sa invat. Probabil ca voi deveni o baba simpatica dar foarte inteleapta.
2009 a fost anul in care m-am enervat cu niste straini si am descoperit cat urasc mizeriile umane. Din nou, tot raul spre bine. Poate in 2010 o sa invat sa imi tin gura si sa lovesc peste bot toate cretinele care mi-au mancat zilele frumoase din 2009 (no offence cretinilor pe care nu i-am mentionat mai sus:)).
2009 a fost anul in care am aflat o multime de lucruri fara de care viata mea ar fi ramas o poveste minunata:) Multumesc pe aceasta cale oamenilor de bine care s-au gandit ca imi pasa de fapt de lucruri care NU aveau nicio legatura cu mine.
2009 a fost anul in care am daruit cel mai mult din toata viata mea. Cam cat am avut, atat am dat. Desi practic nu am primit pana acum nimic inapoi, teoretic am tot ce mi-as fi putut dori vreodata: o familie unita si fericita, o mama si un tata sanatosi care ne iubesc, o nepotica superba si o fetita in burtica.
2009 a fost anul in care am ales intre barbatul pe care il iubeam si copilul nostru. Ma indoiesc ca as fi ales vreodata altceva.

Poate a fost anul mai rau decat altii pentru ca am pierdut-o pe Luci si am plans extrem de mult in toate aceste 7 luni de sarcina, dar ..in viata mai si plangem. Si apoi mai si radem. A fost un an frumos de fapt. Si mi se pare minunat ca trece si anul asta si ca vine unul si mai bun si mai frumos..

La revedere 2009, anul cel mai frumos pentru ca mi-o aduce pe Kate dar pe care il las in urma - un pachet cu toate relele, impachetate intr-un cufar mare si greu, ferecat cu lacate greu de desfacut. Sa se scufunde cufarul asta undeva adanc in mare si toate relele sa ramana acolo, in abis, sa nu mai auda nimeni niciodata tot ce am auzit eu din martie pana acum.

La multi ani si abia asteptam 2010 cu o minte senina, cu casa plina, cu masa plina, cu familia razanda si cu muzica vesela, cu burtica dansatoare si cu oameni dragi aproape de sufletul meu:)

Merry Xmas

Craciunul a fost acasa, cu mancare buna facuta de mami, cu Sabi si Gia si tati, cu muzica frumoasa si bradul plin, cu multe cadouri desfacuta pe 24 la 11 noaptea pentru ca nu am mai avut rabdare sa isi ia Mosul zborul de la noi:)
Anul asta am facut cadouri in ciuda bugetului limitat, parca atunci cand n'ai bani reusesti sa cheltui mai mult decat daca ai avea:)

Sa minti sau sa nu minti, aceasta este intrebarea

Raspunsul meu este: sa minti. Dar sa minti atat de frumos incat sa ajungi sa te crezi pe tine insuti. Sa minti atat de bine incat detectorul sa nu simta, sa nu se miste acul. Am fost crescuta probabil la fel ca toti copiii - invatata ca nu e frumos sa minti, ca minciuna are picioare scurte, ca oricum adevarul iese la iveala pana la urma. Si cu toate astea minteam cand eram mica de spargeam. Minteam chestiuni nevinovate, d'ale copilariei. Blonda, cu ochii mari si inchisi la culoare, senina. Eram imbatabila din cauza moacei care radia de sinceritate. Apoi am crescut si mi se parea pierdere de vreme sa mai mint, nu e ca si cum lucrurile erau importante..de ce sa mai mint? Ah! Minteam ca sunt la un chef peste strada si eram de fapt la munte sau pe malul marii. Minteam ca vin la 10 noaptea si veneam a doua zi dimineata. Ale tineretii valuri. Apoi am decis ca e bine sa spui adevarul, oricare este acela. Si am spus adevaruri care au durut. Pe mine dar si pe altii. Cei care nu erau obisnuiti sa asculte, doar auzeau lucruri..
Apoi s-au schimbat lucrurile si am invatat cu greu sa am incredere. Pentru ca eu nu minteam mi se parea absolut normal sa nu fiu mintita. Apoi am aflat ca de fapt nu exista incredere absoluta. Si nici sinceritatea nu e cea mai buna politica. Si mai ales: daca tu nu minti aia nu inseamna ca ala de langa tine nu te minte. Si dupa ce am plans de m-am umflat m-am intrebat: oare puteam sa suport atatea adevaruri sau mi-a fost mai bine in liniste si in minciuna? Caci ce crezi? Minciuna nu doare! Daca esti mintit corect, cu cap, e chiar ok. Ce nu stii nu poate sa iti faca rau. Oricum mi-e foarte clar ca toate femeile sunt nebune de legat, chiar daca le minti, chiar daca esti corect, ele STIU mai bine. Caci doar ELE sunt suma tuturor barbatilor cretini care le-au facut rau, remember?
Am trait niste paranoia o vreme. Simteam eu chestii. Cumva stiu ca nu m-am inselat..Dar ce conteaza..Dintr-un plictis fantastic mi-am concentrat toata energia in descoperirea misterelor care imi distrugeau noptile. Inutil. Cu cat descopeream mai multe cu atat ma adanceam in necunoscut. Puneam chestii cap la cap, teorii se nasteau. Lumea e nebuna. Totul era o pierdere de vreme. Si nu, nu se reduce nimic la iubire si nu are legatura cu gelozia si cu posesia ci cu ..slabiciunile. Daca as fi avut mintea de acum atunci ..poate nu as fi plans atat. Pierdere de timp si energie. Nebunia se intinde cumva ca o ciuma si te roade pana la os. Am auzit atat de des despre mine ca sunt nebuna incat aproape ma gandeam ca asa o fi..pana cand m-am trezit si mi-am dat seama ca totul era o minciuna:)
Una care ma proteja de mizeria din jur. Tot ce nu am stiut ani de zile nu mi-a facut rau. Poate pentru alti oameni cel care este mintit pare un prost, saracul, habar nu are ce se petrece pe la spatele lui..in realitate treaba e altfel. Este important sa fi mintit frumos. Acopera minciunile cu flori sau cadouri. Femeile adora asta. Nu pastra dovezi ca ai facut sau nu ai facut ceva! Chiar daca ai facut sau nu, sterge tot:) Orice ar putea lasa loc de interpretari. O relatie in care nu exista incredere e moarta oricum..dar am deja stabilit ca nu exista incredere, asa ca iata cum am declarat toate relatiile moarte.
Nu, nu am scris despre mine. Eu sunt bine si nu are cine sa ma mai minta. Cand nu ai nimic de pierdut iti dai seama cum stau lucrurile. Tu nu minti caci nu ai pe cine, nu te minte nimeni caci nu are cine..Asculti confesiunile unora, te gandesti ca ai fost candva acolo, in papuci lui..te miri ca acum nu intelegi "drama" si apoi..mergi mai departe. Cu delete all, block and ignore, fuck off.
Promit sa nu imi mai fie mila in 2010 de toti strainii care imi strica noptile. Si promit ca dau block ip si mai gasesc eu niste secrete pentru ca strainii sa nu isi mai bage nasul in viata mea publica virtuala. Minciuna are picioare scurte insa exista oameni care merita mintiti sistematic. Pentru ca roata se intoarce si cumva platim toti pentru ce am facut candva, cand nu ne-a pasat ca facem rau.

In rest..totul este minunat. Si nu mai mint, ca sunt mare si nu am pe cine...Si nu, nu eu am scris acest post. E copiat. Cu copy paste.

Explozie

Am reusit sa ma enervez la birou asa cum nu m-am enervat de luni de zile. M-am inrosit si apoi am simtit cum fiecare vena pulseaza. In timp ce colegul meu imi facea semn sa ma calmez, odata cu vorbele care imi ieseau din gura, in minte mi se invalmaseau mii de ganduri - ii fac rau copilului, urasc acest loc de munca in care s-a dus in cacat ultima farama de omenie, cine sunt oamenii astia si ce caut aici, oare cand o sa se termine totul si mai ales cum o sa traiesc dupa ce se va fi terminat..
Am inchis telefonul si Kate mi-a tras una sanatoasa. Am futut 15 minute din minunata mea viata degeaba. Pentru o problema care nici macar nu este a mea. Nu sunt angajata nimanui, sunt un om care cedeaza ore din viata pentru o suma de bani. Ma vand in numele pasiunii mele pentru o meserie pe care am facut-o mereu punand suflet. Acum sufletul meu are alte misiuni, alte chestii merita iubite. Am vrut o cariera, bad choice sa cred ca asta este o cariera. O femeie nu are nevoie neaparat de o cariera, are mai degraba nevoie de iluzia de a se simti folositoare. Fata tine casa, de aia is bune femeile in biznis - cica..
In realitatea am avut ocazia sa cunosc niste cretine absolute puse in functii..fara pic de pregatire, cu aere de pitzipoanca si outfitul de rigoare. Stiu si niste doamne cu picioarele bine infipte, profesioniste. EGZISTA.
Dar eu nu mai vreau nicio cariera. Nimic ce reuseste sa imi ridice tensiunea nu merita cesiunea unor drepturi. Eu iubesc sa fac ceea ce fac dar urasc sa fac ceva de dragul de a face. Nu ma aflu in situatia de a ma ridica si a iesi pe usa pentru ca nu e vina lui Kate ca lumea in care am decis sa o nasc nu este in regula, din pacate pana una alta este cea mai buna dintre lumile posibile si in plus pe planeta asta exista inca omeneni minunati si locuri ce abia astepata sa fie descoperite.
Asa ca ma calmez. Pentru ca eu nu am nicio problema. Frustrarile altora nu sunt ale mele, nu ma duc acasa cu ele, le simt aici, le alung si imi primesc piciorelele bine meritate de la puiul meu de om.
Ah! nu sunt suparata pe nimeni. Vreau asa o putere sa tin in frau sentimentele care navalesc cand navalesc. O mana invizibila care sa ma traga intr-un loc cu muzica si apa care curge, si sa imi urle in ureche Nikkfurie de la Caution cu The a la menthe pana cand se termina toate. Un om invizibil vreau care sa ma ia de mana si sa ma duca la mine acasa. Acum.
La reverede

Tatal lui Kate

Am avut un status la feisbuc in care strigam cat sunt de indragostita. Si eram..Si sunt. Adica nu stiu daca am fost ne-indragostita vreodata..Desigur iubirile mele sunt in capul meu, asa mi se spune. Asa a fost si cu statusul. Eu iubesc o idee. Iubesc ideea barbatului al carui copil imi creste in pantec. Cum ar fi frumos sa fie el, cum ar fi frumos sa fi fost viata noastra.
Iubirea este cand te pupi toata ziua cu omul ala, cand te tine de mana peste tot unde mergeti caci iubirea se vede de la distanta. Iubirea este sa te tii in brate cand dormi, chiar daca e cald..mai si suferi din cand in cand..Iubirea nu este neaparat cand zici de 100 de ori pe zi "te iubesc". Si nu este cand zici "te iubesc" pentru ca ea ti-a cumparat ceva frumos, sau pentru ca tu ai facut ceva rau si te simti vinovat. Cred ca "te iubesc" trebuie sa vina din senin, sa fie asa ..usor timid. Sincer. Iubirea este cand te atingi din greseala si ti se ridica parul pe maini si te curentezi.
Asa de indragostita am fost eu cateva zile. De acelasi om despre care se aude de departe ca nu e ok sa fiu indragostita. Dar e ciudat cu iubirea asta. Pentru ca invatam ca poti sa iubesti ceva ce ai, ceva ce poti sa vezi, sa atingi. Nu e ca si cum e OK sa iubesti un barbat dintr-un film! Sau un actor! Asta denota ca nu esti in toate mintile..
Si totusi iubim proiectii ale mintii noastre. Vedem in cel de langa noi nu pe cel ce este de fapt ci pe cel ce am dori sa fie. De multe ori noi insine nu suntem ceea ce doreste cel de langa noi, insa orbiti de asa zisa iubire, nu observam lipsurile pe care celalalt le simte. Si mergem mai departe intr-o falsa relatie, facand compromisuri si sperand ca exista iubire si ca o sa fie intr-o zi asa cum am fost educati de mici. Doar vedem filme si citim si stim cum este. Baiatul intalneste fata, o place, se iau de mana, se pupa. Cand lucrurile se petrec altfel e clar ca nu e ceva in regula.
In niciun caz nu e ok cand fata intalneste baiatul! Am vazut eu un film! Fata nu poate sa il ia de mana pe baiat, nu poate sa il pupe ea prima.

Eu l-am luat de mana pe tatal lui K, el m-a pupat primul. Cred. Eram usor ametiti. Nici nu mai stiu cine a pupat primul. Nici nu mai conteaza. Pentru ca eu al ales sa mergem mai departe, chit ca el a stiut ce i se intampla sau nu. Apoi tot eu am ales de fiecare data ce facem, unde mergem. Pentru ca asa am fost educata - n'are el initiativa, ai tu, ca vremea trece si e pacat de ea. Si sincera sa fiu eu am crezut ca ce aveam acasa era iubire. Desi nu ne tineam de mana. Si de pupat ne pupam acasa, dar nu ne pupam asa cum stiam eu ca trebuie sa fie iubire.
Asa ca am decis ca asta e un nou fel de iubire. Unul despre care nu stiam nimic, dar care ma tinea mereu in priza. Cred ca foarte importanta a fost din nou mintea mea. Eu am stiut ca el este "acela". De cand am vazut florile de mina din casa si de cand am descoperit ca e ceva care ma atrage ca un magnet la omul ala. Si apoi, ce crezi? Zodia. Asta am intrebat: cine din casa e Pesti sau Scorpion? a intrebat casnicul Rac, asa de atasat de casa si de lucruri vechi, vrajit de povesti, de aventurile altora..
Nu mai am regrete:) Am iubit cum am stiut eu mai bine. Pana cand a inceput sa ma enerveze maxim ceva. Asemanarea noastra. Proiectia mintii mele eram cumva eu intr-o oglinda. Eu, cea despre care doar am auzit vorbindu-se eram el. Cu bune si rele. Tot ce probabil a deranjat pe cei din jur la mine, ani de zile, eu am regasit in el si asta m-a intrigat. Adica eu puteam sa fac acele rele, dar cand mi se faceau mie nu mai era in regula. Hm. Am mai scris despre asta.
De ce il iubesc pe omul asta? Pentru ca avem un copil care ne-a legat. Pentru ca ma iubesc pe mine si implicit el fiind eu in oglinda, il iubesc pe el.
Pentru ca stie ca poate sa scoata ce e mai rau din mine, imi da senzatia ca am toata puterea din lume, apoi suna si crede ca ma face sa uit ca pot sa ii fac rau in cateva minute..Desi eu doar il speriu, nu mai am nervi sa ii fac mizerii...
De ce nu ma iubeste el? Cred ca ii e frica. La pachet cu mine vin o armata de reguli pe care nu le va putea aplica niciodata. Stiu asta pentru ca sunt regulile mele si ca si pentru mine e un chin sa ma tin de ele cu mine insami:(
De ce in loc sa scriu chestii care ma deranjeaza la el ajung mereu sa scriu cat de drag imi este desi i-as da destul de frecvent una in nas sa il vad plin de sange? Pentru ca stiu ca dupa ce i-as da un pumn in nas, i-as indesa doua tampax si am rade impreuna de moaca lui cea noua..
Am avut o pauza de o saptamana in care si eu si copilul am fost foarte calme, fara el si toate prostiile cu care ma alimenteaza, povestile despre fostele lui prietene (femei pe care o sa ajung sa le plac, de mila de sila, atatea chestii aud despre ele de luni de zile..), fara messurile lui in care invariabil ajungea sa ma scoata din sarite cu teorii ciudate si glume nesarate, toate denotand o imaturitate care la un moment dat ma oboseste.
O saptamana de liniste si de un ciudat dor. Mi-era dor de mine si nebunia mea? S-a intors. Cu tot cu cohoarta de fumei care l-au "insemnat" in toti acesti ani. Pas. Avem si noi o armata de barbati in urma, unul si unul. Toti extraordinari de misto. Pe care i-am iubit cu tinut de mana si pupat in mall, la film, pe strada..Pe care i-am lasat pititi intr-un colt din mintea mea, dorm toti..si isi traiesc vietile alaturi de iubirile lor..
Si totusi fac un copil cu mini-me. Sau hairy-me..Am un copil cu omul din mintea mea, cel pe care il iubesc aproape tot timpul. Fara sa ne vedem, fara sa ne auzim foarte des..

Getting bigger and bigger..

Am 74 de kg. Pe care le-am simtit cand am incercat sa imbrac blugii meu largi si frumosi pe care ii puteam da jos candva fara macar a ma atinge de fermoar sau nasturel. Am 74 de kg pe care le port cu mandrie desi ma umfla rasul cand incerc sa vad parti ale corpului si nu reusesc. Mananc mult, e o foame pe care nu am mai avut-o niciodata..o foame continua. Asa trebuie sa fie? Adica imi place sa mananc, dar imi este foame, foame..Indiferent cat mananc..Azi am inceput cu fidea cu lapte, apoi am facut o salata cu cartofi, masline, trei feluri de peste si ceapa rosie multa si buna, apoi am mancat supa cu galuste facute de mama din pesmet in loc de gris pentru ca nu a vazut ca a luat alta punga, oricum, super pufoase si bune!! si am mai mancat si ciorbica de fasole..apoi am incheiat cu un platouas cu slana sanatoasa, branza buna si ceapa rosie. Si doi crenvustei lesinati langa..si 3 felii de paine. Si niciun fruct azi:( Si am uitat ceva foarte important. Peste toate am mai mancat o gramda de crema de zahar ars, super buna. Copilul meu pare ca e intr-o continua testare de gusturi, care mai de care mai gresit combinate, si eu, ca o mama buna ce ma aflu, ii dau tot ce i se nazare. Urmeaza o noapte in care o sa visez iar chilohanuri interminabile, ciozvarte aruncate pe mese, platouri cu struguri, branze de care nu m-am atins de sase luni, la care baloshesc de cate ori ajung in supermarket.
De ce nu scrie nimeni in cartile de gravide chestiile astea?!De ce nu stiam din vreme ca o sa imi fie asa de foame mereu? Ma duc sa imi curat doi morcovi, unul pentru acum si unul de rezerva. Kate e topita dupa morcovi, cred ca ii e o frica de ochelarei, hihihi.

In rest suntem bine, foarte "cuminte". Nu iesim prea mult din casa pentru ca gerul ne sperie si oricum ne miscam destul de incet si fara masina:( Ne e dor de umblat si spart bani pe tot felul de chestii inutile, dar nu avem cum sa plecam singure..E minunat sub paturica! Iarna pare foarte draguta vazute din spatele geamului. In rest nu imi place deloc frigul si abia astept sa fie martie si sa vina beba.

Zapada!!!

Azi dimineata la 8 a intrat tata in camera strigand foarte fericit: Azi nu te duci la munca! E un super viscol, niciun caine nu merita sa dai afara!
De la mine de la geam se vedea intradevar urgia de pe pamanturi si totusi un vecin isi plimba goldenul care topaia printre nameti..Pe la 10 au inceput mailurile si mi-am pus deci super-bocancii de electrician american, protectiile de la Puma, geaca, polarel, hanorac de la tatal lui K..si am zis: Hai frate! O sa ma puie pe mine in cur un viscol?!
Si nu m-a pus. Am mers cam 35 de minute pana la metrou, incetuc, incetuc, bucurandu-ma de zapada care imi trosnea sub talpi. Nimic mai frumos decat sa ai 4-5 ani si sa iesi afara pe asa o vreme. Am vazut piticei fericiti care sareau in zapada, cu nasul si obrajii rosii..Doar ca eu si K obosim repede si nu putem sa sarim, sa ne dam cu sania sau patinele..Nu putem sa facem nimic decat sa ne bucuram. Asa mi-as fi bagat fatza in zapada si mi-as fi tras o frecare ca sa ma umflu de ras..Decat ca nu pot, pentru ca aerul ala rece ma face sa tusesc..Am ajuns la birou coborand si urcand zeci de trepte la metrou, eu, broasca umflata. Nici nu imi mai e jena ca ajung asa de tarziu pentru ca oricum imi fac treaba de pe telefon si daca nu ar fi colegii mei asa de dragi, nu as mai calca la birou:( Fac de acasa 80% din treaba, restul de 20 is hartoage care in mod normal nici nu intra in atributiile mele, but whatever...ce bine ca vine Craciunul si o sa miroasa casa mea a mar si scortisoara si o sa bem vin fiert (putin!!) si o sa mancam numai minuni!
Am 70 de kg. Adica am luat peste 10 kg in sase luni, mwaahahahahha, nu am avut niciodata mai mult de 64 de kg, si 64 aveam dupa 14 zile de Grecia cu orgii culinare si alcool zilnic ingurgitat in companie de oameni minunati!
Kate a fost cuminte dupa 1 noaptea, pana la 1 a tinut sa isi auda tatal la telefon si mi-a tras niste super dansuri cu manutze si picioare. Cum atipeam cum ma lovea si pe mine ma umfla rasul si ma trezeam si o intrebam "ce mai e iubita mea?". Pana a sunat Le Roi Lion..
Zilele trec si imi dau seama ca habar nu am cine am fost in lunile de relatie cu omul asta pe care il iubesc inca (si inca ma intreb de ce?!:)). Habar nu am cine am fost eu, darminte cine este el?! O nebunie care a inceput gresit, eu aruncandu-ma cu capul in fatza, el dorindu-si fiare albastre care sa ii sporeasca adrenalina din sange..Puah! Copilarii. Trist este ca nu pare ca ne-am maturizat odata cu aparitia lui Kate si cresterea ei. Hopa! Uite, inca un piciorel dat de pitica. Sunt convinsa ca il iubeste pe tanarul domn pentru ca de cate ori sta cu capul pe burtica se foieste, cand ma aude vorbind cu el e mult mai vioaie, cand pune mana o apuca bazdacii. Mare scofala, nu e destul sa il iubim numai noi, am zis, am zis. Azi noapte il ascultam aberand vesnicele teorii si apoi ma auzeam pe mine emitand teorii cretine care nu au nicio legatura cu mine, cea de zi cu zi, aia super fun care face pe toata lumea sa rada, care canta si danseaza..Cine naibii devenim cand iubim pe cine nu trebuie?! Si mai ales, cum am ajuns sa scriu iar despre barbatul asta cand ma apucasem asa de bine sa ma bucur de zapada de afara?! Asa i-as da un bulgare in fatza, sa ii cada ochelarii de la puterea cu care il pocneste mingea de foc inghetata. Poate in urma impactului s-ar mai trezi la viata si ar intelege lucruri de oameni mari, hihihihi!
O sa am un copil cu un ochelarica..Da, are ochelari.
Si cu o culoare asa de frumoasa a ochilor incat aproape ca merita sa il fi suportat atata vreme pentru ca baby K sa aiba aceiasi "ochi" cu el..Si parul lui, culoarea mea, buzele lui Gia, genele mele, mainile mele cu degete lungi, picioarele mele dar lungi ca ale lui, fundul meu, abdomenului lui de fost inotator slab acum pentru ca ii e lene sa se hraneasca, nasul lui Gia, urechile mele sau ale lui, timiditatea lui cand trebuie si tupeul meu tot timpul, pasiunea mea pentru film si carti si iubirea bunica-si pentru muzica, sa fie vesela ca tatal meu si iubitoare ca mama mea..mai vreau sa fie fascinata de ceasuri ca ta'su si indragostita de apa ca ma'sa..
Si cel mai mult vreau sa vina pe lume sanatoasa si sa creasca mare ca sa putem sa plecam in lume si sa descoperim totul impreuna. Si tati daca vrea sa vina cu noi..sa isi plateasca. Lumea e mare si costa, insa priceless este ce vom descoperi impreuna:)
Azi Kate va descoperi emotia maica'si care se va freca pe fatza cu zapada. Cand plecam de la birou.