Despre cum vin pe lume minunile

De mii de ani nasc femei, insa eu, eu am nascut acum o saptamana pentru prima data in viata. Daca ma intorc in timp, imi aduc vag aminte durerile..Insa nu stiu daca exista vreo senzatie mai frumoasa decat aceea pe care am trait-o vazand cum din mine iese o vietate mica, murdarica, scancind. K a avut niste probleme la nastere pentru ca mami nu a stiut sa impinga si nu a mai avut putere sa lupte..desi mami parea cea mai puternica din lume..
Saptamana trecuta m-a apucat curatenia, venea nasha la noi la cafea si am zis ca merge un aspirat mic. Si o cafea..Si o barfa. Iubita mea era cuminte. Dupa ce a plecat Mi, am vazut serialul meu iubit si am mai palavragit pe net..
Apa lui K s-a rupt la 11 jumate, la 12 eram deja la spital cu mosicii Mircea si Catos si cu biata mea mama..Eu ca eu, ca stiam ca nasc, dar nu pot sa nu imi imaginez prin ce a trecut mama mea asteptand 5 ceasuri pe holurile maternitatii.
Travaliul in sine nu a fost mare inginerie, cam 4 ceasuri de au, fuck, telefoane, dureri despre care nu stiam nimic. Caci faza aia cu "te doare ca la ciclu, dar mai rau" nu e valabila. Te doare ca la dupa ce ai facut baie intr-o mare de gheata. Te doare fiecare celula si stii ca trebuie sa doara dar ai plati orice pentur un joint..Eu una asta am propus celor 2 asistente care s-au hahait intens. De la 4 a inceput circul. Eram 2 gravide care aveau acelasi medic, asa ca bietul de el a alergat intre noi. Eu am fost initial prima. Poate ca asta a fost ghinionul meu..Desi avea super ok dilatatia, am tot retinut impingerile pentru ca bebe nu putea sa iasa fara medicul meu asezat strategic la gaura de iesire. Si am retinut, si am impins si apoi iar ..si am chinuit-o pe minunea mea un ceas. Un ceas in care mi-au iesit din cap ochii ca la melc, mi-au pocnit vasele de sange pe toata fatza si pe gat. Si am impins din gat, ca tuta, exact cum stiam ca nu am voie.. Am impins si am racnit decent caci mi-am dat seama ca eu nu stiu sa urlu desi am ditamai gura si la o cearta cu cineva pot sa ridic tonul destul de mult. Ei bine, nu am putut nici macar circ sa fac. As fi coborat de pe masa aia si as si plecat acasa cu bebe intre picioare..Iubita mea draguta a iesit la 5 si 5 din mine. Si atunci, atunci a disparut tot. Si durerea si supararea, tot. Si ea a scos asa un sunet, mi-au aratat-o 2 secunde si au disparut.
Duminica a fost ziua Z, am fost fericita, mergeam incetuc dar nu mai conta nimic..Bebe era la terapie, nu mi-au zis nimic, am crezut ca asa e ok, sa o tina acolo putin. Am nimerit in salon cu o dementa complet care mi-a facut muci primele doua zile, apoi am avut ocazia in sfarsit sa imi vad copilul. K avea niste probleme, nu mai pot sa scriu despre ele pentru ca au trecut si nu vreau sa mai stiu nimic. Ne-am placut din prima, am furat-o la mine in salon si am dormit cu ea pe mine, asa ca si cum as fi avut un pui mic de maimuta si eu eram mama maimuta. Nu stiu daca am fost mai fericita si mai speriata vreodata in viata mea. Caci acum stiu prin ce a trecut mama mea 33 de ani.
Apoi K s-a icterizat si a facut sedinte de fototerapie..si eu am plans pentru ca ea plangea si fiind asa de mica nu existau niste amarati de ochelarei care sa ii protejeze ochisorii de lampa aia care ii vindeca orangeala. Asa ca mami a facut ceea ce a invatat pe platourile de filmare. I-a facut ochelarei lui K, apoi a trecut peste asistente si peste o doctorita ochelarista si si-a luat din nou copilul in salon. Iubita mea mica era prajita toata..A dormit mami cu ea si asa s-a mai decalat statul in spital cu inca niste vreme. Norocul meu a fost moasa'sa Dana care m-a calmat si mi-a spus sa las copilul la raze. Asistentele bine spaguite ii lipisera lui bebe pe fatza leucoplast..si pe corp, pentur senzori. De cate ori se misca si se dezlipea ala, il scoteau si puneau altul. Avea bb numai rani pe fatza ei mica. Habar nu au ce e aia un props adevarat oamenii!
O sa inventez niste ochelarei pentru bebelusii care fac icter..O masca mica de Zorro mic, ceva care sa ii apere de raze si ceva care sa nu ii sperie..
Am plecat acasa dupa 6 zile. Prima mea sedere in spital a fost si cea mai lunga ever, sper sa nu ajung sa mai stau vreodata! Acum suntem bine. Am avut si depresia post-partum si tot ce scrie la carte. cred. Nu mai conteaza nimic. Sunt plansa de emotie indiferent ce fac, este destul sa ma uit la ea si sa imi dea lacrimile caci nu credeam ca poti sa iubesti pe cienva asa de mult. Cineva care este atat de mic, incat nu poate sa iti faca rau..Cineva care doar zambind poate sa iti schimbe ziua.
Mai vreau cel putin inca un prunc. Peste 2 ani, sa fie K mare. O sa fie un baietel. Carol. Undeva in lume exista probabil cineva care este tatal lui Carol. O sa ne iubeasca si pe mine si pe K. Pana o botezam mami o alinta Azaleea:)) Gia era Orhideea. Eu si sora'mea nu prea mai suntem florile lui mami, mi se pare asa de frumos ca e bunica, acum imi dau seama cat de mult ne adora de fapt bunica, caci o vad pe mama cum este langa Gia si Kia. Iete! ce tare! Si asa eram acuzata ca is taganca, cum ar fi sa alint copila Kia, nume de masina! Surora lui Subaru:))

Suntem bine. Toate relele au trecut. Nu mai lasam loc sa vina altele. Casa nu este deschisa inca. Am nevoie de macar o saptamana cu copilul meu, vreau sa stau eu cu ea si cu mami, vreau sa las sa imi treaca frica, sa mut mobila, sa pun patucul, sa fac lucrurile sa fie ok. Apoi deschidem usile si introducem in societate puiul meu mic. Asteptam sa faca un pic de falcute, sa nu zica toata lumea : mama ce mica e! Este ca un copil din pozele lui Anne Geddes:)))
Iubita mea..Toata viata am asteptat pe cineva caruia sa ii spun iubita mea..

Femeia din mine

Scriu de pe un tel mic, dintr'un salon de spital.Primul din viata mea,
btw. Am o colega dusa, una care vb dspr copila ei si ii zice "fetita
aia", una care de 24 de ore toaca precum o melita numai ineptii. Sunt
obosita dar prea plinul nu ma lasa sa ma hodin pentru k n am simtit
mai multa fericire vreodata..Copila mea e fragila, delicata, are gene
lungi si e tunsa frumos, din burtica fix. Am niste temeri de mama,
cred..Mi-e dor de ea in burtica, mi-e dor de ea pt ca e in alta
camera, inca nu stim clar cum sa facem una cu cealalta, dar radem si
invatam impreuna. Ea e echipa mea..Lunile de plans s'au topit ca
fulgii..Is atat de rupta de realitate, nu stiu cine is oamenii aia
care m'au facut sa sufar pt k..Au disparut!S'au sters, sper ca nici nu
voi mai auzi vreodata de ele!! Mi'e somn..Dar astept o super musafira.
Eu, mama ei. Ah! De ieri sunt femeia care am stiut ca sunt. Mama lui
K.

Despre maritis si alti demoni

In drumul spre taxi, in plina zapada (pentru care as fi deschis gura ca sa imi cada fulgii pe limba dar mi-am adus aminte de poluare si alte chestii..) am ajuns intr-un punct al discutiei in care am fost intrebata de ce nu m-am maritat pana la varsta asta.
Stiu in mare ce i-am raspuns "pe loc" domnului care a indraznit..dar am simtit nevoia sa detaliez aci, in locul de refulat, unde nu e nimeni care sa imi spuna ca ma contrazic, ca am mai zis eu "niciodata" si am facut EXACT ceea ce am spus ca nu o sa fac..

Nu m-am maritat pana acum NICIODATA pentru ca nu am avut cu cine. Nu am lasat niciun barbat sa ma ceara, relatiile mele nu pareau oricum ca ar conduce catre casnicie, de aceea s-au si rupt cand am considerat ca pierd vremea. Nu e ca si cum aveam o relatie DOAR ca sa ma ceara omul ala de nevasta. In plus daca eu nu am simtit ca el este alesul, ma indoiesc ca el ar fi simtit altceva..
Probabil ca am prelungit copilaria si am vrut mereu sa iubesc ca la 18 ani, fara griji de oameni mari. M-am mutat cu B, am fost impreuna cam 4 ani dar nu am ajuns sa ne casatorim pentru ca..nu ne mai iubeam destul. Si nu mai eram fericiti..Nu exista o reteta pentru fericire, eu cred doar ca nu eram sortiti impreuna. Apoi micul meu G, cum sa te mariti cu el? Desi e mai barbat decat multi altii, cand ne-am cuplat avea 21 de ani..Un barbat prea mic pentru a te marita cu el. In plus..nu eram sortiti!
Nu vreau sa ma marit doar ca sa ma marit cu cineva. Oricine. Sau doar pentru ai ii da copilul meu un tata. Sau doar ca sa fiu in rand cu lumea.
Vreau sa ma marit cu un om alaturi de care sa imbatranesc frumos, cu care sa imi cresc frumos copiii. Un barbat care sa fie langa mine cand stralucesc, sa fie mandru de mine si de realizarile mele. Acelasi barbat trebuie sa ma tina de cap cand vomit, dupa ce am baut exagerat cu fetele mele sau sunt bolnava (Doamne fereste! daca bila imi joaca feste).
Vreau un barbat pe care sa ma pot baza in orice situatie, chiar daca va avea momentele lui de "tata copilaros", chiar daca eu o sa ma mai enervez..Nu vreau sa ma marit cu unul de care sa trag eu, eu sa il iubesc mai mult, eu sa sacrific tot. Trebuie sa existe undeva un om care sa ma iubeasca pe mine si pe puiul meu fix asa cum suntem noi doua..cu nebuniile mele si dragalasenia lui K.
Vreau sa ma marit cu un om care sa inteleaga clar ca respectul, prietenia, iubirea..is mai importante decat o aventura pe care o are unul sau celalalt, ca sexul este o minune in cuplu, dar la un moment dar ajunge sa fie o biata ciorba incalzita si mai e nevoie de cate un fluffer acolosha. Totul cu multa perdea si fara sa se strice armonia in casa..

Un barbat care sa inteleaga ca femeile is nebune nu pentru ca asa se nasc, ci pentru ca asa ajung daca le tot spui ca sunt nebune. De parca ele nu stiu?! Toate femeile au piticii lor, insa e destul sa le iubesti si sa le faci sa creada ca ele is centrul universului tau. Daca ai grija sa fie si frigiderul plin, sertarul cu bijoux decent, parfumurile pe etajera, florile in vaza..ehe..nu-i chiar asa de greu sa faci o femeie fericita. Mai ales una care are deja un copil!
Nu m-am maritat cu nimeni pentru ca nu am ajuns sa inchid ochii si sa imi vad viitorul cu prea multi oameni. Si aia cu care am vazut..s-au carat cu o ditamai coada intre picioare incat am crezut ca altceva le atarna.
Stiu de ce nu m-am maritat. Is degeaba draguta si casnica si etc, etc. Am o problema cu care nu mai stiu sa lupt. Is cam prea tare in gura:(
Barbatii vor niste matze lesinate, niste mimozele pe care sa le domine. Cel putin asta vad la barbatii pe care i-am vrut eu!! Vai ce urat am zis! Frate, asta e adevarul! Mi-am taiat acum luni de zile boashele ca sa fiu fetitza, am fost si am ramas gravida si acum o sa fiu mama.
Evolutia mi se pare extraordinara. Si nu as da timpul inapoi decat pentru a lasa boashele la locul lor inca putintica vreme..

Kate are o mama si un tata minunati. Identici. Din fericire sau din pacate, nu stiu. Insa stiu ca are cei mai buni parinti pe care ii putea cere copilul meu. Pentru ca sunt ai ei si pentru ca eu is ma'sa si o ador si el e ta'su si o adora..Nemaritati sau maritati, intre noi sau cu altii, noi o sa fim mereu parintii ei si o sa o iubim cel mai mult din lume. Mai mult decat pe iubitele sau iubitii nostrii viitori. Ceea ce pe mine..ma bucura:)
Nu stiu daca vreau sa mai dau gratis cuiva dragostea mea. Asa ca prefer ca tati si K sa fie oamenii pe care ii iubesc cel mai mult din lume pana cand baby K va avea un fratior sau o surioara.
Si daca mi-o veni randul la maritis vreodat' apoi om vedea cum impartim dragostea, sa ajunga la toti.
Momentan toata dragostea din lume este a lui K. Tati este la pachet cu copilul (sic!) dar ii pastram un loc frumos si lui, un loc special. E un spectator care vine la toate reprezentatiile, sta in loja, dar nu stie piesa.

Stralucind..

Ca o bluza kitch cu paiete, ca o fusta de tiganca, ca un bec pe care cineva a lipit globuri sparte sau sclipici. Asa ma simt in interior, desi am racit si am o durere oribila in gat, nu mai am voce si cand respir ma doare ceva pe acolo. Dar totusi stralucim amandoua. Nu las sa ma supere nici macar parul care sta valvoa! Cumva peste tot unde ma intorc exista ceva care ma face sa zambesc, bunaoara hartia igienica..La 7 azi dimineata cand am fost impinsa brutal din pat care buda, de pe rola imi zambea un soricel care avea un buchetel de flori in fatza. Fireste era un soricel romantic, unul care s-a gandit sa imi faca pipiul de dimineata mai vesel. Apoi, cu ochii lipiti de somn am mai salutat un catel, o pisica, un iepure. Daca mai stateam pe buda ma imprieteneam cu toate animalele..si imi fugea si bruma de somn pe care cu greu o dobandisem!
Aseara inainte de culcare am avut o discutie extrem de interesanta cu K, i-am povestit in mare cum sta treaba cu mine singura in casa zile intregi, a inteles ca e aproximativ ok ca mai vorbesc singura, s-a prins ca pana si faza cu cantatul e ok, desi vocea nu ma ajuta..dar stiu versurile!
Apoi am incercat iar sa adormim si nu a mers decat dupa 12 jumatate, insa noaptea a fost un sfetnic bun si am visat frumos si curat si bun. Multa pace. Si desi am dormit cel mai mult pe partea stanga si ma durea soldul ala..K a fost in sfarsit linistita dupa multa vreme. Asa cum imi imaginez eu ca o sa fie si luna viitoare pe vremea asta..Ii si vad mocutza cand se trezeste. De nu m-ar mai durea gatul si de nu as mai tusi, as stralucii si mai tare!
Ca o bluza kitch cu paiete, ca o fusta de tiganca..

9 luni, iuhuu!!

La multi ani draga K,

astazi ai implinit 9 luni. Noroc cu bunii-munii care stie tot si ne iubeste si ar face orice pentru noi. Tot azi ai primit de la Donazz baby cribul cu Hello Kitty si lampa care iti va veghea somnul in curand. Pesemne ca ai fost o bebelina foarte cuminte, altfel cum sa vina chiar astazi minunatele daruri?
Mami a poftit la un mareeeee tort pe care l-a vazut intr-un film si pe care il va cumpara probabil foarte curand (la urmatoarea iesire la dr..).
Pentru ca mami e zuza a uitat ca azi e ziua cea magica..De azi mai avem 10 zile apoi..ne apucam de numarat clipele pana la venirea ta pe lume. Ce nebunie! Cat de repede au trecut lunile astea si ce rau imi pare ca au trecut asa de repede..Ce ciudat..Abia astept sa ne cunoastem si totusi stiu de acum cat de dor o sa imi fie de calcaiele tale micute lovindu-ma cand incerc sa adorm..Sau mainile lui tati mereu pe talpitele tale..Hm..

O sa fie totul minunat. Promit. Exista o armata de oameni care ne iubesc si care abia asteapta sa te cunoasca si sa te iubeasca. O armata de oameni care abia astepata sa scape mami de hormoneii cei obraznici si sa fie din nou fericita si lipsita de istericale..Bietii oameni..prin cate au trecut pret de 9 luni. Si tu, draga Kate, ce copil bun si rabdator..O sa iti fac toate poftele, ce de laptic vei bea luni de zile!!

Iti multumesc pentru cele mai frumoase noua luni petrecute alaturi de cea mai iubita fetita si te invit sa stai cuminte inca 10 zile. 12. Ca e formula 1, off..uit mereu! Evenimentul anului pentru tati, nu-i asa?!

Apropos, te rog sa ramai impecabila pana la "livrare". As prefera sa ne cunoastem duminica spre seara, pe 14 martie. Deh..mami e dusa cu capul, vrea sa ai ascendent in Scorpion..Daca nu poti pe 14, vino cand vrei tu, dar dupa amiaza sau noaptea. Sa fie mizeria de mall inchisa si traficul light, nu de alta dar vrem sa ajungem safe la spital.
La multi ani draguta mea! Si acum sa incercam sa ne asezam astfel incat tu sa poti sa iti faci dansul..Peste cateva ceasuri te roaga frumos mama ta cea zuza sa incerci sa dormi..Si tu, si cu tine si eu..

This is for the one i love..

I hate the way you talk to me,

and the way you cut your hair.

I hate the way you drive my car,

I hate it when you stare.

I hate your big dumb combat boots

and the way you read my mind.

I hate you so much it makes me sick,

it even makes me rhyme.

I hate the way you're always right,

I hate it when you lie.

I hate it when you make me laugh,

even worse when you make me cry.

I hate it when you're not around,

and the fact that you didn't call.

But mostly I hate the way I don't hate you,

not even close

not even a little bit

not even at all.

20 versus 30

Am tot stat si m-am gandit la treaba asta cu varsta. Am vorbit cu oameni, am vazut un film, am decis sa scriu. Ce s-a schimbat in 10 ani de fapt? Cine eram la 20 si mai ales..cine sunt la 30?!

Pai sa vedem. Pe la 20 de ani (zicem intre 20-25, sa fie asa ..un cincinal de viata de om) terminasem liceul si eram studenta la Filosofie-Jurnalistica. Prima mea facultate, asa de draga mie, pacat ca nu am terminat-o niciodata. Vorbim de 1997-2002 ca si ani de gratie. La 20 de ani fumam de rupeam, mergeam la petreceri unde beam pana varsam, eram cool conform vremurilor acelea. Eram prietena lui Cristi, fugeam de acasa la mare sau la munte si ai mei credeau ca sunt la un bairam peste strada. Aflam barfe despre alte iubiri de ale lui si plangeam ore intrgi in pumni, apoi ne vedeam, ne impacam si totul se stergea cu buretele. Erau anii in care aflam ca sunt vrajitoare si imi urmaream prietenii cu privirea indepartandu-se de mine..deh..
La facultate descopeream o lume noua, oameni noi. Asa l-am cunoscut pe Gabi Ispas, un om atat de drag mie - aveam o agenda rosie pe care o tot plimbam in timpul cursurilor si ne tot scriam chestii. Incercam sa descifram misterul feminim. Gabi imi povestea despre Dead Poet Society - citandu-l pe Whitman, film pe care eu inca nu il vazusem decat cu ochii minti. Beam bere ieftina in parcul Tineretului, la Barza Chioara si dezbateam problemele metafizicii..
Apoi a urmat un an de vazut filme la cinema Studio, de la 9 dimineata. Eram studenti saraci, cu foame in gat. Foame de film, petreceri, mare, munte. Job nu aveam. Nu mai stiu. Cred ca nu aveam. Am avut job dupa ce am renuntat la scoala, era prea scumpa..M-as mai intoarce la dramele din amor de la 20 de ani?! Duamne! Pai astea de la 30 is mult mai fun!
La 20 de ani iubeam oameni ca mine, toti eram animati de aceleasi teluri - sa ne distram, sa descoperim lumea, sa invatam..Nu stiu daca m-am maturizat intre timp. Conform lui Guritza, prietena mea draga din liceu, pare-se ca (blogul sta marturie!!) sunt la fel de romantica, neroada, sensibila, visatoare ..ca la 20 de ani. S-au schimbat insa prietenii, gastile. Am terminat alta facultate, am iubit alti oameni. Data fiind starea mea actuale, as putea crede ca mereu am ales gresit. Marturie stau aci hoarda de prieteni care inca ma intreba "neica, unde ii gasesti?!".
Eu cred ca am iubit frumos de fiecare data. Daca oamenii aia meritau sau nu, nu stiu. Inca suntem prieteni buni, ne vedem rar. Nu ma intreb niciodata "ce am vazut la asta" pentru ca stiu ca fiecare om pe care l-am iubit a fost cel mai bun din lume, cel mai frumos, cel mai, cel mai..
La 30 de ani pari matur, vezi lucrurile alfel. Majoritatea barbatilor fug de femeile "la 30 de ani", le este teama ca ceasul biologic ticaie si ca femeile astea fac amor numai ca sa ramaie gravide si sa tranteasca repede un plod. Din pacate statistic vorbind cam asa sta treaba:( Dar! Pana mea frate, la 20 de ani faci facultate si bei si faci desmatzuri, la 25 incerci sa ai o relatie si poate sa iti mearga ok, poate nu. Unele se marita de tinere si gata, cred ca au scapat de orice stresuri, au familii, copilasi, etc. Is in rand cu lumea. Altele vor sa fie independente, isi fac de cap pana la 30-35..au sau nu iubiti, vor sa nu copil..
Eu am vrut sa fiu toate la un loc. Am vrut si amor, si cariera, si copil si, si, si. De la 20 de ani tot vreau. Ma uit in urma si zambesc, mai si rad..Am trait frumos, am iubit frumos, am facut din TOT o drama si am tras dupa mine in drama pe toti din jur, ca sa fie serioasa treaba. Asa oi fi eu facuta. Anii au cernut prietenii si am ramas inconjurata de oamenii care trebuiau sa ramana, cine nu a avut loc aci, si-a vazut de drum. Si bine a facut, caci e greu sa ai o prietena sucita ca mine. Fetele mele stiu, is satule si el si sotii lor (care au), surorile lor, iubitii lor. Asta este. La pachet cu veselia mea, nebuniile mele, felul meu de a fi, vine si parte mai putin ok.
La 20 de ani se sfarsea lumea cand pierdeam o iubire. La 30 lumea mea a inceput cu o iubire si va continua cu alta mai frumoasa decat toate de pana acum..
Sa zicem ca o sa pot afirma curand ca am invatat ceva in peste 10 ani. Caut poze, musai sa punem poze de la 20 si poze de la 3o. Eu tot cred ca is NESCHIMBATA!! Mwahahahah!
Increzuta..

Dreptul de a alege..orice, ceva..

Am lasat niste ganduri negre sa ma framante pret de cateva zile, saptamana trecuta. S-a simtit asta fizic si psihic, s-a vazut, s-a citit printre randuri. Am tot zis ca trebuie sa aleg ceva, ce este cel mai bine. Acum urma intrebare: pentru cine este in regula sa alegi? Eu, ce drept am eu sa aleg orice pentru oricine?
Pot eu oare sa aleg ce este cel mai bine pentru copilul meu, cand ea inca nu este nascuta?Am crezut ca da, am crezut ca "mingea este la mine" si ca sunt capabila sa inchid usile si sa spun GATA. Nu merge asa.
Am ales acum 36 de saptamani acest copil. Am pierdut un barbat pe care il iubeam. Probabil ca am iubit mai mult copilul nostru decat pe acel domn..Mi se pare normal, orice ar zice oricine. Pana la urma nu mi s-au dat 3 lucruri de ales, ci doua. El sau ea. Ea a castigat. Este de departe cea mai buna alegere pe care am facut-o in viata asta minunata. Apoi timpul si-a pus amprenta si lucrurile au evoluat. Fara ca eu sa pot alege de fapt vreodata ceva, pur si simplu lucrurile au luat-0 pe diferite cai, neasteptate. Au fost luni de fiere. Luni de minciuni, luni de chin si de dezamagire. Toate vor fi uitate caci trecutul nu poti sa il schimbi dat poti sa in ingropi undeva adanc. Asta incerc sa fac zi dupa zi. Sa ingrop tot ce m-a degustat si inca ma scarbeste..
Apoi mai are loc cate un episod si ma pregatesc sa arunc un piaptan in urma-mi si in locul lui sa rasara o padure deasa prin care raul sa nu ne mai ajunga..Si sa fugim, eu si K, departe de toate, doar noi doua. In fuga mea K tace si pentru ca eu nu rad, ea nu rade, pentru ca eu nu mai dansez, ea nu mai danseaza, pentru ca eu plang, ea plange..
Nu poti sa alegi nimic cat timp nu ai un piaptan pe care sa-l arunci in urma-ti:( Nu poti sa alegi fiind egoist. As vrea dar nu sunt eu asa. Daca trei suflete sufera, tu esti unul dintre ele si tot tu poti sa alegi, ce faci? Ce alegi? Ceva sa sufere doar 2 suflete? Sau ceva sa sufere unul singur? Si acela sa fie al tau?
Nu stiu cum merge cu suferinta mai bine decat alti oameni, toti sufera la un moment dat din diverse motive. Eu mai si scriu cand ma apuca si probabil ca unele dureri ale mele par altfel..Dar is doar niste dureri si Slava Domnului trec. Toate..
Copilul meu este foarte fericit cand este cu tatal ei. Discuta chestii care nu au nicio legatura cu mine, isi spun secrete, el o pupa, ea ii danseaza si il aplauda cand el ii mai toarna nu stiu ce povestioare..Legatura lor ma depaseste asa cum si pe el probabil il depaseste legatura dintre mine si minunea mea sfioasa..Mai avem asa de putin timp pana cand ne vom cunoaste toti trei..acum totul e o joaca, nu intelegem inca la ce sa ne asteptam, ce urmeaza, cum vor evolua lucrurile. Habar nu avem nimic. Degeaba fac eu supozitii si imi imaginez cum o sa fie peste 1 luna, 1 an, 10 ani. Nimeni nu stie. Poate doar ea mai viseaza in burtica un viitor minunat, nu stiu. O astept si nu imi mai bat capul cu griji care sunt insamantate de cuvinte auzite care nu au nicio insemnatate. Vorbe in vant spuse de oameni care nu inteleg ca eu si K nu avem nevoie sa auzim NIMIC rau. Ne ajung cele 36 de saptamani de ascunzisuri si minciunele puse sub masca unei protectii. Un om pe care il iubesti il protejezi nefacandu-i rau. Nu-l iubesti? Nu-l protejezi. Nu iti pasa. Eu am un copil de protejat chit ca trebuie sa-mi infing coltii in jugulara cuiva. Mamele inteleg.

Acum aleg sa ma bucur de o poveste, K danseaza, e in sfarsit fericita. Am avut un weekend in pat, la caldura, cu mancare buna gatita in doi, cu branzici speciale si fresh de portocale, aproape ca acum 6 luni..doar ca eu nu am facut mai nimic decat am asteptat sa se intample. Ba am facut ceva. Am fost mandra in cateva situatii. Nu ca o mama, ci ca o prietena speciala..sper sa invat intr-o zi sa nu mai fiu mamoasa cu masculii care NU doresc asta. Daca oi mai avea timp sa imi pese de dansii...

Hormoneii bata-i vina!

Gravidia vine la pachet cu o multime de chestii extraordinar de frumoase dar si cu niste probleme cum nici nu mintea nu gandesti! Desigur aceste "probleme" nu sunt amintite in cartile de specialitate. Medicul iti spune ca o iei usor pe campii, ca devii neatenta, dar iti da si vestea cea mai naspa: dupa ce nasti e si mai rau!
Adica?! Mai rau de atat?
Ei bine da. Dar exista si un remediu. L-am dezbatut indelung astazi cu Ruxa-Puxa, un pic mai gravidutza decat mine.
Remediul este Magneziu forte. Impart cu toate crizatele din lume acest secret pentru ca un drog asa de bun nu am intalnit de multa vreme..Si iata, e verificat cu Rux! As mai face niste teste pe altii..Sa vedem cum li se schimba viata. Costa cam 200 de mii lei vechi, o cutie plina! Eu iau unul pe zi. Zilele rele is cele fara magneziu, m-am uitat peste umar si asa mi se pare ca vad.
In decursul acestei minunate experiente insarcinate am avut parte de doua episoade oribile. Ambele fara sa fiu pe magneziu. Pentru ambele am fost vinovata. Am uitat ca in mine creste o minune, am uitat ca asemenea povesti is fun la 20 de ani cand esti proasta si crezi ca viata ta se termina la prima iubire. Am uitat ca bataliile nu se duc pe campuri pline de mortii altora..
Am repetat idiotic (exista cuvantul asta?!) greseala de a ma pune intr-o situatie care mi-a facut rau. Mai putin mie, mai mult copilului. Magneziu, bata-l vina! Cum sa uiti sa iei 3 pastile zi de zi?! Nu e ca si cum muncesc sau fac ceva sa am mintea ocupata..is odihnita si eu si mintea (rau suna minte odihnita..)

Judecand la rece (si aflandu-ma ZEN pe drogul binecuvantat) imi dau seama ca am gresit lasand tristeturile si siropelile penibile sa ma strice, sa ma faca sa imi doresc sa fug de toti, sa nu mai scriu pe blog, sa nu mai fiu on line. La naiba, asa ma apuca la o vreme. Inca imi ard talpile de la ultima fuga pe care o pusesem la cale dar m-am impiedicat anul trecut in martie..si am ramas impiedicata..pfai! Viata se joaca cu noi si unora le place joaca, pana si mie imi place, dar nu cand e un pret pentru aceasta joaca.
Am fost acuzata cu dragoste ca habar nu am sa tiu la mine, ca imi lipseste instinctul de auto-conservare, ca habar nu am sa ma feresc de lucrurile care imi fac rau. Comparatia cea mai morbida pe care am auzit-o a sunat asa:
- mergi (eu mi-am imaginat ca merg pe o plaja), undeva in drumul tau e un mort (om mort pe o plaja, nimic mai dureros pentru mine ..). In loc sa ocolesti mortul, caci stii ca te va bantui imaginea lui o gramada de vreme, tu te indrepti fix catre el si apoi suferi ca un caine..
More or less asa a sunat povestea celor facute de mine..Caut mortul si vreau sa ii vad fatza ca apoi sa stiu de ce sufar..
Right. Mortul meu este un adevar de care nu aveam nevoie. Nu pot suporta adevarurile care au iz de hoit. Imi doresc sa nu fiu mintita, dar hoitul imi repugna. Acum i-am vazut chipul, degeaba imi doresc sa il fi ocolit, sa fi fost departe de plaja aia..Am facut-o, trag. Dau cu parfum in nari ca sa dispara duhoarea si scarba, nimic!
Apoi vine ideea mareata. Magneziu. Ce bun, ce bun. Hormoneii is calmi acum, ii si vad aliniati, cu ochii stransi, tragand pe nari cu nesat praful alb. Nu vreau sa inchid blogul. Nu vreau sa nu pot sa imi pun link la mess. Nu vreau sa nu fiu pe feisbuc, vreau sa citesc si sa rad cu oamenii aia. Ce atata drama, nu auzi ca e de la hormoni?!
In plus am un copil minunat in burtica, ea ma face mai fericita decat orice prostie facuta cu sau fara voia mea..ma face mai fericita decat drogul cel bun, zisul Magneziu..
Iar barbatii?! Barbatii IE porci si MINTE. Stiu asta de cand eram mica si totusi nu am incetat niciodata sa iubesc barbatii si sa vad ce specimene minunate sunt..

Si mai stiu ca eu nu as fi EU daca tata nu ar fi fost barbat, ca minunea mea nu ar creste acum in mine daca Vic nu ar fi fost barbatul pe care l-am iubit tot EU.
Asa ca daca e de facut o pauza, aia e o pauza de oameni care ne fac rau. Orice sex ar avea ei. Aparuti in viata noastra ca un mort pe o plaja.

Suntem trei oameni care contam, familie sau nu. Intr-un mare chin am scris ca suntem trei desi o parte din mine imi spune ca doar DOI conteaza, eu si fata mea (halal instinct de conservare, nu?!)
In fapt conteaza doar ea. Eu si el trebuie sa ne dam la o parte gandurile si issue-urile, poate avem de ingropat mortii de pe plaja, nu stiu..fiecare din noi trebuie sa faca ceva. Hormoneii mei drogati nu vor rezista foarte mult, asta e rau cu drogurile, le trece efectul relativ repede:(

Oricum, multumesc tuturor pentru viata mea palpitanta! Asa de trist ar fi fost sa nu fiu inconjurata de femei de nimic sau oameni rai! Despre barbatii de nimic nici nu vreau sa amintesc. Multumita lor se nasc copii superbi, nu-i asa? Si da, generalizez. Nu am un barbat de nimic in vizor. Magneziu ruleaza, Magneziu e bun. O sa imi fac un tatuaj cu Mg frumos de tot..
Viata este atat de frumoasa si eu am fost mereu un om asa de fericit si o draguta, nu stiu unde gasesc insa oameni care ma strica si raman asa..stricata..pf!

Ce pot face doua maini dibace

Am terminat cu ajutorul mamei lenjeria de damasc a tinerei K. Si avem si work in progres, fetita cu lego:)

enjoy: