Pe inserat

Am mers pe jos pana acasa. Cotroceni-Berceni, cred ca sunt 8 km. Ultimele zile au fost stranii, am auzit atatea chestii incat nu cred ca mai judec ok nimic din ce se petrece in jurul meu. Si totusi in afara de "raul" pe care credeam ca l-am pierdut este singura chestie cu care m-am ales. Da, inca imi mai este rau cand ma enervez. Atat de rau incat ma simt prost fatza de oamenii care ma primesc in casa lor si eu nu sunt in stare decat sa dormm putin. Cat sa imi revin si sa plec sper casa. Raul ala ingrozitor a revenit dupa ce am fost atata vreme bine, fericita. Sa zicem ca nu mi-a mai fost atat de rau de prin ianuarie..
Acum imi este bine. Sunt acasa. Tac in continuare. Ai mei nu inteleg de ce imi doresc sa ma mut de acasa, li se pare ca aici imi este cel mai bine. Si asa este, insa trebuie sa ma lase sa plec sa invat sa imi fie bine si singura. Desi exista posibilitatea sa imi fie rau singura si sa nu fie nimeni acolo sa aiba grija de mine. Whatever..trebuie sa se intample ceva curand pentru ca altfel o sa imi pocneasca ceva in cap.
De cate ori sunt foarte fericita se intampla ceva si se duce naibii tot. De cate ori mi se petrece ceva minunat, pierd ceva care parea minunat..Acum m-am pierdut pe mine. Si totusi as minti daca as spune ca nu este macar un lucru care ma face sa uit de tot..E o voce care ma intreaba "de ce te-ai intors la mine?" .. e o voce care imi spune ca nu sunt prea departe. E o voce care si daca ma minte, ma minte exact asa cum as minti eu. Sau cum mint, caci deh..eu nu sunt femeia unui singur barbat. Eu am nevoie de atentie de la toti barbatii din jur. Absolut toti. Cum zicea Soso candva (sau cum rastalmacesc eu ce zicea el): o femeie e suma tuturor barbatilor care au facut-o sa sufere. Eu nu is chiar asa. Eu sunt o suma a tuturor barbatilor care m-au iubit si pe care i-am iubit. Ei sunt toti o parte din mine asa cu si eu am lasat o urma in viata lor. Si da..in realitatea mea (falsa) pe mine ma iubeste majoritatea barbatilor care m-au cunoscut, fiecare in felul lui m-a facut sa stiu ca am fost speciala. Pentru unul cel putin sunt inca speciala. Fara sa ma aiba, fara sa ma vrea in acel fel clasic amoros (sexual, blah, blah). Cred ca in mintea mea iubirea are atatea forme incat macar o forma de iubire din partea unui barbat mi se cuvine si mie.
Acum o sa ma opresc din scris si din toate. E vremea sa ma odihnesc si sa imi las mintea sa nu faca nimic. Undeva cineva ma iubeste si asta mi-e destul, mai ales ca acel undeva nu este intr-un singur loc, acel cineva nu este un singur om..
Noapte buna.

Let's move on

Am sa pun un anunt undeva care sa sune cam asa:

Producator audio-video caut mediu primitor, colectiv simpatic, sef de treaba, proiecte-provocari, salariu atractiv, bonusuri pe proiect, telefon de firma, masina, etc, etc..Dau in schimb tot ce am mai bun, veselie la birou, profesionalism pe set, mici crize de isterie cand e cazul, etc, etc.

Nu mai stiu sa fac un cv. Mi se pare penibil sa inshir o lunga lista de realizari si competentze, nu mai stiu ce sa scriu la "Principalele activităţi şi responsabilităţi" pentru ca in munca mea de pana acum am facut de toate, de la productie in sine pana la machiaj, food styling, curatenie pe set si altele..
Cred ca cel mai bun cv ar trebui sa imi fie facut de cei cu care am lucrat, sa scrie seful acolo ce am facut bine si ce nu, colegii sa scrie ce "Aptitudini şi competenţe organizatorice" am si colaboratorii ..sa scrie si ei ceva.

In concluzie, incepand cu 15 august ca voi sta acasa. Pana pe 22 ma voi ocupa de pre-productia nuntii sora-mi, pe 23 filmam, pardon nuntim, pe 25 ne trezim din betie si cu ajutorul lui Doamne-Doamne plecam inapoi in Thassos. Pe 1 septembrie sper sa am deja un nou loc de munca unde sa imi fie bine. Daca nu..apoi de pe 1 septembrie o sa am de scris pe bloguri zi de zi:))

Care va sa zica: care stie un loc de munca pentru o nebuna ca mine, please send me request si eu va send cv-ul. Nebibilit, necoafat cu brizbrizuri care dau bine la angajator.
(Ma gandeam ca as putea sa ma apuc de ceva legat de turism si insula mea..Inca ma mai gandesc. Pana una alta ma duc sa pun de cafea. )

Back to black

De cate ori plec de pe insula sunt terminata. This time is worst..The
crazy princess must grow up fast..There is no fantasy, there is no
princess. I'm just a girl. And i'm leaving someone behind to take care
of my dream. I will not go back soon, I'm 2 scared..Well, the island
will be mine forever. Am obosit. Ma culc in timp ce Amy ne canta
drogata toata. Love it..

Thassos ep 2.Sau 3?

Suntem la cafea la Panagia, hotel Thasso inn. Toti fir in par. Am
decis sa ma fac ghid..Macar pt ca am terminat o facultate de profil,
nu?Hihi! Am petrecut minunat, am stat pe o plaja pustie si am facut
expeditie in golfuri la Tripti. Am mancat la Pachis super peste si vom
manca la Platani porc on split..Urmeaza seara disco la Bolero cu o
minune cu gene lungi..Ah!! Ma intorc aici in septembrie..Ma asteapta
insula asta care nu m'ar lasa sa plec de aici niciodata. Si da, imi
lipseste insa ceva..Simionakis, Fulghetis, Balintis, Vasiloizii si
atmosfera aia care este pe insula asta a noastra..Acasa..

Am plecat spre casa

7 oameni au purces la drum, sunt happy, happy, happy si cant. Thassos
we are coming!!!

Compliment sau nu?!

Un domn suspect ma scaneaza in metrou. Cred ca era nebun..Se misca in jurul meu dupa care imi vine fix in fatza si foarte serios imi spune:

Iata o noua specie: half white cat, biped cu coditza blonda.

Ma uit la el perplexa si ii spun: scuze, nu inteleg..

Face un contur al meu, fatza, tricoul alb si termina desenandu-mi parul prins in coada: half white cat, biped with blonde tail.

Coboara la Izvor si eu raman cu Vian in mana gandindu-ma WTF am I doin' here?!

We rise, we fall

Wake me up
Make me a blind believer
You're my Jesus
You're my demon
Wake me up
And promise me your tomorrows
I can see you
The fire to rainbow

So the fire burns
And always burns for war
Forever changes futures
And colors die where flowers grow

We rise
We fall...
I'm so lost
Living in a house of secrets
I know nothing of human weakness
I'm messed up, shaking the hands that blew it
Foolish come down
Messiah is strapped in

So the fire burns
And always burns for war
Forever changes futures
And colors die where flowers grow

We rise
We fall...

So the fire burns
And always burns for war
Forever changes futures
And colors die where flowers grow

We rise
We fall...

My love, my island

Pentru ca mi s-a spus ca nu e ok sa fiu trista (cica nu ma prinde) am mai facut un filmuletz (sau era un platouash?!)



Maluf, that's my song..Enjoy..

Me, myself and I

Am zile in care imi dau seama ca desi sunt inconjurata de o multime de oameni eu de fapt caut sa fiu singura. Cu gandul meu, cu mine. Oamenii devin obositori, probabil si eu insami sunt uneori (sau deseori) obositoare - cu toate povestile mele, cu nebunia mea, cu rarele mele depresii, desele mele explozii de fericire.
Am plecat din Ro inamorata sau crezand asta..Poate de fapt totul este in mintea mea si nu stiu sa mai "iubesc" pe cineva, Oh, ce cuvinte mari! Ma obisnuisem sa spun asa de des "te iubesc" incat suna ca si "buna ziua"..
Nu cred ca iubesc pe nimeni, cred ca doar mi se pare. Cred ca am lasat lucrurile sa-mi scape putin din mana si am amagit aiurea niste oameni care habar nu aveau cu cine au de a face.. O zuza care crede ca "scanteia" exista, ca dragostea exista, ca poti sa iubesti "ca in filme". Habar nu am sa am aventuri, la mine aventurile dureaza vre'o 4 ani si se termina brusc, ca si cum ar fi durat o noapte. Am ales sa iubesc numai barbati pe care EU i-am gasit potriviti pentru mine, nu si restul lumii. Poate este o chestiune de ambitie - ce imi pasa mie de ce spune lumea?! Care lume de fapt?!
Fiecare dintre cei "alesi" au ajutat la transformarea mea in timp. Azi nu stiu cine sunt decat daca ma raportez la un alt om..trist, nu? Poate de fapt eu habar nu am cine sunt, de asta par rupta de lume cand sunt singura.
M-am intors nervoasa si dezamagita de toti si toate. De cum am venit acasa am inceput sa ma simt rau, din nou ma doare spatele, din nou imi sangereaza gingiile. 14 zile nu m-a durut nimic, nu am dormit 10 ore pe noapte, am mancat o data pe zi + mic dejun, am baut alcool si nu mi-au aparut pete..Insula asta a mea are ceva magic care ma face fericita si paradoxal acolo nu mi-e rau niciodata. Aici da. In fiecare zi. De cand ma trezesc si pana adorm. Nu stiu daca totul are legatura cu "fericirea" caci pana la urma fericirea asta e o notiune. Insa trebuie sa ma intorc. Nici macar nu mai cred ca ma intorc acolo pentru cineva, cred ca trebuie sa ma intorc pentru mine.
In Limenas am cunoscut o familie. Val si Beatrice. El este irlandez si este pe insula de 30 de ani, ea este nemtoaica si locuieste in Thassos de doar 15 ani. Are 54 de ani, este o femeie frumoasa, inalta, blonda, ochi albastri. Senina. Cei doi au un magazin de genti si o bucata de pamant cu maslini. Beatrice povestea ca ultimii 15 ani au fost poate cei mai frumosi din viata ei, in Thassos este o comunitate mica si toata lumea stie pe toata lumea. Verile sunt exclusiv dedicate muncii, iarna insa este totul pustiu si trist. Ii lipseste agitatia orasului si cel mai tare ii lipseste o biblioteca. Sau o librarie..Vrea sa poata vizita un muzeu, sa mearga la o piesa de teatru, sa se plimbe noaptea printr-un oras luminat. Eu am toate astea si vreau o insula, fara prea mult asfalt, fara agitatie. Cu o librarie sau o biblioteca. Si cateva cafenele deschise iarna..
Ma uitam la ei si ii simteam atat de tineri si de fericiti..Exact asa cum ma simteam si eu acolo. Aici ma simt ..inutila. Goala in interior, nemultumita..Nici macar nu are vre'o legatura insula cu notiunea de vacanta. As prefera sa merg acolo si sa lucrez pentru a putea trai, nu imi doresc o viata de stat la plaja pentru ca eu nu sunt o persoana "inactiva"..or something.
Ma intorc pe 1 august. Cu greu. Sper ca soarta nu imi va pune foarte multe piedici, iata ca tocmai ce se decalara cateva zile de filmare si deci o sa plec dupa ce se termina ultima zi de shooting..masina o sa imi fie in service..Banii sunt pregatiti. Si eu nu. Caci plec cu un singur gand. Sa imi fie atat de bine incat binele sa continue si cand o sa fiu nevoita sa ma intorc. Poate daca as avea 20 de ani as avea curaj sa renunt la tot, la 20 de ani suntem inconstienti si facem ce ne taie capul. La 30 parem responsabili si ne temem sa luam decizii. Ne gandim mai bine la consecinte..Ce porcarie..Am fost kamikaze de cand ma stiu..Nu stiu de ce simt ca ma transform intr-o lasha. Poate pentru ca am nevoie de certitudini..
De 4 zile ma gandesc si nu gasesc niciun raspuns. Ce caut aici de fapt? Unde simt ca nu ma vrea nimeni? La munca zic, nu acasa unde sunt the royal highness..Ma uit la mainile mele negre care omoara tastatura si imi dau seama ca as putea munci orice, de la spalat pahare pana la tocat dovlecei si tras la tigaie..Am terminat o facultate de turism, lucrez in publicitate si suspin dupa o insula unde as fi in stare sa servesc la mese doar ca sa fiu acolo..
Well..that's me right now..The crazy flying princess..

Fly baby, fly

Ei bine, am sarit si am prins aripi..