Hm!!!

Frate nu inteleg! Pai daca el sta asa, cu ce ma loveste?! Pe mine ma doare cam pe unde are el spatucul, deci cu ce da? Ok, stiu, se roteste, danseaza, viseaza, eu il chinui si el simte toate durerile mele si de aia am si contractii mereu, dar..cu ce da? cu mainile acelea mici-mici? sau da cu coatele?! Ca un oltean veritabil, cu coatele ascutite..

Ce repede a trecut vremea. Si eu, eu in loc sa ma schimb asa cum am promis, perpetuez o stare de rau si drama inutila, hranita cu "drag" de cineva..Nu mai vreau sa stiu adevaruri, nu mai vreau sa stiu nimic de lumea din jur..Nu mai vreau sa fiu tinuta din greseala in brate, nu mai vreau sa fac compromisuri. Nu mai pot..Pentru ca ma doare fiecare cot pe care il primesc in burtica, pentru ca nici toata iubirea din lume nu mi-a folosit la nimic daca am indreptat-o in directia gresita..
Nu mai vreau langa mine un om pe care sa il iubesc numai eu. Asa cum nu mai vreau sa fac curatenie, sa gatesc, sa spal, sa calc, sa iubesc..e inutil.
Niciodata nu voi fi destul de buna pentru cineva care nu ma iubeste. Si acum avem o datorie..De maine o sa stim si pentru cine avem datoria:) Daca este un el sau o ea, daca va fi Kate sau nu. Azi copilul meu are 5 luni din ziua in care a fost conceput.
Si da, tin minte perfect ca pe 4 iulie (sau pe 3 - e clar ce perfect tiu minte:)))) intr-o dimineata, ne-am iubit si ne-am sarutat like lovers do si nu, nu am simtit fix ca atunci am ramas insarcinata..Nu am simtit nimic in plus fata de datile in care ne iubeam si ne pupam like lovers do..Poate din cauza ca mi se pare de fiecare data ca ne iubim maxim?! Si ca in afara de noi doi nu mai exista nimic important pe lume?!
Eram noi si infinitul. Ei bine, asa au fost cam toate iubirile mele. Si nu cred ca mi-as fi dorit sa traiesc fiecare iubire cu mai putina intensitate..caci la ce bun as mai fi trait-o.
Mi-a zis Simona ca iubirile nu mor niciodata. Unele ar fi bine poate sa nu se nasca. Iubirile zic.

In fine..am divagat ca de obicei. Abia astept sa imi cunosc copilul! O sa ma imbrac frumos si o sa ma duc pregatita la intalnire, sa nu vada o mama nedormita si trista din cauza unor cosmaruri care au revenit la pachet cu o distanta care ne va face bine din nou:)

Another summer is over and he is back

"hey baby, sexy mother" scrise el stiind cum asta o sa imi lumineze ziua. Vino sa te relaxezi inainte de a naste, vino aici iarna asta....

Eu il iubesc pe Victorious. Stiu asta in fiecare zi cand ma trezesc si in dreptul locului in care doarme copilul nostru e un spate cald de care noi stam lipiti. Stiu asta si cand ma sicaneaza si imi scoate peri albi cu glume nesarate. Poate nu este cel mai bun, frumos, destept, inalt, secsi etc barbat de pe planetea (pentru alte femei) dar pentru mine este cel mai frumos om cand doarme si cand se alinta (dupa ce face rele) si sincer sper ca micul copil sa semene cu el la toate partile bune (si atat). Sa ia partile rele putin de tot de la fiecare..bietul copil, nici ca se putea gasi o combinatie mai ciudata ca asta:))
Poate ca Vic nu merita sa fie iubit asa cum iubesc eu, dar asta e cel mai putin important..Indiferent cat ma chinuie si cat de rau ma scoate din minti, pana una alta el este tatal biologic al copilului si nimic nu o sa schimbe asta. Pe zi ce trece imi dau seama cat de mare a fost socul aparitiei acestui copil in viata noastra. Asta nu schimba cu nimic mizeriile pe care ni le-am adresat in toate aceste luni. Cert e ca am mai inteles ceva azi..Nimic nu dureaza o vesnicie. Nici iubirile cele mai frumoase, nici ura cea mai neagra! Si nimic nu este de fapt ceea ce pare..Daca as reciti acum tot ce am scris la nervi, poate ca pret de cateva ore l-as uri pe Vic din rarunchi, apoi mi-as revizui atitudinea pentru ca pana una alta, eu i-am facut un copil unui tip care nu isi dorea copil, care habar nu are pe ce lume traim..am facut un copil unui copil mare pe care il iubesc. Si pe care intr-o zi se poate sa nu il mai iubesc..sau poate intr-o zi o sa ma iubeasca el..nimeni nu stie.
Insa niciodata nu se termina iubirile..Nu stiu daca el, Vic, e ultimul barbat de care ma voi fi indragostit:(
Pentru ca nu stiu cum as trai fara sa visez mereu cai verzi pe pereti, fara sa iubesc mereu, fara sa caut noul mereu..Si el e la fel. Intr-o continua cautare..Intr-o descoperire continua. A lui in primul rand.
Nu mai am ganduri de viitor..pentru ca viitorul e incert si nimic nu e batut in cuie. Toate se schimba la o clipire de gene, asa ca o sa ma bucur de moaca lui Vic in diminetile in care nu se sterge bine de apa cand iese de sub dus si isi uda lenjeria, o sa ma scoata din sarite glumele lui (la care in mod normal pana acum ar fi trebuit sa fiu imuna..), o sa ii rad in nas de cate ori ma "ascunde" de asa zisii lui prieteni, de jena de a ii auzi pe astia cum il trag la raspundere ca "umbla cu gravida":))) si tot asa.
Pana la urma intotdeauna exista inca o vara. In vara lui exista un Amsterdam cu o neagra frumoasa care zice ca il asteapta. In vara mea exista o insula frumoasa unde poate sa ma astepte mereu cineva. Cineva care nu stie decat ca eu sunt o printesa care zbura candva si isi dorea un copil. Vara viitoare o sa il am si poate o sa zbor din nou..

Somnolenta

Am avut prima mea durere de masea. Cred ca ever..caci nu imi aduc aminte sa ma mai fi durut vreodata. Pentru ca nu am voie sa iau nimic, mi-am inceput terapia cu un cartof crud taiat felii, apoi la 3 dimineata am optat pentru clasica foaie de varza, lipita de jumatatea mea de cap bolnava. La 6 eram in picioare, cu groaza ca am doua capete. Am ajuns la dentist la 11, din ceea ce eu simteam cu limba ca fiind o mica gaura, o freza bine manuita a facut un crater care apoi a fost umplut cu un pansament. Singurul remediu acceptat la gravidute. Acum ramane sa dorm mult si sa ma rog sa nu mai revina niciodata durerea..Neverever..
In jurul meu racesc oameni pe capete si daca acum ceva vreme ziceam ca nu mi-e frica de nimic, ei bine de asta mi-e frica. O gripa e fix ce imi lipseste..Cu toata lamaia si mierea din lume, ma stiu bine si o gripa m-ar tranti in pat si m-ar tine acolo o vreme. Solutia ar fi sa imi iau o masca de la farmacie si asa sa ma feresc de zecile de virusi care plutesc in aerul din birou. Oricum nu inteleg ceva..Daca oamenii astia is raciti, de ce nu stau sa isi traga mucii acasa?!
Nu am ce sa scriu nou. Avem 5 luni. Bebe e jucaus, mai ales seara cand se incordeaza si face din burtica un pietroi. Cica astea is contractiile...Bietul bebe..Vreau sa ajung acasa si sa dorm mult, sa ma bag in pat si sa fie cald de tot..tocmai ce s-a trezit micul copil si a inceput sa ma pocneasca:))
Mai am putin si plec acasa. Inca 2 ore:((

..tu crois qu'ils nous aiment..

Melocoton et Boule d'Or
Deux gosses dans un jardin

Melocoton, où elle est maman ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Pour aller où ?
- J'en sais rien !
Viens !
- Papa il a une grosse voix
Tu crois qu'on saura parler comme ça ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Melocoton, Mémé elle rit souvent
Tu crois qu'elle est toujours contente ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Perrine elle est grande presque comme maman
Pourquoi elle joue pas avec moi ?
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Christophe il est grand mais pas comme papa
Pourquoi...
- J'en sais rien !
Viens, donne-moi la main
- Dis Melocoton, tu crois qu'ils nous aiment ?
- Ma p'tite Boule d'Or, j'en sais rien !
Viens, donne-moi la main...

Thinking of you

Vara asta a inceput la Balcic si a continuat cu Egeea. E primul an dupa multa vreme in care nu m-am bucurat de marea noastra vara, ci doar putin in mai..Am avut insa Sibiul si locul meu sub arini..Mi se intampla ceva de cate ori facem sex..sunt la Sibiu de fiecare data, desi culmea este ca nu imi amintesc sa fii fost atat de fericita acolo in "cuplu"..Si totusi aceleasi imagini se succed in fatza ochilor mei inchisi, o poarta veche de lemn, steagurile vechi atarnand din tavan la Muzeu, vad totul intr-o lumina galbuie veche, medievala..
Apoi se destrama totul si nu imi doresc decat sa fac zob o colectie de pahare de cristal si toate farfurioarele mici de portelan, pastrate cu strasnicie de ani de zile..Si stiu ca nu as putea sa fac asta, dar in mintea mea e un demon mic, cineva care isi freaca mainile si de cate ori ma enervez ma duce aproape de lucrurile astea pe care le iubesc si imi zice cu satisfactie: hai, sparge tot! da-le dreq! (adica lui!)
Nu cred ca e bine sa ma mai intorc in casa cu povesti. Cineva mi-a spus sa fiu atenta cand plec dintr-o casa, sa nu deschid eu usa de la intrare daca vreau sa ma mai intorc. Eu uit mereu invataturile vrajitoresti si deschid usa ca si cum as fi la mine acasa. Nu, nu eram. Eram un oaspete poftit dintr-un impuls inzecit regretat. Acum stim. Vom asculta de minte, nu de inima. Inima sa faca o pauza si sa bata pentru cine tocmai ne ciocaneste in burtica. Nu e multumit, l-am chinuit zi de zi, luni de zile. Acum imi plateste pentru asta si primesc cate un sut mic in burtica. Stiu cand imi da pentru ca ma iubeste si stiu cand ma loveste pentru ca l-am suparat. Acum pare ca s-a trezit si isi face gimnastica de dimineata..Si nu, acum nu ma iubeste, pentru ca ma doare cand se foieste..
Iarna asta trebuie sa treaca repede. Nu sunt fericita iarna, nu vreau sarbatorile de anul asta asa cum anul asta nu mi-am vrut ziua de nastere si deci nu am sarbatarit-o (inca!).
Hihihihi! Nu e suparat, danseaza pe bune. Cred ca il deranjeaza ca stau cu laptopul in brate si e cald! Cum iau mainile de pe burtica pentru a mai scrie ceva, cum incepe sa loveasca!
Ce chestie, luni de zile cand eram grasutza imi imaginam cat de fericita o sa fiu cand in spatele burtii o sa fie un copil..Am fost mereu asa o somaleza cu picioarele subtiri si cu o burticica, acum burticica e mare .. si feciorul ma pocneste 4 cm sub buric, o sa scriu numa' cu o mana caci de cum iau si mana a doua, incepe razbelul:))
Acum o sa ne culcam. Si o sa ne fie dor de spatele lui Vic si fundul lui mic si locul nostru special, dar ce crezi?! O sa ne treaca si dorul. Cel putin acum cele doua personaje foarte importante din viata mea par ca se stiu..Desi is muti amandoi, cumva sper ca se plac si ca intr-o zi se vor descoperi si se vor iubi asa cum e frumos. Si daca in spatele piciorelelor dansatoare este o Catrinel, Vic o sa fie foarte mandru..si daca o sa fie un fecior..apoi eu o sa fiu mai mandra ca el:))
Caci eu o sa plec cu fi-miu la mare intr-o motocicleta verde cu atash, hihihih!

Frica

"Nu vreau sa vorbesca lumea despre asta. Nu vreau sa se afle ca suntem impreuna. Nu vreau sa se afle ca e copilul meu. Suge burta ca uite-o pe maica-mea. Nu imi mai invada spatiul. E casa mea. Familia mea nu trebuie sa stie."

Ma simt cel mai norocos om pentru ca am avut big balls sa fac acest copil minunat. Ca nu mi-a fost frica nicio secunda de ce o sa vina. Singura mea frica a fost ca o sa pierd o iubire, dar..iubirile vin si pleaca. Nu a murit nimeni de dragoste ranita, nu? Adica..or fi murit femei, insa eu nu is una dintre ele. Mie nu mi-a fost frica de lume cand am iubit. Am avut curaj sa strig cuiva in fatza ca IL IUBESC pe omul de langa mine, obosisem sa fiu acuzata de mizerii. Am avut curajul sa fiu cu ce barbat am vrut sa fiu, chit ca inainte de mine fusese iubitul unei prietene. Murise povestea lor? Da..deci..sanatate..Am avut curaj sa pastrez un copil desi unora le-a parut curajul meu INCONSTIENTA. Am avut curajul sa impart casa mea cu oamenii pe care i-am iubit. Am dus acasa oamenii dragi mie, le-am pus masa si am impartit paharul cu vin si bucata de pui. Am lasat familia mea sa fie familia unor oameni pe care i-am iubit, pentru ca iubirea inseamna sa dai. Si da, Slava Domnului si EU am primit.
Am fost rea? Oh da! Am fost rea cu un om, asa cum este Vic cu mine uneori. Am fost rea cu un om bun care ma iubea, i-am spus ca E CASA MEA si SUNT BANII MEI..
Am platit inzecit pentru rautatea mea:) Inca platesc. Platesc simtindu-ma "rusinea" cuiva. Din ce in ce mai rar ma las lovita, uneori imi piere toata puterea si mai plang apoi copilul imi da un bobarnac si eu imi cer scuze si imi sterg lacrimile..Apoi Vic uita cat poate sa fie de rau si pret de cateva minute pare din nou omul pe care il iubesc/iubeam..
Minute trec repede, la fel si noaptea.
Tot nu imi este frica de ceea ce urmeaza. Pentru ca daca mai exista vre'o teama care sa merite pe lumea asta ..aia e teama vis a vis de copilul nostru. In rest toate is nimicuri.. Si lumea din jur si fricile lui?! Toate is nimicuri. Pe care poate o sa le uit, poate nu.

Eu si copilul meu contam si noua nu ne mai este frica..Pentru ca suntem doi, nu mai suntem EU singura:)




"Avem 19 saptamani. Suntem lung de 25 de cm si avem cam 250-300 de grame. Ne miscam mainile si picioarele si ne jucam cu un fir lung care se plimba alaturi de noi intr-un univers amniotic. Mami isi freaca mainile una de alta, le incalzeste si apoi vine aproape de burtica. Suntem un copil atat de bun si de cuminte...mami ne spune asta zi de zi. Si vorbim despre noi la plural pentru ca ne tragem dintr-un cocon - asta e tati:) si o fosta printesa sburatoare - mami."

Barbatul care este in regula

Dupa o lunga cercetare si o adanca analiza am concluzionat ca BARBATUL nostru trebuie sa fie intr-un anume fel.
(Barbatul nostru adica barbatul meu, barbatul prietenenelor mele, barbatul care ne iubeste)
Barbatul meu trebuie sa ma iubeasca pe mine. Pe mine, cu bune si rele, pe mine cea care a fost candva o mare pupacioasa, cea care nu dormea decat tinuta in brate, cea obisnuita sa primeasca flori din senin si cadouri marunte..o ghinda in parc, un parfum Allure, un brat de lalele, un ceas CK.. Pe mine cea alintata, care face voci de urias si de copil retardat..
Apoi trebuie sa imi iubeasca/placa familia. Pe tata care ar bea un vin sau o bere cu prietenii mei, pe mama cea mereu vesela si draguta, pe sora-mea si sotul ei + copilul ce se va naste.
Apoi sunt fetele. Barbatul meu trebuie sa imi accepte prietenele, trebuie sa intelega relatia mea speciala cu ele. Indiferent ce fac fetele mele, el nu are dreptul sa le judece, nu are decat sa le barfeasca alaturi de amicii lui, dar mie, in fatza sa nu indrazneasca sa imi judece vre'o fata. Nici macar cand ma mai cert cu ele!
Apoi familistii..Barbatul meu trebuie sa inteleaga ca familia mea e mare si contine o gasca speciala, aproape de inima mea - familistii sunt gasca cu picii, sunt surorile mele si fratii mei de suflet, sunt nasii si parintii mei adoptivi, desi suntem apropiati ca varsta:)
Apoi mai e o cerinta speciala. Barbatul meu nu are voie sa fie homofob, antisemit, nazist, rasist. Nu are voie sa urasca tiganii si sa vorbeasca urat de nimeni..Pentru ca nu e frumos.
Barbatul meu trebuie sa fie un om bun, cald si bland. Copii mei au nevoie de cineva care sa inteleaga cat e de important sa stii sa dai bunatate chiar cand primesti ura si rautate inapoi.

Barbatul meu trebuie sa un om bun. Fericit ca ne are. Un om nemultumit nu are ce cauta in viata noastra, indiferent cate castele de nisip cladesc eu zi de zi, incercand sa obtin un zambet sau o mangaiere.
Nu sunt suparata pe nimeni. Mi-e rau si atat. Si as pleca undeva unde sa fie casa mea si sa fac totul pentru mine si copilul meu, fara sa ma simt un intrus, fara sa simt ca nu e loc destul pentru noi. Undeva unde sa fie liniste.

Vise ..

Ma, eu visez mult si frumos e drept, dar toate visele mele is realizabile la un moment dat..Am trimis poza asta lui Vic care crede ca e un vis..Eu am ursii, mobila asta poate sa fie facuta de cineva..camera e pentru un copil de la 4 ani in sus..de ce nu as visa?!

18 saptamani = 126 zile

Suntem la jumatatea drumului. Mancam multe chestii si poftim (ei bine da!) la prajituri. As manca asa..cate o gura din fiecare prajitura pe care o vad in vitrina. Am fost obosita in ultima vreme pentru ca m-am culcat tarziu si m-am trezit devreme, in iatacul printesei. De ieri sunt acasa si desi mi-a fost frig, am dormit frumos, cu vise. Pipiul parca ne-a mai dat pace si nu mai facem 100 de drumuri la baie noaptea. In rest..bebe se foieste non stop. Nu a fost neaparat o bataie de aripa de fluture. Prima miscare m-a trezit si m-a speriat, caci nu am inteleg exact ce se petrece in burtica..Aseara insa, micul Ou dansator si-a facut numarul. Cam 10 minute s-a tot fosganit si s-a miscat de am crezut ca imi reorganizeaza matzele. Abia astept sa fie 5 nov si sa mergem sa il vad pe bebe la tv:))
In ultima vreme mi s-a nazarit ca ar fi fecior. Ceea ce ma pune intr-o situatie groasnica...ce nume de baiat sa aleg?! Abia am decis ca daca e fetitza o sa fie Katerina, ca sa ii poata spune tata'su Catrinel..Dar un prunc?! Un baietel?? Eu raman cu piticeii mei si as vrea Grig sau Dumitru (Dimitris?! pana mea, o sa zica lumea ca de la greci mi se trage..dar Dumitru era bunicul. La fel cum Grigore era bunicul)
Si is nume romanesti. In rest..imi place Filip. Si are sfant in noiembrie, deci va petrece doua petreceri, una in martie si una in noiembrie..
Filip este optiunea mea. Si ma mai gandesc...

Dor de vara, dor de noi

Pentru ca numai am memoria de inainte de jucausul copil din burtica, o sa redau partial ce am auzit ieri in masina.
"Ce bine era in Grecia, unde ......... si te aveam numai pe tine"
Katerina ramane daca e fetita. Nu stiu daca vreau sa aiba doua nume..