Viata

Fetele dorm. Eu imi beau prima si singura cafea pe ziua de azi, cu un decalaj de 6 ore, dupa 2 ore de somn intre 8-10, gatit pentru fete si plimbat pe net si prin casa intru a strange frumos si deranj. Mai devreme o fata draga mie ma intreba asa:

• cum ai reusit sa te scuturi si sa fii pozitiva...dupa ce tatal minune te-a facut sa suferi?
• cum ai reusit sa vezi din nou partea frumoasa?
• si sa fii optimista ca vor veni iar lucruri bune?
  
  

  Punctual treaba sta asa, caci mi-a dat de gandit si am gandit:

  01. M-am scuturat zi de zi cu moaca lui Katerina. Fiecare expresie a ei era Victorious Dadster, unu la unu. Cand iubesti un om, oricum il vezi in tot ce te inconjoara, dar la mine nici nu era nevoie sa ridic capul de pe perna..am avut-o pe Kate, am avut partea cea mai iubita din ta'su langa mine. Non stop. Ta'su a continuat sa ma faca sa sufar multa vreme si ma mai supara uneori, insa, paradoxal, tot el m-a ajutat sa il uit povestindu-mi o multime de povestioare despre mizeriile pe care le facea (mai in gluma, mai in serios, eu l-am crezut mereu mare crai, deci am aplecat urechea si bine am facut). Tatal minune a devenit astazi un prieten ok cu care sunt extrem de acra cand ma vad pentru ca sunt rea si ma enerveaza ca nu isi calca MEREU tricourile. Am zis si scris ca poate asa se prinde de ce sunt o scarbitza pe cand el e oarece hipster advertistic:)) Glumesc. Am vazut partea frumoasa pentru ca nu am mai avut parti urate care sa imi blocheze vederea..Am facut ceea ce auzisem ca merge cel mai bine: m-am inconjurat de oameni fara griji. O parte dintre ei sunt prietenii mei invizibili, dar pe bune daca ma deranjeaza vreodata cu ceva. De mai bine de 2 ani de zile sunt bine cu mine insami, am frustrarile mele de toanta, dar vai, cine nu le are?!

  Kate a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla, desi ma scoate din minti si isi mai ia cate una peste pampers sau se mai ridica in aer, de ciuf, legata printr-o coarda invizibila de mana mea, stiu ca ne iubim sincer si ca am cea mai buna prietena foarte aproape de mine, zi de zi. Cred ca o sa mi-o faca rau de tot pe la 4-5 ani cand o sa isi faca o matza de prietena la gradinita, dar nu ii bai, caci doar si eu am fetele mele cu care plec in club. Partea mea frumoasa nu a fost doar Kate. Am avut noroc de bani in acesti doi ani si mi-am infrumusetat viata stand multa vreme la bunica mea, la casuta dintre dealuri, cu familia mea. Apoi am avut bani sa plec la mare in Ro - in primul an si in Thassos, acasa, in al doilea an. Iaca, anul asta nu se vede nicio mare si recunosc, ma paste o depresie mai nasoala decat aia post-partum (si nu e o gluma). Dar..ce credeti? In continuare viata e frumoasa. Fac calcule, ma tot gandesc ce sa gatesc/scriu/vand ca sa plec pe insula, dar om vedea. Pana una alta cineva acolo sus ma iubeste si va aseza totul cum trebuie. 

  Partea cu optimismul e o boala grava, mortala. Sora cu prostia ce ii drept..dar sht! ca nu stie toata lumea. eu cred ca m-am nascut optimista. Ma doboara foarte usor gandurile negre (de obicei ale altora catre mine sau in legatura cu ceva drag mie) dar e destul sa apara un SINGUR gand bun si sunt din nou tzupa-tzupa, in doua labute si cu urechile ciulite. De atat e nevoie. Am inteles dupa multi ani in care am fost prostuta ca e foarte important sa crezi in lucruri si sa spui asta. Cui? Tuturor. Nu oricine stie sa auda un sunet de greiere in multime:) 

  Sunt love junkie. Tot ce este legat de iubire imi da viata, tot ce nu mai tine de iubire ma ucide. Am suferit ca un caine pentru pierderile altora, vazand tabloul in ansamblu, apoi m-am oprit, mi-am tras o palma peste frunte si am inteles: niciodata lucrurile nu sunt asa cum par, in ansamblu:) Si m-am oprit sa mai sufar pentru ca am vaga impresie ca pentru mine se sufera destul de putin:))

  Love junkie, am mai zis? Love junkie la nivel teoretic ce ii drept, pentru ca la partea practica am inteles ca sunt inca intr-o alta dimensiune in comparatie cu cei de pe planeta asta de amorezi. Ma antrenez intens sa ma regasesc, citesc si ma pun la punct!

  Sa ma plang ca nu mai am bani, ca nu ma pot duce la munca zilnic pentru ca am 2 ploade superbe cu care petrec 24 de ore pe zi? Neh! Ar fi o minciuna. Banii au devenit lipsiti de importanta in luna in care am putut sa traiesc cu vre'o 900 roni, dupa ce multa vreme nu mi-au ajuns circa 4000:)) Am inteles atunci ca tata (hahaha! ce bine ca nu citeste!!) a avut dreptate, am fost complet dementa si nici nu mi-am pus problema ca o sa treaca vremea de huzur si toate hainele/pantofii/mancarea/jucariile nu ma vor tine intr-un confort de care credeam ca am nevoie:)) In fapt nu am nevoie decat de zambet. Atat. Am devenit extrem de nervoasa din cauza chestiei cu banii pana cand m-a lovit iar o palma peste botic, de data asta. Am bani, cumpar toate prostiile, nu am, cumpar fix ce trebuie. 

  Vacanta ramane durerea mea, ma doare stomacul de cate ori vad poze, la fel cum ma doare cand ma gandesc la o anumita iubire:)) Si ma tot uit si ma tot uit apoi sunt trezita la realitate si din uitat, uit. Uit si imi vad de treaba. Viata mea merge inainte minunat. Astept ziua in care o sa ma duc la birou, dupa ce am lasat-o pe Kate la gradinita, stiu ca o sa plang in masina ca o proasta, si apoi o sa ma rog sa treaca orele ca sa ma duc sa o iau, o sa imi fac 100 de griji ca nu o sa manance, ca o sa planga dupa mine si tot asa..Care bani, ce vacanta?! numai cand ma gandesc la gradinita o iau pe campii!! 

  

  
  

  

  Viata e vis! Daca nu ma crede cineva, sa faca bine sa intre intr-un tub din asta in timp ce eu apar ca prin farmec cu aparatul foto pe partea cealalta:)

  
   

Bad mom, good mom

fireste, puteam sa scriu titlul in limba romana, dar suna asa de rau..De mai bine de o luna de zile am 2 fetite, una mai zgubilitica decat cealalata. A mea e mai mica si mai violenta, Gia e mai mare si mult mai sensibila. De mai bine de o luna sunt rupta de realitate pentru ca m-am lasat dusa de ele intr-un joc ciudat pe care nu il stiu:)) Cand noi eram mici, eu si sora mea, era ceva foarte clar: ea era fata lui mama, eu eram fata lui tata. Acum, desi e mai mult decat clar ca eu sunt Missi pentru Gia si mami pentru Kate, uneori gagicile mele imi intind nervii la maxim si uita cum sa ma strige. Devin mamiiiiiii cald si plin de iubire pentru Gia si Miki, un Miki ciudat, pentru Kate. Fix cand pare ca Gia castiga teren, a mea o musca foarte tare sau o zgarie pe fatza aia mica si pufoasa, sau o trage de par. Mereu e ceva cu o coloana sonora pe masura. Nu stiu ce se aude la vecini, dar eu nu mai pot sa aud nicio mataiala, am ajuns cu nervii la pamant. Mai ales pentru ca stiu ca 99% dintre mataieli sunt FALSE si se vindeca, asa...ca prin minune cu o bucatica mica de interzis: ciocolata de obicei. Lacrimile se evapora instant, ochii se lumineaza, este uitata muscatura, sutul in spate, pumnul mic in ochi. Totul. Ele uita, eu raman praf. In fiecare seara le spun rugaciunea si le rog sa ma ierte si le multumesc pentru cat sunt de minunate si ele ma pupa si imi spun ca ma iubesc. Si in fiecare dimineata le promit ca urmeaza o zi in care nu le voi mai certa, nu le mai iau de ciuf, nu mai tip la ele. Si ele imi promit inapoi: ca nu se mai bat, ca nu mai intra dupa mobila, ca nu mai fac TOATE prostiile din lume. Si ma mint. In mai putin de 5 minute, in fiecare dimineata (frate!!!), cineva pocneste pe cineva. Sau cineva se impiedica si varsa oala cu pipi (eu avand o mare problema cu pipi-ul si cum mirosul lui), sau cineva incepe sa verse biberonul si sa..rada..
Asa incepe invariabil fiecare zi. Dupa lapte, ne schimbam in haine de casa - in 80% din cazuri e vorba de rochite care NU sunt de casa. Cu aceste rochii frumoase, se ia in primire sufrageria, unde sunt aruncate pe jos toate jucariile si cuburile. Acestea sunt stranse de circa 4 ori pe zi. Zilnic. De mama mea sau de mine. Ele sunt prea ocupate sa se aplece, in schimb!!! prefera ca imediat dupa ce au fost stranse jucariile, sa le mai verse inca o data. asa, for fun.
Pana la masa de pranz fetele se joaca, vorbesc, eu gatesc, apoi mananca. Cine vrea. Uneori cineva nu vrea si se culca asa. si usor aburita, adica plansa. Cand e frumos afara ne plimbam, mergem in parc. Rar. Pentru ca nu am avut noroc de vreme buna pana de curand. si pentru ca nu am avut 2 scaune de masina pana de curand. Indiferent ce le gatesc, cel putin un copil nu e de acord si il strica si pe al doilea. La fel si cum somnul, la fel cu orice le propun eu. Cele mai fericite suntem la tara, unde fetele alearga si eu am timp sa ma gandesc la mine sau sa vad un film. Am timp de curatenie si alte chestii domestice cand ele dorm. Si tot cand ele dorm sunt cele mai dragute din lume. Si nu ma plang, dar sunt satula sa aud mamicute care nu inteleg cum de e asa de greu, ca doar sunt niste copile si atat..Si ma deranjeaza, caci mamicutele alea au soti si serviciu si bani si de obicei un singur copil mic:)) Dar, ce mai conteaza..ce bine ca ele nu au FB si nu stiu ca eu am blog:)))
Kate se uita la pozele din telefon si se joaca cu mine un joc pe care il joc eu cu ea de obicei: imi arata si ma intreaba: ce e aici? O maimuta, ii zic eu. Ce e aici? 6 porci mici care sug lapte, zic eu. DE CE? zice ea?
Stiu ca nu sunt o mama rea dar stiu f bine si ca nu sunt o mama buna. Pentru ca nu am timp sa fiu o mama mai buna. Pe hol plange un copil. Kate a ciulit urechile si ma intreaba: cine plange??

Kate

are 2 ani si 1 luna. Acum cateva zile (marti) am vazut ca i-au aparut alunite. Pielea ei de lapte devine de om. Are 2 alunite pe spate si una pe picior. E inca scunda, dar cand se ridica pe varfuri este cea mai tare din lume pentru ca deschide toate usile. TOATE! Ca un urias. Vorbeste mult in limba ei, dar a inceput sa lege cuvintele si desi se chinuie, uneori face propozitii. Mananca bine. Patrunjel verde, uneori din gradina, de la sursa. Musca. Inca mai musca. A suferit imens de cand a venit Georgia la noi in vizita, pentru ca a simtit ca altcineva este in centrul atentiei. Apoi Georgi i-a luat locul in pat, langa mine. Si ea, cuminte, s-a dus singura in patul ei de bebelus, acolo unde eu am pus-o de atat de multe ori si unde nu a vrut sa stea niciodata. Acum se duce acolo si isi pune paturica in cap. Ma goneste, imi spune ca ea "cuc acum, peaca a Gia". Se joaca pe Iphone toate cele 3 jocuri de pici, dupa ce se roaga de mine "joaca tititza, joaca Pateina". Georgiana este o minune. Una care nu tace toata ziua. Ma lasa masca..Si cand face greseli are o metoda geniala de a scapa cu basmaua curata, se uita la tine cu niste ochi mari, mari si senini si zice - iarta-ma, te og. Nu mai fac.
De vorbit, vorbeste ciudat. Nu zice "ce faci" ci F=S. Asa ca totul e comic. Ce saci Missi? Da-mi si mie telesonul sa ma gioc. Eu nu incomodes pe nimeni. Da-mi te og un piscoCt.
Si lista ar putea continua, caci nu va mint, nu tace TOATA ziua.
Sunt o echipa de vis, imbatabila. Mai ales in fatza mea, caci desi eu par marea lor dragoste, eu sunt de fapt inamicul lor nr. 1.
La multi ani iubita mea! Aproape te ratasem azi:)


PS - am uitat sa va spun ceva. Daca nu aveti inca un copil, well..you should do something about it..e pacat sa ratezi minunine. Daca aveti unul..well..nimic nu se compara cu 2.

PS - am uitat sa va spun inca ceva. cu unul e greu. cu doi e foarte greu...si vine la pachet cu nesomn si nervi si frustrari si multe chestii mai putin vesele. si e si cu plans. Dar si cu ras. Si e cu tipat si lovit de ambele parti. Ca dau si ei, micii oameni. Dar in continuare sustin sus si tare: nu exista dragoste mai mare si mai frumoasa:)

Noi patru

Aseara am mers la Green, la teatru, invitata speciala a lui Maria cea cu zambetul gropitza. Am stabilit cu Delia Sun sa renuntam la mamosheala zilnica (de doi ani _ de vis as zice_incoa') si sa ne bestializam intr-o seara culturala. Si bine am facut..
Locul il stiti. Lung si afumat. Scena mica dar extrem de potrivita pentru povestea noastra. Si s-au stins luminile si am amutit.
In primele 10 minute am urmarit povestea, usor contrariata. Maria plangea. Pai da..ca ea era sotia inselata. Apoi tzopa-tzopa a intrat Ilinca. Cu geanta ei mare si ciucurata, cu parul valvoi, cu vocea usor ingrosata de tutun. Amanta. Prietena usuratica. Aia cu care se culca sotul. Si ..a inceput povestea.
Ma..piesa e una simpla, cu buget redus. E clar ca fetele vin de acasa cu hainele si tigarile. Nu avem scenograf, ca nu ne trebuie. Propsurile is din bar. Chelneritza..aia care apuca prima peruca. Scenariul? hm..De multa vreme nu m-a ravasit asa o poveste:) Recunosc, nu m-a dat pe spate utilizarea expresiilor (extrem de la moda, ce ii drept) englezesti. Mi s-a parut ca nu cadrau. Dar femeile astea 4 au fost ..de vis..
Le iau pe rand. Nu vreau sa va spun nimic despre piesa (tocmai ce i-am povestit-o maica-mi pana acum), trebuie sa cautati sa o vedeti ca sa intelegeti de ce este atat de speciala. Daca m-as fi stiut de la cafele cu TOATE 4 actritele, le-as fi cautat dupa spectacol sa le iau in brate si sa le cert cu toata dragostea si admiratia din lume: tampitelor! m-ati facut sa plang si sa traiesc si retraiesc emotii!!Unele uitate de multi ani!! Dar pentru ca nu ma stiu cu toate 4, nu imi permit sa le spun decat MULTUMESC.
Multumesc Mariei pentru ca a plans 2 ore pe scena. Asa o femeie misterioasa..superba..o Monica Bellucci a urbei noastre! Minunat rol. Gasesc ca i s-a potrivit ca o manusha..Toata noaptea am scris in gand randuri, randuri despre piesa dar mereu aveam tendinta de a va povesti si nu vreau, nu trebuie. Trebuie sa mergeti sa vedeti voi, femei, barbati:)
Ilinca. Pe Ilinca o stiu dintr-un film de la Pro. Apoi ne-am mai intersectat la Coolori, la foarte mic, acum multi ani. La inceputul piesei m-a lasat rece interpretarea, pentru ca mi se parea ca joaca excesiv povestea. A durat 5 minute raceala, pentru ca apoi am iubit-o pe femeia asta plina de verva, talentata, cu o personalitate debordanta. Nimic mai hilar decat o amanta inselata:)) Si una care este constienta de valoarea si calitatile ei!
OtiLIA. Ei bine sa va spun ceva..Eu stiam afisul. Acesta de mai sus. Lia este o blonda superba, prima din rand. O asteptam in scena, cu parul in vant, inalta, supla, sa le umileasca pe cele doua inselatele - sotia si amanta..In locul ei, o faptura desirata, cu limbaj colocvial, costumata bizar. Nu am ras de multa vreme cu asa pofta..si nici nu am plans de mult cu asa naduf - mai de la piesa, mai de la fum:))
Cele 3 femei isi disputau (sau nu..) o minune de barbat. 40 de ani, un pic de chelie..niste burtica..si mari probleme cu gazele. Idealul, as zice! Lia a jucat fantastic. Toate glumele au fost misto, atmosfera s-a relaxat, exista o chimie extraordinara intre aceste 3 femei, se completeaza foarte bine, sunt tipologii diferite.
Si pentru a intregi tabloul, ei bine apare si sotul. Victor. Dorina Chiriac. Nu prea sunt cuvinte de scris despre Dorina, mi se pare ca orice as spune este de prisos. A fost barbat. A fost sot, a fost amant, a fost actrita, a fost perfecta.
Povestea celor 4 are de toate. E comedie, e drama, e telenovela, e interactiva, are gagici, are barbati [ei bine da! are!! am simtit barbatul toata piesa. Era acolo. In sala:))]
Lia Bugnar a tesut o poveste potrivita acestor 4 femei. Si nu e un paradox, cumva este povestea oricarei femei sau ..a tuturor femeilor. Daca nu sunt eu sotia inselata, sigur stiu pe una sau macar o amanta. Am auzit cel putin o data povestea cu prietena care se culca cu sotul prietenei. Sau povestea sotului care merge la curve. Sau povestea unui copil abandonat. Lia a scris VIATA. Cu note comice si tragice, fix ca in viata. Si a ales bine cu cine sa joace aceasta viata si eu sunt DIN NOU super norocoasa.
Ma laud? Ma laud! Marie Obretin, m-ai facut sa plang cu muci la botezul copilei mele..Imi aduci bucurie cu fiecare strangere in brate, aseara ai trezit atatea emotii in mine, de am plecat in frig, spre casa, alt om. Te iubesc si iti multumesc pentru ca te stiu si te stiu fara sa te stiu, din 2005, cand un domn anume ma ruga sa il aduc repede acasa, dupa 17 ore de filmare, ca il asteapta Maria lui..am stiut de atunci.
Astept orice scena pe care sa te vad plangand sau razand, la National sau fix in parc. Teatru nu este o cladire, spre ca stie toata lumea!

Felicitari femei bune si nebune, pline de talent!!!


poza e de aci: http://greenhours.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=359:noi-patru&catid=57:teatru-luni-stagiunea-2012

Despre doamna diriginta sau Lidia in jurul lumii

(poza de aici: http://b365.realitatea.net/news/cartea-recordurilor/)

Am scris acum cateva zile despre Oana si despre bucuria de a ma cunoaste cu ea si familia (+ prietenii din dotare, ca e darnica a noastra!). Astazi, trezita si inca avand fluturi in burta, o sa va scriu o poveste. Despre o alta femeie, una care m-a facut sa ma simt din nou MANDRA.
Am cunoscut-o pe femeia asta acum multi ani, nici nu mai stiu cati, este prietena cu Margareta noastra sefa. Am carat saci si afise si am povestit vieti in casa de pe Visinilor (un spatiu cultural artisitic unde s-au cam dezbatut problemele lumii). Apoi au trecut ani si femeile astea doua au facut planuri si planurile s-au materializat si femeile s-au ridicat si au crescut si au crescut. Acum ceva vreme am sarbatorit-o pe doamna L la Tribute. Ne-a eclipsat pe toti cu rochia ei, cu parul blond, zambetul pana la urechi, dar nimic, nimic nu poate sa descrie stralucirea din ochii ei. Facuse 40 de ani si arata de 20 si tot asa arata si azi:))
In clasa 1e, unde e diriginta, copiii si-au facut excelent temele si au organizat un eveniment de 7 stele - de Dragobete s-a scris cea mai lunga scrisoare de dragoste, una asa de lunga incat a fost trecuta in Cartea Recordurilor. Si cineva, diriga asta, pe 24 februarie, pe un frig de iti clanataneau dintii, a stat pe Lipscani de la 7 dimineata pana tarziu, ca sa vada ea cu ochii ei cum se intampla minunea. Stiti sefii aia care stau la birou si dau ordine? Ei bine, nici ea nici Mirela nu is genul ala de sefi:)) Probabil ca au si ele hachitele si pitici lor, dar eu nu am ocazia sa vad nimic pentru ca is prea ocupata sa casc gura de uimire si sa aplaud in gand, egoista cum ma stiti, cu urmatorul gand: cat de tare sunt! le stiu pe gagicile astea! sunt foarte smechera frate!! EU sunt foarte tare!! :)))
Lidia a urcat pe scena, dupa ce, cu 10 ore inainte o vazusem infrigurata si cu nasul roshu, primind cadou un shal sa ii tina de cald de la o doamna draguta. Avea acum o fusta neagra, talia de viespie, specifica celor 20 de anisori si parul frumos aranjat. Putea sa fie si in papuci de casa, femeia asta radia de emotie si de fericire. Si ii straluceau ochii, fix ca de ziua ei. Caci azi, clasa ei, abia formata, cu elevi minunati, alesi pe spranceana, lua Premiul 1 cu coronita si intra in Cartea Recordurilor. Clasa ei reusise sa adune mai multe ganduri frumoase decat au adunat altii pana acum. Si am citit o multimi dintre ganduri si pot sa va spun ca 80% erau cu "te iubesc". Oamenii iubeau fete, baieti, pe mama, eu pe Kate, altii viata, unul pe toate femeile din Romania..Era o nebunie. si asa, frig cum era, oamenii incingeau hore si se casatoreau pentru cateva minute cu cine vroiau ei:)
A fost frumos si ma bucur si ma laud ca inca o data cineva pe care eu il stiu si mi-e drag, face ceva minunat. Daca ma concentrez putin de tot si imi fac vreme si scriu cate o poveste despre femeile din viata mea, o sa intelegeti ca nu va mint deloc, eu chiar sunt inconjurata de niste oameni minunati! Despre barbati, mai subtire, ca au neveste si nu toate inteleg cum e treaba cu admiratia:)) Dar pe bune, femeile din viata mea sunt una si una.
Si una e asa de buna incat si-a inceput povestea intrand in Cartea Recordurilor :)
La mai mare doamna L, la foarte mare! Si te iubesc si ii multumesc lui Mirela ca te-a adus in viata noastra, unde o sa te pastram!!

Despre BUCURia de a cunoaste OAmeNi minunAti

Sa va zic o poveste. Era o data, demult o gagica. Si cum lucra ea la o firma, intr-o zi a venit un tip la ea sa discute despre un biznis. Si i se parea ca il stie de cand lumea si el a zis ca bai, sigur, sigur ne-am mai vazut, ne stim de undeva. Dar dupa ce au scormonit si scormonit, s-au prins ca nu se stiau din viata asta.
Apoi s-a materializat biznisul ala destul de verde si activ asa si s-au revazut, ca niste colegi de breasla si biznis. Si acolo, in timp ce se muncea cu greu, a venit o fata. O fata care avea o voce calda, o fata care era toata o culoare. Si gagica asta de mai sus a vazut fata asta si i s-a parut ca o stie din totdeauna, fix ca pe tipul ala de mai sus. Dar gagica era rusinoasa si nu a vorbit din prima cu fata care stralucea a pace. A vorbit din a doua. Apoi gagica de mai sus a ramas gravida. Si apoi fata care stralucea a vorbit mai mult cu ea. Si au vorbit si mai des si mai rar. Si s-au si vazut. Si desi nu vorbesc nici des, nici rar, nu se vad nici rar, nici des, gagica si fata care stralucea pace, se stiu dintr-o alta viata, din asta si din toate cele viitoare. Gagica de mai sus o iubeste intr-un fel special pe fata care straluceste, pentru ca aceasta fata are un har. Cumva, fara sa faca mare lucru, are puterea de a scoate ce e mai bun si mai frumos din oameni. Le rascoleste sufletele cu cate o imagine sau doar cu niste cuvinte. Fata asta face zapada sa miroasa a paine calda si bunica.
Fata asta a reusit sa redea INIMII (desenul ala pe care il faceam cand eram mici, pe cand inima era rosie si nu avea neaparat ventricule, si nu pompa neaparat sange, desi!! daca avea o sageata desenata in ea, si era insemnata cu LOVE, curgeau trei picaturi de sange!!) puterea pe care inima o avea candva: de a uni oameni si destine. Inimile ei sunt fiecare in parte o poveste.
Ah! V-am zis ca tipa care straluceste pace este sotia tipului cu care am facut biznisul? Pf! Pai cum credeati ca ne-am unit fortele! Traiasca biznisul care conecteaza oamenii minunati:)
Sa va mai zic. Din cei doi, de mai sus - casatoritii, zic - a venit pe lume un om. Un omuletz care a adunat din magia celor doi, a aranjat cumva tot ce era fantastic, si isi face menirea pe lume - ne lasa constant cu gura cascata:)
Oamenii mei au nume, toti 3 + gagica. Si gagica are si ea un copil. E tot o minune. Dar azi nu ne intereseaza cum ii cheama pe toti, pentru ca azi este importanta o singura persoana. Tipa care stralucea pacea:) Eu nu stiu daca voi ati avut norocul sa vedeti vreodata un curcubeu intr-un om. Eu l-am vazut. Sau! Sa aveti norocul sa stiti ca e primvara, fara sa scoateti nasul pe geam! Sau iarna! Sau sa miroasa in casa a cafea cu scortisoara, desi tu nu ai facut cafea inca! Chestiuni simple, de magie...
Azi este ziua ei. Nu stiu cati ani face pentru ca eu nu cred ca prietenii mei, familia mea si oamenii pe care eu ii iubesc, au varsta. Ei pur si simplu SUNT si mi-e imi este destul. Caci nimic nu e mai frumos decat sa fie:)
In 7 martie, acum 2 ani, fix dupa slujba de Duminica, fata asta a venit la mine la spital. A fost primul om care a venit sa ma vada, dupa ce plecase mama mea acasa si eu eram singura si terminata, intr-un spital, unde copilul meu statea plin de tubuletze, in alta camera decat a mea. Si fata asta alaturi de familia ei, a venit si mi-a facut ziua cea mai frumoasa din lume, perfecta. Pentru ca a stiut fix ce sa imi spuna ca sa imi dea curaj..Pentru ca ea stralucea si impartea din pacea ei, in jur. Pentru ca mi-a facut salonul sa miroasa a frezii.. Pentru ca mi-a aduc sa citesc despre Sfanta Ecaterina, ca sa stiu ce inseamna numele copilului meu.
La multi ani Bucurie de femeie si OM minunat! La multi ani de vis, draga mea oama frumosa! La multi ani Oana Bucur, muma de Toma minunat si sotie de Marius:) Sa ai o viata fix ca in minunile alea care iti iau tie respiratia si tu ni le dai noua, ca sa ramanem toti muti in magia aia, a ta:)
si ..te iubesc:)

Mausii cu doi de "i"

As fi putut sa scriu pana acum zeci de posturi despre Mausii dar de fiecare data m-am temut ca o sa fiu gresit inteleasa, asa ca am decis sa tac. Si am tacut pana azi cand Mausii m-a inervat, caci a facut o confuzie intre persoana lui si persoana altcuiva.
Mausii e bun si dragut. Eu il vad inalt si slabanog asa, si puternic. Rade ca un soarece, de unde si porecla Mausii. Face glume si niciodata nu sunt sigura ca ceea ce discutam este pe bune. Caci nu prea avem discutii pe bune. Alea pe bune sunt dezbateri si au legatura cu chestiuni serioase, incercam sa salvam lumea..cel putin o parte din lume pe care o gasim importanta amandoi, desi nu ne dam seama..
Mausii e un fin cunoscator al muzichei de calitate, desi are niste urechi mici. Ii plac culorile. Este harnicia intruchipata, cand e vorba despre chestiuni care il fac fericit. Mausii poate sa lucreze ore in sir in interesul propriu..fara sa oboseasca, fara sa se plicitiseasca.
Mausii este omul pe care poti sa te bazezi.
Din pacate orice as vrea sa scriu despre el, ma apuca amocul caci as scrie razand pe furis si nu ar fi nimic real:)) Deci imi pare rau Mouse, o sa scriu despre tine cand o sa te faci mare si o sa pot sa scriu fara sa rad:))

Impardonabil

(incepem in titlu si continuam aici) cum de reusesc unii barbati sa ma surprinda over and over. Lungul de sir de "surprinderi" poate sa inceapa acum multi ani, in vremurile in care ma indragosteam de iubitul celei mai bune prietene. Iubit alaturi de care am si mers la nunta fetei, cativa ani (buni) dupa. Noi trei eram the untouchables. Miki, Alina si Cristi. Azi suntem mari si inca prieteni, nu asa de apropiati ca acum 100 de ani. Fiecare are copil, Alina are 2, s-a miscat mai repede, s-a maritat prima, oricum.
El m-a "surprins" cu un lung sir de inselaciuni. Fiecare dintre ele m-a inrait mai tare, m-a facut sa nu am incredere in mine, sa nu am incredere in barbati, sa nu mai am incredere in femeile din jurul meu. Dar tot lui trebuie sa ii multumesc pentru vorba de duh "acasa e unde esti TU".
Surprinderile se duc in timp, an dupa an. am fost socata sa aflu la 1 an jumate dupa ce m-am despartit de un tip, ca acesta avea o superba viata dubla. Cu mine si cu cealalta femeie. Ne iubea grozav pe amandoua. Apoi am fost surprinsa sa aflu ca sunt o nebuna paranoica, una care acuza o biata fatuca (cu care se culca tatal copilului meu, in vremea gravidiei mele) ca si-a lasat parul cret si lung de 21 de ani, in patul ale carui lenjerii le spalam inca. O psihopata ma aflu clar, suma tuturor iubirilor din trecut.
Nimic mai adevarat, asta suntem. O suma de trairi. I-am cerut acum putine zile omului cu care ma inteleg minunat de cateva luni de zile, sa ma minta. Sa ma minta frumos, cu strans in brate. M-am tot gandit la o solutie de a prelungi rasul nostru si aceasta minunata prietenie, dar nu exista. Nu fara victime colaterale. Si eu nu mai pot cu victime, caci am obosit de foste si crize. Eu pot cu prietenie si strans de mana si rasete si pace. Pacea mi se potriveste de minune. Dupa ani de zile de atacuri si surprinderi si socuri, vreau pace.
O pace "coafata" bine de minciuni. Poate ca e dur cuvantul, dar asta mi se pare ca este corect, nu pot sa ii cer omului sa indulceasca unele adevaruri, caci nu ar avea cum. Asa ca e bine asa. Sa ma minta, ca sa pot sa ii fiu prietena buna in continuare. Ca sa pot sa rad in continuare.
Si am ras si rad. Si rad si acum, desi am fost din nou neplacut surprinsa aseara. Fix cand credeam ca nimic nu ma mai poate enerva, cineva a reusit sa imi provoace o scarba fantastica. Exista scarbe fantastice?! Oh, DA! EL este o scarba fantastica in sine. Nu vom da nume, nu vom descrie personagiul, caci pana si proasta publicitate este publicitate si deci nu vrem sa se simtza bine mitocanul. Dar pariez ca cititnd, se va recunoaste:) Ca doar stie ca este impardonabil sa nu stii ce fel de om mizerabil esti:))
Ma amuza barbatul asta atat de tare incat as putea sa ma marit cu el doar ca sa ii fac viata un iad. Dar nu am timp. Sunt ocupata urzind planuri sa ii fac viata un rai, fara sa ma marit cu el. Pentru ca trebuie, futu-i mama masii..Deh, asa e viata. Unii cu malaiul, altii..nu.
Sunt foarte fericita. Nu stiu daca din cauza ca fac ceva anume, cred ca pur si simplu ma fericesc singura, fiind. Eu cu Kate, eu cu fetele mele cu care ma vad rar, dar cand ma vad, ma vad din tot sufletul. Eu cu el, cu care nu ma vad des, dar cand ma vad, ma vad cu toata fiinta mea. Eu cu el, cu care vorbesc de luni de zile si descopar ca prietenia e mai importanta decat orice altceva pe lume.
Sunt nefericita pentru ca nu pot sa fiu si mai fericita, fara a face pe cineva drag sa sufere. Deci sunt si nefericita. Dar e suportabila nefericirea. Adica pot sa traiesc asa.
Sunt nefericita cand ma cert cu tata, care e la pensie si are o problema cu politica si vremea de afara. Ultima lui amanta i-a facut praf creierii. O stiu, o nemernica. O urasc din toata inimi. Este televiziunea de stiri din Ro. Chiar daca se numeste iRealitatea, Rtv sau Antena 3, mi-e tot o curva de 2 bani si da, ma repet, o urasc cu toata fiinta mea.
Scriu repede si poate cu greseli, dar ma tem ca o sa imi uit gandurile. Si am mainile inghetate..
Sunt nefericita ca nu mi-am gasit inca job si urmeaza ultima luna de mamisica lui Kate, full time job, wonderful job. Recunosc ca nu m-am spetit trimitand la CV-uri, mai ales dupa ce mi s-a spus ca nu am un CV frumos, de artista:(
Incerc sa il refac si imi dau seama ca nu am avut nevoie de CV de ani de zile..Nimanui nu i-a pasat ce scrie acolo, caci oamenii stiau ca sunt un angajat destul de tare in gura dar care face banisorul si e loiala si cuminte si buna pe meserie, oricare e aia..Si da, inca nu cred ca sunt dispusa sa fac compromisuri, sa ma numesc manager dar sa ma duc, eu femeie, sa masor tablouri sau sa bat cuie. Am zis, am zis!
In fapt, daca stau sa ma gandesc, nu sunt chiar nefericita ca nu am job..sunt necajita ca e urat afara si nu pot sa plec mai des si mai mult de acasa..Asta ca sa fiu corecta si sa spun lucrurilor pe nume.
Incerc sa ma gandesc ce ma mai supara si este IMPARDONABIL ca nu reusesc sa las lucrurile sa ma necajeasca:)) Sunt plina de bucurie si am fluturi in burta si imi vine sa cant si sa dansez pur si simplu. Fiind eu cu mine si cu a mea Kate, cu mama si cu tata, cu viata mea de vis..fara job, fara iubit (real, sa zicem), cu fetele mele..
Casa mea de vis imi produce emotii. Ma gandesc cum sa fac sa renunt la cele orasenesti si sa ma mut acolo, sa am cizme de cauciuc si gradina de udat in fiecare zi..Ma macina gandul plecarii..ma termina:))
Ma retrag in glorie. Voi face ceva la cuptor, sa incalzesc putin casa. Zambind. Fara motiv. Surprinsa de nesimtirea unor persoane. Dar zambind..Oamenii sunt ciudati. Asa zice o piesa..

Viata e vis


si pisicile sunt mai bune decat oamenii

Like crazy

Am vazut un film cu o poveste despre o iubire. Dar nu despre o iubire oarecare, ci una asa, nebuneasca, una din cauza careia sa nu poti sa dormi, sa nu poti sa mergi mai departe. Sau sa mergi, cu greu, crezand ca o sa treaca toate. Nu trec.
O fata place un baiat si ii spune. Si el o place inapoi. Si ajung prieteni buni, si se iubesc atat de frumos incat aproape ca, vazand filmul, iti dai seama sau ca ai avut asa si ai pierdut, sau ca n-ai avut asa ceva, si asta astepti.
Apoi soarta (ei bine, SOARTA!!!) ii desparte pe cei doi. Unul intr-o tara, altul intr-o alta. Pot sa fie doua orase, nu neaparat doua tari. Vorbesc si le e greu si le e dor. Si lunile trec. Pot sa treaca doar zile. Oricum e al naibii de greu sa treaca pana si orele in UNUL. Si tot soarta ii reuneste. Apoi ii desparte. Si fiecare gaseste pe altcineva, dar niciunul dintre cei gasiti nu reuseste sa completeze "sufletul puzzle". Pentru ca uneori, nu merge asa. Nu merge sa decupezi tu un om si sa in asezi acolo, in locul altui om. Si in filmul asta, fiecare, si Anna si Jacob, gaseste pe cineva. Un Simon care o iubeste pe Anna asa de mult, incat incepe sa aiba grija de ea. Nu o mai lasa sa bea. Incepe sa o ajute sa se hraneasca sanatos, ba chiar o scoate din casa, la alergat, dimineata. Jacob are o Samantha, care il ajuta la job, il face fericit, il iubeste pana la lacrimi. Fiecare dintre cei doi primeste IUBIRE. Si totusi, fiecare dintre primitori nu este fericit. Cu toata iubirea aia, undeva, petecul decupat, nu se muleaza perfect in "sufletul puzzle". oamenii care ne iubesc nu ne sunt niciodata suficienti, daca undeva, in lume, sacul nostru are un petec al lui. Unul pe care l-am avut si l-am pierdut, sau unul pe care inca nu l-am gasit si nici nu mai stim daca il cautam..

Anna il cere de barbat pe Jacob. Si soarta ii desparte. Si ca sa stiti finalul trebuie sa vedeti filmul.
Fiecare poveste are legatura cu mine, caci doara eu insami sunt centrul universului meu..asa ca va spun atat. Uneori, in viata, nu suntem DOAR un biet sac, fara un singur petic:)
Sacul meu a fost destul de ciuruit, peticesc la el de ani de zile. Cu bucurie si iubire. Si cu dureri si lacrimi. Depinde ce fel de ata am, la cusut de petice. Cel mai frumos petic al meu (de pana acum) a fost Katerina. Cea care ma completeaza ACUM pe mine. Am mai cusut candva un petic, dar a fost asa de subtirica atza incat s-a desprins, singur. Si acum e bine cusut pe un sac frumos, cu doua petice minunate:)
Sacul meu este un sac foarte colorat. Mai e loc de petic(e), dar pe langa papiotele pe care le tin cu mine, exista si niste preferinte. Nu accept decat petice din materiale alese, care sa nu zgarie. Care sa nu fie ..negre. Care sa nu se destrame usor. Poate sa fie din lana, bumbac, matasa, in..chiar si din canepa, la naiba!! il fumam, daca e cazul:))

Oricum, minunat filmul. Asa ca..daca v-ati pierdut undeva prin lume peticelul, cautati-l. Si daca inca nu l-ati gasit vreodata..asteptati linistit, intr-o zi va gaseste el. Sacul meu sta intins la soare, soarele ala de la 9 dimineata. Si imi plac scaunele de lemn. Cum ii face jacob lui anna lui..Si as putea chiar sa nu mai beau;))

"Ce a vrut sa spuna poetul?"

Mai tineti minte cand eram la scoala si aveam de facut fise de lectura si comentarii la tot felul de poezii, povesti, nuvele, etc? Ei bine, am auzit o poveste acum ceva vreme, cum ca la scoala superioara de advertising, se ia o reclama de la tv, se da la elevi si aia tre' sa zica fix cu cuvintele lor "ce a vrut sa spuna poetul". Elevii, viitori publicitari, se vor screme si vor da ce e mai bun din ei, eu tot cred ca o sa iasa o beshina (vai, ce urat Mihaela!!) dar ei saracii, de unde sa stie..ei vor note mari si atat. Legenda spune ca una, o fata, a "comentat" un spot, dar era saraca pe din afara cu totul, nu a inteles nimic. Dar nimic. Eu as merge mai departe cu provocarea si as da TOATE spoturile la care am lucrat oricarui copywriter din orice agentie (mai putin aia vinovata de idee) sa vedem cine intelege macar 50% din ce a vrut sa zica poetul:))
Pentru ca povestea sta de fapt asa: cineva are o idee buna, altcineva o deseneaza, altcineva o comenteaza, altcineva o regizeaza, altcineva o editeaza/monteaza, apoi incepe circul. Inainte sa se coaca painica, si sa umple de miresme incaperea, vine cineva care zice: hai sa crapam putin, dar putin de tot coca asta de deasupra sa vedem cum e miezul. 10 voci speriate zic: nu, ca o sa se moaie si nu o sa mai fie buna. Dar..marsava mana deja a inceput sa indese o furculitza in coca.
Apoi zice: sa mai punem sare si piper ca asa am vazut eu la tv. 10 voci speriate zic sa nu, ca deja s-a pus sare, si piper in paine nu e ok. Dar totusi..vor varsa cu sararitza si vor macina cu pipernitza. Apoi, desi inca NU E GATA, mai vine o mana marsava care zice: ba..ce cacat..ia scoate iar painea aia frate, da cu ou pe ea! Ce e in gaura aia negru?! Piper? Unde plm ati vazut voi paine cu piper?! Hai frate! Se ia furculitza, se scoate miezul cu tot cu piper. Avem o coaja groasa care arata bine. Ba, dar frate..cum ducem asta la client?! ia bate niste oua si indeasa-le in coaja, ca se umfla! Da-i ma in plm, ca merge si asa! Ce sa faca, ma? Se supara brutarul ca i-am futut painea?! Hai frate! Da-l in cacat, ca il platim! Hai, luati-mi ouale la batut si bagati mare, ca trebuie sa fie gata IERI!
Paine e gata. Miroase frumos. Arata bine, straluceste de la ou. Se pune intr-un prosop cusut de mana, tesut de mana, alb, curat. 10 voci speriate se duc cu ea. Plocon. Doua maini marshave merg agale langa voci. O gura mare, frumos rujata asteapta sa guste din paine. Clientul. Sta cuminte la masa. Se aseaza stergarul pe o masa mare, frumoasa, se descopera usor. Gura mare se deschide si o picatura fina..dar tot o bala..se prelinge pe masa cea mare. Miroase bine. Arata bine. Sa o taiem sa o gustam. 10 voci speriate tac..si tremura. Doua maini marsave se scarpina in locul unde candva au tinut niste oua.
Gura mare si rujata gusta. Mmmm, ce buna e! Este..minunata! Este fix cum am visat! Revolutionara ideea cu oul in interior! Cine s=ar fi gandit la asa ceva!! BRavo! Bravo!! Mainile marsave sunt stranse cu putere, spre cele 10 voci se arunca numai o privire (oricum, cine is astia?! umili asa..speriati de bombe..). Paine este impaturita cu grija.

Peste cateva luni...lucrare de control despre noul produs de panificatie XXX

"Am fost foarte placut surprinsa de aceasta noua reteta de cozonac ca la mama acasa. Textura fina a miezului mi-a amintit de verile petrecute in curtea bunicii, de mirosul imbietor de flori de cires, plantati de bunicul meu, veteran de razboi, in curtea din spatele casei ridicata de strabunicul meu..etc..etc.."

toata aceasta scriitura este de fapt o mica introducere prin care doream sa imi anunt cititorii ingroziti probabil de cele doua postari :
despre BARBATUL DIN MINE
si
despre ROMANCA DIN MINE

ca sunt ok si ca poetul a vrut doar sa sublinieze faptul ca iubeste dansul si mai ales muzica din Balcani si la aia cu barbatul, da. Se pare ca daca analizam cu atentie, imi doresc sa conduc. Nu stiu ce, pe cine, dar imi place sa iau fraiele in mana. Numai sa gasesc un armasar bun si ma ocup. In rest, totul este minunat. Asta asa..daca isi facea cineva grji..

PS - da, am uitat sa va zic. Imi caut de munca. Da, da..Tot in publicitate! Imi place al naibii de tare cum miroase painea coapta!!

PS2 - sper ca este clar ca limbajul nepotrivit (din partea de inceput a textului) nu imi apartine, ci este citat cu maxima acuratete din clasici (in viata), caci doar nu va imaginati ca o domnishoara de pension, asa, ca mine, as folosi asemenea cuvinte si mai ales..prescurtari! sau diminutive!! acest semn de ..oligofrenie (asa am auzit..)