10 si te iubesc

Kate are 10 luni. Nu am avut laptop deci nu am mai avut cum sa scriu nimic. Azi am dat o scurta raita cu taxiul. Imi dau seama ca habar nu am cum arata orasul. Nu stiu magazine, nu mai stiu cladirile, nu am mai mers de la Unirii la Romana pe jos de mai bine de un an. Sunt rupta de lume si realitatea mea se imparte intre casa si mall. Ala de aproape de casa. Vad cam aceiasi oameni de multe luni de zile, nu stiu ce se poarta, nu stiu ce muzica e intr-un club, nu stiu ce beau oamenii intr-un bar. In fapt nu stiu nimic altceva decat eu si Kate. Cred ca ultima iesire in oras a avut loc cand eram prin luna a 7 a si a fost la o ecografie..ultima:)) Caci apoi m-am grabit, s-a facut martie si am nascut. Merg in aceleasi magazine mereu. Stiu toti bodyguarzii, cred ca daca as da nas in nas cu grasutul de la C&A pe strada, l-as saluta apoi ore in sir as incerca sa imi aduc aminte de unde ne stim. Ah..am mai iesit, la Afi, inainte de Craciun. Mi-a placut. Parca eram in Franta, doar ca oamenii vorbeau in limba romana. Nu stiu daca imi lipseste iesitul in lume, caci nu as prea avea ce povesti. Insa stiu ce imi lipseste. Vara. Vara imi lipseste teribil! Pentru ca vara vine la pachet cu caldura si cu oameni parca mai frumosi. Imi mai lipseste ceva. Sa dau sms cuiva si sa ii spun " te iubesc" fara ca acel om sa fie prietena mea avida de iubire (stie ea care). Am avut revelatia in taxi. Nu iubesc pe nimeni in afara de Kate si nu am mai spus te iubesc de multe luni de zile. Nu pentru ca nu iubesc ci pentru ca te iubesc a devenit brusc ceva responsabil si nu mai poate sa fie aruncat asa, orisicui venit in viata mea din senin. Poate ca iubirea pentru Kate m-a maturizat putinel. Sau macar a dat alte valente "te iubesc-ului". Exista cel putin 3 barbati carora le-as putea spune din toata inima "te iubesc" si nu as minti pe niciunul..insa ei stiu deja si parca sa le spun doar asa ca sa spun cuiva, nu imi vine..Asa ca am inceput. Am inceput sa caut oameni care sa merite sa auza. Nu doar unul, am iubit destul doar cate un om, nu au meritat. Trebuie sa iubim mai multi oameni in acelasi timp. Este foarte comod! Iubesti un tantalau, cel mai des pe ala care nu te merita, plangi in pumni si curgi muci pe volan (am citat, stiu ca nu pot sa curg muci:))), te chinui si in final nu realizezi nimic. Cine nu te iubeste, nu te iubeste indiferent cat de mult il iubesti tu. Am constatat ca tutitzele care rad tot timpul si in ochii altor femei par prostute, is de fapt niste femei foarte destepte care au la picioare baieti buni! Eroii lor. Asta e secretul. Razi ca proasta, daca se poate da cu genele peste cap, povesteste ceva absolut stupid si gata! succes garantat!

Sunt rautacioasa, stiu, dar stiu cel putin 5 femei foarte misto, destepte, care citesc si vad filme si se imbraca bine si sunt de luat acasa (eu le-as lua daca as fi mascul si as da cu ele de pereti) si toate 5 is singure. De luni de zile. Asa ca in afara de iubirea fantastica pe care o traiesc cu micutza, invat sa rad ca proasta si sa imi dau ochii peste cap la orice ineptie pe care o aud de la masculi. Sper sa descopar si masculii (dupa ce invat sa rad). Nu de alta, dar parca nu as rade ca o proasta singura..si sa rad cu cele 5 muieri misto, e prea mult:)) Am totusi un copil de crescut, nu m-as vedea cu 5 fumei singure ca sa radem in asteptarea masculilor:))

Intre timp viata este minunata si merge inainte. Am gatit iar chinezesc si m-am vazut de la inceputul anului cu aproape toti ai mei prieteni dragi. Anul nou a venit cu certitudinea ca anul asta va fi cel putin la fel de bun ca cel care a trecut. Mie mi-a adus-o pe Kate. Anul asta o sa am rabdare. Sper. Si nervi de otel, caci probabil sigur o sa ma supere diversi..Nu vreau sa muncesc. Adica zilnic.

In fine, da-o in colo de munca. Am uitat sa spun ceva:) Primele minute din an le-am impartit cu el, al meu. Daca as fi vrut sa imi scrie cineva, el este acela. Asa ca..un an mai bun ca asta musai trebuie ca urmeaza..la anul:)

Omul meu de 10. Si ..te iubesc.

Craciun de poveste

my love

eu, o matza care zgarie teribil

puiul meu cel mare si iubit, copilul de lapte

si desigur, din nou, Kate.

Mos Craciun a fost generos anul asta, mai ales cu cei dragi mie:)) Am impodobit bradut frumos, am facut chiar si glume cu machiaj si chinuit copil si seara s-a terminat cu rasete in hohote.
Apoi, imediat dupa ce a trecut sania prin dreptul geamului si a aruncat din sac neste chestii, m-am trezit pe o margine de pat, cu spatele stramb, intre 2 randuri de sforaituri. Patul nostru mare fusese cotropit de 2 gagalice cu picioare grase si scutece pishecioase! Am facut slalom intre Gia si Kate pana la 5'46 dimineata, cand a mea s-a sesizat ca la mine in brate doarme ..alt copil:))
A inceput sa o impinga pe Gia, a scos tot felul de sunete, menite sa o trezeasca pe musafira nepoftita, nimic! Gia dormea lipita de sursa de hrana si rasfat, sub privirile suspecte ale lui K. Am parasit patul si camera mea calda si, cu KAterinka in brate am venit spre sufragerie, unde se odihnea facatoare de cozonaci si indurerata de cap, ma'sa lui Gia. Soru'mea.
La 6 am reusit sa o culc pe cantareata. Pana nu s-a convins Kate ca is doar a ei si numai a ei, nu a vrut neam sa adoarma. La 9 jumatate ne-am trezit. Sloi. Dar numai noi doua in pat, asa ca micutza a castigat. Gia a uitat ce noapte de vis am avut, facand ture de pat intre cele 2 popile:))
A meritat. Nimic nu se compara cu vederea celor doua pice in pat, dormind cracite:) Asa Craciun de vis sa tot am:)

Merry Xmas si toate cele mai bune va dorim! La multi ani!

De ce oare? De ce oare?

Sa va spun o poveste. Era ziua mea. Era ziua mea, asa..de cam 2 ori pe an. O data vara si a doua oara toamna. Sa zicem ca ziua din vara trecea neobservata, pana la Facebook - aceasta minune care mi-a readus zambetul pe buze de ziua mia! Dar ziua de Sfant, pana mea..Toata lumea stie cum ma cheama, nu?! Desi porecla Rataceasca, ma precede..si mai induce oamenii in oroare, unii crezand ca nu exista Sfanta Rata..Exista. Am declarat-o eu insami.
Si cum era ziua mea, cum ma apuca amocul si stresul. Ani de zile am gatit si m-am spetit si am pus masa si am asteptat. Si am asteptat. Si dupa ce am tot asteptat, m-am asezat la masa cu ai mei, desumflata toata. Si am mancat tort si am suferit in mine, si am suferit si mai rau auzindu-i oftand si am mancat cu nervi si nu a mai fost nicio sarbatoare. Caci, ce credeti?! La ziua mea nu venea nimeni. Dupa ani de zile in care eu sunam sa zis "La multi ani!" si eram pe loc invitata si faceam slalom intre 2 aniversari (am multe gasti si toti is nascuti frate in aceleasi zile). Cumparam cadouri frumoase, faceam funde sau nu, cert este ca intram in casele oamenilor plina de bucurie si radeam ore intregi, visand ca intr-o zi, de ziua mea, o sa fie si la mine in casa la fel. P*la. Scuze, dar asta e cuvantul cel mai potrivit, ma jur!
Cam asa a fost intre 20 si 30 de ani. Aproape devenise o suferinta sa fie ziua mea de nastere sau de nume. M-au salvat locuri de munca minunate, petreceri cu colegii deveniti familie, iesiri la terasa cu fetele mele iubite. Printre cele mai dragi amintiri de la ziua mea, ramane o petrecere surpriza facuta in Que pasa, acum multi ani, de Margaretele mele iubite. O petrecere cu tort! Cu scos afara din bar si plimbat pe strazi si apoi multe confeti si bautura si cadouri minunate si oameni care iubesc frumos si curat. Apoi..m-am facut mare si a inceput sa nu mai imi pese ca e ziua mea. Si am inceput si sa uit cand is zilele altora. Fara sa vreau. Uneori imi pare rau ca nu mai tin minte si ma simt prost, dar am uitat, caci is batrana si eu.
Casa mea nu mai este asa de plina de cand avem copii mici, dar a ramas plina de oamenii care au devenit familie in ultimii ani, nasici si mosici si familia care m-a adoptat si thassieni mei dragi. Este destul. Pana si zilele de nastere si de nume au inceput sa fie mai putin importante. Acum e mai importanta ziua copilului, motiv de mare petrecere si tort, luna dupa luna. In fapt am inteles ca nu am nevoie de o zi sau doua pe an, ca sa fiu fericita. Cadouri imi cumpar singura si ma bucur de ele mai bine, caci eu stiu sigur ce sa imi iau. Curand nici nu o sa mai gatesc de zilele mele, caci slava DOmnului, gatesc 300 de zile pe an ca popa. Si uite asa, usurel, o sa ajung de ziua mea sa imi fac cadou o plecare, eu cu Kate si un domn sau eu cu Kate si neamul mieu. Mesele de acasa, pline de bucate si goale de oameni, vor deveni mese cu fete de masa desenate cu contur bleu. Si sosuri de castravete si iaurt si branze in folie, la cuptor si ardei copti plini cu branza imi vor face zilele si mai frumoase si mai indestulate, si nici nu vreau sa imi mai zica nimeni La multi ani si apoi sa nu vina sa ma vada.
Acum ca mi-a trecut framantarea, ma intreb cum o sa plec pe frigul asta dupa cadouri de Craciun?!
Azi nu este ziua mea. Dar masa mea e plina si astept la tuica fiarta niste oameni dragi. O sa imi cand in gand La multi ani si o sa ma bucur cu ocazia asta.
La multi ani si voua!

9 luni

au trecut ca vantul si ca gandul. Kate vorbeste ca oamenii mari in somn. Zice "a, da" si "da-mi". Si rade. Este cel mai bun lucru care mi se putea intampla.
Insa de fiecare data cand plange ma umplu de nervi si imi aduc aminte de tot ce mi-a intunecat frumoasa viata. Oare sunt absurda cand ma enervez ca de ziua ei tac'su nu o suna sa ii zica La multi ani?! Eu cred ca nu sunt. Mai cred ca sunt o proasta de 9 luni de zile, la care mai adugam cele 9 din burtica. Sunt nervoasa pentru ca sunt bolnava deja de multe zile. Azi ma duc la spital si sper sa ma lumineze domnul acela inalt si frumos si sa ma fac bine ca sa redevin buna si vesela. Ca frumoasa, sunt! Asa lesinata si cu parul lipit de cap. Sunt nervoasa pentur ca inca mai am niste mila si nu fac ce trebuia sa fac de 9 luni incoa'. O proasta. Dar gata. E si maine o zi. Sa ma fac eu bine. Atat conteaza. Ce ma voi dixtra si eu..

Ziua ei este in fiecare zi. Are tort in mai multe zile decat cele 9 ale nasterii ei, cele oficiale de sarbatoare. A avut tort si luna asta. Si cadouri. Are cadouri de fiecare data cand iesim afara. Nu a fost zi fara jucarie, pantalonei, dres, orice cat de mic. Cadourile mele pentru ea. Am, nu am bani, pentru ea mereu se gaseste o cutie magica in care sunt niste sutici. Numai bune sa mai cumparam ceva care sa o bucure. Nici macar nu o alint, nu stie ce inseamna. Ea se bucura de etichetele lucrurilor. Si de cantecele din casa si te imbratisari si de noi, familia ei. Eu, mama si tata. Noi care stim ca La multi ani se spune la prima ora. Noi care stim ca un cadou adus cuiva se da cand ajungi acasa la om, nu la plecare.
Strainii habar nu au. Oameni singuri. Tristi. Pacat de ei. Sau nu. Nu e pacat. Fiecare are fix ce merita. Eu am tot:))
Cine nu ma crede, iote dovada, cu tot cu poveste.

Duminica, conform calculelor mele stelare, diferite desigur de cele pamantene, Kate a implinit 9 luni. Doar e nascuta intr-o duminica, la orele 5.05 dimineata!

I-am facut un tort mare si pufos de ciocolata, pe care l-am botezat Nasturel, caci ea este Nasturica, micul rozator de casa.

Asa arata Kate dupa ce a visat ca s-a infruptat cu tortul
si asa arata dupa ce s-a trezit din vis si a inteles ca NU poate sa pape ciocolata de oameni mari.


La multi ani iubirea lui mama! La multi ani de la ora 12 de azi noapte si pana la 12 la noapte cand vom adormi razand amandoua! I think this is the LIFE!!!

Mamelor din lumea intreaga

Tocmai ce am vazut-o la Tv in direct pe Roberta Anastase care zambind si cu parul valvoa spunea intr-o limba romana destul de impleticita cum mamele din Romania VOR sa revina la munca, inainte de a implini 2 ani copilul. Si in afara de nervii teribili ce mi i-a provocat aceasta dobitoaca, ma simtesc nevoita sa scriu niste adevaruri.
Exista mame si mame. Mame care imediat dupa nastere au parte de niste mitocani de soti care le fac viata un iad si isi pierd laptele. Sau mame care pur si simplu nu pot alpta. Sunt unele care nu vor, este alegerea lor. Sunt unele care stand acasa cu copilul pierd din punct de vedere financiar si avand rate la banci, lasa copilul cu bunicii sau cu bona si se intorc la salarii de sute de euro, bani cu care platesc si bancile, tin si casa, platesc si bona. Este fix treaba lor. Insa..mare majoritate a celor care se numesc MAME, vor sa stea acasa si sa isi vada pruncul crescand pana la macar 2 ani. Sunt primii si cei mai importanti ani din viata unui copil, este momentul in care galusca descopera o lume noua si invata cam cele mai importante lectii de supravietuire - sa manance, sa mearga, sa apuce lucrui, sa vorbeasca. Presupun ca madam Anastase nu a alaptat niciodata un copil, caci altfel ar fi stiut ce inseamna sa iti lasi pruncul acasa ca sa nu iti pierzi locul de munca. Credeti ca vreunei mame care si-a dorit un copil cu adevarat ii pasa de locul de munca la care se intoarce dupa 2 ani de concediu de ingrijire a copilului?!Cui?? Femeii de cariera?! Femeia de cariera isi va gasi o slujba bine platita si dupa 2 ani de maternitate, indiferent de piata in care a lucrat, daca este buna, va gasi o slujba. Cunosc mame care au renuntat la copil si isi fac procese de constiinta, desi pruncul a crescut frumos si este sanatos. Toate se intreba daca nu cumva era mai bine sa fi stat acasa cu el in acesti 2 ani de inceput. Si toate sufera dupa copilul lor, ingrijit de bunica. Eu nu zic ca acei copii sunt diferiti emotional, pentru ca nu stiu, dar asta vom descoperi peste ani. Mamele care vor sa revina la slujba vor fi stimulate cu 5 milionele. Fantastic!!!
La ce categorie sociala s-or fi gandit mai marii tarishoarei cand au gandit aceasta suma?! La mamele care lucreaza intr-o fabricutza? Pentru care 5 milioane reprezinta aproape un salariu?! Cu ce m-ar bucura pe mine 5 milioane pe luna daca asta e pretul pentru copilul meu?! Mamele care doresc sa stea cu pruncii acasa ar trebui sa propuna acestui mizerabil guvern un targ. Eu personal renunt la 5 milioane din indemnizatia mea de mamica, ii dau guvernului ca sa stau acasa cu fie'mea pana face 2 ani. Lunar! Stimulez guvernul cu 5 milioane!! Pfai!! Stai asa!! Acest guvern mizerabil mi-a luat deja 5 milioane din indemnizatie!!! Cand a modificat-o de la 85% la 70% sau 75% caci NIMENI NU STIE CAT TREBUIA SA IA!!
Deci daca deja v-am dat 5 milioane, eu zic ca mai pot sa va dau inca 3. 3 milioane pe luna pana face copilul meu 2 ani. Negociem sanatatea si dezvoltarea mentala si emotionala a fetei mele. In bani. Ca doar asa se face astazi. Eu nu am fost o femeie de cariera dar nu am nici cea mai mica grija vis-a-vis de revenirea mea in campul muncii. Am o incredere oarba ca voi castiga destui bani incat sa imi permit inca vacante peste hotare cu copilul meu. Insa..din ce in ce mai des imi incolteste in minte ideea de a pleca intr-o vacanta definitiva. Sa scap de tarisoara asta condusa de oameni slab pregatiti, de oameni rau intentionati, de niste ne-educati si corupti si daca mi-as da drumul la taste as putea sa scriu niste cuvinte care mi-ar faca si tastatura sa roseasca.
Asta e tara in care vreau sa imi cresc copilul?! Din pacate nu. Din pacate spun pentru ca totusi in tara asta imi sunt toti cei dragi, insa as pleca cu ei cu toti si nu m-as uita inapoi. Sa nu aud aia cu "fie painea cat de rea" ca ma apuca toti nervii. Paine e buna cand ti-o coci singura, indiferent in ce tara ai cuptorul.
Nu inteleg cum de nimeni, nimeni nu zice absolut nimic la tv despre deciziile acestor cretini vis a vis de mame si de banii pe care ii primim. Brusc nimeni nu stie cat costa de fapt un copil. Va fac eu o lista.
Un copil care are 9 luni costa lunar aproape 10 milioane. Daca nu ar exista familie si prieteni, atat de costa un copil care trebuie sa manance 5 mese pe zi, un copil pe care nu il alaptezi, un copil care are nevoie de fructe, legume, carne sanatoasa nu bombardata cu hormoni de crestere, un copil caruia trebuie sa ii cumperi hainute, incaltari, pampers. Si nu am scris 10 milioane gandindu-ma doar la produse bio si eco ci la produse cumparate din piatza, de la tarani. Ce propune guvernul? 5? adica jumatate. Si copilul sta acasa, cu cheia de gat, nu? Asa..de pe la 3 luni poate sa isi poarte de grija. Sau de la 7 luni! Ca doar niste minti luminate au spus ca e musai sa alaptezi pana la 6.
Acesta este viitorul. Pruncii vor creste cu bone batraioare, cu femei care nu prea stiu sa vorbeasca bine limba romana, cu femei educate sau nu, unele care "stiu ele cum se creste un copil". Sau cu guvernante scolite. Care de la 7 luni vor educa micul prunc si il vor invata limbi straine si desigur operare pe computer. Mama. Care mama? A!! Tipa aia? Hm..da, ce draguta e. Imi aduc aminte de ea. Vine seara si ma ia in brate si ma pupa si uneori mai plange. Si imi cumpara cadouri. Asa trebuie sa fie, ca asa am vazut in filme. Vedem asta de ani de zile. Femeia nu a vrut la oala, a vrut pantalonei si a vrut drepturi si sa voteze. Ia, votati, votati. Cu pantalonii pe voi. Eu nu. Nu mai vreau decat oale si prunci. De aceea ma revolt. Daca vroiam pantaloni si drepturi ramaneam cu minunatele testicule pe care le-am avut o vreme, nu-i asa?! Am vrut copil, voi sa mi-l cresc. Nu stiu ce vor face alte mame dar eu nu ma intorc la nicio munca. Pana nu face copilul 2 ani si poate sa mearga si sa comunice cu alti oameni, nu. Pana nu poate sa spuna ca ii e foame, ca face caca, ca ii e somn, nu am ce cauta la munca si nici nu vreau sa stea nimeni cu copilul meu. Caci de aia am copil! De aia sunt MAMA. Asta nu e o slujba cu jumatate de norma, asta este o slujba 24 de ore. Una pe care nu o poate face ...o bunica! Am vazut copii crescuti de bunici, toti, dar absolut toti sunt mai ciudati. Sora mea a crescut la bunica, toata copilaria a fost o timida, o introvertita. Stiu si altii, unii mai ciudati!! Copilul trebuie sa stea cu mama lui, bunicii sunt cel mai minunat lucru de pe lume, DUPA MAMA. Bunicii sunt pentru vacante de vis, bunicii sunt pentru alint si povesti si povete. Atat. Bona?! Stiu atatea poveste cu bone, incat mi-e groaza sa le amintesc. Bona este un strain in casa ta. Un strain care vine langa copilul tau cu o alta viata, alti microbi, alt miros. Bona nu este un angajat, caci copilul tau nu este un animal de casa. Sunt familii care adopta bonele, le transforma intr-o noua bunica. Eu am fost baby-sitter in anii facultatii si stiu exact despre ce vorbesc daca vorbim de o bona tanara. Un copil nu e o joaca, un copil este o responsabilitate uriasa. Pe care daca nu reusesti sa o amesteci cu multa iubire, nu ai nicio sansa sa faci ceva bun pentru acel mic om. Cresa?! Unde, in Romania?! In Berceni city? Care cresa? Aia de unde vine copilul mereu bolnav? Aia de stat? Sau aia privata care costa inca 10 milioane pe luna?!
Revin. Dau 5 milioane din indeminzatia mea guvernului. II stimulez sa isi vada de treaba si sa ma lase sa stau acasa cu copilul meu. Nu 3, sunt foarte darnica, dau 5! 5 milioane si sa ma lase in pace, caci mai vreau inca un copil peste 2 ani. 5 milioane cu care sper sa faca ceva, orice. Ce as face eu cu aia 5 pe care mi-i dau ei in plus la salariu:))))

Avem o tara minunata, stiu. Ce cautam in ea, nu stiu..

daca am scris cu mai multe greshale decat de obicei, scuze, dar am un copil care a inceput sa mearga si deci scriu intre drumurile ei.

War! huh-yeah What is it good for? Absolutely nothing

eu sunt o pacifista. convinsa. scriu cu spume, scriu si scriu si scriu si apoi..sterg si ma umfla rasul. nimic nu ma poate face sa public tot ce scriu. pentru ca in timp ce scriu, la picioarele mele, leganata frentic desigur, doarme printesa Kate.
si tot ce am sters nu se compara cu nimic, pentru ca in spatele tuturor nervilor este de fapt o suma de bani care de fapt este o necesitate si atat.
am o teorie. ne ingrozim ca ne taie Boc banii de mame, pensiile, salariile, etc. Ca vom muri de foame. Teoria mea suna asa: de ce sa ne temem asa de tare de toate cand in fapt singura teama trebuie sa fie aceea de cutremur. Al mare, de o sa vie. Pai cutremurul rezolva tot. O parte o mierleste, clar. Blocurile vechi, vai de ei. O buna parte clar o mierleste. Restul raman, vai de ei, durere multa. Ajutoare cat cuprinde, stirile vor vuii, bietii romani cum au fost ravasiti de calamitate. Care Boc? Care bani?! Care criza?! Sa vezi solidaritate!
De aia eu zic ca micul meu razboi este o formalitate si deci voi face aceasta formalitate in asteptarea cutremurului. Care va veni si suma mea de bani va parea un cacat pe langa toata suferinte si ororile pe care le vom trai. Eu sper ca nu. Prefer muia lui Boc si toate taierile unui cutremur care ne-ar trezi la viata si ne-ar provoca sa vedem ce este cu adevarat important. Dar..Dumnezeu stie.

Copii, vreti sa va spun o poveste?

A fost odata. A fost odata ca niciodata un baiat. Sau o fata?! Hm. A fost odata ca niciodata un baiat care o freca pe net zi lumina. O freca de acasa, intre spalat pe dinti, cafea si pishic. O freca la stop in masina, in drum spre birou. O freca la birou de la 10 la 18, cu pauza de masa aferenta, pauza in care o mai freca putin. O freca in weekend din trezire in culcare, . O freca dupa cum ziceam zi lumina si noapte intuneric.
Orele se scurgeau cu repeziciune si cearcanele se adanceau. Aparura pe rand mirc, iahu, hotmeil, plaxo, xing, twiter, blogu', feisbucu', gitocul, netologu, lumeaimica si inca niste alte locuri magice despre care nu va voi povesti acum.
Mustea de femei. Inalte, slabe, grase, curve, sfiinte, frumoase, urate, nasoase, coshoase, sarace, bogate. Mint. Toate pe net sunt superbe! Toate sunt frumoase. Si o buna parte dintre ele is inteligente. Alea cu blog! Desigur, exista si exceptii, dar nu despre ele vom povesti astazi.
Si cum o freca feciorul nostru pe net, intr-o zi dadu peste o fatuca. Una care parea ok. O rasfoi la inceput sarind peste randuri, apoi sa rase la poze, apoi ii cazu sub gene un "cacat" si rase, apoi tot citind asa, isi dadu seama ca retraieste cumva un sentiment uitat! Ceva ce simtise in liceu, cand fusese nevoit sa il citeasca pe Cioran! La fel ca atunci, si acum se regasea in fiecare rand. Fata asta simtea FIX ca el. Fata asta STIA. Doamne! Daca ea este aleasa?! Si citi si se infrupta cu gandurile fetei. Traii cu ea saptamana dupa saptamana, cand fata se bucura, se bucura si el. Cand fata suferea, plangea si el. Frecatul pe net devenise o obligatie fatza de fata aceasta, avea blogul ei pe mobil bookmarkuit, click dupa click de 12 ori pe zi. Habar nu avea cine era fata. De fapt nu ii pasa, stia ca ea era a lui si cu asta basta. Apoi o gasi pe twiter ala cu pui galben. Si curand o descoperi peste tot pe net. Cauta si gasea, de fiecare data bucurandu-se. Asa ca intr-o zi, dupa luni de zile, se hotari sa ii scrie. Greu moment. Mainile ii transpirau pe tastatura, cum sa ii scrie si mai ales de ce?! Daca o sa creada ca este un psihopat cum vezi in filme? Dar nu, ea nu ar fi crezut asa ceva. Doar o cunostea!!

"Draga mea..
nu. Suna aiurea. Draga..
Buna seara. Asa. Politicos. Asa i-ar placea.
Numele meu este xxxx. Fir'ar sa fie. Zici ca scriu o scrisoare de intentie! Nu e bine. Nu. Trebuie sa scriu ce ar scrie ea! Da! Asa i-ar placea si nu s-ar speria si mi-ar raspunde.

Buna,

iti citesc blogul de foarte multa vreme si vroiam sa stii ca .. (ca te-as lua acasa, ca sunt un prost care pica in limba dupa una care scrie pe net, una care sigur e o grasa infecta cu plod acasa, sau o terminata sensibila care scrie pentru ca nu are viata sociala si prieteni. Mama, cat e de greu!!)

sa stii ca multumita tie diminetile mele sunt mult mai vesele, la cafea. Toate povestile tale ma duc cumva inapoi in timp (sa moara vivian!!!) nu pot sa scriu. Nu pot.
Deci trebuie sa fac altfel. Ii voi comenta zilnic. Asa poate o sa vrea sa stie cine sunt."

Si incepu sa comenteze. Si apoi isi facu un blog. Unul pe care scrise franturi de gand, puse poze, mai tranti o piesa, ceva acolo, sa mai treaca vremea.
Apoi intr-o zi ea ii comenta ceva. Si el comenta inapoi. Si apoi incepura sa isi scrie pe mess. La moda e feisbuc, ei bine, se adaugara acolo. El era mic si gras si ochelarist. NOT!!!
La fel si ea. Mica, grasa, plina de cosuri, ochelari fund de sampanie sau sifon. Rupti in cur amandoi. Dar ce indragostiti!!
Asa ca au decis (ea adica) si a ramas ca se vad la o cafea. Si-a calcat camasa. Si blugii. Apoi i-a calcat din nou cu batista uda, sa le scoata dunga. Ea si-a facut baie la par. Si-a pus bigudiuri. Apoi s-a spalat din nou si a plecat cu parul aproape ud si prins intr-o coada de cal. Sau ponei.
La Macdo era plin, weekend, soare, toata tinerimea la masa si cafele. A asteptat-o cu un ghiveci din ala impletit in care atipise un ghiocel. Ea a iesit de la metrou val vartej, si-a desfacut parul, s-a privit in geamul de la KFC si invingatoare a pornit care coltul cu flori din Romana.
Cu ochelarii aburiti a zarit o silueta. El era. S-a indreptat zambind catre el, i-a facut cu mana. El a ridicat o mana sa o salute. Moment in care o blonda flu-flu a impins-o si s-a aruncat in bratele lui. Nu era el. El era mai in spate. S-au vazut. Doi stersi superbi. Doi oameni normali. Simpli. La fel.
Puah! La fel my ass!!

El nu a placut-o. Deloc. Adica a placut-o primele 45 minute, ce-i drept. Pana s-a prins ca ea nu il place. Deloc.
Asa ca daca ea nu il placea, a inceput sa ii caute foarte repede defecte. O frustrata clar. Sigur vrea sa se marite! Si plozii! Minim 2! Uratica. Si scrie asa..ciudat. O inchipuita. Ia uite cum isi baga mana in par. Nu, clar nu e genul lui. O infumurata. Da. O proasta. Si o curva. Asa sunt toate! El stie, doar e patit. De aia inca sta cu mama lui in casa! E satul de interesatele astea care cauta barbatii cu banii! Din aia care le plimba cu masinile! Sau le duc in cluburi. In realitate aia sunt niste magari care le fac sa sufere, dar ele, proastele pamantului..habar nu au! Ele tot pe aia ii vor. Pe aia care le bat sau le inseala. Dar au masini. Si bani. Si sigur au penisul foarte mare.

Ea l-a placut. Era dragut asa, dar nu avea nicio treaba cu ce isi imagina ea ca sta in spatele tastaturii. Era mai copilaros decat barbatul care scria. Oricum, era dragut, dar nu vroia sa il ia acasa. Nu vroia sa il ia nici macar de mana. Parea un barbat inteligent asa ca se gandi ca nu strica sa stea la povesti, oricum cafeaua o platea..Si vorbira. Si il simti plin de el si desi initial il placuse, isi dadu seama ca e ceva ciudat. Ca omul asta nu are nicio legatura cu ea. Ca e un strain pe care credea ca il cunoaste. Credea ca vrea sa il cunoasca. Apoi ii citi dispretul in ochi. Si discutia o lua pe o panta ciudata. Incepuse sa rada de ea, sa ii dea lectii. Era un frustrat si un depresiv si un terminat! Un mincinos si un prefacut. Un fals sensibil, picioare scurte, ochi de caine! Un orgolios muist care ii spunea cum o sa fie viata ei, unul care o compatimea pentru deciziile pe care nici ea nu stia ca le va lua.

Se ridicara si isi luara la revedere. Fiecare isi plati cafeaua, apoi se indreptara spre RATB si respectiv Metrou. El plin de fitze si deplin scarbit, ea razand si nevenindu-i sa creada ca a trait asa ceva. El isi infipse o tigara in gura si plin de spume isi jura ca o sa o rezolve el pe pitzipoanca asta. Ea puse mana pe telefon, isi suna prietenele si rase tot cu spume.
Ce proasta! Ce prost! Doamne Dumnezeule!!

In fapt nimic din cele de mai sus nu s-a petrecut niciodata. Insa oamenii aia exista si mi-e mila sau sila de ei, inca nu stiu. Pe unii ii cunosc, despre altii am auzit. Despre toti pot sa spun la fel: in fapt nu sunt decat niste cacati pe ei de frica. Frica de tot. Frica de adevar, frica de a fi ei insisi, frica de cel din fatza ta. Frica de a arunca toate cartile pe masa, ca si cand nu ai avea nimic de pierdut.
Asa suntem noi.
Daca iubim, cel iubit este cel mai frumos, cel mai desptept, cel mai bun. Desi e un paros, plin de bube care mai si transpira uneori (ca e si el om..), sau e un jegarel pe care il spalam si il aranjam (pentru noi!!!). Cand nu mai iubim omul devine zero barat. E sashiu! Chior de-a dreptul. Hidos!
Daca nu ne iubeste (sau nu ne mai, sau nici nu ne-a dar noi nu stim) devine dusmanul numarul unu. Sa moara, sa dispara. Femeie, barbat, toti suntem la fel. Toti gandim la fel. O iubim e zeitza, o uram, e carpitza.

M-a dezamagit un om. M-am socat, m-am suparat, i-am dat o palma peste bot in scris. Si apoi mi-am adus aminte cati oameni m-au dezamagit si mi-am zis, ei, la naiba fata! Tu nu te superi pe nimeni, caci asa esti tu.
Apoi m-a sters de pe feisbuc. Atat! Maxim am zis! Sa moara Vivian! Orice pot sa iert, dar asa ceva nu. Nu mai am un prieten. Era unul scurt dar era bun. Vedea frumos. Nu o sa imi fie dor de el pentru ca nu il cunosc. O sa imi fie dor sa il fi cunoscut. Dar..m-a sters. Nu mai sunt suparata nici dezamagita. Pentru ca eu mai am ..462 de oameni dintre care mai mult de jumate nu m-ar sterge:)) Si din jumatatea aia, cel putin 100 sunt langa mine, 50 imi sunt frati, 25 familie. Si cel putin 10 ma iubesc mai mult decat am eu idee.

Povestea de mai sus este o pilda. Nimeni nu o sa ne pice in poala nici macar ca prieten. Nu exista prietenie la prima vedere. Nu exista principii pe care 2 oameni, 2 straini, sa le aiba - la fel. Nu gandim la fel, nu iubim la fel. Nu ne pasa la fel. Eu stiu niste oameni carora le pasa la fel cum imi pasa mie. Pilda este pentru ei. Sau pentru mine si pentru ea. Sfiintele sfiintelor!

Dream om my beautiful:) Barbatii nu fug de noi, noi fugim de ei. Si bine facem, caci daca nu am rupe-o la fuga, am sfarshi cu picioare scurte, ochi de caine!!

Te iubesc.

(nu mai pot de ras)

Revolta

Am gasit pe jos 1 milionel 100. Doua hartii cazute din buzunarul cuiva. Eram cu copilul in brate, intr-un magazin de pantofi. M-am aplecat, am luat banii si m-am uitat in jur. Da, m-am uitat sa vad daca m-a vazut cineva. Apoi m-am uitat in sus. Da, m-am uitat dupa camere de luat vederi. Apoi m-am uitat pe randul meu si am incercat sa ma prind cine a pierdut banii. Aveam de ales intre o grasa si o doamna cu sacoul rosu. Grasutza nu avea decat un rucsac in spate. Deci tipa in rosu. Am mers spre ea si hartanita de copchil am dat sa intru in vorba, sa o intreb. Penibila situatie, de unde sa stiu ca ea a pierdut, si daca da, ce fac, o intreb ce suma a pierdut. Cu Kate in brate si tragand dupa mine cariciorul, m-am infipt in doamna cu sacoul roshu si am intrebat-o: ati pierdut niste bani? Ea s-a speriat apoi a dus mana la buzunarul de la sacou, gol. Am intins banii si m-am carat. Am auzit un multumesc apoi m-am dus catre papucii numarul 20 cu Hello Kitty. 59 de roni. Cacat, nu aveam normal la mine niciun 59 de roni. 2 carduri goale si mii de spume, dar!!! CINSTITA. Cinstita futu-i mama masii, cinstita! Nu am niciun regret ca i-am dat femeii banii inapoi, Doamne Fer, is furioasa ca toata cinstea asta a mea nu este de fapt NIMIC. Am fost cinstita la toate locurile de munca, nu mi-a folosit la nimic. Am fost (relativ) cinstita in toate relatiile cu barbatii. Nu mi-a folosit la nimic! Am fost cinstita (tot relativ) in relatia cu ai mei. Nimic. Is in continuare cinstita cu cei pe care ii consider adevarati prieteni. Imi foloseste, caci iubire dau, iubire primesc. Insa totusi asa cinstita cum ma aflu, asa imi vine sa imi bag picioarele in ea de viata!
Uneori ma intreb cum ar fi fost daca faceam ca toate si ma maritam cu primul venit. Sau cum ar fi fost daca as fi luat spagile despre care doar am auzit povesti. Sau cum ar fi fost daca in loc de a imi iubi prietenii as fi fost alaturi de ei numai pentru a trage foloase, orice fel de foloase! Cum ar fi fost daca mi-as fi inselat toti iubitii si i-as fi mintit cu super tupeu (adica, zic..mai mult decat am deja facut, hihihi). Sau cum ar fi fost daca m-as fi gandit mereu numai la mine..Azi este una din zilele in care cred ca AR FI FOST BINE!!!
Ar fi fost minunat sa fac un copil la 20 de ani, sa zicem. Sa ma duc plansa la mama prietenului si sa ii spun ca sunt gravida, apoi sa fac un super circ baiatului, sa afle si ai mei si inainte de nastere sa fiu maritata. Exista. Stiu cazuri, cacalau. Merge de fiecare data!!
Stiu o multime de copilitze care s-au maritat ca sa scape de parinti. Apoi au ramas..maritate:))
Ar fi fost oare frumos sa fiu nevasta de sofer, sa am un serviciu de la 8 la 4, 3 copii mari, un apartament cu 2 camere (eu sa dorm in sufragerie cu barbati'miu), sa traiesc fara Mango, Zara, Rushdie, Marques, nopti in club, masina mea, muzica mea, filmele mele, fetele mele?!
Oare caposenia mea de a nu ma fi maritat cu niciun fost iubit a meritat?! Oare asa zisa cinste si prostia anti-spaga, principiile curului intr-o lume de cacati, oare a meritat?!
Aia cu maritatul .. bai, a meritat. Eu is inca fericita si avida de iubire si stiu ca undeva e omul meu. Aia cu spaga, trebuia sa fiu o curva ordinara si sa ma cac pe ele de principii si sa iau niste super spagi. O proasta. Principii my ass.
Iar despre relatii..nu mai vreau sa aud de baieti buni si fete bune. Niste frustrati si nefericiti, vesnic singuri! Baietii rai ruleaza. La fel si fetele rele! Si astia iubesc si urasc si sufera si fac pe altii sa sufere, la fel ca "aia buni". Decat ca..astia rai, parca is mai misto. Si mai increzuti. Si mai plini de bani. Si mai golani. Ceea ce..foarte bine! Si ne place!
Am refulat partial. Sunt asa de scarbita de atata cinste si bunatate si mimimi si mumumu, sa moara Vivian cum ar zice draga mia. Si mai am ceva de zis, citat tot de la ea

danfjrenbgurtegkjwetngoiter

pe langa un clasic: da-i in plm:))

Ale mele

eu zic Pestic, nu Pestisor
eu zic "ce dragut" sau "saracul" in functie de ce pateste protagonistul
eu sunt Ciuci (ciucel, ciucisan, ciucidava, ciucina) de ani de zile
eu scriu "guala" si "nuaptea" si "cetim" si "paote" si "nuastra". pentru ca asa vreau eu.
eu sunt cu diminutive pentru ca lucrurile mici is mereu mai frumoase decat cele mari. lucrurile mici si cand sunt oribile par dragute! uite, de exemplu rahatelul lui Kate..este ceva care muta parchetul din loc, dar e a fie'mi si este super dragut, ca de catelush..

desi ce e al meu e al meu si ma enervez teribil cand sunt furata miseleste de niste oameni care cred ca daca copiaza chestiile mele, devin cumva eu, sau macar aproape de mine. sper ca e clar.

reviu cu un post despre iubire. al meu. postul. si iubirea..a vostra:)

Framantati, framantati

Am spus cuiva ca o sa scriu foarte revoltata despre barbati. Afectata indirect, desigur, caci daca ar fi sa scriu ceva "direct" v-as scrie despre tata, proaspat dadac si "soacra" mea favorita. Dar nu, nu o sa va scriu despre tata, ci o sa ne rezumam la baietei.
Am tot cugetat si concluzionez ca exista mai multe feluri de iubire. Exista o iubire feminina. Aia in care noua, fetelor, ni se pune pata pe bietul om, care de cele mai multe ori habar nu are in ce rahat e bagat pana in gat. Vedem feciorul, cochetam cu genele lungi date pe spate, brusc parul ni se incurca si ni-l tot destelenim, apoi ni se usuca buzele, si dai si umezeste-le..e un intreg arsenal de fapt, ataci cu toate armili si, destul de des, muscoiul pica in plasa crezand ca s-a scos cu ceva ( o bucatica macar). Ceea ce nici prin minte nu ii trece este ca, odata cazul in plasa uriasei tarantule insetata de amor, este ca si mancat. Caci noi, paienjenitele, incepem si tesem niste povesti atat de amuzante..ohohoho! Femeile sunt maestre absolute in ale povestilor. Se pupa cu omul si gata, au o relatie. Caci normal as ar fi..te pupi, gata, esti gagic, nu?! Nu de aia te pupi??
Si apoi iesi in oras. La o masa, sau un ceai, sau la..disco. Asa era pe vremea mea! Te scotea baiatul la cofetarie/cafea/ceai apoi te duceai la film si in weekend la un club. In fapt era tot vorba de o strategie. O duci la cofe/cafe/ceai si stai 2 ore bot in bot, dar decent. Depeni amintiri, te razi, mai o geana aruncata, mai o mana in par, mai o surbitura de ceiuc. Apoi te ia de mana. Sau nu. Depinde de om..Unii vor sa te ia din prima, de nici nu stii ce au in minte..Altii..nu te iau niciodata..nu de alta, dar daca cumva ii vede vre'un vecin si il parasc la sotie?!
La film te duci sa te pupi, e clar, se stie de cand lumea. E safe, e plin de oameni, e intuneric..daca alegi un film bun, se lasa si cu strangere de mana..Daca te duci la o comedie ai ocazia sa afli daca partenerul rade ca un magar sau nu..Daca te duci la un film de groaza, o sa stii cum tipa sau o sa ajungeti sa va tineti in brate, nu se stie niciodata..Nu te duce NICIODATA la teatru! E lege. La teatru te duci cu un prieten bun, unul cu care te stii, unul ca APRECIAZA!
Apoi vine weekendul. Club, disco, bar. Important e sa vezi cat duce. Daca bea, ce bea, cu cine se stie, daca danseaza pe bar, etc, etc.
Ce urmeaza dupa weekend nu este niciodata batut in cuie..In majoritatea situatiilor barbatii dispar, ca si cum nu ar fi fost pe planeta asta vreodata!! Ori te stii cu ei din gasca, ori..puf! s-au evaporat! Nu glumesc! Puf, puf..
Tu te framanti, te strofoci sa te prinzi ce s-a petrecut, faci mea culpa, clar tu ai facut ceva, Doamne ce de ganduri negre te macina..Suni, desigur nu s-a petrecut nimic si de pe planeta Evaporel semnalele is vagi asa ca..ramai mai muta decat erai luni dimineatza.
Astea is iubirile care suck big time. Recapitulam: ea il place pe el mai mult decat o place el pe ea. Deci ASA NU.

Varianta 2. El o place pe ea mai mult decat il place ea pe el. Ceai, cafea, cofetarie. Vorbarie multa, el e ok, dar nu e genul tau, nu vrei sa ii ranesti filingul asa ca esti draguta, care cand colo, jang, te ia de mana! Usurel cu pianul va zic. Nimeni nu vrea sa fie placut asa din prima de cineva pe care nu il place neam! Care film? Ce pupat? Femeile is rele. La fel de rele ca baiatul ala de mai sus care nu o placea pe fata aia. Deci, ce film, ce weekend? Nu nene. Asta a fost. Ceiuc, la revedere si un praz verde, don't call us, we'll call you, ya right..
Tu dispari ca o doamna si razi in drum spre casa, habar nu ai ce a fost in capul tau sa te vezi cu un strain, el frustrat si refuzat iti transmite vre'o doua in gand, sanatate. Habar nu am daca masculii se framanta precum femeile, caci niciunul nu mi s-a plans vreodat' si nici nu m'a sunat sa ma intrebe de ce nu il suna Xa sau Ygreca..
Iubirile astea suck si ele big time. Trebuie ca e nasol pentru un barbat care se crede super misto sa fie refuzat de una pe care o placea, iar cand aia l-a refuzat a devenit brusc o nasoala..

Varianta 3. El o place pe ea si el il place pe el. Este cea mai frumoasa varianta. Merge unsa treaba cand el si ea se stiu de ceva vreme, sau au gasca comuna, sau prieteni comuni, sau lucreaza impreuna. Asa e cel mai frumos. Intai te stii cu omul, fara sa vezi un potential partener in el. Si te duci la cafia si ceai si te razi si povestesti si totul e minunat. Apoi te transformi intr-un fel de prieten cu omul ala. Ii vezi si parti bune si rele, pe alea rele, culmea, ti le spune omul, caci nu are nimic de pierdut, nu vrea sa te cucereasca, vrea numai sa vorbeasca. Totul e minunat pana cand te duci la film sau iesi in doi, sau ramai in doi sau..bei prea mult intr-o seara si te pupi. Si aici a inceput distractia cu pianul pe scari..Ori el are pe cineva, ori are nevasta si copil (dar relatia e moarta si nu o mai iubeste pe aia, saraca..), ori te stii cu prietena lui, ori el e prietenul iubitului tau, ori are 21 de ani, ori tu ai iubit acasa (femeie nebuna, te mananca rau carca). Mereu da cu ORI. Cand nu da cu ORI, trai pe vatrai nineaca! Ala este, go for it!
Cel mai des in ultimii 15 ani am auzit variante cu ORI. Si totusi astea au fost cele mai misto iubiri caci IEREA reciproce si oamenii se iubeau si credeau de cele mai multe ori ca LOVE CAN MOVE THE MOUNTAINS.
In realitate dragostele nu mutau nici muntii si nici nevestele sau iubitele nu dispareau..Cele mai frumoase iubiri is la inceput..TOATE:)) La inceput e cu fluturi, la inceput este romantic, la inceput totul e putin complicat, pentru ca la inceput te arunci cu capul inainte si nu ai nimic de pierdut. De aia ne si place teribil sa ne indragostim..
Uneori se complica treaba. Alteori ne casatorim. Si facem copii sau nu. Sau! Nu ne casatorim dar facem copii superbi. Oricum ar fi, traba asta cu dragostele macina multe minti frumoase care ar putea sa scrie scenarii misto si sa picteze bufnicioare pe panze..pentru mine, desigur. Ca asa ar fi frumos:)
Tot dragostea asta care nu muta muntii, face mii de oameni fericiti in fiecare secunda si face mii de oameni nefericiti, tot in fiecare secunda. Aia nefericiti sunt in mare parte variantele 1 si 2, sau fricosii care si-au luat-o si sunt ingroziti ca roiul de fluturi care ar putea sa vina in burtica lor vine la pachet cu o noua m*ie peste bot, generoasa tare..Dar! Asa e in viata. Mai iei, mai dai..
Raman la varianta 3. Eu te stiu, tu ma stii, bem cafia, mergem la film, mergem in club, ne pupam si cu asta basta.

Nu exista femei rele sau barbati rai. Exista oameni care au curaj sa iubeasca si oameni care doar cred vor sa iubeasca dar is cacati pe ei la fund (oai cat de plastic!!) si in loc sa sara cu capul inainte si sa isi ia bucuria si/sau m*ia, stau si se matzaie intr-un colt ca nu ii vrea nimeni.
In rest toate bune. Imi place o melodie, nu am nicio drama momentaL, dar imi place si o pun acia, ca sa se bucure urechile oamenilor de mai ma citeste..
(musai sa nu mai vad mizerii de filme in care oamenii vorbesc gresit limba romana, caci mai in gluma, mai la misto, am inceput sa scriu numai prostii, care ma amuza, ce-i drept, dar ..nu se face..e rusine)