Aud de ani buni (si m-am auzit deseori si pe mine insami) cum oamenii vor pe cineva. Pe cineva dar nu pe oricine. Suntem extrem de selectivi cand este vorba despre iubirile noastre. Cei pe care NOI vrem sa ii iubim.
Cerem ceva ce habar nu avem cum se da, dar noi CEREM.
Vrem pe cineva care sa ne vada sufletul, asa cum credem noi ca este. Majoritatea ne simtim sensibili, deosebiti. O buna parte ne vedem frumosi sau ii auzim pe cei din jur spunandu-ne cat suntem de frumosi. Suntem extrem de frumosi pentru cei care ne iubesc. Pentru cei care nu ne iubesc suntem stersi, insignifiani. Toti suntem la fel, o multime de "diversi".
Mi-am auzit gandul cerand un barbat pe care sa il iubesc cel mai mult din lume. Eram mica. Si am iubit mult, diversi. Asa cum credeam eu ca inseamna sa iubesti. Cerand. Intreband foarte des : ma iubesti? Si spunand inainte de raspuns: eu te iubesc, stiu ca si tu ma iubesti..
Apoi au trecut vremuri peste noi si, in timp, am inceput sa intreb: oare m-ai iubit candva? si in mintea am avut raspunsul, desi interlocutorul meu nici macar nu auzise intrebarea : m-ai iubit..cand te-am parasit..
Gresit. Am primit uneori raspuns. Poate unul era real, poate multe erau spuse de dragul conversatiei. Cel mai bun raspuns ramane: te-am iubit cand ai plecat. Deci mintea mea stia corect..poate pentru ca si eu am iubit altfel cand am pierdut ceva..
Cautam pe cineva care sa ne inteleaga, sa ne iubeasca asa cum suntem, sa ne accepte asa cum suntem. Cautam pe cineva care sa asculte aceiasi muzica, sa placa aceleasi filme, sa se bucure la aceleasi minuni. Cautam pe cineva cu care vrem sa vedem lumea, cu care vrem sa impartim familia si prietenii, cautam pe cineva care de fapt trebuie sa se incadreze intr-un tipar la care tot adaugam cate ceva. Este o lista de cerinte, una mai absurda ca cealalta..Pentru ca noi, cautatorii..nu avem nimic de dat, ne-am invatat sa cerem. Si sa tot cautam. Si apoi ne plangem ca nimeni nu e de gasit. O fata buna, intelegatoare cauta un baiat bun, intelegator. Ce sa faca doi lesinati?! Sa moara in melancolie, in bezna bunatatii inchipuite?! Mi-a zis cineva de curand (inainte de a ma vedea, desigur) ca mi-ar da o mama de bataie pentru toate prostiile pe care le-am facut (a se citi patit, caci ce isi face omul cu mana lui...).
Fete bune si baieti buni nu sunt. Toti suntem ciuma cuiva, precum vorba "pentru unii muma, pentru altii ciuma". Asa cum fostul meu iubit era un ne......(fericit,..trebnic,..mernic..fu*ut,..ghiob - alegeti voi) cu mine, dar s-a dovedit minuna de pe pamanturi cu o ciufitza buclata de numa' 21 de anisori. Ciuma-muma, cum ziceam.
Eu am fost muma ani de zile. Muma padurii, sa fie clar. Sunt de profesie cautator. Am cautat dragostele de cand eram tinerica si faceam exercitii mentale cu David Gahan de la Depeche Mode. Deh, prima iubire nu se uita niciodata..Am plans cu mucii adunati in barba dupa o multime de tinerei care desigur placeau fetele mai pieptoase, apoi mai "usoare", apoi mai "instarite", apoi mai "legale" (aici intra sotia..). Intotdeauna au existat alternative mai bune. Cautatorii sunt specii misto de oameni, dar cu care nu vrei sa te legi la cap. Vorbesc mult. Par ca stiu totul. Sunt destul de unshi cu alifii si nu se tem sa arunce cartile pe masa din prima. Oricum, nu e ca si cum au ceva de pierdut, nu? Cand joci asa, castigi mereu. Castigi o lupta cu un potential partener. In realitate pierzi sansa de a cunoaste pe cineva ok. O muma, nu o ciuma. Ciumele insa au succes nebun.
Cand am auzit de Vicki Cristina Barceloneza mi s-a spus ca FATA aia sunt eu, musai sa vad filmul, o sa inteleg imediat ce am de facut. Am asteptat filmul ca pe painea calda, a venit filmul, l-am vazut. Da, am fost blonda si fac poze. Nu m-am gasit. Nu eram eu. Pe vremea lui Sex and the City, iar mi s-a spus ca sunt pe acolo, cand una, cand alta. Mi-as fi dorit sa fiu cand una, cand alta. Nu eram. Nici macar nu pot sa merg pe tocurile lui Carrie, sex ca Samantha, neam, obsesie cu copil precum Charlota, neh (s-a rezolvat intre timp, desigur) si despre Miranda..nicio treaba..
Apoi trebuie musai sa vad Eat Pray Love. Sunt acolo. Caut. Il vad. Nu sunt eu, din nou. Jules a imbatranit, poate si eu, dar eu de ce nu ma vad?! Singurele chestii cu care sunt de acord la aceste 2 pelicule (scoatem serialul din discutie) este domnul cu care plec in seara asta la culcare. Bardem.
De multi ani aud in jurul meu chestii despre cum sunt eu si mai ales ce barbat imi trebuie mine. Bani de Barcelona sau Bali dati-mi, caci pe bune! eu gasesc un Bardem intr-un sex si indragosteala si va scriu zilnic pe facebook unde si mai ales CUM se desfasoare ostilitatile..
Nimeni nu ma cunoaste..Inca aflu ca eu fac si dreg chestii cu care nu am nicio legatura. Probabil ma precede reputatia..In mila mea de nerozi, tac si rad cand mai aud trambitze prost spuse in context si mai prost. Dar oamenii cred ca ma stiu, doar MA STIU de ani de zile..Nu ma stiu. Nu ma stiu nici eu insami, cum ar putea sa ma stie ei?!
Caut un barbat sensibil si bun, care poate sa mai simtza ca ii vine sa planga la filme, dar daca nu e singur..sa nu planga....
Caut un barbat sensibil in comparatie cu un mitocan. Unul care sa nu scuipe pe strada, sa nu faca pipi la coltz de bloc, sa nu arunce hartii pe jos, sa nu injure in public, sa nu fie violent, sa iubeasca animalele mari si mici si mai ales copiii, sa nu aiba un cordonel cu care sa fie legat de mama lui biologica, sau un alt cordonel cu fostele iubite (hai..poate sa aiba si el un copil, asta e un "cordonel: cu care eu vin oricum la pachet)
Caut un barbat care sa nu placa aceiasi muzica cu mine, sau aceleasi filme! Sa le placa pe ale lui si sa se spele cu ele pe cap, la fel cum si eu spala-ma-voi cu ale mele. Caut un barbat care sa stie sa rada. Si sa danseze. Asa cum rad eu si dansez eu. Deci..mult!
Caut un barbat care sa imi placa felul (meu) de a fi, extrem de ciudat si schimbator. Mi se mai spune Sucita. Barbatul asta pe care il caut nu are alte calitati sau defecte decat mine. Caci barbatul asta is eu cu o bine cunoscuta pereche de coaie.
Nu il caut pe Dumnezeu, caci nu l-am pierdut niciodata. Nu caut sa mananc mai mult decat o fac intru a imi creste ok copilul. Nu caut nicio iubire de mila de sila. Caut caci imi placa cautarea. Si o fac de acasa, din pat, in tihna, necautand de fapt pe nimeni..Caut este un fel de a spune, caci daca CAUT ceva, eu inca ma caut pe mine.
Stiu exact cand m-am pierdut, cea mai frumoasa parte din mine s-a deja nascut, ramane sa descopar daca in viata merge ca in filme si ma voi descoperi, din nou, in mine, nu intr-o iubire pe care cred ca o CAUT:)
PS - de fiecare daca cand cineva imi spune cum trebuie sa fie barbatul ideal/femeia ideala, eu STIU sigur ca EU sunt omul cautat:)) Toti ma descriu impecabil!! Sensibila, buna, darnica, calda, deloc geloasa, casnica, nu bea, nu fumeza, nu aia, nu aia, familie ok, prieteni de calitate, neste scoli, masina, laptop..n-am casa..ete..ne luam..
Superba. Si fac si copii frumosi. Din 2 in 2 ani..
PPS - nu CAUT barbatel, sper ca e clar ca ma lasai influentata de filmul asta cu mesiu Bardem descult pe o plaja. Nu caut caci..sa ma caute..
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
miercuri, 3 noiembrie 2010
Oare cum era mai bine?
la 1900:
"Universul domestic al Vechiului Regat este o oglindă cu nenumărate chipuri. Aici regăsim, familii de la opincă la Vlădică.Boieri şi doamne din înalta societate, avocaţi şi profesori, negustori şi calfe, meşteri şi ucenici, ţărani pălmaşi, dar şi ofiţeri şi medici. Toţi au un numitor comun: unul, cel mult două momente importante în viaţă lor. Căsătoria şi/sau divorţul. Două instituţii care s-au remarcat din plin în perioada de aur a României Mici."La belle epoque" - jumătatea secoului al XIX-lea până la primul război mondial(1914). Dragoste şi iubire sunt termenii care astăzi par chiar folosiţi foarte des, însă în epocă,nu erau recunoscuţi.Severitatea, lipsa duplicităţii în materie dotala, zestrea, mariajul fericit ori ba, copiii, rudele, certuri şi scandaluri publice, culminând cu fapte de adulter sau mirajul concubinajului, sunt regăsite în pagini de amintiri, manuscrise, acte oficiale sau texte de legi.Femeia rămânea chezăşie pentru bărbat, venea cu zestea în căsnicie şi ţinea toată casa. În plus se adăugau grijile cotidiene pentru soţ şi copil. Statul şi Biserica se întreceau să conserve cât mai bine această stare de fapt.Desigur femeia nu avea foarte multe drepturi, însă finalul războiului a produs o schimbare în mentalităţi, purtări, societatea patriarhală fiind nevoită să accepte şi un destin al femeii, acela de om cu drepturi egale faţă de celălalt om, bărbatul.
(de aici: http://www.romania-actualitati.ro/casatorie_si_divort_la_1900-19581)
FAMILIA ÎN EUROPA ÎNTRE ANII 1960 ŞI 2000
MARIA SIMION
Proporţia mamelor singure (femei nemăritate şi ne-coabitante) este mică în
ţările dezvoltate. În Europa, multe naşteri ale femeilor nemăritate au loc în timpul
coabitării (cu excepţia Germaniei, Olandei şi Elveţiei). Amânarea primei căsătorii
explică creşterea numărului naşterilor în afara căsătoriei la femeile în vârstă mai
mare.
Deşi majoritatea adolescentelor care au un copil sunt căsătorite, o parte
însemnată a adolescentelor devin mame ca femei nemăritate. Mai mult de jumătate
din adolescentele mame, din Franţa, Germania, Anglia şi SUA sunt necăsătorite.
Aceste naşteri reflectă o tendinţă spre niveluri mai mari de naşteri de copii printre
femei singure, nu doar adolescente.
Modificările în modelul căsătoriei au determinat şi alte schimbări. Una dintre
acestea este apariţia familiilor monoparentale, în care singurul părinte este, adesea,
mama. În Europa, proporţia familiilor cu un singur părinte varia între 14 şi 22% în
1991, cu creşteri în câteva ţări până în 1998. Procentul copiilor ce trăiesc numai cu
un părinte este mai mult decât dublu faţă de cifrele anterioare din 1983, în Irlanda
şi Anglia.
.............
Noul model familial se caracterizează, deci, prin diminuarea frecvenţeicăsătoriilor, creşterea frecvenţei celibatului definitiv şi a vârstei medii la prima
căsătorie, amânarea naşterii copiilor şi scăderea numărului acestora şi creşterea
frecvenţei naşterilor în afara căsătoriei. Toate acestea sunt însoţite de creşterea
frecvenţei divorţurilor.
Forma „clasică” a familiei este familia nucleară formată din cei doi părinţi,
mama şi tata, şi copiii biologici. Dar formarea familiilor variază de la căsătorii
legalizate şi uniuni consensuale, la uniuni în care partenerii nu locuiesc împreună,
familii uni-sex1. Însă, căsătoria recunoscută prin lege şi obiceiuri, sancţionată de
autorităţi civile şi religioase, ce implică obligaţii ale ambilor parteneri, rămâne
forma predominantă a uniunilor.
(de aci: http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2002.1-4.a07.pdf)
sau asa:
http://pureblack.wordpress.com/2008/05/13/m-am-casatorit-din-interes/
:)))
La 1900 era ok. Mi-e somn, dar asa as scrie ceva despre iubire si fetite si baietei..Dar as scrie din amintiri sau despre alti oameni si din amintiri nu mi vine, despre altii nu se cade:) Asa ca zic ca la 1900 fara iubire era minunat!!
Se maritau calicul cu calica si boierul cu boieroaica. Uneori boierul mai arde slujnicile care mai frecau si altceva decat argintaria si se umplea curtea de bastarzi. Alteori, boieroiaca era surprinsa cu fustele in cap, calare pe grajdar, impiedicandu-se desigur in el in drum ei catre..cal.
Dar! Soiurile bune asa duceau mai departe numele si sangele, se maritau si faceau plozi. Uneori se maritau in neam ca sa nu piarda averea, si le ieseau plozii trogloditi sau pociti..Dar..nu se iubeau, nu sufereau. Si care mai suferea..mai punea mana si mai scria o carte! Azi sufera toti, nu se marita nimeni si chiar ca nu mai scrie nimeni o carte buna de pus mana pe ea.
am zis. ma culc. sper sa ma trezesc inainte de a ma fi maritat din dragoste:)))
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Vremea schimbarii
Dupa ce am decorat camera copilului, cum m-am priceput eu mai bine (floral, desigur), mi-am dar seama ca nu doar ca nu imi place, dar ma enerveaza teribil. Copilul se ridica in pat si linge coada florii, nu imi place verdele facut de mine din galben si albastru, vreau alta culoare in camera cu totul..si vreau..alta camera. Am facut oarece documentare pe net, ore intregi..Vreau alta casa. Una care nu are calorifer la geam, caci acolo am eu un fel de banca cu perne colorate si sub perne niste sertare.
Kate nu doarme in patul ei, e frumos de tot patucul, mai ca as dormi eu, dar il tinem degeaba si ocupa o multime de loc. L-as da acum in locul unui pat dublu, dar nu dublu pe lungime ci pe inaltime, ca asta:
eu as dormi desigur la etaj, ca sunt mai mare si in loc de patul de jos, as indesa patutul ei, i-as pune luminite ca sa o pot vedea noapte ce face.
Cea mai mare problema ramane mobila veche, care de fapt nu este vechi ci are..4 ani. Patul mare, sifonierul mare, totul mare. Nu pot sa le dau, ca nu'a ale mele, nu pot sa le arunc pentru ca e criza, nu pot sa le fac nimic. Asa ca visez, fac documentare. Primul pas - fac peretele cu flori albastru navy, caci numai ala acopera plestele de flori. Ah..sa vi le arat!
Doua zile mi s-au parut dragute. Acum vreau un perete gol pe care sa pot sa imi pun politele albe. 2 mari, 2 mici si una lunga dar putin lata. Sa fie spatiu pentru jucarii.
Continui documentarea si astept ziua in care voi putea schimba patul cel mare si sifonierul cel de pal..
vineri, 29 octombrie 2010
Bufniciori si bufnicioare
Mai tineti minte cand am gasit eu un ciuhurez si l-am luat in casa, l-am oblojit, l-am pozat..si a murit si am plans cu spume? Ei bine, nu mi-a trecut de paseri de noapte, asa ca am strans o multime de chestii si acum tre sa aleg ce anume punem pe panza si apoi pe perete. O parte le-as putea face eu, insa ar trebui sa scap cumva de pe pereti de uriasele flori pe care le-am pictat intr-un moment de singuratate si artisticarie:))
atencion! am strecurat si 2 chestii care mi au placut mie si care nu is cu bufniciori, hihi!
miercuri, 27 octombrie 2010
It's all about you
Daca micuta Kate este viata mea si eu am ramas eu, dar ea fiind viata mea, rezulta ca eu devin ea. Ceea ce intr-un fel este minunat, in alt fel ea era eu si eu eram eu. Mi-am revizuit optica si am lasat copilul sa fie el in interesul propriu de a redeveni eu. Eu cu grijile mele de femeie, nu mai putin mama, dar mai mult femeie. Eu cu muzica mea, filmele mele, visurile mele. Eu cu grijile mele de om, sporite de grijile de mama, dar cu grijile toate vietuind decent impreuna. Ma uitasem intr-un colt. Nu ma uitasem fizic, inca imi fac creasta si ma dau cu sclipici, in dorul meu de vara bronzata, ma uitasem in mine. Copilul ramane cea mai frumoasa realizare a mea, dar ma gandeam ca as face ceva nou. Un curs de dans popular. Un curs de greaca. As invata pentru mine, ca asa ma impinge de la spate o campanie de la tv. As invata sa croiesc si sa bucataresc, nu doar pentru ca deveni croitoreasa sau bucatareasca, ci pentru a stii ceva mai mult decat stiu. Daca este ceva ce imi doresc cu adevarat, ei bine..CRED ca imi doresc sa fac food styling, dar nu asa, spray dat pe o salata si vashti in cadru..vreu sa stiu sa fac sa curga rauri de ciocolata si grauntze de gheata pe sticle de bere.
As mai vrea sa stiu sa gatesc minuni, mai bine decat stiu acum. Sa stiu sa tai un material dupa tipar..chestii de astea casnice. As face orice sa nu mai am niciodata un sefutz care sa mi uciza neuronii.
Iubesc viata asta in ultima vreme..Nu stiu daca am mers la culcare in ultimele luni fara sa multumesc in gand, minute in sir, multumiri pentru tot ce mi-a oferit viata pana acum. Multumire si iertare. M-am linistit. Mai am un singur lucru de facut, atat. Si nu e cel mai simplu lucru, dar o sa il fac. Trebuie sa invat sa nu mai vad ceea ce ma deranjeaza. Altadata a mers, o sa mearga si acum. Pana la urma totul se reduce la noi. La mine si la micul om din viata mea. La noi, la mine si la omul drag. La noi, la mine si la familia mea. La noi, la mine si la prietenii mei.
Cineva mi-a spus asa: nu are nimeni nicio vina, tu ai ceva, de la tine este. Cand vei intelege, o sa mergi mai departe.
La mine nu e asa. Eu stiu cine are o vina stiu si vina. Si merg mai departe, intelegand ce s-a petrecut dar fara sa uit sau sa iert. Sa ierte Cel de Sus. Uitarea e buna, dar prefer sa nu uit nimic, daca nu uit, o sa stiu de ce sa ma feresc in viitor, nu?
Viata este minunata. A fost nevoie de un zambet.
Aud hohote de ras. Incepe razboiul, live, la tv. Si totusi, indiferent ce se va intampla, viata ramane o minune.
As mai vrea sa stiu sa gatesc minuni, mai bine decat stiu acum. Sa stiu sa tai un material dupa tipar..chestii de astea casnice. As face orice sa nu mai am niciodata un sefutz care sa mi uciza neuronii.
Iubesc viata asta in ultima vreme..Nu stiu daca am mers la culcare in ultimele luni fara sa multumesc in gand, minute in sir, multumiri pentru tot ce mi-a oferit viata pana acum. Multumire si iertare. M-am linistit. Mai am un singur lucru de facut, atat. Si nu e cel mai simplu lucru, dar o sa il fac. Trebuie sa invat sa nu mai vad ceea ce ma deranjeaza. Altadata a mers, o sa mearga si acum. Pana la urma totul se reduce la noi. La mine si la micul om din viata mea. La noi, la mine si la omul drag. La noi, la mine si la familia mea. La noi, la mine si la prietenii mei.
Cineva mi-a spus asa: nu are nimeni nicio vina, tu ai ceva, de la tine este. Cand vei intelege, o sa mergi mai departe.
La mine nu e asa. Eu stiu cine are o vina stiu si vina. Si merg mai departe, intelegand ce s-a petrecut dar fara sa uit sau sa iert. Sa ierte Cel de Sus. Uitarea e buna, dar prefer sa nu uit nimic, daca nu uit, o sa stiu de ce sa ma feresc in viitor, nu?
Viata este minunata. A fost nevoie de un zambet.
Aud hohote de ras. Incepe razboiul, live, la tv. Si totusi, indiferent ce se va intampla, viata ramane o minune.
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Somnambula si insomniaca
O sa incep cu inceputul. Cand avea Kate pana intr-o luna, viata mea nocturna era una activa. Din doua in doua ore ma trezeau niste plansete cum nu mai auzisem pana atunci, era un scancet, un urlet, era ceva care oricum nu mai conta, caci eu auzeam totul inzecit mai tare. Prima luna a fost cea mai grea, eram moarta de somn tot timpul. Apoi s-a facut mare.
Avea doua luni. Si ma trezeam tot la 2 ore, dar parca noaptea nu mai parea asa de grav. Kate dormea cu mine, stiu, o armata de mamici or sa ma certe, dar sincer, nu conteaza:) As dormi cu ea pana se marita:))
La 3 luni a inceput sa fie om mare. Si noaptea dormea mai mult, manca mai putin. Apoi a urmat perioada noastra de glorie. Avea 4 luni. Se culca la 10.30, eu ma duceam, faceam dus, stateam pe net. Trai nineaca. Se trezea la 7.30, manca, apoi ne culcam si dormeam regeste pana la 10. Vis!
Ne-a mancat in dos si din cauza caldurilor am plecat la bunica. Avea grasa 5 luni. Aerul curat de acolo, patul nou, ce mancam eu, nu stiu..ceva s-a schimbat. Manca iar din 2 in 2 ore. Ma uita Dumnezeu goala in pat, cu ochii in stele sau ucicand la pureci, si ea..ea manca..Cand nu manca ea, ma mancau pe mine puricii. Oribil.
Sase luni. A ramas cu obiceiul de a ma trezi de cateva ori pe noapte. Am inceput diversificare. E ok, ii place sa manance mancare de om mare.
Apoi iata, PREZENTUL. Avem 7 luni. Mancam o multime de bunatati. Incepem cu lapte de la muma, dimineata, la 10. Apoi la 10.30 mar cu biscuite si un praf de scortisoara. Mar crud sau copt la abur. Asa e de bun, mereu mananc eu tot ce nu mai poate tanara. Mai mananca supa sau ciorbica la 13. Apoi lapte, cand vrea, ceai la fel, cereale cu fructe si lapte de vaca si alte balarii. Si vine seara...facem baita, ne pupam, ne jucam si ..ne pupam, ne jucam..
Este a 4 noaptea la rand cand 12 noaptea pare mizul zilei. Ne pupam si ne jucam. Acum 2 nopti o dadeam in balansoar, imi picau ochii in gura, ea nimic. Radea. Aseara muream de foame, ea radea. Acum se uita la un film prost. Niste chinezi care vor sa joace baschet. Sunet prost, ii aud cum se bat, jap, jap. Nu stiu ce i-o placea. Desigur, laptopul nu e impresionant acum. Avem tv. Ah, sa nu credeti ca sunt o mama cretina care isi tine copilul la tv noaptea si se plange ca nu doarme micul om. Nu e asa. EA ma tine. Am deja adormit de 100 de ori pana acum, cu becul stins, cu luat in brate. Insa, dintr un motiv necunoscut mie, fix cand Mos Ene imi da cu ceva pe la gene, pe ea o umfla rasul. Un ras cu chichot, un ras care ma trezeste si rad si eu. Aprind becul, aprind tv, ma intorc la laptop. Mai sper ca ma va ferici si cu niste parturi si cu deja clasicul motiv de sarbatoare, pooh la oala, nu la ma'ta'n poala. Astept, astept. Acum ma mananca. Imi mananca mana. Si se uita la chinezi si rade. Big fun. Big fun.
Ce ma fac cu insomniaca mea frumoasa? E la mine in brate, eu o pup in par si ea isi smulge ciorapii si rade de picioarele ei mici si grase. Pai pot eu sa ma supar?! Asa un cinefil mic, asa un hahait..se poate?
Nu, nu se poate. Copiii astia mici is ceva foarte misto. Uite, acum a descoperit luminitele de la laptop si tot apasa pe ele si rade. Cred ca le zice ceva, nu stiu. Ca ele clipocesc si ii raspund si i'auzi!! Alte rasete!! Are ambele picioare in gura.
Eu ma culc. Sa face ce vrea. Si apoi sa stinga tv si toate becurile, am zis!
Nani bun!
Avea doua luni. Si ma trezeam tot la 2 ore, dar parca noaptea nu mai parea asa de grav. Kate dormea cu mine, stiu, o armata de mamici or sa ma certe, dar sincer, nu conteaza:) As dormi cu ea pana se marita:))
La 3 luni a inceput sa fie om mare. Si noaptea dormea mai mult, manca mai putin. Apoi a urmat perioada noastra de glorie. Avea 4 luni. Se culca la 10.30, eu ma duceam, faceam dus, stateam pe net. Trai nineaca. Se trezea la 7.30, manca, apoi ne culcam si dormeam regeste pana la 10. Vis!
Ne-a mancat in dos si din cauza caldurilor am plecat la bunica. Avea grasa 5 luni. Aerul curat de acolo, patul nou, ce mancam eu, nu stiu..ceva s-a schimbat. Manca iar din 2 in 2 ore. Ma uita Dumnezeu goala in pat, cu ochii in stele sau ucicand la pureci, si ea..ea manca..Cand nu manca ea, ma mancau pe mine puricii. Oribil.
Sase luni. A ramas cu obiceiul de a ma trezi de cateva ori pe noapte. Am inceput diversificare. E ok, ii place sa manance mancare de om mare.
Apoi iata, PREZENTUL. Avem 7 luni. Mancam o multime de bunatati. Incepem cu lapte de la muma, dimineata, la 10. Apoi la 10.30 mar cu biscuite si un praf de scortisoara. Mar crud sau copt la abur. Asa e de bun, mereu mananc eu tot ce nu mai poate tanara. Mai mananca supa sau ciorbica la 13. Apoi lapte, cand vrea, ceai la fel, cereale cu fructe si lapte de vaca si alte balarii. Si vine seara...facem baita, ne pupam, ne jucam si ..ne pupam, ne jucam..
Este a 4 noaptea la rand cand 12 noaptea pare mizul zilei. Ne pupam si ne jucam. Acum 2 nopti o dadeam in balansoar, imi picau ochii in gura, ea nimic. Radea. Aseara muream de foame, ea radea. Acum se uita la un film prost. Niste chinezi care vor sa joace baschet. Sunet prost, ii aud cum se bat, jap, jap. Nu stiu ce i-o placea. Desigur, laptopul nu e impresionant acum. Avem tv. Ah, sa nu credeti ca sunt o mama cretina care isi tine copilul la tv noaptea si se plange ca nu doarme micul om. Nu e asa. EA ma tine. Am deja adormit de 100 de ori pana acum, cu becul stins, cu luat in brate. Insa, dintr un motiv necunoscut mie, fix cand Mos Ene imi da cu ceva pe la gene, pe ea o umfla rasul. Un ras cu chichot, un ras care ma trezeste si rad si eu. Aprind becul, aprind tv, ma intorc la laptop. Mai sper ca ma va ferici si cu niste parturi si cu deja clasicul motiv de sarbatoare, pooh la oala, nu la ma'ta'n poala. Astept, astept. Acum ma mananca. Imi mananca mana. Si se uita la chinezi si rade. Big fun. Big fun.
Ce ma fac cu insomniaca mea frumoasa? E la mine in brate, eu o pup in par si ea isi smulge ciorapii si rade de picioarele ei mici si grase. Pai pot eu sa ma supar?! Asa un cinefil mic, asa un hahait..se poate?
Nu, nu se poate. Copiii astia mici is ceva foarte misto. Uite, acum a descoperit luminitele de la laptop si tot apasa pe ele si rade. Cred ca le zice ceva, nu stiu. Ca ele clipocesc si ii raspund si i'auzi!! Alte rasete!! Are ambele picioare in gura.
Eu ma culc. Sa face ce vrea. Si apoi sa stinga tv si toate becurile, am zis!
Nani bun!
miercuri, 6 octombrie 2010
Oribilitatea maternitatii
Am cateva prietene gravide. Multe. Insa una singura m-a facut sa pun mana sa scriu. Diana. Intr-o zi a dat nas in nas cu o mamica de cartier, care s-a gandit sa ii ridice moralul (e de stiut ca toate gravidele sunt asa, mai sensibiloase, mai obosite, mai fragile)..tipa aia, fiind deja mama, presupunem ca fusese gravida si stia starile cu pricina. Cand colo, ce crezi? Se apuca "mamica" de cartier sa se planga, sa ii spuna gravidutei cat de nasol e sa ai copil, ca de fapt e ...oribil. Si dai si plange-te si vorbeste, si vorbeste. Pepenasul saracul, ce sa mai zica?
Eu abia am asteptat sa isi termine povestea ca sa incep eu sa turui, si am avut de zis, si de dulce, si de ma'sa si de capul ei.
Asa ca ma simtz nevoita sa clarific niste aspecte si aici, avandu-ma pe mine ca subiect, nu de alta, dar sunt cel mai aproape de mine insami si deci ma dau exemplu.
Sa ai un copil este minunat. Nu spun ca nu e greu, ca nu iti vine sa iti iei campii, ca nu ai zile in care ai vrea sa pleci de nebun, insa..zilele astea sunt de fapt minute si trec repede. Asa de repede incat uiti ca au fost. Cea mai grea treaba cu copilul nu este cand se naste, si asta trece repede si se uita. Nu e greu nici cand are colici, nici cand te trezeste din 2 in 2 ore, nu e greu nici macar cand urla si nu se mai opreste si e rosh tot si iti vine sa il iei de craci (ca in desene) si sa ii dai un sut in cur. Nimic nu se compara cu cat este de greu cand ghemul e bolnav. Atunci, pe romaneste zis, te-ai cacat pe tine. Si boala nu inseamna sa zaca, o "boala" e inclusiv cand iti pica in cap copilul, sau il scapi, sau se loveste cu lantzul cu care tu ii prinzi suzeta (isi da asa una in dinti si incepe sa curga sangele). Ei bine, cand zic "te-ai cacat pe tine", nu mint. Ti se taie rasuflarea. Uiti si nastere si colici, uiti de soacra-ta care te invata sa ii dai apa copilului si danonino, desi saracul copil nici nu stia sa stea la oala, uiti de barbatul care nu a pus mana in viata lui pe un pampers sa il duca la cos, uiti de tot si de toate. Ala e greul. Si e greu si cand ii curg mucii mai mult de 2 zile, si cand face febra si tu nu stii ce se petrece si dai din colt in colt, dar UITI si asta, caci descoperi ca in spatele febrei se iteshte din gingie un coltz mic, alb (care va trezi groaza in tine de cate ori vei alapta). E greu. Este asa de greu incat ma umfla rasul, caci fac ce fac si imi vine sa scriu despre cacare. Este oribil cu copil mic. Mai ales cand nu face caca 3 zile la rand. Da..e oribil..Dar ce petrecere iti vine sa dai cand FACE! Cum iti vine sa strigi pe net ca vidra cea mica si capoasa a parasit scorbura!! Da, e groaznic de nasol cu plozi..
In engleza suna mai bine ce o sa scriu acum in romana: mi-e mila de mamele care nu stiu sa se bucure de orbililul maternitatii..Mi-e mila ca nu a avut cine sa le ajute sa uite mai repede toate grele prin care au trecut si ele si mamele lor la randul lor. Caci, ce crezi?! Toti avem o muma, una care nu a avut pampers si babydelice si infacol si sabsimplex si marimer de muci si alte cacaturi care noua ne fac viata de proapspete mamici un RAI! Mamele noastre nu au avut carucioare care leagana copilul, muzica cu proiectie pe tavan la patut, nu au avut hainute Hello Kitty si balerini si tot ce are Kate in sertar de la oamenii care ne iubesc..Si totusi ne-au crescut exemplar. Cel putin pe mare majoritate a oamenilor din jurul meu..
Si Kate e ciufuta. Si in primele 2 luni mi-a albit restul de par care mi-a mai ramas dupa ce am plecat din spitalul ala nenorocit. Pana la botez a fost o nebunie, dar mama mea a fost si mama mea si mama ei..Mama mea a facut in asa fel incat eu nu am stiut ce e aia depresie (ah, ca am pisat ochii la spital cateva zile, ca am mai avut asa niste tentative ...vax albina..).
Toti plozii plang. E normal. Nu e vina lor, ei nu ne cunosc, nici noi pe ei de fapt..Pana te imprietenesti cu copilul tau, dureaza. Dar nu stiu daca exista prietenie mai frumoasa si dragoste mai mare..Nu stiu daca toate mamele sunt ca mine, insa eu asa simt. Picea asta e omul meu, e omul meu 100%. Si eu sunt omul ei. Da, ma trage de par. Imi da caciula jos din cap, desi stie ca sunt bolnava, imi baga degetele in nas, in gura, in buric, ma cerceteaza si ma purica. Si eu pe ea. In plus eu ii bag apa in ochi de fiecare data cand ii fac baie. Ma enerveaza maxim ca o apuca plansul cand plecam la cumparaturi, dar imi trece pentru ca stiu ca in masina o sa adoarma..In cele mai multe cazuri stiu exact de ce plange. Simt. Sau..daca nu simt, are gaze si o deranjeaza..Dar suna mai misto asta cu "simt".
E foarte greu sa cresti un copil..Nu stiu cum sa va spun dar sunt pe net destul de mult timp..si gatesc mancaruri super bune si inventez inca feluri de mancare si fac si prajituri si nu, nu sunt wonder mom, locul ala e luat de o gagica, stie ea care, nu dam nume:)) Deci unde e greul? Ah! Nu am "viata sociala". Adica nu pot de beu:( Nu pot sa merg la toate concertele la care mi-as dori sa merg. Nu pot sa ies in club si sa pierd noaptile in baruri. Nu ma mai vad asa de des cu oameni cu care obisnuiam sa ma vad. Asa, si? Si nu am un barbat "stabil". Asa, si?! Do I need anything?
De fapt asta e faza..ca nu simt nevoia de nimic in plus:( Ba mint! Mama ce as bea o sticla de vinisor cu Andra..Atat. In rest, nimic. Nu suspin decat vag dupa un eveniment pe care l-am ratat, dar de care ma bucur vazand un clip pe youtube..Nu mi-e dor de baruri, desi regret ca s-a inchis Plantersul..nu mi-e dor nici macar de oameni, pentru ca de cine mi-e mie dor, mie dor, mie dor (cum zicea slagarul de pe vremea primelor manele romanesti de succes) sunt oameni cu care de fapt reusesc sa ma vad. Si cu cine nu ma vad, imi rezulta ca nu ma iubeste deci nu vrea sa ne vedem, deci "la revedere", am zis, am zis.
Unde e oribilul maternitatii? Reiese din cele de mai sus ca e oribil? Cica o sa fie foarte greu cand o sa inceapa sa mearga. Eu ma indoiesc. De 9 minute are 7 luni. Se ridica in piciorele, tremura din oasele ei mici dar se tine, e batzoasa. De la masajul pe care i l-am tras de cand s-a nascut. Rade non stop. Se tine de mine si topaie. Cand o sa vrea sa mearga, o sa invatam impreuna. O sa ii leg o funiuca de picior sa nu o pierd. Sau o leg de mine, sa mergem lipite. Cat de greu poate sa fie frate?! Asa de greu incat sa uiti sa te bucuri? Sa nu poti sa vezi cum se ridica maimutica din cur in picioare si sa apreciezi evolutia de la brotacel la om?!
Mie aceasta fetita mi-a facut viata un vis. Nu stiu daca vreodata am avut un job mai misto decat asta. Asa, cu norma intreaga. Daca as rezolva cu mucii si cu cacarea, mama ce frumos ar devenii totul!
La final, ma inclin in fata mamelor noastre. Eroine neica! Noi suntem niste norocoase ca le avem pe ele:) Si ca am nascut in anii lui servetel umed si aspirator "batista bebelusului"..Pun pariu ca pe vremuri mucii nu erau asa..o drama:)
Acum ne culcam. Adica eu. 7 luni doarme deja de ieri.
La multi ani iubita mea! Ce bine ca e iar ziua ei, iar petrecem, iar ne desmatam!! Poate tragem chiar si o parada modei!
Eu abia am asteptat sa isi termine povestea ca sa incep eu sa turui, si am avut de zis, si de dulce, si de ma'sa si de capul ei.
Asa ca ma simtz nevoita sa clarific niste aspecte si aici, avandu-ma pe mine ca subiect, nu de alta, dar sunt cel mai aproape de mine insami si deci ma dau exemplu.
Sa ai un copil este minunat. Nu spun ca nu e greu, ca nu iti vine sa iti iei campii, ca nu ai zile in care ai vrea sa pleci de nebun, insa..zilele astea sunt de fapt minute si trec repede. Asa de repede incat uiti ca au fost. Cea mai grea treaba cu copilul nu este cand se naste, si asta trece repede si se uita. Nu e greu nici cand are colici, nici cand te trezeste din 2 in 2 ore, nu e greu nici macar cand urla si nu se mai opreste si e rosh tot si iti vine sa il iei de craci (ca in desene) si sa ii dai un sut in cur. Nimic nu se compara cu cat este de greu cand ghemul e bolnav. Atunci, pe romaneste zis, te-ai cacat pe tine. Si boala nu inseamna sa zaca, o "boala" e inclusiv cand iti pica in cap copilul, sau il scapi, sau se loveste cu lantzul cu care tu ii prinzi suzeta (isi da asa una in dinti si incepe sa curga sangele). Ei bine, cand zic "te-ai cacat pe tine", nu mint. Ti se taie rasuflarea. Uiti si nastere si colici, uiti de soacra-ta care te invata sa ii dai apa copilului si danonino, desi saracul copil nici nu stia sa stea la oala, uiti de barbatul care nu a pus mana in viata lui pe un pampers sa il duca la cos, uiti de tot si de toate. Ala e greul. Si e greu si cand ii curg mucii mai mult de 2 zile, si cand face febra si tu nu stii ce se petrece si dai din colt in colt, dar UITI si asta, caci descoperi ca in spatele febrei se iteshte din gingie un coltz mic, alb (care va trezi groaza in tine de cate ori vei alapta). E greu. Este asa de greu incat ma umfla rasul, caci fac ce fac si imi vine sa scriu despre cacare. Este oribil cu copil mic. Mai ales cand nu face caca 3 zile la rand. Da..e oribil..Dar ce petrecere iti vine sa dai cand FACE! Cum iti vine sa strigi pe net ca vidra cea mica si capoasa a parasit scorbura!! Da, e groaznic de nasol cu plozi..
In engleza suna mai bine ce o sa scriu acum in romana: mi-e mila de mamele care nu stiu sa se bucure de orbililul maternitatii..Mi-e mila ca nu a avut cine sa le ajute sa uite mai repede toate grele prin care au trecut si ele si mamele lor la randul lor. Caci, ce crezi?! Toti avem o muma, una care nu a avut pampers si babydelice si infacol si sabsimplex si marimer de muci si alte cacaturi care noua ne fac viata de proapspete mamici un RAI! Mamele noastre nu au avut carucioare care leagana copilul, muzica cu proiectie pe tavan la patut, nu au avut hainute Hello Kitty si balerini si tot ce are Kate in sertar de la oamenii care ne iubesc..Si totusi ne-au crescut exemplar. Cel putin pe mare majoritate a oamenilor din jurul meu..
Si Kate e ciufuta. Si in primele 2 luni mi-a albit restul de par care mi-a mai ramas dupa ce am plecat din spitalul ala nenorocit. Pana la botez a fost o nebunie, dar mama mea a fost si mama mea si mama ei..Mama mea a facut in asa fel incat eu nu am stiut ce e aia depresie (ah, ca am pisat ochii la spital cateva zile, ca am mai avut asa niste tentative ...vax albina..).
Toti plozii plang. E normal. Nu e vina lor, ei nu ne cunosc, nici noi pe ei de fapt..Pana te imprietenesti cu copilul tau, dureaza. Dar nu stiu daca exista prietenie mai frumoasa si dragoste mai mare..Nu stiu daca toate mamele sunt ca mine, insa eu asa simt. Picea asta e omul meu, e omul meu 100%. Si eu sunt omul ei. Da, ma trage de par. Imi da caciula jos din cap, desi stie ca sunt bolnava, imi baga degetele in nas, in gura, in buric, ma cerceteaza si ma purica. Si eu pe ea. In plus eu ii bag apa in ochi de fiecare data cand ii fac baie. Ma enerveaza maxim ca o apuca plansul cand plecam la cumparaturi, dar imi trece pentru ca stiu ca in masina o sa adoarma..In cele mai multe cazuri stiu exact de ce plange. Simt. Sau..daca nu simt, are gaze si o deranjeaza..Dar suna mai misto asta cu "simt".
E foarte greu sa cresti un copil..Nu stiu cum sa va spun dar sunt pe net destul de mult timp..si gatesc mancaruri super bune si inventez inca feluri de mancare si fac si prajituri si nu, nu sunt wonder mom, locul ala e luat de o gagica, stie ea care, nu dam nume:)) Deci unde e greul? Ah! Nu am "viata sociala". Adica nu pot de beu:( Nu pot sa merg la toate concertele la care mi-as dori sa merg. Nu pot sa ies in club si sa pierd noaptile in baruri. Nu ma mai vad asa de des cu oameni cu care obisnuiam sa ma vad. Asa, si? Si nu am un barbat "stabil". Asa, si?! Do I need anything?
De fapt asta e faza..ca nu simt nevoia de nimic in plus:( Ba mint! Mama ce as bea o sticla de vinisor cu Andra..Atat. In rest, nimic. Nu suspin decat vag dupa un eveniment pe care l-am ratat, dar de care ma bucur vazand un clip pe youtube..Nu mi-e dor de baruri, desi regret ca s-a inchis Plantersul..nu mi-e dor nici macar de oameni, pentru ca de cine mi-e mie dor, mie dor, mie dor (cum zicea slagarul de pe vremea primelor manele romanesti de succes) sunt oameni cu care de fapt reusesc sa ma vad. Si cu cine nu ma vad, imi rezulta ca nu ma iubeste deci nu vrea sa ne vedem, deci "la revedere", am zis, am zis.
Unde e oribilul maternitatii? Reiese din cele de mai sus ca e oribil? Cica o sa fie foarte greu cand o sa inceapa sa mearga. Eu ma indoiesc. De 9 minute are 7 luni. Se ridica in piciorele, tremura din oasele ei mici dar se tine, e batzoasa. De la masajul pe care i l-am tras de cand s-a nascut. Rade non stop. Se tine de mine si topaie. Cand o sa vrea sa mearga, o sa invatam impreuna. O sa ii leg o funiuca de picior sa nu o pierd. Sau o leg de mine, sa mergem lipite. Cat de greu poate sa fie frate?! Asa de greu incat sa uiti sa te bucuri? Sa nu poti sa vezi cum se ridica maimutica din cur in picioare si sa apreciezi evolutia de la brotacel la om?!
Mie aceasta fetita mi-a facut viata un vis. Nu stiu daca vreodata am avut un job mai misto decat asta. Asa, cu norma intreaga. Daca as rezolva cu mucii si cu cacarea, mama ce frumos ar devenii totul!
La final, ma inclin in fata mamelor noastre. Eroine neica! Noi suntem niste norocoase ca le avem pe ele:) Si ca am nascut in anii lui servetel umed si aspirator "batista bebelusului"..Pun pariu ca pe vremuri mucii nu erau asa..o drama:)
Acum ne culcam. Adica eu. 7 luni doarme deja de ieri.
La multi ani iubita mea! Ce bine ca e iar ziua ei, iar petrecem, iar ne desmatam!! Poate tragem chiar si o parada modei!
duminică, 26 septembrie 2010
Mi se spunea Rataceasca
De prin luna a saptea mi s-a taiat cheful de umblat. Am fost sfatuita sa stau in pat, asa ca am profitat de ocazie si in ziua de dupa consult, am mers la el acasa si am mutat niste mobile, niste carti. In doi + unu in burta. Apoi am renuntat la masina. Nu mai mergea. Nu mai incapeam oricum in ea. Apoi am nascut. Cu masina lui Mircea. Si am venit acasa. Cu masina lui Robert. Si am mers la doctor. Cu taxiurile lui Meridian. Si am trimis masina mea la reparat. Cu milioanele maica-mii, returnate dupa luni de zile. Si am cumparat carucior si scoica, am pus copil in scoica, strans carucior si indesat in masina si am vrut sa plec. Si nu am plecat niciodata singura cu Kate. Niciodata. Nu am mers cu ea in masina, decat o singura data, de la Big pana acasa, adica..o statie de tramvai. Atat.
Am auzit povesti despre mame eroine, care merg cu pruncii cu masina de cand se nasc. Asa..numai ei doi, el in spate, in scoica, ea la volan, in Bucuresti, in traficul plin de cretini. Ei bine, eu nu pot. Pana acum o vreme poate am fost banuita ca nu vreau, insa pana si "ta'su" s-a prins cum sta treaba cand am avut parte de o partida de crize de acasa de la el pana la mine..Si aia a fost o partida ok, adica am avut unde sa trag pe dreapta si sa stau cu K in brate, i-am dat si sa manance..nu a mers, criza a continuat pana acasa.
Orice initiativa a mea de a face ceva ce imi doresc, se soldeaza cu un stat acasa. Am ajuns sa stau acasa cu calm. Nu am ajuns la asa de multe targuri, la nu mai stiu cate intalniri cu oameni dragi, nu ajung niciodata unde zic "viu!". Nu ajung si am incetat sa ma mai scuz pentru ca..nu ma crede nimeni, nimeni. Ori o las acasa si plec singura si apoi sunt bolnava cateva zile (de la desfrau pesemne...), ori nu ma duc nicaieri doar eu cu ea. Cealalta alternativa este sa fie MEREU cineva cu mine. In masina desigur. O vreme a fost mama. Acum sunt Sabi si Gia. Imi convine si le super multumesc, dar fiecare dintre ele are o viata si eu nu pot sa tot incerc sa Ratacesc cu ele..Asa ca imi trebuie un barbat. Da, e bun si pentru mers la restaurant, la film, la cafele, in parc, facut sex, etc. Dar..e foarte bun pentru ca poate sa CONDUCA! Poate sa ma duca la talcioc urban si sa se bucure de bucuria mea. Asta ca sa nu mai sufar eu de fiecare data cand nu sunt capabila sa fac ceea ce mi-am propus.
Azi am ratat intalnirea cu niste oameni iubiti, in vederea readucerii aminte a unui alt om, foarte iubit..Nici macar nu imi mai vine sa sun pe nimeni, sa spun ca nu mai ajung, sau ca mai ajung. Pentru ca de cate ori cred ca voi putea sa plec de acasa, intervine ceva. Ba un caca, ba un planset, ba o foame, ba vine cineva.
Ajung doar pana la mall. ZI de zi daca e nevoie. De acum doar acolo si acasa ma pot vedea cu oameni. Sau..foarte departe, adica plecare cu catel si purcel, cu aghiotantii dupa mine, plecare pusa la cale - cu plan bine gandit, cum e ala pentru paza presedintelui..Altfel, nu se poate. Nu pot eu. Si am obosit sa incerc si sa tot sufar de fiecare data, pentru ca mi-e jena de oamenii aia care poate ma asteapta. Unii poate inteleg, altii poate nu. Pentru cei care inteleg, voi pune in aplicare planul presedintelui si voi pleca mai departe de mall, sa ne vedem. Pentru cei care nu inteleg, nu am ce sa fac. Am incercat sa explic, dar nu crede nimeni, doara nu sunt prima cu plod, nu? Ei bine, sunt prima care e ingrozita de masina mea+copilul meu mic+eu la volan.
Asa ca schimbam numele din Rataceasca in Paniceasca. Si stam acasa cand nu avem cu cine sa plecam alaturi de noi in masina. Stam acasa si facem de acasa totul. Adica..scriem. Si deschidem usile, sa vina cine vrea la noi.
Am auzit povesti despre mame eroine, care merg cu pruncii cu masina de cand se nasc. Asa..numai ei doi, el in spate, in scoica, ea la volan, in Bucuresti, in traficul plin de cretini. Ei bine, eu nu pot. Pana acum o vreme poate am fost banuita ca nu vreau, insa pana si "ta'su" s-a prins cum sta treaba cand am avut parte de o partida de crize de acasa de la el pana la mine..Si aia a fost o partida ok, adica am avut unde sa trag pe dreapta si sa stau cu K in brate, i-am dat si sa manance..nu a mers, criza a continuat pana acasa.
Orice initiativa a mea de a face ceva ce imi doresc, se soldeaza cu un stat acasa. Am ajuns sa stau acasa cu calm. Nu am ajuns la asa de multe targuri, la nu mai stiu cate intalniri cu oameni dragi, nu ajung niciodata unde zic "viu!". Nu ajung si am incetat sa ma mai scuz pentru ca..nu ma crede nimeni, nimeni. Ori o las acasa si plec singura si apoi sunt bolnava cateva zile (de la desfrau pesemne...), ori nu ma duc nicaieri doar eu cu ea. Cealalta alternativa este sa fie MEREU cineva cu mine. In masina desigur. O vreme a fost mama. Acum sunt Sabi si Gia. Imi convine si le super multumesc, dar fiecare dintre ele are o viata si eu nu pot sa tot incerc sa Ratacesc cu ele..Asa ca imi trebuie un barbat. Da, e bun si pentru mers la restaurant, la film, la cafele, in parc, facut sex, etc. Dar..e foarte bun pentru ca poate sa CONDUCA! Poate sa ma duca la talcioc urban si sa se bucure de bucuria mea. Asta ca sa nu mai sufar eu de fiecare data cand nu sunt capabila sa fac ceea ce mi-am propus.
Azi am ratat intalnirea cu niste oameni iubiti, in vederea readucerii aminte a unui alt om, foarte iubit..Nici macar nu imi mai vine sa sun pe nimeni, sa spun ca nu mai ajung, sau ca mai ajung. Pentru ca de cate ori cred ca voi putea sa plec de acasa, intervine ceva. Ba un caca, ba un planset, ba o foame, ba vine cineva.
Ajung doar pana la mall. ZI de zi daca e nevoie. De acum doar acolo si acasa ma pot vedea cu oameni. Sau..foarte departe, adica plecare cu catel si purcel, cu aghiotantii dupa mine, plecare pusa la cale - cu plan bine gandit, cum e ala pentru paza presedintelui..Altfel, nu se poate. Nu pot eu. Si am obosit sa incerc si sa tot sufar de fiecare data, pentru ca mi-e jena de oamenii aia care poate ma asteapta. Unii poate inteleg, altii poate nu. Pentru cei care inteleg, voi pune in aplicare planul presedintelui si voi pleca mai departe de mall, sa ne vedem. Pentru cei care nu inteleg, nu am ce sa fac. Am incercat sa explic, dar nu crede nimeni, doara nu sunt prima cu plod, nu? Ei bine, sunt prima care e ingrozita de masina mea+copilul meu mic+eu la volan.
Asa ca schimbam numele din Rataceasca in Paniceasca. Si stam acasa cand nu avem cu cine sa plecam alaturi de noi in masina. Stam acasa si facem de acasa totul. Adica..scriem. Si deschidem usile, sa vina cine vrea la noi.
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Nikon 3 ani
La fel ca si anul trecut, iata ca a venit vremea de sarbatoare si am purces cu mic, cu mare, catre Circ. Parul rosh (pregatit special pentru aceasta ocazie!) a fost asortat cu o pereche de pantofi cu toc la fel de rosii si cu geanta aferenta. Rosie, sa mearga cu margelele.
Prima mea iesire dupa nastere, fara Kate, cu papuci cu toc, cu oameni care nu vor sa vorbim despre copiii nostri, cu lume multe si pestrita (si straina! ce bine!!). Am plecat de acasa 2 mandre si ne-am vazut cu al nostru cavaler vrum-vrum venind el cu motorul (dupa ce noi deja intrasem si ne mingalisem printre straini). Spre deosebire de lansarea D90 care a fost de mare fitza, la Radisson, etc, etc, anul acesta s-a simtit criza:) dar totusi cei de la Skin au ales sa celebreze 10 ani de existenta (bravo!!) + 3 ani de Nikon in Romania.
Evenimentul a fost ok, nu pot sa il compar cu lansarea D90 pentru ca vorbim de 2 concepte cu totul diferite.
Nu am inteles insa de ce faci un eveniment foto la Circul de stat, in conditiile in care nu ai voie sa fotografiezi si sa folosesti fotografiile cu orice apare in spectacolul lor..Adica, sa fim seriosi, nu vorbim de Cirque du Soleil..si acolo pun pariu ca se fac poze:))
Gazda showlui, dragul de Horia Brenciu - am fost draguta si am zis initial "acest Sinatra al Romaniei" apoi mi s-a ascutit limba si am rectificat, numindu-l acest "Stefan Banica al Romaniei" - caci maniera de a face show m-a dus cu gandul la spectacolul lui Banica (singurul la care am fost, intr-un an, de Craciun - cand i-a luat foc unei fetitze parul de la o lumanarica..).
Dar! Brenciu e misto. Facand abstractie ca a acaparat TOT evenimentul, a fost ok. A facut chiar si dedicatii pentru domnii de la Skin si Nikon - piese alese, de la I've got you under my SKIN, pana la Another brick in the wall - se juca el cu numele domnilor - nu mi s-a parut fun cand a ales Pink Floyd, ma asteptam sa aleaga Jordy Dur Dur D'Être Un Bebe, pentru Jordi Brinkman - caruia trebuie sa ii dea un miel pentru cum i-a pocit numele..Brenciu e un MC ok si canta bine, mie imi place. Si imi place trupa lui, imi place ca ii simt ca se simt bine impreuna.
Numerele de circ au fost putine, dar ok. Cand eram mica, circul mi se pare URIAS, acum mi s-a parut mic, mic. Fetele aveau costume noi si frumoase. Si ele erau frumoase toate..Am avut emotii la numerele de trapez, o frica pe care pun pariu ca nu am avut niciodata cand eram copil si veneam la circ. Ma tot asteptam sa cada cineva si sa ne ingrozim toti! Ce ti-e si cu oamenii mari, ce tampiti sunt!
Apoi au venit tigrii. Obositi dragutii de ei. Doar un dresor, mai demult era si o madam leoparda care intra cu ei in cusca..Am mai cantat niste vechituri mereu la moda, apoi ne-am pozat superbele picioare si le-am pus pe fb..apoi s-a terminat.Cu confetti si cu un final potpurios al bandului, foarte frumos caci ne-a antrenat pe toti inainte de plecare:)
A fost galben, a fost dulce, a fost cu nuci, a fost cu tigrii:) Habar nu am cine face btl pentru Nikon dar in afara de catering totul a fost ok. Si cateringul e scuzat pentru ca e CRIZA si foarte putini mai aleg sa sarbatoareasca ceva..Aleg sa dea afara oameni si sa se planga, in schimb. Sau..toaca banii pe interese aproape personale si mai ard un tim bilding la munte unde isi cara si plozii si sotii, si uite asa se duc banii..
Multumim si anul acesta celor de la Skin si lui Nikon, caci I AM Nikon:) Bun sloganul, buna campania, bun Nikon. Si poftesc la un compact mic, unul care filmeaza hd, sa pozam si sa filmam pe baby K cum se face mare si merge cu mami la evenimentele din urbe.
ps - n'am poze, ce ciudat nu?:))))
Prima mea iesire dupa nastere, fara Kate, cu papuci cu toc, cu oameni care nu vor sa vorbim despre copiii nostri, cu lume multe si pestrita (si straina! ce bine!!). Am plecat de acasa 2 mandre si ne-am vazut cu al nostru cavaler vrum-vrum venind el cu motorul (dupa ce noi deja intrasem si ne mingalisem printre straini). Spre deosebire de lansarea D90 care a fost de mare fitza, la Radisson, etc, etc, anul acesta s-a simtit criza:) dar totusi cei de la Skin au ales sa celebreze 10 ani de existenta (bravo!!) + 3 ani de Nikon in Romania.
Evenimentul a fost ok, nu pot sa il compar cu lansarea D90 pentru ca vorbim de 2 concepte cu totul diferite.
Nu am inteles insa de ce faci un eveniment foto la Circul de stat, in conditiile in care nu ai voie sa fotografiezi si sa folosesti fotografiile cu orice apare in spectacolul lor..Adica, sa fim seriosi, nu vorbim de Cirque du Soleil..si acolo pun pariu ca se fac poze:))
Gazda showlui, dragul de Horia Brenciu - am fost draguta si am zis initial "acest Sinatra al Romaniei" apoi mi s-a ascutit limba si am rectificat, numindu-l acest "Stefan Banica al Romaniei" - caci maniera de a face show m-a dus cu gandul la spectacolul lui Banica (singurul la care am fost, intr-un an, de Craciun - cand i-a luat foc unei fetitze parul de la o lumanarica..).
Dar! Brenciu e misto. Facand abstractie ca a acaparat TOT evenimentul, a fost ok. A facut chiar si dedicatii pentru domnii de la Skin si Nikon - piese alese, de la I've got you under my SKIN, pana la Another brick in the wall - se juca el cu numele domnilor - nu mi s-a parut fun cand a ales Pink Floyd, ma asteptam sa aleaga Jordy Dur Dur D'Être Un Bebe, pentru Jordi Brinkman - caruia trebuie sa ii dea un miel pentru cum i-a pocit numele..Brenciu e un MC ok si canta bine, mie imi place. Si imi place trupa lui, imi place ca ii simt ca se simt bine impreuna.
Numerele de circ au fost putine, dar ok. Cand eram mica, circul mi se pare URIAS, acum mi s-a parut mic, mic. Fetele aveau costume noi si frumoase. Si ele erau frumoase toate..Am avut emotii la numerele de trapez, o frica pe care pun pariu ca nu am avut niciodata cand eram copil si veneam la circ. Ma tot asteptam sa cada cineva si sa ne ingrozim toti! Ce ti-e si cu oamenii mari, ce tampiti sunt!
Apoi au venit tigrii. Obositi dragutii de ei. Doar un dresor, mai demult era si o madam leoparda care intra cu ei in cusca..Am mai cantat niste vechituri mereu la moda, apoi ne-am pozat superbele picioare si le-am pus pe fb..apoi s-a terminat.Cu confetti si cu un final potpurios al bandului, foarte frumos caci ne-a antrenat pe toti inainte de plecare:)
A fost galben, a fost dulce, a fost cu nuci, a fost cu tigrii:) Habar nu am cine face btl pentru Nikon dar in afara de catering totul a fost ok. Si cateringul e scuzat pentru ca e CRIZA si foarte putini mai aleg sa sarbatoareasca ceva..Aleg sa dea afara oameni si sa se planga, in schimb. Sau..toaca banii pe interese aproape personale si mai ard un tim bilding la munte unde isi cara si plozii si sotii, si uite asa se duc banii..
Multumim si anul acesta celor de la Skin si lui Nikon, caci I AM Nikon:) Bun sloganul, buna campania, bun Nikon. Si poftesc la un compact mic, unul care filmeaza hd, sa pozam si sa filmam pe baby K cum se face mare si merge cu mami la evenimentele din urbe.
ps - n'am poze, ce ciudat nu?:))))
vineri, 17 septembrie 2010
Baby expo 2010
Am facut-o si pe asta. Inarmata cu toate 3 cardurile, cu copil la subtzioara si copiloatele zilnice, Gia si ma'sa, ne-am urcat in masina si am purces in 30 de grade catre pomul laudat, marele Baby Expo. Eveniment la care am mers anul asta, si mai merg numai la anul cand intru, imi iau scaunul pentru masina pentru copchil si apoi gata! Ies si dusa sunt!
Acest targ inghesuit nu trebuia facut in Sala Polivalenta. Este o chircitura de spatiu, cu dotari precare..Treptele alea nenorocite pe care le-am tot urcat ani de zile la nu mai stiu cate concerte..Nicio rampa, la un targ cu produse pentru copii! Au angajat niste feciori care isi rupeau spatele carand la carucioare pe scari, o porcarie specific romaneasca! Aia erau satui saracii, urci si cobori la carucioare zi lumina..
Pentru mine a fost primul targ, insa sincer va spun, prefer targul de motoare de la Romexpo de 1000 de ori! Aerisit, exemplare superbe (motoare si modeline hostesse desigur), muzica super, atmosfera super!
La Baby expo mai totul arata ca si Polivalenta, ponosit:(
Preturi bunicele, produse - tot alea pe care le vad in magazine si pe net (de unde altele)..
Am avut bucuria sa gasesc aici niste minunatii:) Poate, cu putin noroc, surioara (sau fratiorul lui Kate!) zisa Clara sau zisul Dimitrie Carolica (mwahahaha!) vor avea parte de ACEST carucior
costa cam 1000 de euro, dar e valabil 0-36 de luni si sunt precisa ca orice bebelus va arata super bine intr'ansul:)) Nu mai zic de mama care va impinge asa ceva prin parcurile urbei..O inchipuita!
Am gasit hainute foarte frumoase facute cu mult drag (se vedea) de la Ada Rose, aceleasi haine frumoase de la Zet, o multime de alte chestii pe care le vedem in toate magazinele (multe chinezarii..) si brandurile consacrate, Chicco,Bertoni, Nuk, Avent, etc, etc.
Dragut, nimic de zis, dar o inghesuiala! Mamicile parca sunt turbate frate. Nu imi placeau nici inainte de Kate, cu atat mai mult nu imi plac acum:( Doar pentru ca imping la un carut sau cara un plod in brate, li se pare ca totul li se cuvine, ca pot sa se bage in fatza la orice coada, ca pot sa vorbeasca tare si stricat romaneste, ca pot sa se matzaie la copil ca neroadele. Copilul e si el un om..un om mic. Uneori mai plange..frate dar unii copchii..iti vine sa o iei pe ma'sa la palme, ala urla din rarunchi de e mov la fatza si ea sta ca vita si se uita la jucarii cu o gaina, care de fapt nu e chiar o gaina, aaaaaaaa, e un caine, da, ala, ala care canta! Dar cu ferma vorbitoare nu aveti, ca pe asta il am, da, ala cu butoane, dar vrem unul mai bun. Ah..eu eram in fatza ei si asteptam sa vorbesc cu vanzatoarea?! Neh, exclus! Zi acolo cu gaina care era un caine, zi orice, cumpara si cara-te. Iar mama cea mai tare a fost la coada la gogosi. Gogosi care miros a vanilie, intr-o parcare in soare, cu o armata de gravide la cativa pasi si o hoarda de muieri care alapteaza si poftesc si sunt grase (caci au nascut frate!) si tu aduci acolosha GOGOSI, sa facem curul si mai mare. Cu sosuri de ciucalata si alte euri, sa moara Bubico..
Am stat la coada, se rasuceau fotzosicile in uleiul incins..in spatele meu un domn, cald. Nu tu mama, nu tu gravid, un barbat la 50 de ani care vroia si el ceva de mancare. Fix ezac cand imi venise randul, trag de caricior si cand colo ce crezi?! Durmea Katerinaka mea, rapusa de plimbarea du-te vino. Durmea acum la spartul targului, fix cand sa plecam acasa..Comand gogosile si mai stau putin, caci dupa cum va zisei, se "cocea". Cand langa mine auz:
- Da' cu branza n'are? A..numai cu dulce.
- N'are. N'are decat cu ciocolata si topinguri, dar nu sunt bune.
- Nici mie nu imi plac. Nu, nu sunt bune. Dar de ce nu are cu branza? Sau niste branzoaice. Eu am chef de ceva sarat.
- N'are. N'are decat cu ciocolata. Dar nu sunt bune. Are cu sosurile alea.
Doua mame. Surde! Ambele. Surde si neroade. Se uitau pe "meniul" format din 2 (DOUA!!!) feluri si nu se putea decide. Ce sa ia, ce sa ia? Sa ia sau de 8 lei sau de 5 lei? La 8 lei era cu 2 topinguri, la 5 numai cu unul. Si aaaaaa! Daca vrei, mai dai 2 lei, jang iti mai da un toping de ala care nu e bun, nu e bun.
Sunt calma. Ma stiti..Om bun. Dar se trezea fiara si imi era mila de ea, sa o trezeasca mamele acestea, asa ca..m-am intors cu perul rosh si ochelarii pe ochi si am zis:
- Puteti va rog sa vorbiti putin mai incet, abia s-a culcat copilul...
Am facut uz de arma suprema, copilul. Atac de la mama la mama. Aia nedumerita, care vroia "cu branza" s-a uitat mirata, apoi brusc nu a mai fost surda. Un miracol infaptuit pe loc!! La coada la fitzosele, mama fosta surda a vorbit incet si si-a cerut scuze. Cata muie mi-oi fi luat in gandul ei surd inca..Am luat gogosile inecate in sos de ciucalata si zmeura si m-am carat. M-a mancat in cur sa ma intorc sa vad, de la 3 pasi distanta, cu cele 2 mame uratele s-au bagat cu mega nesimtire in fatza bietului nemama om de cam 50 de ani..Si el, ca si mine, nu a inteles nimic. Cred ca ii era jena sa zica ceva. Cum sa te pui cu 2 mame?! Adica de la mama la mama, merge..Dar altfel..nu. Nu merge.
De asta nu ies in parc. De asta nu ma duc unde sunt mame. Altele decat mine, sora mea si inca maxim 5 mame ok pe care le stiu si pentru care garantez. Nu imi plac nebunele. Nu tin sa ma trateze nimeni altfel, caci nu sunt mai cu motz pentru ca am copil. Am copil pentru ca mi l-am dorit extrem de tare si pentru ca il merit, e jumatatea mea, familia mea, viata mea (parafrazand-o pe Nikita - la Mondenii desigur - Kate e "viatza mea, sufletu' meu). Nu e o arma copilul meu, nu e un instrument de santaj pentru oamenii care sunt la o coada inainte mea, sau vor sa ia liftul si sunt primii la usa, sau ..oriunde. Dar! Daca eu is prima, mars! Ma bucur cand cineva ma vede cu copil si imi ofera locul, dar nu as flutura-o pe Kate doar ca sa se simta cineva si sa se ridice..
La targul asta erau prea multi copii, prea multe carucioare, prea multa nebunie. Probabil ca asa trebuie sa fie, insa cred ca mai civilizat era sa fie organizat la Romexpo, sa fie spatiu, sa fie cumva facilitat accesul armatei de femei cu pici.
Ah! Ce am vazut frumos au fost taticii cu marsupii! O multimi de tatici care purtau bebelusi (mici, mici, mici cum era baby K cand nu devenise inca domnita Kate) in brate, bebelusi care dormeau si pareau si mai mici pe langa taticii aia:) Si am mai vazut minuni la Chicco (si am luat pentru fete o super masina!!
O masina cu care sa se plimbe prin casa toata ziua! Abia astept sa le fac poze graselor mele!Cam asta a fost jumatatea mea de zi de "mama". Draguta, daca ma gandesc acum, dar PREA OBOSITOR!
Am decis..pentru plozi cel mai bine e sa cumperi de pe net, sa vina acasa totul si tu numai sa bagi cadrul in pioes si sa semnezi o foicica. Asa ar fi o lume ideala:))
Bine ca jumatatea de zi s-a dus repede, caci..seara a fost alta mancare de peste.
Acest targ inghesuit nu trebuia facut in Sala Polivalenta. Este o chircitura de spatiu, cu dotari precare..Treptele alea nenorocite pe care le-am tot urcat ani de zile la nu mai stiu cate concerte..Nicio rampa, la un targ cu produse pentru copii! Au angajat niste feciori care isi rupeau spatele carand la carucioare pe scari, o porcarie specific romaneasca! Aia erau satui saracii, urci si cobori la carucioare zi lumina..
Pentru mine a fost primul targ, insa sincer va spun, prefer targul de motoare de la Romexpo de 1000 de ori! Aerisit, exemplare superbe (motoare si modeline hostesse desigur), muzica super, atmosfera super!
La Baby expo mai totul arata ca si Polivalenta, ponosit:(
Preturi bunicele, produse - tot alea pe care le vad in magazine si pe net (de unde altele)..
Am avut bucuria sa gasesc aici niste minunatii:) Poate, cu putin noroc, surioara (sau fratiorul lui Kate!) zisa Clara sau zisul Dimitrie Carolica (mwahahaha!) vor avea parte de ACEST carucior
costa cam 1000 de euro, dar e valabil 0-36 de luni si sunt precisa ca orice bebelus va arata super bine intr'ansul:)) Nu mai zic de mama care va impinge asa ceva prin parcurile urbei..O inchipuita!
Am gasit hainute foarte frumoase facute cu mult drag (se vedea) de la Ada Rose, aceleasi haine frumoase de la Zet, o multime de alte chestii pe care le vedem in toate magazinele (multe chinezarii..) si brandurile consacrate, Chicco,Bertoni, Nuk, Avent, etc, etc.
Dragut, nimic de zis, dar o inghesuiala! Mamicile parca sunt turbate frate. Nu imi placeau nici inainte de Kate, cu atat mai mult nu imi plac acum:( Doar pentru ca imping la un carut sau cara un plod in brate, li se pare ca totul li se cuvine, ca pot sa se bage in fatza la orice coada, ca pot sa vorbeasca tare si stricat romaneste, ca pot sa se matzaie la copil ca neroadele. Copilul e si el un om..un om mic. Uneori mai plange..frate dar unii copchii..iti vine sa o iei pe ma'sa la palme, ala urla din rarunchi de e mov la fatza si ea sta ca vita si se uita la jucarii cu o gaina, care de fapt nu e chiar o gaina, aaaaaaaa, e un caine, da, ala, ala care canta! Dar cu ferma vorbitoare nu aveti, ca pe asta il am, da, ala cu butoane, dar vrem unul mai bun. Ah..eu eram in fatza ei si asteptam sa vorbesc cu vanzatoarea?! Neh, exclus! Zi acolo cu gaina care era un caine, zi orice, cumpara si cara-te. Iar mama cea mai tare a fost la coada la gogosi. Gogosi care miros a vanilie, intr-o parcare in soare, cu o armata de gravide la cativa pasi si o hoarda de muieri care alapteaza si poftesc si sunt grase (caci au nascut frate!) si tu aduci acolosha GOGOSI, sa facem curul si mai mare. Cu sosuri de ciucalata si alte euri, sa moara Bubico..
Am stat la coada, se rasuceau fotzosicile in uleiul incins..in spatele meu un domn, cald. Nu tu mama, nu tu gravid, un barbat la 50 de ani care vroia si el ceva de mancare. Fix ezac cand imi venise randul, trag de caricior si cand colo ce crezi?! Durmea Katerinaka mea, rapusa de plimbarea du-te vino. Durmea acum la spartul targului, fix cand sa plecam acasa..Comand gogosile si mai stau putin, caci dupa cum va zisei, se "cocea". Cand langa mine auz:
- Da' cu branza n'are? A..numai cu dulce.
- N'are. N'are decat cu ciocolata si topinguri, dar nu sunt bune.
- Nici mie nu imi plac. Nu, nu sunt bune. Dar de ce nu are cu branza? Sau niste branzoaice. Eu am chef de ceva sarat.
- N'are. N'are decat cu ciocolata. Dar nu sunt bune. Are cu sosurile alea.
Doua mame. Surde! Ambele. Surde si neroade. Se uitau pe "meniul" format din 2 (DOUA!!!) feluri si nu se putea decide. Ce sa ia, ce sa ia? Sa ia sau de 8 lei sau de 5 lei? La 8 lei era cu 2 topinguri, la 5 numai cu unul. Si aaaaaa! Daca vrei, mai dai 2 lei, jang iti mai da un toping de ala care nu e bun, nu e bun.
Sunt calma. Ma stiti..Om bun. Dar se trezea fiara si imi era mila de ea, sa o trezeasca mamele acestea, asa ca..m-am intors cu perul rosh si ochelarii pe ochi si am zis:
- Puteti va rog sa vorbiti putin mai incet, abia s-a culcat copilul...
Am facut uz de arma suprema, copilul. Atac de la mama la mama. Aia nedumerita, care vroia "cu branza" s-a uitat mirata, apoi brusc nu a mai fost surda. Un miracol infaptuit pe loc!! La coada la fitzosele, mama fosta surda a vorbit incet si si-a cerut scuze. Cata muie mi-oi fi luat in gandul ei surd inca..Am luat gogosile inecate in sos de ciucalata si zmeura si m-am carat. M-a mancat in cur sa ma intorc sa vad, de la 3 pasi distanta, cu cele 2 mame uratele s-au bagat cu mega nesimtire in fatza bietului nemama om de cam 50 de ani..Si el, ca si mine, nu a inteles nimic. Cred ca ii era jena sa zica ceva. Cum sa te pui cu 2 mame?! Adica de la mama la mama, merge..Dar altfel..nu. Nu merge.
De asta nu ies in parc. De asta nu ma duc unde sunt mame. Altele decat mine, sora mea si inca maxim 5 mame ok pe care le stiu si pentru care garantez. Nu imi plac nebunele. Nu tin sa ma trateze nimeni altfel, caci nu sunt mai cu motz pentru ca am copil. Am copil pentru ca mi l-am dorit extrem de tare si pentru ca il merit, e jumatatea mea, familia mea, viata mea (parafrazand-o pe Nikita - la Mondenii desigur - Kate e "viatza mea, sufletu' meu). Nu e o arma copilul meu, nu e un instrument de santaj pentru oamenii care sunt la o coada inainte mea, sau vor sa ia liftul si sunt primii la usa, sau ..oriunde. Dar! Daca eu is prima, mars! Ma bucur cand cineva ma vede cu copil si imi ofera locul, dar nu as flutura-o pe Kate doar ca sa se simta cineva si sa se ridice..
La targul asta erau prea multi copii, prea multe carucioare, prea multa nebunie. Probabil ca asa trebuie sa fie, insa cred ca mai civilizat era sa fie organizat la Romexpo, sa fie spatiu, sa fie cumva facilitat accesul armatei de femei cu pici.
Ah! Ce am vazut frumos au fost taticii cu marsupii! O multimi de tatici care purtau bebelusi (mici, mici, mici cum era baby K cand nu devenise inca domnita Kate) in brate, bebelusi care dormeau si pareau si mai mici pe langa taticii aia:) Si am mai vazut minuni la Chicco (si am luat pentru fete o super masina!!
O masina cu care sa se plimbe prin casa toata ziua! Abia astept sa le fac poze graselor mele!Cam asta a fost jumatatea mea de zi de "mama". Draguta, daca ma gandesc acum, dar PREA OBOSITOR!
Am decis..pentru plozi cel mai bine e sa cumperi de pe net, sa vina acasa totul si tu numai sa bagi cadrul in pioes si sa semnezi o foicica. Asa ar fi o lume ideala:))
Bine ca jumatatea de zi s-a dus repede, caci..seara a fost alta mancare de peste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)