Dona ne scrie

Primeam povestile din America deja de 2 (sau 3 ani) si ma ardea mana sa dau un copy/paste la mine pe blog, dara autoarea nu si nu. Pe cand ma aflam pe malul Aegean, deschid emailul telefonic si ce-mi zareste pleoapa?! Dona are blog! Dona da lumii povestea aventurii in America, dupa luni de zile in care numai unii din noi au ras si s-au bucurat.
Va invit sa va bucurati citind peripetiile unui tanar cuplu de romani (ce suturi imi iau ca le zic din astea:)) intr-o aventura palpitanta descoperind tara tuturor posibilitatilor.
Acuma pot sa dau cu copy/paste fumeie???

La Romanica

Am venit acasa de cateva zile. Ai mei nu sunt acasa, deci de cand am venit ma hranesc cu junk food a la Macdo sau pui de la cicanbroastar. Ieri am zis gata! Mergem sa mancam la crasma, romaneste, sanatos. Desi nu as da pestele si ce am mancat in Thassos pe nici o ciorba de la crasma de la noi. Mai ales pe caldurile astea. Am mers "La Gigi", ca e curat si frumos si e atmosfera placuta. Am mancat destul de des acolo si am mancat bine si mult la preturi decente. Rahat! Ieri a fost o zi nefasta. Era putin aglomerat la teresa, ne-am asezat la o masa de 4, noi fiind 4, insa stateam cam inghesuiti. Cand o masa de 6 s-a eliberat, am cerut voie si ne-am mutat acolo. Deja ni se luase comanda, dar daca am cerut voie si ni s-a spus ca e ok, am presupus ca e ok. In doua minute un chelnerash nervos a venit la masa si intr-o limba romaneasca perfecta ne-a COMUNICAT ca aia e masa lui si ca nu putem sa stam acolo. Nu cu "va rog sa ma scuzati", nu cu "imi pare rau ca trebuie sa va rog sa va mutati". Nu tata! Romaneste, nervos gen "carati-va in pana mea ca asta e masa mea si voua vi s-a luat comanda la alta masa". Cred ca toti ne-am inroshit. De mila de sila ne-am ridicat. Am uitat sa zic! Omul ne zice: Masa asta e rezervata de la ora 21. Totul se petrecea la orele 18.30. Apoi ne-a spus ca are oameni care stau la masa lui de 4 si care vor si ei acolo, ca e mai lumina si e mai frumos SI E MASA LUI.
Ne era atat de foame la tot si ne-a parut rau de ospatarul nostru caruia ii dadusem comanda, ca am vrut sa plecam.. insa cu siguranta mai mergem La Gigi curand. Nu neaparat pentru a mai manca, ci pentru a afla cum il cheama pe mitocanul care isi trateaza clientii ca pe niste amarati, ruptziincur si peirdevara.
Oare sa fie din cauza ca Alex era in pantalini scurti? Blugi..de firma..dar scurti..
Pai se poate?! Unde va credeti dragi oaspeti ai crasmei?! Cum va permiteti sa luati loc la o masa cerand voie in prealabil?? Nesimtitilor!

Romanismele astea ne scarbesc. Atat de mult iubesc tara asta si pe unii oameni care vietuiesc in ea..
Si acum ma gandesc la spumele lui Mircea Badea si la inversunarea lui si ma umfla rasul. Oare ce ar fi spus Badea in situatia noastra?! Urmatoarele minute pana ne-a venit antreul am povestit de Badea si am declarat ca il iubim pentru nebunia lui si inversunarea cu care isi doreste sa fie tratat omeneste.
Oare ne scuipa in macare daca dupa ce ne vorbesc urat noi, ca si clienti fitzosi ripostam?!
Imi pare rau de locul asta, caci mancarea este chiar buna. La naiba cu tarania din noi..cu felul in care indepartam tot ce e frumos.
Nu e vorba de cei 7 ani de acasa sau de civilizatie. Este vorba de SICTIR-ul cu care oamenii muncesc. Ma gandesc la chelnerasul bronzat si la vre'o 35 de ani (aflu eu cum il cheama!) - de ce nu stai acasa domnule daca nu stii sa te comporti? daca nu iti place munca ta, daca nu te multumesc tipsurile, stai ACASA! sau cauta un job in care sa nu vezi moace pe care nu le placi. Poate nu vrei sa mai fii sluga, poate te-ai saturat. STAI ACASA.

Am mancat bine cu noduri in gat, am platit decent si am lasat spaga destula. Baiatului nostru care ne-a servit. Mitocanul a ramas cu cei pe care ii mutase intre MESELE LUI. Mesele aduse de el insusi, de la mama lui de acasa:))

Traisca Romanica si cetatenii ei civilizati!

Din vacanta

se gasesc informatii pe fiecare blog in parte:
mancare - la food/mood
povestea - la visiting thassos
pozele (alea bune) - la what2do4fun

Nu am apucat sa termin toate cele caci ma doare capul rau, dar usor usor o sa termin.

Acasa

e frumos sa umbli prin lume, dar imi era dor de casa. intr-una dintre noptile de pe insula am visat urat. m-am trezit plangand..stiam ca visez, stiam ce tot ce e in vis nu are cum sa imi faca rau, dar am plans si mi-am dat seama ca indiferent cati ani avem, mereu ne e dor de mama si de tata.
asa ca i-am dat muma-mii un sms asa, la 6:45. ca sa ii povestesc eu visul meu si sa ii zic cum stau in cerdacul de la bungalow si plang. si mama mea mi-a scris: roaga-te la Dumnezeu sa ajungeti cu bine acasa..
am avut o vacanta foarte frumoasa, am vazut numai locuri frumoase, am stat cat de mult am putut in apa, am cantat cu snorkerul intre dinti si am ras pana mi s-a aburit masca. pentru ca in apa eu sunt unde e cel mai bine. am mancat si am facut peste 1500 de poze, pe care dupa ce le sortez le asez frumos intru desfatare.
nu m-am odihnit deloc..sunt rupta de somn si aici e asa de cald si parca oamenii sunt altii decat aia de acum 2 saptamani.
pai ce am visat de am plans?? am visat ca ma uitasera ai mei. ca nu mai aveam un loc al meu in casa lor, nu aveam un loc al meu in sifonierul sora-mi. pentru ca plecasem de mult timp. cred ca asta e durerea mea cea mai mare. sa ma uite oamenii pe care eu ii iubesc. in fine, am bocit, am stat in micul meu cerdac si am plans pana m-am umflat. apoi, dupa mesajul de la mama am mers si am mai dormit cateva ceasuri.
nu ma simt bine azi. vreau sa dorm.

Gand de vacanta

Plec. O sa imi fie dor de Zaza si de atmosfera in care imi incep diminetile. O sa imi fie dor sa rad intre clickabili, sa poftesc la Lola cu sarba'n caruta, cu Julie prin lume..O sa imi fie dor de Vlad. Si nu o sa imi fie dor de monitorul asta asezat fragil pe'un colt de birou.
Desi sper sa am un pic de net pe insula, sper sa il am numai cat sa asez neste poze frumoase si sa povestesc cum e cu mancarea.
Plec cu muzica si cartile.

si tie, special:

Pana de curent

Intre orele 19.00-21.30 nu am avut curent. Cat a fost lumina afara am citit. Imi era dor de o carte..si iata cum cadoul lui Tomas si-a indeplinit menirea. Zola. Frumos. Imi lipseste mersul cu metroul..mai citeam si eu. Vorba maica-mi "mai pune si tu mana pe o carte!". Internetul asta are multe parti bune, insa m-a rupt de celalta lume a mea. Aia in care citeam cu nesat si stateam nemancata o zi intreaga. Supla da' culta in cap:))Carte+muzica=combinatia ideala de vacanta. Poate o sa imi fie dor sa mai vars un gand pe blog in zilele de Thassos..eu insa sper sincer sa nu imi fie. As vrea sa reusesc sa ascult miile de piese pe care cu greu le asez in playlist-uri, zi de zi. Mi-am scos din fonoteca de aur cateva (multe!!) cd-uri cu muzici. Le "urc" in laptop, le asez frumos si sper ca in ultimele zile ramase pana la plecare sa reusesc sa imi organizez fisierele asa cum trebuie. Cartea lui Zola s-a potrivit bine cu muzica din playlistul denumit generic "de corazon". Daca prin 1999-2002 alcatuiam compilatii De Alma care ajungeau sa se numeasca "Pur le coneseuri" acum imi asez dupa bunul plac piese pentru care nu trebuie facute cereri de folosire, licente, etc. Ceea ce ma bucura nespus. In cei patru ani de liceu (multumita dragului prof. Parvuletzu) am cetit si mi-am bucurat mintea cu lectura "ceruta". Acum nu mai citesc decat rar.. Ce frumos era sa existe blogareala pe vremea mea..Frumos scriu fetele astea intre 18-25 ani.. Cu patos. Cum scriam si eu pe vremuri. Cum scriam cand iubeam si cand nu imi pasa ce o sa creada el daca imi citeste nuvelele fantastice sau poeziile siropoase. E o vreme pentru scris. E o vreme pentru Eliade, o vreme pentru Cioran, Sorescu, Preda, Petrescu.. Si apoi, cand vremea asta trece, vine o vreme pentru bugete si calcule si negocieri si telefoane si cautari si nervi. Din cand in cand traficul este infernal si mergem cu metroul si mai punem mana pe o carte. Din cand in cand se mai ia curentul si devoram paginile si ne minunam de felul in care este descrisa frumusetea unei femei - singura, indoliata si totusi superba. (Pai da! ca numai ce cetii o prietena de-a seraiului care zicea cu "superb":))
Pentru ca mi-e draga joaca unor oameni care scriu frumos, deschid cartea la pagina 111 (sper ca nu m-am ramolit si am tinut bine nr. paginii) si citesc/transcriu:

"Ea ramase muta, cu bratele atarnate datorita uimirii pe care i-o pricinuia acest sfat. Astepta alte cuvinte, nu mai pricepea nimic. Totusi abatele continua, aratand motivele pentru care trebuia sa se hotarasca sa se marite."

Emile Zola " O pagina de dragoste"


************************************************************************************


In alta ordine de idei - a gatit muma-mea un fel de sufleu de dovlecei cu branza dulce si mararel.. (acum tarziu in noapte)
Desi tot spun ca dupa 7 seara nu-i bine sa mananci femeia asta e pornita sa ma mentina un rotofei. Am fost rumena ca lamaia ani de zile si biata mea muma se teme sa nu imi revin la cele 50 de kg..alea tanjite..
Ucid cele depuse cu o tigara si ma asez confortabil in patul liber din camera sora-mi. Aprind tv-ul, zap-zap-zap si pana in miez de noapte ma ingrozesc vazand ultimele peripetii stiristice. Oare ce s-a mai petrecut in lume azi?

Zile si zile

sunt zile bune si zile mai putin bune. sunt zile in care nu aflam nimic trist despre nimeni. si zile in care vestile ne lovesc si totul se destrama in secunde. sunt zile in care toata bucuria mea (si toata nebunia) dispar ca o perdea de fum. realitatea reuseste sa imi distruga toata poezia/nebunia.
de asta imi place sa dorm si imi doresc sa nu ma mai trezesc..in somn rar se petrece ceva rau. cel putin la mine. nu am cosmaruri. eu visez lumi si minuni, filme si filmari, eu visez marea. oceanul si desertul care ma asteapta. nu o sa mor fara sa vad un ocean si un desert.
scriu si sterg povestea care m-a daramat azi. scriu si sterg pentru ca nu pot sa povestesc drama altcuiva fara sa imi vina sa urlu. dar pot sa ma intreb: eu ce as fi facut? am scris si am sters iar si iar. pentru ca oricum as scrie, nu se intelege clar.
O sa se termine toate si o sa plang si o sa scriu atunci.

Cald afara, frig in casa

Proabil ca am devenit obositoare..Ma doare capul de frig. Imi lacrimeaza ochii..nu! ochiul! unul singur plange. Sunt ca regele din povestea "Un ochi plange, unul rade". Proabil ca arat foarte cool cu castile mele mari, de DJ pe urechi, cu ochelarii negri si mari - ii tin de protectie impotriva vantului conditionat:)) Daca aveam ochelatii de snorkeling asa mi-i mai puneam! Si un tub in gura, puloverul pe mine, castile in cap, gluga peste casti..De sub birou rasar stanjenite 10 degete inghetate. Desigur exista si o pereche de sosete si una pereche saboti olandezi, rosh inchis-grena. Pentru cazurile extreme. Gen 18 grade. Acum sunt 22. Atat spune masina ca ne da..Eu cred ca ne minteste..

gand negru

Azi noaptea am simtit cum este cand cineva ajunge la o limita. La 1.30 fumam pe geam si printre gandurile mele intunecate mi-am zis cumva printre dinti: acum stiu de ce isi doresc femile sa se arunce pe geam. si mai stiu si de ce isi doresc femeile sa isi loveasca rau barbatii. am simtit cum imi vuieste sangele in vene, cum clocoteste si cum se ridica, cum arde si cum o sa imi pocneasca o vena pe frunte, sau cum o sa ma umplu pe pijamalutze de sangele care o sa imi curga din nas..Fumul ma ametea si durerea de cap era din ce in ce mai puternica. Si mi-am dorit un pumn de Xanax, un joint numai pentru mine, o sticla de vodka pe care sa mi-o torn in gura si pe fatza, o batista cu formol sau ceva care sa adoarma pe cineva odata ce era apasata peste gura si nas.

si acolo..si acolo..

Ramane piesa saptamanii!

De la etatea de 30 de ani va spui..

nu se schimba draga nimic cand schimbi prefixul. Ieri nu am mancat nimic. Toata ziua o felie de tort si atat. Pe la 7 am beut un frapeu' din care am aruncat frisca gretzoasa. Apoi multe "limonezi" si multa apa plata + o cola. La orele 23 am parcat in fata casei si am coborat incarcata de cadouri si atentii..Tremuram de foame. Ce prostie, sa stau eu asa toata ziua. Am urcat in casa si in timp ce se pregateau platourile cu minuni ma gandeam cum sa maschez raul si cum sa imi opresc tremurul mainilor..Doar eram actrita principala, nu puteam sa lesin de foame la mine in casa, aproape de un frigider cu toate bunatatile. Mi-am revenit dupa ce am mancat exact ca o apucata:) Vorba mamei: fratilor, parca veniti de la Ruptura!
Ziua mea a fost buna. M-am simtit bine, am fost fericita. Am avut langa mine oameni dragi. Calm si minunat.
El(vis) zicea: "30?! Pai gata, la monastire cu tine! Cine te mai ia acuma?! " Hahahahahaha!
Laura zice ca de la 30 incepe cheful:) Eu stiu ca nu e nici o diferenta.
Sa avem o zi buna.