Revolta

Am gasit pe jos 1 milionel 100. Doua hartii cazute din buzunarul cuiva. Eram cu copilul in brate, intr-un magazin de pantofi. M-am aplecat, am luat banii si m-am uitat in jur. Da, m-am uitat sa vad daca m-a vazut cineva. Apoi m-am uitat in sus. Da, m-am uitat dupa camere de luat vederi. Apoi m-am uitat pe randul meu si am incercat sa ma prind cine a pierdut banii. Aveam de ales intre o grasa si o doamna cu sacoul rosu. Grasutza nu avea decat un rucsac in spate. Deci tipa in rosu. Am mers spre ea si hartanita de copchil am dat sa intru in vorba, sa o intreb. Penibila situatie, de unde sa stiu ca ea a pierdut, si daca da, ce fac, o intreb ce suma a pierdut. Cu Kate in brate si tragand dupa mine cariciorul, m-am infipt in doamna cu sacoul roshu si am intrebat-o: ati pierdut niste bani? Ea s-a speriat apoi a dus mana la buzunarul de la sacou, gol. Am intins banii si m-am carat. Am auzit un multumesc apoi m-am dus catre papucii numarul 20 cu Hello Kitty. 59 de roni. Cacat, nu aveam normal la mine niciun 59 de roni. 2 carduri goale si mii de spume, dar!!! CINSTITA. Cinstita futu-i mama masii, cinstita! Nu am niciun regret ca i-am dat femeii banii inapoi, Doamne Fer, is furioasa ca toata cinstea asta a mea nu este de fapt NIMIC. Am fost cinstita la toate locurile de munca, nu mi-a folosit la nimic. Am fost (relativ) cinstita in toate relatiile cu barbatii. Nu mi-a folosit la nimic! Am fost cinstita (tot relativ) in relatia cu ai mei. Nimic. Is in continuare cinstita cu cei pe care ii consider adevarati prieteni. Imi foloseste, caci iubire dau, iubire primesc. Insa totusi asa cinstita cum ma aflu, asa imi vine sa imi bag picioarele in ea de viata!
Uneori ma intreb cum ar fi fost daca faceam ca toate si ma maritam cu primul venit. Sau cum ar fi fost daca as fi luat spagile despre care doar am auzit povesti. Sau cum ar fi fost daca in loc de a imi iubi prietenii as fi fost alaturi de ei numai pentru a trage foloase, orice fel de foloase! Cum ar fi fost daca mi-as fi inselat toti iubitii si i-as fi mintit cu super tupeu (adica, zic..mai mult decat am deja facut, hihihi). Sau cum ar fi fost daca m-as fi gandit mereu numai la mine..Azi este una din zilele in care cred ca AR FI FOST BINE!!!
Ar fi fost minunat sa fac un copil la 20 de ani, sa zicem. Sa ma duc plansa la mama prietenului si sa ii spun ca sunt gravida, apoi sa fac un super circ baiatului, sa afle si ai mei si inainte de nastere sa fiu maritata. Exista. Stiu cazuri, cacalau. Merge de fiecare data!!
Stiu o multime de copilitze care s-au maritat ca sa scape de parinti. Apoi au ramas..maritate:))
Ar fi fost oare frumos sa fiu nevasta de sofer, sa am un serviciu de la 8 la 4, 3 copii mari, un apartament cu 2 camere (eu sa dorm in sufragerie cu barbati'miu), sa traiesc fara Mango, Zara, Rushdie, Marques, nopti in club, masina mea, muzica mea, filmele mele, fetele mele?!
Oare caposenia mea de a nu ma fi maritat cu niciun fost iubit a meritat?! Oare asa zisa cinste si prostia anti-spaga, principiile curului intr-o lume de cacati, oare a meritat?!
Aia cu maritatul .. bai, a meritat. Eu is inca fericita si avida de iubire si stiu ca undeva e omul meu. Aia cu spaga, trebuia sa fiu o curva ordinara si sa ma cac pe ele de principii si sa iau niste super spagi. O proasta. Principii my ass.
Iar despre relatii..nu mai vreau sa aud de baieti buni si fete bune. Niste frustrati si nefericiti, vesnic singuri! Baietii rai ruleaza. La fel si fetele rele! Si astia iubesc si urasc si sufera si fac pe altii sa sufere, la fel ca "aia buni". Decat ca..astia rai, parca is mai misto. Si mai increzuti. Si mai plini de bani. Si mai golani. Ceea ce..foarte bine! Si ne place!
Am refulat partial. Sunt asa de scarbita de atata cinste si bunatate si mimimi si mumumu, sa moara Vivian cum ar zice draga mia. Si mai am ceva de zis, citat tot de la ea

danfjrenbgurtegkjwetngoiter

pe langa un clasic: da-i in plm:))

Ale mele

eu zic Pestic, nu Pestisor
eu zic "ce dragut" sau "saracul" in functie de ce pateste protagonistul
eu sunt Ciuci (ciucel, ciucisan, ciucidava, ciucina) de ani de zile
eu scriu "guala" si "nuaptea" si "cetim" si "paote" si "nuastra". pentru ca asa vreau eu.
eu sunt cu diminutive pentru ca lucrurile mici is mereu mai frumoase decat cele mari. lucrurile mici si cand sunt oribile par dragute! uite, de exemplu rahatelul lui Kate..este ceva care muta parchetul din loc, dar e a fie'mi si este super dragut, ca de catelush..

desi ce e al meu e al meu si ma enervez teribil cand sunt furata miseleste de niste oameni care cred ca daca copiaza chestiile mele, devin cumva eu, sau macar aproape de mine. sper ca e clar.

reviu cu un post despre iubire. al meu. postul. si iubirea..a vostra:)

Framantati, framantati

Am spus cuiva ca o sa scriu foarte revoltata despre barbati. Afectata indirect, desigur, caci daca ar fi sa scriu ceva "direct" v-as scrie despre tata, proaspat dadac si "soacra" mea favorita. Dar nu, nu o sa va scriu despre tata, ci o sa ne rezumam la baietei.
Am tot cugetat si concluzionez ca exista mai multe feluri de iubire. Exista o iubire feminina. Aia in care noua, fetelor, ni se pune pata pe bietul om, care de cele mai multe ori habar nu are in ce rahat e bagat pana in gat. Vedem feciorul, cochetam cu genele lungi date pe spate, brusc parul ni se incurca si ni-l tot destelenim, apoi ni se usuca buzele, si dai si umezeste-le..e un intreg arsenal de fapt, ataci cu toate armili si, destul de des, muscoiul pica in plasa crezand ca s-a scos cu ceva ( o bucatica macar). Ceea ce nici prin minte nu ii trece este ca, odata cazul in plasa uriasei tarantule insetata de amor, este ca si mancat. Caci noi, paienjenitele, incepem si tesem niste povesti atat de amuzante..ohohoho! Femeile sunt maestre absolute in ale povestilor. Se pupa cu omul si gata, au o relatie. Caci normal as ar fi..te pupi, gata, esti gagic, nu?! Nu de aia te pupi??
Si apoi iesi in oras. La o masa, sau un ceai, sau la..disco. Asa era pe vremea mea! Te scotea baiatul la cofetarie/cafea/ceai apoi te duceai la film si in weekend la un club. In fapt era tot vorba de o strategie. O duci la cofe/cafe/ceai si stai 2 ore bot in bot, dar decent. Depeni amintiri, te razi, mai o geana aruncata, mai o mana in par, mai o surbitura de ceiuc. Apoi te ia de mana. Sau nu. Depinde de om..Unii vor sa te ia din prima, de nici nu stii ce au in minte..Altii..nu te iau niciodata..nu de alta, dar daca cumva ii vede vre'un vecin si il parasc la sotie?!
La film te duci sa te pupi, e clar, se stie de cand lumea. E safe, e plin de oameni, e intuneric..daca alegi un film bun, se lasa si cu strangere de mana..Daca te duci la o comedie ai ocazia sa afli daca partenerul rade ca un magar sau nu..Daca te duci la un film de groaza, o sa stii cum tipa sau o sa ajungeti sa va tineti in brate, nu se stie niciodata..Nu te duce NICIODATA la teatru! E lege. La teatru te duci cu un prieten bun, unul cu care te stii, unul ca APRECIAZA!
Apoi vine weekendul. Club, disco, bar. Important e sa vezi cat duce. Daca bea, ce bea, cu cine se stie, daca danseaza pe bar, etc, etc.
Ce urmeaza dupa weekend nu este niciodata batut in cuie..In majoritatea situatiilor barbatii dispar, ca si cum nu ar fi fost pe planeta asta vreodata!! Ori te stii cu ei din gasca, ori..puf! s-au evaporat! Nu glumesc! Puf, puf..
Tu te framanti, te strofoci sa te prinzi ce s-a petrecut, faci mea culpa, clar tu ai facut ceva, Doamne ce de ganduri negre te macina..Suni, desigur nu s-a petrecut nimic si de pe planeta Evaporel semnalele is vagi asa ca..ramai mai muta decat erai luni dimineatza.
Astea is iubirile care suck big time. Recapitulam: ea il place pe el mai mult decat o place el pe ea. Deci ASA NU.

Varianta 2. El o place pe ea mai mult decat il place ea pe el. Ceai, cafea, cofetarie. Vorbarie multa, el e ok, dar nu e genul tau, nu vrei sa ii ranesti filingul asa ca esti draguta, care cand colo, jang, te ia de mana! Usurel cu pianul va zic. Nimeni nu vrea sa fie placut asa din prima de cineva pe care nu il place neam! Care film? Ce pupat? Femeile is rele. La fel de rele ca baiatul ala de mai sus care nu o placea pe fata aia. Deci, ce film, ce weekend? Nu nene. Asta a fost. Ceiuc, la revedere si un praz verde, don't call us, we'll call you, ya right..
Tu dispari ca o doamna si razi in drum spre casa, habar nu ai ce a fost in capul tau sa te vezi cu un strain, el frustrat si refuzat iti transmite vre'o doua in gand, sanatate. Habar nu am daca masculii se framanta precum femeile, caci niciunul nu mi s-a plans vreodat' si nici nu m'a sunat sa ma intrebe de ce nu il suna Xa sau Ygreca..
Iubirile astea suck si ele big time. Trebuie ca e nasol pentru un barbat care se crede super misto sa fie refuzat de una pe care o placea, iar cand aia l-a refuzat a devenit brusc o nasoala..

Varianta 3. El o place pe ea si el il place pe el. Este cea mai frumoasa varianta. Merge unsa treaba cand el si ea se stiu de ceva vreme, sau au gasca comuna, sau prieteni comuni, sau lucreaza impreuna. Asa e cel mai frumos. Intai te stii cu omul, fara sa vezi un potential partener in el. Si te duci la cafia si ceai si te razi si povestesti si totul e minunat. Apoi te transformi intr-un fel de prieten cu omul ala. Ii vezi si parti bune si rele, pe alea rele, culmea, ti le spune omul, caci nu are nimic de pierdut, nu vrea sa te cucereasca, vrea numai sa vorbeasca. Totul e minunat pana cand te duci la film sau iesi in doi, sau ramai in doi sau..bei prea mult intr-o seara si te pupi. Si aici a inceput distractia cu pianul pe scari..Ori el are pe cineva, ori are nevasta si copil (dar relatia e moarta si nu o mai iubeste pe aia, saraca..), ori te stii cu prietena lui, ori el e prietenul iubitului tau, ori are 21 de ani, ori tu ai iubit acasa (femeie nebuna, te mananca rau carca). Mereu da cu ORI. Cand nu da cu ORI, trai pe vatrai nineaca! Ala este, go for it!
Cel mai des in ultimii 15 ani am auzit variante cu ORI. Si totusi astea au fost cele mai misto iubiri caci IEREA reciproce si oamenii se iubeau si credeau de cele mai multe ori ca LOVE CAN MOVE THE MOUNTAINS.
In realitate dragostele nu mutau nici muntii si nici nevestele sau iubitele nu dispareau..Cele mai frumoase iubiri is la inceput..TOATE:)) La inceput e cu fluturi, la inceput este romantic, la inceput totul e putin complicat, pentru ca la inceput te arunci cu capul inainte si nu ai nimic de pierdut. De aia ne si place teribil sa ne indragostim..
Uneori se complica treaba. Alteori ne casatorim. Si facem copii sau nu. Sau! Nu ne casatorim dar facem copii superbi. Oricum ar fi, traba asta cu dragostele macina multe minti frumoase care ar putea sa scrie scenarii misto si sa picteze bufnicioare pe panze..pentru mine, desigur. Ca asa ar fi frumos:)
Tot dragostea asta care nu muta muntii, face mii de oameni fericiti in fiecare secunda si face mii de oameni nefericiti, tot in fiecare secunda. Aia nefericiti sunt in mare parte variantele 1 si 2, sau fricosii care si-au luat-o si sunt ingroziti ca roiul de fluturi care ar putea sa vina in burtica lor vine la pachet cu o noua m*ie peste bot, generoasa tare..Dar! Asa e in viata. Mai iei, mai dai..
Raman la varianta 3. Eu te stiu, tu ma stii, bem cafia, mergem la film, mergem in club, ne pupam si cu asta basta.

Nu exista femei rele sau barbati rai. Exista oameni care au curaj sa iubeasca si oameni care doar cred vor sa iubeasca dar is cacati pe ei la fund (oai cat de plastic!!) si in loc sa sara cu capul inainte si sa isi ia bucuria si/sau m*ia, stau si se matzaie intr-un colt ca nu ii vrea nimeni.
In rest toate bune. Imi place o melodie, nu am nicio drama momentaL, dar imi place si o pun acia, ca sa se bucure urechile oamenilor de mai ma citeste..
(musai sa nu mai vad mizerii de filme in care oamenii vorbesc gresit limba romana, caci mai in gluma, mai la misto, am inceput sa scriu numai prostii, care ma amuza, ce-i drept, dar ..nu se face..e rusine)

33.5 and 8.0

Pot sa vad 100 de filme, pot sa scriu minute in sir despre iubire, nimic nu egaleaza dorul care ma mistuie cand plec de acasa si las in urma mea o moaca senina. Exista 1000 de feluri de iubire, insa nu stiu niciuna mai pura decat asta pe care o traiesc acum..O iubire perfecta. Una in care iti e mereu frica, una in care esti responsabil spre paranoic, una in care brusc tu devii important pentru ca cineva depinde de tine si tu depinzi de omul ala.
Daca asa is iubirile adevarate, apoi eu pana astazi am pierdut vremea. Caci nu vreau sa imi amintesc daca am iubit asa pe cineva..Ba da. Imi amintesc. Durea si era cu frica. Si era o iubire matura, gandita, reciproca. Imposibila. Let's move on.
La multi ani minunati Kate. 8.0 este o varsta perfecta. La fel ca si 33.5

Love, pray...don't eat, you'll eat latter

Aud de ani buni (si m-am auzit deseori si pe mine insami) cum oamenii vor pe cineva. Pe cineva dar nu pe oricine. Suntem extrem de selectivi cand este vorba despre iubirile noastre. Cei pe care NOI vrem sa ii iubim.
Cerem ceva ce habar nu avem cum se da, dar noi CEREM.
Vrem pe cineva care sa ne vada sufletul, asa cum credem noi ca este. Majoritatea ne simtim sensibili, deosebiti. O buna parte ne vedem frumosi sau ii auzim pe cei din jur spunandu-ne cat suntem de frumosi. Suntem extrem de frumosi pentru cei care ne iubesc. Pentru cei care nu ne iubesc suntem stersi, insignifiani. Toti suntem la fel, o multime de "diversi".
Mi-am auzit gandul cerand un barbat pe care sa il iubesc cel mai mult din lume. Eram mica. Si am iubit mult, diversi. Asa cum credeam eu ca inseamna sa iubesti. Cerand. Intreband foarte des : ma iubesti? Si spunand inainte de raspuns: eu te iubesc, stiu ca si tu ma iubesti..
Apoi au trecut vremuri peste noi si, in timp, am inceput sa intreb: oare m-ai iubit candva? si in mintea am avut raspunsul, desi interlocutorul meu nici macar nu auzise intrebarea : m-ai iubit..cand te-am parasit..
Gresit. Am primit uneori raspuns. Poate unul era real, poate multe erau spuse de dragul conversatiei. Cel mai bun raspuns ramane: te-am iubit cand ai plecat. Deci mintea mea stia corect..poate pentru ca si eu am iubit altfel cand am pierdut ceva..
Cautam pe cineva care sa ne inteleaga, sa ne iubeasca asa cum suntem, sa ne accepte asa cum suntem. Cautam pe cineva care sa asculte aceiasi muzica, sa placa aceleasi filme, sa se bucure la aceleasi minuni. Cautam pe cineva cu care vrem sa vedem lumea, cu care vrem sa impartim familia si prietenii, cautam pe cineva care de fapt trebuie sa se incadreze intr-un tipar la care tot adaugam cate ceva. Este o lista de cerinte, una mai absurda ca cealalta..Pentru ca noi, cautatorii..nu avem nimic de dat, ne-am invatat sa cerem. Si sa tot cautam. Si apoi ne plangem ca nimeni nu e de gasit. O fata buna, intelegatoare cauta un baiat bun, intelegator. Ce sa faca doi lesinati?! Sa moara in melancolie, in bezna bunatatii inchipuite?! Mi-a zis cineva de curand (inainte de a ma vedea, desigur) ca mi-ar da o mama de bataie pentru toate prostiile pe care le-am facut (a se citi patit, caci ce isi face omul cu mana lui...).
Fete bune si baieti buni nu sunt. Toti suntem ciuma cuiva, precum vorba "pentru unii muma, pentru altii ciuma". Asa cum fostul meu iubit era un ne......(fericit,..trebnic,..mernic..fu*ut,..ghiob - alegeti voi) cu mine, dar s-a dovedit minuna de pe pamanturi cu o ciufitza buclata de numa' 21 de anisori. Ciuma-muma, cum ziceam.
Eu am fost muma ani de zile. Muma padurii, sa fie clar. Sunt de profesie cautator. Am cautat dragostele de cand eram tinerica si faceam exercitii mentale cu David Gahan de la Depeche Mode. Deh, prima iubire nu se uita niciodata..Am plans cu mucii adunati in barba dupa o multime de tinerei care desigur placeau fetele mai pieptoase, apoi mai "usoare", apoi mai "instarite", apoi mai "legale" (aici intra sotia..). Intotdeauna au existat alternative mai bune. Cautatorii sunt specii misto de oameni, dar cu care nu vrei sa te legi la cap. Vorbesc mult. Par ca stiu totul. Sunt destul de unshi cu alifii si nu se tem sa arunce cartile pe masa din prima. Oricum, nu e ca si cum au ceva de pierdut, nu? Cand joci asa, castigi mereu. Castigi o lupta cu un potential partener. In realitate pierzi sansa de a cunoaste pe cineva ok. O muma, nu o ciuma. Ciumele insa au succes nebun.
Cand am auzit de Vicki Cristina Barceloneza mi s-a spus ca FATA aia sunt eu, musai sa vad filmul, o sa inteleg imediat ce am de facut. Am asteptat filmul ca pe painea calda, a venit filmul, l-am vazut. Da, am fost blonda si fac poze. Nu m-am gasit. Nu eram eu. Pe vremea lui Sex and the City, iar mi s-a spus ca sunt pe acolo, cand una, cand alta. Mi-as fi dorit sa fiu cand una, cand alta. Nu eram. Nici macar nu pot sa merg pe tocurile lui Carrie, sex ca Samantha, neam, obsesie cu copil precum Charlota, neh (s-a rezolvat intre timp, desigur) si despre Miranda..nicio treaba..
Apoi trebuie musai sa vad Eat Pray Love. Sunt acolo. Caut. Il vad. Nu sunt eu, din nou. Jules a imbatranit, poate si eu, dar eu de ce nu ma vad?! Singurele chestii cu care sunt de acord la aceste 2 pelicule (scoatem serialul din discutie) este domnul cu care plec in seara asta la culcare. Bardem.
De multi ani aud in jurul meu chestii despre cum sunt eu si mai ales ce barbat imi trebuie mine. Bani de Barcelona sau Bali dati-mi, caci pe bune! eu gasesc un Bardem intr-un sex si indragosteala si va scriu zilnic pe facebook unde si mai ales CUM se desfasoare ostilitatile..
Nimeni nu ma cunoaste..Inca aflu ca eu fac si dreg chestii cu care nu am nicio legatura. Probabil ma precede reputatia..In mila mea de nerozi, tac si rad cand mai aud trambitze prost spuse in context si mai prost. Dar oamenii cred ca ma stiu, doar MA STIU de ani de zile..Nu ma stiu. Nu ma stiu nici eu insami, cum ar putea sa ma stie ei?!

Caut un barbat sensibil si bun, care poate sa mai simtza ca ii vine sa planga la filme, dar daca nu e singur..sa nu planga....
Caut un barbat sensibil in comparatie cu un mitocan. Unul care sa nu scuipe pe strada, sa nu faca pipi la coltz de bloc, sa nu arunce hartii pe jos, sa nu injure in public, sa nu fie violent, sa iubeasca animalele mari si mici si mai ales copiii, sa nu aiba un cordonel cu care sa fie legat de mama lui biologica, sau un alt cordonel cu fostele iubite (hai..poate sa aiba si el un copil, asta e un "cordonel: cu care eu vin oricum la pachet)
Caut un barbat care sa nu placa aceiasi muzica cu mine, sau aceleasi filme! Sa le placa pe ale lui si sa se spele cu ele pe cap, la fel cum si eu spala-ma-voi cu ale mele. Caut un barbat care sa stie sa rada. Si sa danseze. Asa cum rad eu si dansez eu. Deci..mult!
Caut un barbat care sa imi placa felul (meu) de a fi, extrem de ciudat si schimbator. Mi se mai spune Sucita. Barbatul asta pe care il caut nu are alte calitati sau defecte decat mine. Caci barbatul asta is eu cu o bine cunoscuta pereche de coaie.
Nu il caut pe Dumnezeu, caci nu l-am pierdut niciodata. Nu caut sa mananc mai mult decat o fac intru a imi creste ok copilul. Nu caut nicio iubire de mila de sila. Caut caci imi placa cautarea. Si o fac de acasa, din pat, in tihna, necautand de fapt pe nimeni..Caut este un fel de a spune, caci daca CAUT ceva, eu inca ma caut pe mine.
Stiu exact cand m-am pierdut, cea mai frumoasa parte din mine s-a deja nascut, ramane sa descopar daca in viata merge ca in filme si ma voi descoperi, din nou, in mine, nu intr-o iubire pe care cred ca o CAUT:)

PS - de fiecare daca cand cineva imi spune cum trebuie sa fie barbatul ideal/femeia ideala, eu STIU sigur ca EU sunt omul cautat:)) Toti ma descriu impecabil!! Sensibila, buna, darnica, calda, deloc geloasa, casnica, nu bea, nu fumeza, nu aia, nu aia, familie ok, prieteni de calitate, neste scoli, masina, laptop..n-am casa..ete..ne luam..
Superba. Si fac si copii frumosi. Din 2 in 2 ani..

PPS - nu CAUT barbatel, sper ca e clar ca ma lasai influentata de filmul asta cu mesiu Bardem descult pe o plaja. Nu caut caci..sa ma caute..

Oare cum era mai bine?

la 1900:
"Universul domestic al Vechiului Regat este o oglindă cu nenumărate chipuri. Aici regăsim, familii de la opincă la Vlădică.Boieri şi doamne din înalta societate, avocaţi şi profesori, negustori şi calfe, meşteri şi ucenici, ţărani pălmaşi, dar şi ofiţeri şi medici. Toţi au un numitor comun: unul, cel mult două momente importante în viaţă lor. Căsătoria şi/sau divorţul. Două instituţii care s-au remarcat din plin în perioada de aur a României Mici."La belle epoque" - jumătatea secoului al XIX-lea până la primul război mondial(1914). Dragoste şi iubire sunt termenii care astăzi par chiar folosiţi foarte des, însă în epocă,nu erau recunoscuţi.Severitatea, lipsa duplicităţii în materie dotala, zestrea, mariajul fericit ori ba, copiii, rudele, certuri şi scandaluri publice, culminând cu fapte de adulter sau mirajul concubinajului, sunt regăsite în pagini de amintiri, manuscrise, acte oficiale sau texte de legi.Femeia rămânea chezăşie pentru bărbat, venea cu zestea în căsnicie şi ţinea toată casa. În plus se adăugau grijile cotidiene pentru soţ şi copil. Statul şi Biserica se întreceau să conserve cât mai bine această stare de fapt.Desigur femeia nu avea foarte multe drepturi, însă finalul războiului a produs o schimbare în mentalităţi, purtări, societatea patriarhală fiind nevoită să accepte şi un destin al femeii, acela de om cu drepturi egale faţă de celălalt om, bărbatul.

(de aici: http://www.romania-actualitati.ro/casatorie_si_divort_la_1900-19581)

FAMILIA ÎN EUROPA ÎNTRE ANII 1960 ŞI 2000
MARIA SIMION

Proporţia mamelor singure (femei nemăritate şi ne-coabitante) este mică în
ţările dezvoltate. În Europa, multe naşteri ale femeilor nemăritate au loc în timpul
coabitării (cu excepţia Germaniei, Olandei şi Elveţiei). Amânarea primei căsătorii
explică creşterea numărului naşterilor în afara căsătoriei la femeile în vârstă mai
mare.
Deşi majoritatea adolescentelor care au un copil sunt căsătorite, o parte
însemnată a adolescentelor devin mame ca femei nemăritate. Mai mult de jumătate
din adolescentele mame, din Franţa, Germania, Anglia şi SUA sunt necăsătorite.
Aceste naşteri reflectă o tendinţă spre niveluri mai mari de naşteri de copii printre
femei singure, nu doar adolescente.
Modificările în modelul căsătoriei au determinat şi alte schimbări. Una dintre
acestea este apariţia familiilor monoparentale, în care singurul părinte este, adesea,
mama. În Europa, proporţia familiilor cu un singur părinte varia între 14 şi 22% în
1991, cu creşteri în câteva ţări până în 1998. Procentul copiilor ce trăiesc numai cu
un părinte este mai mult decât dublu faţă de cifrele anterioare din 1983, în Irlanda
şi Anglia.

.............

Noul model familial se caracterizează, deci, prin diminuarea frecvenţei

căsătoriilor, creşterea frecvenţei celibatului definitiv şi a vârstei medii la prima
căsătorie, amânarea naşterii copiilor şi scăderea numărului acestora şi creşterea
frecvenţei naşterilor în afara căsătoriei. Toate acestea sunt însoţite de creşterea
frecvenţei divorţurilor.
Forma „clasică” a familiei este familia nucleară formată din cei doi părinţi,
mama şi tata, şi copiii biologici. Dar formarea familiilor variază de la căsătorii
legalizate şi uniuni consensuale, la uniuni în care partenerii nu locuiesc împreună,
familii uni-sex1. Însă, căsătoria recunoscută prin lege şi obiceiuri, sancţionată de
autorităţi civile şi religioase, ce implică obligaţii ale ambilor parteneri, rămâne
forma predominantă a uniunilor.

(de aci: http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2002.1-4.a07.pdf)

sau asa:

http://pureblack.wordpress.com/2008/05/13/m-am-casatorit-din-interes/

:)))

La 1900 era ok. Mi-e somn, dar asa as scrie ceva despre iubire si fetite si baietei..Dar as scrie din amintiri sau despre alti oameni si din amintiri nu mi vine, despre altii nu se cade:) Asa ca zic ca la 1900 fara iubire era minunat!!

Se maritau calicul cu calica si boierul cu boieroaica. Uneori boierul mai arde slujnicile care mai frecau si altceva decat argintaria si se umplea curtea de bastarzi. Alteori, boieroiaca era surprinsa cu fustele in cap, calare pe grajdar, impiedicandu-se desigur in el in drum ei catre..cal.

Dar! Soiurile bune asa duceau mai departe numele si sangele, se maritau si faceau plozi. Uneori se maritau in neam ca sa nu piarda averea, si le ieseau plozii trogloditi sau pociti..Dar..nu se iubeau, nu sufereau. Si care mai suferea..mai punea mana si mai scria o carte! Azi sufera toti, nu se marita nimeni si chiar ca nu mai scrie nimeni o carte buna de pus mana pe ea.

am zis. ma culc. sper sa ma trezesc inainte de a ma fi maritat din dragoste:)))

Vremea schimbarii

Dupa ce am decorat camera copilului, cum m-am priceput eu mai bine (floral, desigur), mi-am dar seama ca nu doar ca nu imi place, dar ma enerveaza teribil. Copilul se ridica in pat si linge coada florii, nu imi place verdele facut de mine din galben si albastru, vreau alta culoare in camera cu totul..si vreau..alta camera. Am facut oarece documentare pe net, ore intregi..Vreau alta casa. Una care nu are calorifer la geam, caci acolo am eu un fel de banca cu perne colorate si sub perne niste sertare.

Kate nu doarme in patul ei, e frumos de tot patucul, mai ca as dormi eu, dar il tinem degeaba si ocupa o multime de loc. L-as da acum in locul unui pat dublu, dar nu dublu pe lungime ci pe inaltime, ca asta:

eu as dormi desigur la etaj, ca sunt mai mare si in loc de patul de jos, as indesa patutul ei, i-as pune luminite ca sa o pot vedea noapte ce face.
Cea mai mare problema ramane mobila veche, care de fapt nu este vechi ci are..4 ani. Patul mare, sifonierul mare, totul mare. Nu pot sa le dau, ca nu'a ale mele, nu pot sa le arunc pentru ca e criza, nu pot sa le fac nimic. Asa ca visez, fac documentare. Primul pas - fac peretele cu flori albastru navy, caci numai ala acopera plestele de flori. Ah..sa vi le arat!

Doua zile mi s-au parut dragute. Acum vreau un perete gol pe care sa pot sa imi pun politele albe. 2 mari, 2 mici si una lunga dar putin lata. Sa fie spatiu pentru jucarii.

Continui documentarea si astept ziua in care voi putea schimba patul cel mare si sifonierul cel de pal..

Bufniciori si bufnicioare

Mai tineti minte cand am gasit eu un ciuhurez si l-am luat in casa, l-am oblojit, l-am pozat..si a murit si am plans cu spume? Ei bine, nu mi-a trecut de paseri de noapte, asa ca am strans o multime de chestii si acum tre sa aleg ce anume punem pe panza si apoi pe perete. O parte le-as putea face eu, insa ar trebui sa scap cumva de pe pereti de uriasele flori pe care le-am pictat intr-un moment de singuratate si artisticarie:))
atencion! am strecurat si 2 chestii care mi au placut mie si care nu is cu bufniciori, hihi!

It's all about you

Daca micuta Kate este viata mea si eu am ramas eu, dar ea fiind viata mea, rezulta ca eu devin ea. Ceea ce intr-un fel este minunat, in alt fel ea era eu si eu eram eu. Mi-am revizuit optica si am lasat copilul sa fie el in interesul propriu de a redeveni eu. Eu cu grijile mele de femeie, nu mai putin mama, dar mai mult femeie. Eu cu muzica mea, filmele mele, visurile mele. Eu cu grijile mele de om, sporite de grijile de mama, dar cu grijile toate vietuind decent impreuna. Ma uitasem intr-un colt. Nu ma uitasem fizic, inca imi fac creasta si ma dau cu sclipici, in dorul meu de vara bronzata, ma uitasem in mine. Copilul ramane cea mai frumoasa realizare a mea, dar ma gandeam ca as face ceva nou. Un curs de dans popular. Un curs de greaca. As invata pentru mine, ca asa ma impinge de la spate o campanie de la tv. As invata sa croiesc si sa bucataresc, nu doar pentru ca deveni croitoreasa sau bucatareasca, ci pentru a stii ceva mai mult decat stiu. Daca este ceva ce imi doresc cu adevarat, ei bine..CRED ca imi doresc sa fac food styling, dar nu asa, spray dat pe o salata si vashti in cadru..vreu sa stiu sa fac sa curga rauri de ciocolata si grauntze de gheata pe sticle de bere.
As mai vrea sa stiu sa gatesc minuni, mai bine decat stiu acum. Sa stiu sa tai un material dupa tipar..chestii de astea casnice. As face orice sa nu mai am niciodata un sefutz care sa mi uciza neuronii.
Iubesc viata asta in ultima vreme..Nu stiu daca am mers la culcare in ultimele luni fara sa multumesc in gand, minute in sir, multumiri pentru tot ce mi-a oferit viata pana acum. Multumire si iertare. M-am linistit. Mai am un singur lucru de facut, atat. Si nu e cel mai simplu lucru, dar o sa il fac. Trebuie sa invat sa nu mai vad ceea ce ma deranjeaza. Altadata a mers, o sa mearga si acum. Pana la urma totul se reduce la noi. La mine si la micul om din viata mea. La noi, la mine si la omul drag. La noi, la mine si la familia mea. La noi, la mine si la prietenii mei.
Cineva mi-a spus asa: nu are nimeni nicio vina, tu ai ceva, de la tine este. Cand vei intelege, o sa mergi mai departe.
La mine nu e asa. Eu stiu cine are o vina stiu si vina. Si merg mai departe, intelegand ce s-a petrecut dar fara sa uit sau sa iert. Sa ierte Cel de Sus. Uitarea e buna, dar prefer sa nu uit nimic, daca nu uit, o sa stiu de ce sa ma feresc in viitor, nu?
Viata este minunata. A fost nevoie de un zambet.
Aud hohote de ras. Incepe razboiul, live, la tv. Si totusi, indiferent ce se va intampla, viata ramane o minune.

Somnambula si insomniaca

O sa incep cu inceputul. Cand avea Kate pana intr-o luna, viata mea nocturna era una activa. Din doua in doua ore ma trezeau niste plansete cum nu mai auzisem pana atunci, era un scancet, un urlet, era ceva care oricum nu mai conta, caci eu auzeam totul inzecit mai tare. Prima luna a fost cea mai grea, eram moarta de somn tot timpul. Apoi s-a facut mare.
Avea doua luni. Si ma trezeam tot la 2 ore, dar parca noaptea nu mai parea asa de grav. Kate dormea cu mine, stiu, o armata de mamici or sa ma certe, dar sincer, nu conteaza:) As dormi cu ea pana se marita:))
La 3 luni a inceput sa fie om mare. Si noaptea dormea mai mult, manca mai putin. Apoi a urmat perioada noastra de glorie. Avea 4 luni. Se culca la 10.30, eu ma duceam, faceam dus, stateam pe net. Trai nineaca. Se trezea la 7.30, manca, apoi ne culcam si dormeam regeste pana la 10. Vis!
Ne-a mancat in dos si din cauza caldurilor am plecat la bunica. Avea grasa 5 luni. Aerul curat de acolo, patul nou, ce mancam eu, nu stiu..ceva s-a schimbat. Manca iar din 2 in 2 ore. Ma uita Dumnezeu goala in pat, cu ochii in stele sau ucicand la pureci, si ea..ea manca..Cand nu manca ea, ma mancau pe mine puricii. Oribil.
Sase luni. A ramas cu obiceiul de a ma trezi de cateva ori pe noapte. Am inceput diversificare. E ok, ii place sa manance mancare de om mare.
Apoi iata, PREZENTUL. Avem 7 luni. Mancam o multime de bunatati. Incepem cu lapte de la muma, dimineata, la 10. Apoi la 10.30 mar cu biscuite si un praf de scortisoara. Mar crud sau copt la abur. Asa e de bun, mereu mananc eu tot ce nu mai poate tanara. Mai mananca supa sau ciorbica la 13. Apoi lapte, cand vrea, ceai la fel, cereale cu fructe si lapte de vaca si alte balarii. Si vine seara...facem baita, ne pupam, ne jucam si ..ne pupam, ne jucam..
Este a 4 noaptea la rand cand 12 noaptea pare mizul zilei. Ne pupam si ne jucam. Acum 2 nopti o dadeam in balansoar, imi picau ochii in gura, ea nimic. Radea. Aseara muream de foame, ea radea. Acum se uita la un film prost. Niste chinezi care vor sa joace baschet. Sunet prost, ii aud cum se bat, jap, jap. Nu stiu ce i-o placea. Desigur, laptopul nu e impresionant acum. Avem tv. Ah, sa nu credeti ca sunt o mama cretina care isi tine copilul la tv noaptea si se plange ca nu doarme micul om. Nu e asa. EA ma tine. Am deja adormit de 100 de ori pana acum, cu becul stins, cu luat in brate. Insa, dintr un motiv necunoscut mie, fix cand Mos Ene imi da cu ceva pe la gene, pe ea o umfla rasul. Un ras cu chichot, un ras care ma trezeste si rad si eu. Aprind becul, aprind tv, ma intorc la laptop. Mai sper ca ma va ferici si cu niste parturi si cu deja clasicul motiv de sarbatoare, pooh la oala, nu la ma'ta'n poala. Astept, astept. Acum ma mananca. Imi mananca mana. Si se uita la chinezi si rade. Big fun. Big fun.
Ce ma fac cu insomniaca mea frumoasa? E la mine in brate, eu o pup in par si ea isi smulge ciorapii si rade de picioarele ei mici si grase. Pai pot eu sa ma supar?! Asa un cinefil mic, asa un hahait..se poate?
Nu, nu se poate. Copiii astia mici is ceva foarte misto. Uite, acum a descoperit luminitele de la laptop si tot apasa pe ele si rade. Cred ca le zice ceva, nu stiu. Ca ele clipocesc si ii raspund si i'auzi!! Alte rasete!! Are ambele picioare in gura.
Eu ma culc. Sa face ce vrea. Si apoi sa stinga tv si toate becurile, am zis!
Nani bun!