Am cateva prietene gravide. Multe. Insa una singura m-a facut sa pun mana sa scriu. Diana. Intr-o zi a dat nas in nas cu o mamica de cartier, care s-a gandit sa ii ridice moralul (e de stiut ca toate gravidele sunt asa, mai sensibiloase, mai obosite, mai fragile)..tipa aia, fiind deja mama, presupunem ca fusese gravida si stia starile cu pricina. Cand colo, ce crezi? Se apuca "mamica" de cartier sa se planga, sa ii spuna gravidutei cat de nasol e sa ai copil, ca de fapt e ...oribil. Si dai si plange-te si vorbeste, si vorbeste. Pepenasul saracul, ce sa mai zica?
Eu abia am asteptat sa isi termine povestea ca sa incep eu sa turui, si am avut de zis, si de dulce, si de ma'sa si de capul ei.
Asa ca ma simtz nevoita sa clarific niste aspecte si aici, avandu-ma pe mine ca subiect, nu de alta, dar sunt cel mai aproape de mine insami si deci ma dau exemplu.
Sa ai un copil este minunat. Nu spun ca nu e greu, ca nu iti vine sa iti iei campii, ca nu ai zile in care ai vrea sa pleci de nebun, insa..zilele astea sunt de fapt minute si trec repede. Asa de repede incat uiti ca au fost. Cea mai grea treaba cu copilul nu este cand se naste, si asta trece repede si se uita. Nu e greu nici cand are colici, nici cand te trezeste din 2 in 2 ore, nu e greu nici macar cand urla si nu se mai opreste si e rosh tot si iti vine sa il iei de craci (ca in desene) si sa ii dai un sut in cur. Nimic nu se compara cu cat este de greu cand ghemul e bolnav. Atunci, pe romaneste zis, te-ai cacat pe tine. Si boala nu inseamna sa zaca, o "boala" e inclusiv cand iti pica in cap copilul, sau il scapi, sau se loveste cu lantzul cu care tu ii prinzi suzeta (isi da asa una in dinti si incepe sa curga sangele). Ei bine, cand zic "te-ai cacat pe tine", nu mint. Ti se taie rasuflarea. Uiti si nastere si colici, uiti de soacra-ta care te invata sa ii dai apa copilului si danonino, desi saracul copil nici nu stia sa stea la oala, uiti de barbatul care nu a pus mana in viata lui pe un pampers sa il duca la cos, uiti de tot si de toate. Ala e greul. Si e greu si cand ii curg mucii mai mult de 2 zile, si cand face febra si tu nu stii ce se petrece si dai din colt in colt, dar UITI si asta, caci descoperi ca in spatele febrei se iteshte din gingie un coltz mic, alb (care va trezi groaza in tine de cate ori vei alapta). E greu. Este asa de greu incat ma umfla rasul, caci fac ce fac si imi vine sa scriu despre cacare. Este oribil cu copil mic. Mai ales cand nu face caca 3 zile la rand. Da..e oribil..Dar ce petrecere iti vine sa dai cand FACE! Cum iti vine sa strigi pe net ca vidra cea mica si capoasa a parasit scorbura!! Da, e groaznic de nasol cu plozi..
In engleza suna mai bine ce o sa scriu acum in romana: mi-e mila de mamele care nu stiu sa se bucure de orbililul maternitatii..Mi-e mila ca nu a avut cine sa le ajute sa uite mai repede toate grele prin care au trecut si ele si mamele lor la randul lor. Caci, ce crezi?! Toti avem o muma, una care nu a avut pampers si babydelice si infacol si sabsimplex si marimer de muci si alte cacaturi care noua ne fac viata de proapspete mamici un RAI! Mamele noastre nu au avut carucioare care leagana copilul, muzica cu proiectie pe tavan la patut, nu au avut hainute Hello Kitty si balerini si tot ce are Kate in sertar de la oamenii care ne iubesc..Si totusi ne-au crescut exemplar. Cel putin pe mare majoritate a oamenilor din jurul meu..
Si Kate e ciufuta. Si in primele 2 luni mi-a albit restul de par care mi-a mai ramas dupa ce am plecat din spitalul ala nenorocit. Pana la botez a fost o nebunie, dar mama mea a fost si mama mea si mama ei..Mama mea a facut in asa fel incat eu nu am stiut ce e aia depresie (ah, ca am pisat ochii la spital cateva zile, ca am mai avut asa niste tentative ...vax albina..).
Toti plozii plang. E normal. Nu e vina lor, ei nu ne cunosc, nici noi pe ei de fapt..Pana te imprietenesti cu copilul tau, dureaza. Dar nu stiu daca exista prietenie mai frumoasa si dragoste mai mare..Nu stiu daca toate mamele sunt ca mine, insa eu asa simt. Picea asta e omul meu, e omul meu 100%. Si eu sunt omul ei. Da, ma trage de par. Imi da caciula jos din cap, desi stie ca sunt bolnava, imi baga degetele in nas, in gura, in buric, ma cerceteaza si ma purica. Si eu pe ea. In plus eu ii bag apa in ochi de fiecare data cand ii fac baie. Ma enerveaza maxim ca o apuca plansul cand plecam la cumparaturi, dar imi trece pentru ca stiu ca in masina o sa adoarma..In cele mai multe cazuri stiu exact de ce plange. Simt. Sau..daca nu simt, are gaze si o deranjeaza..Dar suna mai misto asta cu "simt".
E foarte greu sa cresti un copil..Nu stiu cum sa va spun dar sunt pe net destul de mult timp..si gatesc mancaruri super bune si inventez inca feluri de mancare si fac si prajituri si nu, nu sunt wonder mom, locul ala e luat de o gagica, stie ea care, nu dam nume:)) Deci unde e greul? Ah! Nu am "viata sociala". Adica nu pot de beu:( Nu pot sa merg la toate concertele la care mi-as dori sa merg. Nu pot sa ies in club si sa pierd noaptile in baruri. Nu ma mai vad asa de des cu oameni cu care obisnuiam sa ma vad. Asa, si? Si nu am un barbat "stabil". Asa, si?! Do I need anything?
De fapt asta e faza..ca nu simt nevoia de nimic in plus:( Ba mint! Mama ce as bea o sticla de vinisor cu Andra..Atat. In rest, nimic. Nu suspin decat vag dupa un eveniment pe care l-am ratat, dar de care ma bucur vazand un clip pe youtube..Nu mi-e dor de baruri, desi regret ca s-a inchis Plantersul..nu mi-e dor nici macar de oameni, pentru ca de cine mi-e mie dor, mie dor, mie dor (cum zicea slagarul de pe vremea primelor manele romanesti de succes) sunt oameni cu care de fapt reusesc sa ma vad. Si cu cine nu ma vad, imi rezulta ca nu ma iubeste deci nu vrea sa ne vedem, deci "la revedere", am zis, am zis.
Unde e oribilul maternitatii? Reiese din cele de mai sus ca e oribil? Cica o sa fie foarte greu cand o sa inceapa sa mearga. Eu ma indoiesc. De 9 minute are 7 luni. Se ridica in piciorele, tremura din oasele ei mici dar se tine, e batzoasa. De la masajul pe care i l-am tras de cand s-a nascut. Rade non stop. Se tine de mine si topaie. Cand o sa vrea sa mearga, o sa invatam impreuna. O sa ii leg o funiuca de picior sa nu o pierd. Sau o leg de mine, sa mergem lipite. Cat de greu poate sa fie frate?! Asa de greu incat sa uiti sa te bucuri? Sa nu poti sa vezi cum se ridica maimutica din cur in picioare si sa apreciezi evolutia de la brotacel la om?!
Mie aceasta fetita mi-a facut viata un vis. Nu stiu daca vreodata am avut un job mai misto decat asta. Asa, cu norma intreaga. Daca as rezolva cu mucii si cu cacarea, mama ce frumos ar devenii totul!
La final, ma inclin in fata mamelor noastre. Eroine neica! Noi suntem niste norocoase ca le avem pe ele:) Si ca am nascut in anii lui servetel umed si aspirator "batista bebelusului"..Pun pariu ca pe vremuri mucii nu erau asa..o drama:)
Acum ne culcam. Adica eu. 7 luni doarme deja de ieri.
La multi ani iubita mea! Ce bine ca e iar ziua ei, iar petrecem, iar ne desmatam!! Poate tragem chiar si o parada modei!
miercuri, 6 octombrie 2010
duminică, 26 septembrie 2010
Mi se spunea Rataceasca
De prin luna a saptea mi s-a taiat cheful de umblat. Am fost sfatuita sa stau in pat, asa ca am profitat de ocazie si in ziua de dupa consult, am mers la el acasa si am mutat niste mobile, niste carti. In doi + unu in burta. Apoi am renuntat la masina. Nu mai mergea. Nu mai incapeam oricum in ea. Apoi am nascut. Cu masina lui Mircea. Si am venit acasa. Cu masina lui Robert. Si am mers la doctor. Cu taxiurile lui Meridian. Si am trimis masina mea la reparat. Cu milioanele maica-mii, returnate dupa luni de zile. Si am cumparat carucior si scoica, am pus copil in scoica, strans carucior si indesat in masina si am vrut sa plec. Si nu am plecat niciodata singura cu Kate. Niciodata. Nu am mers cu ea in masina, decat o singura data, de la Big pana acasa, adica..o statie de tramvai. Atat.
Am auzit povesti despre mame eroine, care merg cu pruncii cu masina de cand se nasc. Asa..numai ei doi, el in spate, in scoica, ea la volan, in Bucuresti, in traficul plin de cretini. Ei bine, eu nu pot. Pana acum o vreme poate am fost banuita ca nu vreau, insa pana si "ta'su" s-a prins cum sta treaba cand am avut parte de o partida de crize de acasa de la el pana la mine..Si aia a fost o partida ok, adica am avut unde sa trag pe dreapta si sa stau cu K in brate, i-am dat si sa manance..nu a mers, criza a continuat pana acasa.
Orice initiativa a mea de a face ceva ce imi doresc, se soldeaza cu un stat acasa. Am ajuns sa stau acasa cu calm. Nu am ajuns la asa de multe targuri, la nu mai stiu cate intalniri cu oameni dragi, nu ajung niciodata unde zic "viu!". Nu ajung si am incetat sa ma mai scuz pentru ca..nu ma crede nimeni, nimeni. Ori o las acasa si plec singura si apoi sunt bolnava cateva zile (de la desfrau pesemne...), ori nu ma duc nicaieri doar eu cu ea. Cealalta alternativa este sa fie MEREU cineva cu mine. In masina desigur. O vreme a fost mama. Acum sunt Sabi si Gia. Imi convine si le super multumesc, dar fiecare dintre ele are o viata si eu nu pot sa tot incerc sa Ratacesc cu ele..Asa ca imi trebuie un barbat. Da, e bun si pentru mers la restaurant, la film, la cafele, in parc, facut sex, etc. Dar..e foarte bun pentru ca poate sa CONDUCA! Poate sa ma duca la talcioc urban si sa se bucure de bucuria mea. Asta ca sa nu mai sufar eu de fiecare data cand nu sunt capabila sa fac ceea ce mi-am propus.
Azi am ratat intalnirea cu niste oameni iubiti, in vederea readucerii aminte a unui alt om, foarte iubit..Nici macar nu imi mai vine sa sun pe nimeni, sa spun ca nu mai ajung, sau ca mai ajung. Pentru ca de cate ori cred ca voi putea sa plec de acasa, intervine ceva. Ba un caca, ba un planset, ba o foame, ba vine cineva.
Ajung doar pana la mall. ZI de zi daca e nevoie. De acum doar acolo si acasa ma pot vedea cu oameni. Sau..foarte departe, adica plecare cu catel si purcel, cu aghiotantii dupa mine, plecare pusa la cale - cu plan bine gandit, cum e ala pentru paza presedintelui..Altfel, nu se poate. Nu pot eu. Si am obosit sa incerc si sa tot sufar de fiecare data, pentru ca mi-e jena de oamenii aia care poate ma asteapta. Unii poate inteleg, altii poate nu. Pentru cei care inteleg, voi pune in aplicare planul presedintelui si voi pleca mai departe de mall, sa ne vedem. Pentru cei care nu inteleg, nu am ce sa fac. Am incercat sa explic, dar nu crede nimeni, doara nu sunt prima cu plod, nu? Ei bine, sunt prima care e ingrozita de masina mea+copilul meu mic+eu la volan.
Asa ca schimbam numele din Rataceasca in Paniceasca. Si stam acasa cand nu avem cu cine sa plecam alaturi de noi in masina. Stam acasa si facem de acasa totul. Adica..scriem. Si deschidem usile, sa vina cine vrea la noi.
Am auzit povesti despre mame eroine, care merg cu pruncii cu masina de cand se nasc. Asa..numai ei doi, el in spate, in scoica, ea la volan, in Bucuresti, in traficul plin de cretini. Ei bine, eu nu pot. Pana acum o vreme poate am fost banuita ca nu vreau, insa pana si "ta'su" s-a prins cum sta treaba cand am avut parte de o partida de crize de acasa de la el pana la mine..Si aia a fost o partida ok, adica am avut unde sa trag pe dreapta si sa stau cu K in brate, i-am dat si sa manance..nu a mers, criza a continuat pana acasa.
Orice initiativa a mea de a face ceva ce imi doresc, se soldeaza cu un stat acasa. Am ajuns sa stau acasa cu calm. Nu am ajuns la asa de multe targuri, la nu mai stiu cate intalniri cu oameni dragi, nu ajung niciodata unde zic "viu!". Nu ajung si am incetat sa ma mai scuz pentru ca..nu ma crede nimeni, nimeni. Ori o las acasa si plec singura si apoi sunt bolnava cateva zile (de la desfrau pesemne...), ori nu ma duc nicaieri doar eu cu ea. Cealalta alternativa este sa fie MEREU cineva cu mine. In masina desigur. O vreme a fost mama. Acum sunt Sabi si Gia. Imi convine si le super multumesc, dar fiecare dintre ele are o viata si eu nu pot sa tot incerc sa Ratacesc cu ele..Asa ca imi trebuie un barbat. Da, e bun si pentru mers la restaurant, la film, la cafele, in parc, facut sex, etc. Dar..e foarte bun pentru ca poate sa CONDUCA! Poate sa ma duca la talcioc urban si sa se bucure de bucuria mea. Asta ca sa nu mai sufar eu de fiecare data cand nu sunt capabila sa fac ceea ce mi-am propus.
Azi am ratat intalnirea cu niste oameni iubiti, in vederea readucerii aminte a unui alt om, foarte iubit..Nici macar nu imi mai vine sa sun pe nimeni, sa spun ca nu mai ajung, sau ca mai ajung. Pentru ca de cate ori cred ca voi putea sa plec de acasa, intervine ceva. Ba un caca, ba un planset, ba o foame, ba vine cineva.
Ajung doar pana la mall. ZI de zi daca e nevoie. De acum doar acolo si acasa ma pot vedea cu oameni. Sau..foarte departe, adica plecare cu catel si purcel, cu aghiotantii dupa mine, plecare pusa la cale - cu plan bine gandit, cum e ala pentru paza presedintelui..Altfel, nu se poate. Nu pot eu. Si am obosit sa incerc si sa tot sufar de fiecare data, pentru ca mi-e jena de oamenii aia care poate ma asteapta. Unii poate inteleg, altii poate nu. Pentru cei care inteleg, voi pune in aplicare planul presedintelui si voi pleca mai departe de mall, sa ne vedem. Pentru cei care nu inteleg, nu am ce sa fac. Am incercat sa explic, dar nu crede nimeni, doara nu sunt prima cu plod, nu? Ei bine, sunt prima care e ingrozita de masina mea+copilul meu mic+eu la volan.
Asa ca schimbam numele din Rataceasca in Paniceasca. Si stam acasa cand nu avem cu cine sa plecam alaturi de noi in masina. Stam acasa si facem de acasa totul. Adica..scriem. Si deschidem usile, sa vina cine vrea la noi.
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Nikon 3 ani
La fel ca si anul trecut, iata ca a venit vremea de sarbatoare si am purces cu mic, cu mare, catre Circ. Parul rosh (pregatit special pentru aceasta ocazie!) a fost asortat cu o pereche de pantofi cu toc la fel de rosii si cu geanta aferenta. Rosie, sa mearga cu margelele.
Prima mea iesire dupa nastere, fara Kate, cu papuci cu toc, cu oameni care nu vor sa vorbim despre copiii nostri, cu lume multe si pestrita (si straina! ce bine!!). Am plecat de acasa 2 mandre si ne-am vazut cu al nostru cavaler vrum-vrum venind el cu motorul (dupa ce noi deja intrasem si ne mingalisem printre straini). Spre deosebire de lansarea D90 care a fost de mare fitza, la Radisson, etc, etc, anul acesta s-a simtit criza:) dar totusi cei de la Skin au ales sa celebreze 10 ani de existenta (bravo!!) + 3 ani de Nikon in Romania.
Evenimentul a fost ok, nu pot sa il compar cu lansarea D90 pentru ca vorbim de 2 concepte cu totul diferite.
Nu am inteles insa de ce faci un eveniment foto la Circul de stat, in conditiile in care nu ai voie sa fotografiezi si sa folosesti fotografiile cu orice apare in spectacolul lor..Adica, sa fim seriosi, nu vorbim de Cirque du Soleil..si acolo pun pariu ca se fac poze:))
Gazda showlui, dragul de Horia Brenciu - am fost draguta si am zis initial "acest Sinatra al Romaniei" apoi mi s-a ascutit limba si am rectificat, numindu-l acest "Stefan Banica al Romaniei" - caci maniera de a face show m-a dus cu gandul la spectacolul lui Banica (singurul la care am fost, intr-un an, de Craciun - cand i-a luat foc unei fetitze parul de la o lumanarica..).
Dar! Brenciu e misto. Facand abstractie ca a acaparat TOT evenimentul, a fost ok. A facut chiar si dedicatii pentru domnii de la Skin si Nikon - piese alese, de la I've got you under my SKIN, pana la Another brick in the wall - se juca el cu numele domnilor - nu mi s-a parut fun cand a ales Pink Floyd, ma asteptam sa aleaga Jordy Dur Dur D'Être Un Bebe, pentru Jordi Brinkman - caruia trebuie sa ii dea un miel pentru cum i-a pocit numele..Brenciu e un MC ok si canta bine, mie imi place. Si imi place trupa lui, imi place ca ii simt ca se simt bine impreuna.
Numerele de circ au fost putine, dar ok. Cand eram mica, circul mi se pare URIAS, acum mi s-a parut mic, mic. Fetele aveau costume noi si frumoase. Si ele erau frumoase toate..Am avut emotii la numerele de trapez, o frica pe care pun pariu ca nu am avut niciodata cand eram copil si veneam la circ. Ma tot asteptam sa cada cineva si sa ne ingrozim toti! Ce ti-e si cu oamenii mari, ce tampiti sunt!
Apoi au venit tigrii. Obositi dragutii de ei. Doar un dresor, mai demult era si o madam leoparda care intra cu ei in cusca..Am mai cantat niste vechituri mereu la moda, apoi ne-am pozat superbele picioare si le-am pus pe fb..apoi s-a terminat.Cu confetti si cu un final potpurios al bandului, foarte frumos caci ne-a antrenat pe toti inainte de plecare:)
A fost galben, a fost dulce, a fost cu nuci, a fost cu tigrii:) Habar nu am cine face btl pentru Nikon dar in afara de catering totul a fost ok. Si cateringul e scuzat pentru ca e CRIZA si foarte putini mai aleg sa sarbatoareasca ceva..Aleg sa dea afara oameni si sa se planga, in schimb. Sau..toaca banii pe interese aproape personale si mai ard un tim bilding la munte unde isi cara si plozii si sotii, si uite asa se duc banii..
Multumim si anul acesta celor de la Skin si lui Nikon, caci I AM Nikon:) Bun sloganul, buna campania, bun Nikon. Si poftesc la un compact mic, unul care filmeaza hd, sa pozam si sa filmam pe baby K cum se face mare si merge cu mami la evenimentele din urbe.
ps - n'am poze, ce ciudat nu?:))))
Prima mea iesire dupa nastere, fara Kate, cu papuci cu toc, cu oameni care nu vor sa vorbim despre copiii nostri, cu lume multe si pestrita (si straina! ce bine!!). Am plecat de acasa 2 mandre si ne-am vazut cu al nostru cavaler vrum-vrum venind el cu motorul (dupa ce noi deja intrasem si ne mingalisem printre straini). Spre deosebire de lansarea D90 care a fost de mare fitza, la Radisson, etc, etc, anul acesta s-a simtit criza:) dar totusi cei de la Skin au ales sa celebreze 10 ani de existenta (bravo!!) + 3 ani de Nikon in Romania.
Evenimentul a fost ok, nu pot sa il compar cu lansarea D90 pentru ca vorbim de 2 concepte cu totul diferite.
Nu am inteles insa de ce faci un eveniment foto la Circul de stat, in conditiile in care nu ai voie sa fotografiezi si sa folosesti fotografiile cu orice apare in spectacolul lor..Adica, sa fim seriosi, nu vorbim de Cirque du Soleil..si acolo pun pariu ca se fac poze:))
Gazda showlui, dragul de Horia Brenciu - am fost draguta si am zis initial "acest Sinatra al Romaniei" apoi mi s-a ascutit limba si am rectificat, numindu-l acest "Stefan Banica al Romaniei" - caci maniera de a face show m-a dus cu gandul la spectacolul lui Banica (singurul la care am fost, intr-un an, de Craciun - cand i-a luat foc unei fetitze parul de la o lumanarica..).
Dar! Brenciu e misto. Facand abstractie ca a acaparat TOT evenimentul, a fost ok. A facut chiar si dedicatii pentru domnii de la Skin si Nikon - piese alese, de la I've got you under my SKIN, pana la Another brick in the wall - se juca el cu numele domnilor - nu mi s-a parut fun cand a ales Pink Floyd, ma asteptam sa aleaga Jordy Dur Dur D'Être Un Bebe, pentru Jordi Brinkman - caruia trebuie sa ii dea un miel pentru cum i-a pocit numele..Brenciu e un MC ok si canta bine, mie imi place. Si imi place trupa lui, imi place ca ii simt ca se simt bine impreuna.
Numerele de circ au fost putine, dar ok. Cand eram mica, circul mi se pare URIAS, acum mi s-a parut mic, mic. Fetele aveau costume noi si frumoase. Si ele erau frumoase toate..Am avut emotii la numerele de trapez, o frica pe care pun pariu ca nu am avut niciodata cand eram copil si veneam la circ. Ma tot asteptam sa cada cineva si sa ne ingrozim toti! Ce ti-e si cu oamenii mari, ce tampiti sunt!
Apoi au venit tigrii. Obositi dragutii de ei. Doar un dresor, mai demult era si o madam leoparda care intra cu ei in cusca..Am mai cantat niste vechituri mereu la moda, apoi ne-am pozat superbele picioare si le-am pus pe fb..apoi s-a terminat.Cu confetti si cu un final potpurios al bandului, foarte frumos caci ne-a antrenat pe toti inainte de plecare:)
A fost galben, a fost dulce, a fost cu nuci, a fost cu tigrii:) Habar nu am cine face btl pentru Nikon dar in afara de catering totul a fost ok. Si cateringul e scuzat pentru ca e CRIZA si foarte putini mai aleg sa sarbatoareasca ceva..Aleg sa dea afara oameni si sa se planga, in schimb. Sau..toaca banii pe interese aproape personale si mai ard un tim bilding la munte unde isi cara si plozii si sotii, si uite asa se duc banii..
Multumim si anul acesta celor de la Skin si lui Nikon, caci I AM Nikon:) Bun sloganul, buna campania, bun Nikon. Si poftesc la un compact mic, unul care filmeaza hd, sa pozam si sa filmam pe baby K cum se face mare si merge cu mami la evenimentele din urbe.
ps - n'am poze, ce ciudat nu?:))))
vineri, 17 septembrie 2010
Baby expo 2010
Am facut-o si pe asta. Inarmata cu toate 3 cardurile, cu copil la subtzioara si copiloatele zilnice, Gia si ma'sa, ne-am urcat in masina si am purces in 30 de grade catre pomul laudat, marele Baby Expo. Eveniment la care am mers anul asta, si mai merg numai la anul cand intru, imi iau scaunul pentru masina pentru copchil si apoi gata! Ies si dusa sunt!
Acest targ inghesuit nu trebuia facut in Sala Polivalenta. Este o chircitura de spatiu, cu dotari precare..Treptele alea nenorocite pe care le-am tot urcat ani de zile la nu mai stiu cate concerte..Nicio rampa, la un targ cu produse pentru copii! Au angajat niste feciori care isi rupeau spatele carand la carucioare pe scari, o porcarie specific romaneasca! Aia erau satui saracii, urci si cobori la carucioare zi lumina..
Pentru mine a fost primul targ, insa sincer va spun, prefer targul de motoare de la Romexpo de 1000 de ori! Aerisit, exemplare superbe (motoare si modeline hostesse desigur), muzica super, atmosfera super!
La Baby expo mai totul arata ca si Polivalenta, ponosit:(
Preturi bunicele, produse - tot alea pe care le vad in magazine si pe net (de unde altele)..
Am avut bucuria sa gasesc aici niste minunatii:) Poate, cu putin noroc, surioara (sau fratiorul lui Kate!) zisa Clara sau zisul Dimitrie Carolica (mwahahaha!) vor avea parte de ACEST carucior
costa cam 1000 de euro, dar e valabil 0-36 de luni si sunt precisa ca orice bebelus va arata super bine intr'ansul:)) Nu mai zic de mama care va impinge asa ceva prin parcurile urbei..O inchipuita!
Am gasit hainute foarte frumoase facute cu mult drag (se vedea) de la Ada Rose, aceleasi haine frumoase de la Zet, o multime de alte chestii pe care le vedem in toate magazinele (multe chinezarii..) si brandurile consacrate, Chicco,Bertoni, Nuk, Avent, etc, etc.
Dragut, nimic de zis, dar o inghesuiala! Mamicile parca sunt turbate frate. Nu imi placeau nici inainte de Kate, cu atat mai mult nu imi plac acum:( Doar pentru ca imping la un carut sau cara un plod in brate, li se pare ca totul li se cuvine, ca pot sa se bage in fatza la orice coada, ca pot sa vorbeasca tare si stricat romaneste, ca pot sa se matzaie la copil ca neroadele. Copilul e si el un om..un om mic. Uneori mai plange..frate dar unii copchii..iti vine sa o iei pe ma'sa la palme, ala urla din rarunchi de e mov la fatza si ea sta ca vita si se uita la jucarii cu o gaina, care de fapt nu e chiar o gaina, aaaaaaaa, e un caine, da, ala, ala care canta! Dar cu ferma vorbitoare nu aveti, ca pe asta il am, da, ala cu butoane, dar vrem unul mai bun. Ah..eu eram in fatza ei si asteptam sa vorbesc cu vanzatoarea?! Neh, exclus! Zi acolo cu gaina care era un caine, zi orice, cumpara si cara-te. Iar mama cea mai tare a fost la coada la gogosi. Gogosi care miros a vanilie, intr-o parcare in soare, cu o armata de gravide la cativa pasi si o hoarda de muieri care alapteaza si poftesc si sunt grase (caci au nascut frate!) si tu aduci acolosha GOGOSI, sa facem curul si mai mare. Cu sosuri de ciucalata si alte euri, sa moara Bubico..
Am stat la coada, se rasuceau fotzosicile in uleiul incins..in spatele meu un domn, cald. Nu tu mama, nu tu gravid, un barbat la 50 de ani care vroia si el ceva de mancare. Fix ezac cand imi venise randul, trag de caricior si cand colo ce crezi?! Durmea Katerinaka mea, rapusa de plimbarea du-te vino. Durmea acum la spartul targului, fix cand sa plecam acasa..Comand gogosile si mai stau putin, caci dupa cum va zisei, se "cocea". Cand langa mine auz:
- Da' cu branza n'are? A..numai cu dulce.
- N'are. N'are decat cu ciocolata si topinguri, dar nu sunt bune.
- Nici mie nu imi plac. Nu, nu sunt bune. Dar de ce nu are cu branza? Sau niste branzoaice. Eu am chef de ceva sarat.
- N'are. N'are decat cu ciocolata. Dar nu sunt bune. Are cu sosurile alea.
Doua mame. Surde! Ambele. Surde si neroade. Se uitau pe "meniul" format din 2 (DOUA!!!) feluri si nu se putea decide. Ce sa ia, ce sa ia? Sa ia sau de 8 lei sau de 5 lei? La 8 lei era cu 2 topinguri, la 5 numai cu unul. Si aaaaaa! Daca vrei, mai dai 2 lei, jang iti mai da un toping de ala care nu e bun, nu e bun.
Sunt calma. Ma stiti..Om bun. Dar se trezea fiara si imi era mila de ea, sa o trezeasca mamele acestea, asa ca..m-am intors cu perul rosh si ochelarii pe ochi si am zis:
- Puteti va rog sa vorbiti putin mai incet, abia s-a culcat copilul...
Am facut uz de arma suprema, copilul. Atac de la mama la mama. Aia nedumerita, care vroia "cu branza" s-a uitat mirata, apoi brusc nu a mai fost surda. Un miracol infaptuit pe loc!! La coada la fitzosele, mama fosta surda a vorbit incet si si-a cerut scuze. Cata muie mi-oi fi luat in gandul ei surd inca..Am luat gogosile inecate in sos de ciucalata si zmeura si m-am carat. M-a mancat in cur sa ma intorc sa vad, de la 3 pasi distanta, cu cele 2 mame uratele s-au bagat cu mega nesimtire in fatza bietului nemama om de cam 50 de ani..Si el, ca si mine, nu a inteles nimic. Cred ca ii era jena sa zica ceva. Cum sa te pui cu 2 mame?! Adica de la mama la mama, merge..Dar altfel..nu. Nu merge.
De asta nu ies in parc. De asta nu ma duc unde sunt mame. Altele decat mine, sora mea si inca maxim 5 mame ok pe care le stiu si pentru care garantez. Nu imi plac nebunele. Nu tin sa ma trateze nimeni altfel, caci nu sunt mai cu motz pentru ca am copil. Am copil pentru ca mi l-am dorit extrem de tare si pentru ca il merit, e jumatatea mea, familia mea, viata mea (parafrazand-o pe Nikita - la Mondenii desigur - Kate e "viatza mea, sufletu' meu). Nu e o arma copilul meu, nu e un instrument de santaj pentru oamenii care sunt la o coada inainte mea, sau vor sa ia liftul si sunt primii la usa, sau ..oriunde. Dar! Daca eu is prima, mars! Ma bucur cand cineva ma vede cu copil si imi ofera locul, dar nu as flutura-o pe Kate doar ca sa se simta cineva si sa se ridice..
La targul asta erau prea multi copii, prea multe carucioare, prea multa nebunie. Probabil ca asa trebuie sa fie, insa cred ca mai civilizat era sa fie organizat la Romexpo, sa fie spatiu, sa fie cumva facilitat accesul armatei de femei cu pici.
Ah! Ce am vazut frumos au fost taticii cu marsupii! O multimi de tatici care purtau bebelusi (mici, mici, mici cum era baby K cand nu devenise inca domnita Kate) in brate, bebelusi care dormeau si pareau si mai mici pe langa taticii aia:) Si am mai vazut minuni la Chicco (si am luat pentru fete o super masina!!
O masina cu care sa se plimbe prin casa toata ziua! Abia astept sa le fac poze graselor mele!Cam asta a fost jumatatea mea de zi de "mama". Draguta, daca ma gandesc acum, dar PREA OBOSITOR!
Am decis..pentru plozi cel mai bine e sa cumperi de pe net, sa vina acasa totul si tu numai sa bagi cadrul in pioes si sa semnezi o foicica. Asa ar fi o lume ideala:))
Bine ca jumatatea de zi s-a dus repede, caci..seara a fost alta mancare de peste.
Acest targ inghesuit nu trebuia facut in Sala Polivalenta. Este o chircitura de spatiu, cu dotari precare..Treptele alea nenorocite pe care le-am tot urcat ani de zile la nu mai stiu cate concerte..Nicio rampa, la un targ cu produse pentru copii! Au angajat niste feciori care isi rupeau spatele carand la carucioare pe scari, o porcarie specific romaneasca! Aia erau satui saracii, urci si cobori la carucioare zi lumina..
Pentru mine a fost primul targ, insa sincer va spun, prefer targul de motoare de la Romexpo de 1000 de ori! Aerisit, exemplare superbe (motoare si modeline hostesse desigur), muzica super, atmosfera super!
La Baby expo mai totul arata ca si Polivalenta, ponosit:(
Preturi bunicele, produse - tot alea pe care le vad in magazine si pe net (de unde altele)..
Am avut bucuria sa gasesc aici niste minunatii:) Poate, cu putin noroc, surioara (sau fratiorul lui Kate!) zisa Clara sau zisul Dimitrie Carolica (mwahahaha!) vor avea parte de ACEST carucior
costa cam 1000 de euro, dar e valabil 0-36 de luni si sunt precisa ca orice bebelus va arata super bine intr'ansul:)) Nu mai zic de mama care va impinge asa ceva prin parcurile urbei..O inchipuita!
Am gasit hainute foarte frumoase facute cu mult drag (se vedea) de la Ada Rose, aceleasi haine frumoase de la Zet, o multime de alte chestii pe care le vedem in toate magazinele (multe chinezarii..) si brandurile consacrate, Chicco,Bertoni, Nuk, Avent, etc, etc.
Dragut, nimic de zis, dar o inghesuiala! Mamicile parca sunt turbate frate. Nu imi placeau nici inainte de Kate, cu atat mai mult nu imi plac acum:( Doar pentru ca imping la un carut sau cara un plod in brate, li se pare ca totul li se cuvine, ca pot sa se bage in fatza la orice coada, ca pot sa vorbeasca tare si stricat romaneste, ca pot sa se matzaie la copil ca neroadele. Copilul e si el un om..un om mic. Uneori mai plange..frate dar unii copchii..iti vine sa o iei pe ma'sa la palme, ala urla din rarunchi de e mov la fatza si ea sta ca vita si se uita la jucarii cu o gaina, care de fapt nu e chiar o gaina, aaaaaaaa, e un caine, da, ala, ala care canta! Dar cu ferma vorbitoare nu aveti, ca pe asta il am, da, ala cu butoane, dar vrem unul mai bun. Ah..eu eram in fatza ei si asteptam sa vorbesc cu vanzatoarea?! Neh, exclus! Zi acolo cu gaina care era un caine, zi orice, cumpara si cara-te. Iar mama cea mai tare a fost la coada la gogosi. Gogosi care miros a vanilie, intr-o parcare in soare, cu o armata de gravide la cativa pasi si o hoarda de muieri care alapteaza si poftesc si sunt grase (caci au nascut frate!) si tu aduci acolosha GOGOSI, sa facem curul si mai mare. Cu sosuri de ciucalata si alte euri, sa moara Bubico..
Am stat la coada, se rasuceau fotzosicile in uleiul incins..in spatele meu un domn, cald. Nu tu mama, nu tu gravid, un barbat la 50 de ani care vroia si el ceva de mancare. Fix ezac cand imi venise randul, trag de caricior si cand colo ce crezi?! Durmea Katerinaka mea, rapusa de plimbarea du-te vino. Durmea acum la spartul targului, fix cand sa plecam acasa..Comand gogosile si mai stau putin, caci dupa cum va zisei, se "cocea". Cand langa mine auz:
- Da' cu branza n'are? A..numai cu dulce.
- N'are. N'are decat cu ciocolata si topinguri, dar nu sunt bune.
- Nici mie nu imi plac. Nu, nu sunt bune. Dar de ce nu are cu branza? Sau niste branzoaice. Eu am chef de ceva sarat.
- N'are. N'are decat cu ciocolata. Dar nu sunt bune. Are cu sosurile alea.
Doua mame. Surde! Ambele. Surde si neroade. Se uitau pe "meniul" format din 2 (DOUA!!!) feluri si nu se putea decide. Ce sa ia, ce sa ia? Sa ia sau de 8 lei sau de 5 lei? La 8 lei era cu 2 topinguri, la 5 numai cu unul. Si aaaaaa! Daca vrei, mai dai 2 lei, jang iti mai da un toping de ala care nu e bun, nu e bun.
Sunt calma. Ma stiti..Om bun. Dar se trezea fiara si imi era mila de ea, sa o trezeasca mamele acestea, asa ca..m-am intors cu perul rosh si ochelarii pe ochi si am zis:
- Puteti va rog sa vorbiti putin mai incet, abia s-a culcat copilul...
Am facut uz de arma suprema, copilul. Atac de la mama la mama. Aia nedumerita, care vroia "cu branza" s-a uitat mirata, apoi brusc nu a mai fost surda. Un miracol infaptuit pe loc!! La coada la fitzosele, mama fosta surda a vorbit incet si si-a cerut scuze. Cata muie mi-oi fi luat in gandul ei surd inca..Am luat gogosile inecate in sos de ciucalata si zmeura si m-am carat. M-a mancat in cur sa ma intorc sa vad, de la 3 pasi distanta, cu cele 2 mame uratele s-au bagat cu mega nesimtire in fatza bietului nemama om de cam 50 de ani..Si el, ca si mine, nu a inteles nimic. Cred ca ii era jena sa zica ceva. Cum sa te pui cu 2 mame?! Adica de la mama la mama, merge..Dar altfel..nu. Nu merge.
De asta nu ies in parc. De asta nu ma duc unde sunt mame. Altele decat mine, sora mea si inca maxim 5 mame ok pe care le stiu si pentru care garantez. Nu imi plac nebunele. Nu tin sa ma trateze nimeni altfel, caci nu sunt mai cu motz pentru ca am copil. Am copil pentru ca mi l-am dorit extrem de tare si pentru ca il merit, e jumatatea mea, familia mea, viata mea (parafrazand-o pe Nikita - la Mondenii desigur - Kate e "viatza mea, sufletu' meu). Nu e o arma copilul meu, nu e un instrument de santaj pentru oamenii care sunt la o coada inainte mea, sau vor sa ia liftul si sunt primii la usa, sau ..oriunde. Dar! Daca eu is prima, mars! Ma bucur cand cineva ma vede cu copil si imi ofera locul, dar nu as flutura-o pe Kate doar ca sa se simta cineva si sa se ridice..
La targul asta erau prea multi copii, prea multe carucioare, prea multa nebunie. Probabil ca asa trebuie sa fie, insa cred ca mai civilizat era sa fie organizat la Romexpo, sa fie spatiu, sa fie cumva facilitat accesul armatei de femei cu pici.
Ah! Ce am vazut frumos au fost taticii cu marsupii! O multimi de tatici care purtau bebelusi (mici, mici, mici cum era baby K cand nu devenise inca domnita Kate) in brate, bebelusi care dormeau si pareau si mai mici pe langa taticii aia:) Si am mai vazut minuni la Chicco (si am luat pentru fete o super masina!!
O masina cu care sa se plimbe prin casa toata ziua! Abia astept sa le fac poze graselor mele!Cam asta a fost jumatatea mea de zi de "mama". Draguta, daca ma gandesc acum, dar PREA OBOSITOR!
Am decis..pentru plozi cel mai bine e sa cumperi de pe net, sa vina acasa totul si tu numai sa bagi cadrul in pioes si sa semnezi o foicica. Asa ar fi o lume ideala:))
Bine ca jumatatea de zi s-a dus repede, caci..seara a fost alta mancare de peste.
marți, 14 septembrie 2010
Vreme de barfeturi
Ma uit mult la tv. Mai mult decat oricand, caci acum stau acasa si tv e mereu aprins. Stiu toate tigaile si saltelele, aproape ca ma batea gandul sa incerc un hot pan sa vad cum se coace prajitura in tigaie, insa preturile nesimtite ma opresc inainte de a pune mana pe telefon si a comanda ACUM, fix acum, cand poti primi si un mixer ieftin si prost, GRATIS.
Azi am un pitic care nu tine de teleshopping ci de reclamele tv.
Cand vii de unde viu eu, ochiul se formeaza cat de cat si ajungi sa vezi ca nebunul tot felul de detalii la tv. De la greseli in filme, pana la greseli in spoturi tv, clipuri, emisiuni. Nu asa ca la Cronica Carcotasilor, ci pur si simplu le vezi. Ajungi sa judeci o reclama facand abstractie de produs, te uiti ca tampitul si iti zici: ia uite ce dobitoci!
In noul spot la laptele Zuzu, Razvan ii toarna Ioanei in pahar lapte, trei sferturi, cut, apoi Ioana buimaca de somn duce la gura un pahar aproape PLIN de lapte. Ca sa nu mai zic ce decor trist, ce bucatarie saraca. Sunetul se aude ca naiba, Razvan joaca gresit in cadrul de final, cand o ia pe sotie in brate..spot facut de Next, acum am citit. Nu conteaza agentia, am inteles, Zuzu nu mai e nebun, deci nu mai e Zuzu. Nici macar nu imi pasa MIE, omul care oricum cumpar Zuzu pentru ca e bun. Dar cine cacat a fost la filmare?! Ok, au tras 10 duble, propsul a tot schimbat paharul cu lapte, biata Ioana cred ca a baut de 100 de ori pana au zis aia in scarba "hai ca o avem". Apoi la montaj peste regizor s-a bagat agentia, i-au schimbat cat au putut cadrele, ca de aia e agentie, ca sa schimbe. Copywriterului nu i-a placut cum a zis ala "e ziua ta iubito". Schimbam duble peste duble, cautam, modificam. Apoi artul a zis ca nu ii place ceva (apropos!! frate, ce era cu floarea aia pe frigider?! sper sincer ca nu a lucrat niciun cunoscut la spotul asta, macar sa ma injure strainii :)))), schimbam iar, si iar si hai sa punem cand ia laptele din frigider ca e bine sa vedem mult produs! si s-a tot schimbat..
Dupa ce agentia a refacut micul spot al regizorului (eu nu as fi luat regizor pentru asa ceva, gaseam un dop care stie sa faca nitica regie si gata), s-a dus spotul la client. Care SIGUR nu a mai vazut niciodata o reclama si deci nu a vazut ca avem 2 pahare de lapte, unul gol inainte de a se bea din el!! si unul plin, acelasi GOL, din care bea tanara nevasta..Sau! clientul a vazut altceva, ceva ce nu i-a placut, asa ca, ce crezi?! a mai cerut si el modificari. Si apoi a cerut emisii si jang pe sticla. Nimeni nu a vazut paharul. Eu da. Pentru ca sunt casnica si am timp sa vad. O sa cumpar Zuzu in continuare pentru ca imi place. Cutia cea noua e mai frumoasa, dar asta nu schimba gustul laptelui. Il cumparam oricum, si fara repozitionarea asta, si fara spotul asta. La fel ca mine, probabil ca mai sunt si altii care il cumpara. Uneori publicitatea este o cheltuiala inutila. Deseori. Dar trebuie sa "mananca" si gura mea ceva..asa ca e buna publicitatea. Aia BUNA!
Si mai sunt si alte spoturi stricate, le iau pe rand, caci am vreme..vreme de barfet!
Azi am un pitic care nu tine de teleshopping ci de reclamele tv.
Cand vii de unde viu eu, ochiul se formeaza cat de cat si ajungi sa vezi ca nebunul tot felul de detalii la tv. De la greseli in filme, pana la greseli in spoturi tv, clipuri, emisiuni. Nu asa ca la Cronica Carcotasilor, ci pur si simplu le vezi. Ajungi sa judeci o reclama facand abstractie de produs, te uiti ca tampitul si iti zici: ia uite ce dobitoci!
In noul spot la laptele Zuzu, Razvan ii toarna Ioanei in pahar lapte, trei sferturi, cut, apoi Ioana buimaca de somn duce la gura un pahar aproape PLIN de lapte. Ca sa nu mai zic ce decor trist, ce bucatarie saraca. Sunetul se aude ca naiba, Razvan joaca gresit in cadrul de final, cand o ia pe sotie in brate..spot facut de Next, acum am citit. Nu conteaza agentia, am inteles, Zuzu nu mai e nebun, deci nu mai e Zuzu. Nici macar nu imi pasa MIE, omul care oricum cumpar Zuzu pentru ca e bun. Dar cine cacat a fost la filmare?! Ok, au tras 10 duble, propsul a tot schimbat paharul cu lapte, biata Ioana cred ca a baut de 100 de ori pana au zis aia in scarba "hai ca o avem". Apoi la montaj peste regizor s-a bagat agentia, i-au schimbat cat au putut cadrele, ca de aia e agentie, ca sa schimbe. Copywriterului nu i-a placut cum a zis ala "e ziua ta iubito". Schimbam duble peste duble, cautam, modificam. Apoi artul a zis ca nu ii place ceva (apropos!! frate, ce era cu floarea aia pe frigider?! sper sincer ca nu a lucrat niciun cunoscut la spotul asta, macar sa ma injure strainii :)))), schimbam iar, si iar si hai sa punem cand ia laptele din frigider ca e bine sa vedem mult produs! si s-a tot schimbat..
Dupa ce agentia a refacut micul spot al regizorului (eu nu as fi luat regizor pentru asa ceva, gaseam un dop care stie sa faca nitica regie si gata), s-a dus spotul la client. Care SIGUR nu a mai vazut niciodata o reclama si deci nu a vazut ca avem 2 pahare de lapte, unul gol inainte de a se bea din el!! si unul plin, acelasi GOL, din care bea tanara nevasta..Sau! clientul a vazut altceva, ceva ce nu i-a placut, asa ca, ce crezi?! a mai cerut si el modificari. Si apoi a cerut emisii si jang pe sticla. Nimeni nu a vazut paharul. Eu da. Pentru ca sunt casnica si am timp sa vad. O sa cumpar Zuzu in continuare pentru ca imi place. Cutia cea noua e mai frumoasa, dar asta nu schimba gustul laptelui. Il cumparam oricum, si fara repozitionarea asta, si fara spotul asta. La fel ca mine, probabil ca mai sunt si altii care il cumpara. Uneori publicitatea este o cheltuiala inutila. Deseori. Dar trebuie sa "mananca" si gura mea ceva..asa ca e buna publicitatea. Aia BUNA!
Si mai sunt si alte spoturi stricate, le iau pe rand, caci am vreme..vreme de barfet!
sâmbătă, 11 septembrie 2010
12.11.2008 sau "ce griji avea Trihaela inainte de a fi mama de Kate"
"Zice Wikipedia:
A job description is a list of the general tasks, or functions, and responsibilities of a position. Typically, it also includes to whom the position reports, specifications such as the qualifications needed by the person in the job, salary range for the position, etc. A job description is usually developed by conducting a job analysis, which includes examining the tasks and sequences of tasks necessary to perform the job. The analysis looks at the areas of knowledge and skills needed by the job. Note that a role is the set of responsibilities or expected results associated with a job. A job usually includes several roles.
Facand o mica "analiza" in jur si vorbind cu o multime de oameni am ajuns la concluzia ca foarte putini angajatori fac un job description angajatului - nu la angajare, asa cum ar fi normal, ci culmea nici macar pe parcurs nu isi da nimeni interesul sa ajute productivitatea firmei si sa aloce o suma de responsabilitati celui pe care il platesc.
In Romania este asa: cum? nu era treaba ta?! Pai..tocmai a devenit. Nu e vorba neaparat de lipsa de profesionalism ci mai degraba scuza cea mai frecventa este lipsa bugetelor. De ce as mai angaja inca un om cand pot sa te exploatez maxim pe tine? Ah, nu stii despre ce e vorba dar poti sa intelegi? Faci mai prost acel lucru decat cineva care ar putea sa il faca bine dar ar costa un milionel acolo? Las' ca merge si asa. As putea sa scriu o culegere de texte folosite in biznisul romanesc. Asta cu "las' ca merge si asa" este deja o expresie clasica.
Frustrarile angajatilor nu au neaparat legatura cu retributia lunara asa cum am putea sa credem. Am cunoscut oameni care au renuntat la salarii bune (si cand spun bune adaugati la leafa si o multime de beneficii, de la masina, telefon, bonuri de masa pana la masaj, asigurare medicala, abonament la sala, etc). De ce ai da cu piciorul acestor avantaje? Pentru ca intr-o zi un sefutz te pune sa ii maturi in birou sau lasa rahat pe buda..
Imi povestea aseara Sharga despre un film cu Jenifer Aniston care lucra intr-o firma oarecare. Desi era bine pregatita si ar fi avut posibilitati sa avanseze si sa fac si alte lucruri - unele pentru care era desigur scolita, fata noastra nu primea nicio marire de salariu si nici nu era propusa la avansare dintr-un singur motiv - ea nu avea nimic. Nu avea o familie, nu avea copii. Putea sa stea la birou peste program pentru ca pe ea nu o astepta nimeni acasa. Nu avea nevoie de marire de salariu pentur ca deh! fiind singura la ce ii trebuiau mai multi bani?! Vacante..Pai unde sa te duci fata singura in vacante?! Si lista ar putea continua. "
Am gasit insemnarea aceasta (digitala desigur) in incercarea de a mai sterge din computer fisiere inutil pastrate in timp. Incerc sa imi aduc aminte ce putea sa ma fi frustrat asa de tare incat sa scriu treaba asta cu job description, cert este ca eram singura, nu aveam copil+barbat=familie, eram "la dispozitia" cuiva care ma patrona (cu siguranta ma patrona gresit) si probabil eram cu nervii la pamant:))
Doi ani mai tarziu, casnica si muma de copil, cetesc si imi dau inca dreptate. E vreme de criza si am tot auzit de oameni concediati sau foarte prost platiti. In plus, sa recunoastem ca experientele mele cu angajatorii au fost mereu extrem de interesante si fun , big fun!!
Romanii sunt destul de fraieri cand e vorba de job. Eu am incercat sa fiu diferita si mi-a mers, spre norocul meu..In ultimii 10 ani mi-am ales locul de munca. Nu m-am angajat de voie de nevoie. Aveam un fix..cand mergeam la interviuri aveam niste reguli. Daca nu imi placea incaperea nici nu stateam la discutii. Daca era mizerie, daca era prea mult fum, sau inghesuit, sau vedeam moace neplacute - sanatate taica, ura si la gara. Apoi urma interviul. Rar am avut parte de un interviu ca la carte (habar nu am cum trebuie sa fie, stiu ca eu am avut discutii in care tot eu am vorbit mai mult decat reprezentatul angajatorului...caci eu ma vindeam pe mine si stiind marfa aveam ce sa spun..). Cumva am ajuns sa lucrez "la recomandare", nu stiu daca e bine sau rau, insa mi-a folosit. Si am lucrat mereu ca si cum nu as fi avut nimic de pierdut. Da, stateam cu mama si cu tata, nu as fi murit de foame fara un job, aveam facultatea, etc, etc.
Probabil ca daca as fi fost din provincie si as fi locuit in Bucuresti cu chirie, treaba ar fi fost alta si eu as fi fost mai supusa (not:)) la birou. Ei bine, nu a fost asa.
Mersul la munca a fost de cele mai multe ori "de drag". Si cand nu a mai fost iubire, apoi s-a vazut nene si nu mi s-a mai putut cumpara linistea nici cu bonusuri, nici cu nimic.
Nu am prea fost data afara de la joburi, caci m-am carat eu..Cel mai urat a fost pe vremea in care lucram la un sindicat..Demisie cu mare cantec, nici nu voi a imi aminti:)) Eu, pitzipoanca eleganta, pusa de sef sa dau cu matura. El beat, o concediase cu o saptamana inainte pe biata femeie de serviciu, acum avea nevoie de cineva sa arunce cutiile de vodca cu pai si sa dea o matura in birou, urma nu stiu ce intalnire cu alti drojdieri. Aveam 20 de ani si o camasa albastra cu stele de mare, deh, moda vremii. Parul il purtam scurt si gelat pe spate, eram o divesa infipta care nu vroia praf in par pentru acel salariu de mizerie. Asa ca am maturat, apoi am demisionat, aruncand farasul plin de flotaci pe biroul cetateanului turmentat. Mi-am luat geanta si am pornit pe Calea Victoriei, mandra si mai saraca. Si am plans de nervi, tin minte si acum, am plans pentru ca mi se parea de porc sa mi se vorbeasca asa urat (turmentel imi mai spusese vreo doua inainte de a ii arunca gunoiul pe birou). Dupa 15 zile m-a sunat contabila sa ma duc sa imi iau salariul, ca asa e la sindicat, figurezi, iei bani. M-a pupat draga de ea, cumva auzise povestea..Aia mica, secretara care nu a vrut sa spele la baie, dar a dat cu matura..
Am fost si lucrator comercial. Vanzatoare. Acum se numesc manageri de vanzari. La Lee si Wrangler. Ce vremuri. Asta a fost inainte de sindicat de fapt. Aveam 19 ani si castigam mai multi bani decat ai mei la un loc. Lucram 6 zile din 7, de la 10 la 10..Picasem la stat, la facultate si am decis ca e momentul sa fac bani, asa cum altii facusera in timpul vacantelor, in liceu..A fost bine. Pana cand cineva a spart magazinul si am fost date afara toate...Doua zile, apoi o parte au fost chemate inapoi, eu am fost pedepsita si trimisa la un depozit din Pipera sa fac comenzi. Aia a fost viata. Stiam cataloagele pe de rost, codurile produselor, lucram la fel de mult insa aveam 2 colegi foarte misto cu care stateam pe pervaz si fumam in asfintit. Depozitul se numea Feper si noi eram la ultimul etaj. Niciodata nu a fost mai frumos Bucurestiul in asfintit..Apoi s-a intamplat ceva..am plecat de la Lee. Am stat acasa 1 an, multumita banilor pe care ii castigasem. A fost bine, m-am dus la Filosofie si Jurnalism, la Spiru.
Cand ai 19 ani, nu prea stii cum e cu drepturile angajatului, cu cartea de munca. Nici nu iti pasa cat timp ai salariu ok..
Cand ai 25 ai pretentii de concediu platit. Vrei bonusuri, vrei telefon de firma, vrei masina. Asta daca la 25 de ani ai "sansa" sa profesezi intr-o companie serioasa..Skill-uri?! Neh..Tre sa stii "comunicare".
Eu aveam o problema. Recunosc. Acum:)) Ma faceam "prietena" cu sefii. Cu aia mari desigur. La ce bun sa devii amic cu un sef mic?! Pierdere de vreme. Daca tot muncesti si faci banisori pentru ala, nu e mai dragut sa fi prieten cu el? Asa gandeam eu..Ei nu:)) Eu credeam ca e super sa fiu loiala, sa muncesc 24 din 24, sa facem banisori, sa fie fee-ul mare. Am avut grija cat am putut de mult ca echipa mea sa fie una multumita financiar pentru da randament. Adica..sefii mananca bine, echipa mananca bine, eu happy, sefii happy, echipa happy. Insa nu merge asa. Seful nu iti e prieten. Indiferent cat de bine mananca si cat e de happy, el nu e prieten. Nu poate. Pentru ca el te are. Sau cel putin asa crede. Prietenii nu se au intre ei..nimeni nu e proprietatea nimanui. Eu eram platita 10 ore pe zi, dar telefonul meu ma "avea" 24 de ore. Mailul la fel. Viata mea era munca mea. Asa au fost anii astia de inainte de Kate. Poate nu au fost cei mai frumosi ani, insa eu am fost fericita si am dat maxim. Am primit maxim din cat au putut unii sa dea, insa notiunea de maxim difera de la om la pom:))
Totusi, de ce isi bat joc sefii de angajati? Pentru ca pot. Pentru ca mai nou exista scuza asta penibila cu "e criza". Pentru ca nimeni nu indrazneste sa le sara in gat cu un avocat bun. Pentru ca nimeni nu se uita pe contract cand semneaza. Pentru ca oamenii se lasa aburiti de sume si accepta o parte din bani pe cartea de munca, restul pe DDA. Pentru ca MERGE SI ASA.
Eu recunosc ca am acceptat razand conditii, pentru ca nu mi-a pasat. Stateam acasa de luni bune, ma astepta o vara la hotel, in Grecia. Am ajuns sa lucrez intr-o agentie. Initial trebuia sa stau pana in iunie, apoi Grecia cu "ura si la gara" aferent. Cineva ma intreba "ce te-ar face sa renunti la visul tau cu Thassos?". Eu am zis ca nimic din lume, nici banii, nici jobul asta, nici macar un barbat de care m-as amoreza. Surpriz! La inceput de mai, la niste saptamani de la angajare, am primit un mail de la hotel, trebuia sa plec mai repede, era nebunie cu rezervarile si deci trebuia sa imi dau demisia de la noul job si sa ma pregatesc pentru vara mea de vis. Dar mi-a fost rusine..Abia ma angajasem, la munca erau oameni misto, aproape locuiam cu tac'su lui K, cum asa tam-nesam sa plec. Nu era vorba ca in iunie?! Asa ca..nu am plecat atunci, a ramas ca daca mai e nevoie, viu mai incolosha. Care cand colo, incolosha se forma Kate.
Asa ca iata-ma gravida. Din nou plecam de la un loc de munca in conditiile mele, ceea ce gasesc ca este minunat. Nu vreau sa imi aduc aminte care au fost conditiile lor:)) Eu am muncit cu drag toti anii astia pentru niste oameni care au uitat ca omenia este mai importanta decat banishorul, ca banu ii ochiul dracului..ca banul STRICA omul. Pe mine nu m-a stricat pentru ca eu l-am muncit si l-am meritat..dar m-a schimbat in relatia cu oameni care mi-ar fi fost dragi. Nu banul fizic ci pozitia. Am uitat sa zic! Romanul e nesimtit. Unii din nascare, altii se educa intru nesimtire..Ajung sa fie mini-sefi si se pisha pe oameni. Am vazut, mi-a fost greatza, nu mai vreau sa vaz. Si daca vaz, voi da un sut in gura respectivei (vului, dupa caz), sa vaz mucii cum ii sar..
Asa ca peste 1 an jumate de acum, voi scrie un text care va suna asa:
Personagiu real, caut angajator cu bun simt. Cer carte de munca cu salariu decent (caci am un copil in ingrijire), program 10-18 sau 9-18 cu ora de masa aferenta, bonuri de masa, telefon de serviciu, masina de serviciu, concediu platit conf legislatiei si anilor mei de munca din cartea de munca), asigurare medicala, abonament sala (etc, etc, intru pastrarea spiritului tanar si spalarea mintii dupa program) - si mai adaug eu la lista (feel free to add daca va mai vin idei:)). Ofer loialitate, buna dispozitie, profesionalism (deh, in fct de domeniu, unde nu stiu mai invat si deviu sefa mintenas..). Referinte la cerere. Doritorii sa dea mail cu oferta si apoi ne vedem la negociere.
Intre noi fie vorba, desi toate tinerelele viseaza "publicitate", eu nu recomand acest domeniu persoanelor care mai au un minim de decenta. Deci pipitzelor intre 21-25, mergeti cu cv in dinti caci portile v-is larg deschise!O cariera infloritoare va asteapta la departamente inventate special pentru dumneavoastra. Pe partea de creatie ii multumesc lui Dumnezeu, eu am avut parte de oameni inteligenti, de minti creative, de echipe ok. Din pacate n-ai cu cine domnule, caci eu client mai idiot decat clientul roman nu am pomenit..A se vedem reclame de pe posturile tv apoi "adevaratele" spoturi - cele facute de regizor..In fine, divagam.
Si pentru ca 1 an jumate e 1 an jumate, va doresc ura si la gara! Reviu la postarile de mama, asa de boring pentur unele priviri cetitoare. Si la poze cu copilul, caci alea plac tuturor.
A job description is a list of the general tasks, or functions, and responsibilities of a position. Typically, it also includes to whom the position reports, specifications such as the qualifications needed by the person in the job, salary range for the position, etc. A job description is usually developed by conducting a job analysis, which includes examining the tasks and sequences of tasks necessary to perform the job. The analysis looks at the areas of knowledge and skills needed by the job. Note that a role is the set of responsibilities or expected results associated with a job. A job usually includes several roles.
Facand o mica "analiza" in jur si vorbind cu o multime de oameni am ajuns la concluzia ca foarte putini angajatori fac un job description angajatului - nu la angajare, asa cum ar fi normal, ci culmea nici macar pe parcurs nu isi da nimeni interesul sa ajute productivitatea firmei si sa aloce o suma de responsabilitati celui pe care il platesc.
In Romania este asa: cum? nu era treaba ta?! Pai..tocmai a devenit. Nu e vorba neaparat de lipsa de profesionalism ci mai degraba scuza cea mai frecventa este lipsa bugetelor. De ce as mai angaja inca un om cand pot sa te exploatez maxim pe tine? Ah, nu stii despre ce e vorba dar poti sa intelegi? Faci mai prost acel lucru decat cineva care ar putea sa il faca bine dar ar costa un milionel acolo? Las' ca merge si asa. As putea sa scriu o culegere de texte folosite in biznisul romanesc. Asta cu "las' ca merge si asa" este deja o expresie clasica.
Frustrarile angajatilor nu au neaparat legatura cu retributia lunara asa cum am putea sa credem. Am cunoscut oameni care au renuntat la salarii bune (si cand spun bune adaugati la leafa si o multime de beneficii, de la masina, telefon, bonuri de masa pana la masaj, asigurare medicala, abonament la sala, etc). De ce ai da cu piciorul acestor avantaje? Pentru ca intr-o zi un sefutz te pune sa ii maturi in birou sau lasa rahat pe buda..
Imi povestea aseara Sharga despre un film cu Jenifer Aniston care lucra intr-o firma oarecare. Desi era bine pregatita si ar fi avut posibilitati sa avanseze si sa fac si alte lucruri - unele pentru care era desigur scolita, fata noastra nu primea nicio marire de salariu si nici nu era propusa la avansare dintr-un singur motiv - ea nu avea nimic. Nu avea o familie, nu avea copii. Putea sa stea la birou peste program pentru ca pe ea nu o astepta nimeni acasa. Nu avea nevoie de marire de salariu pentur ca deh! fiind singura la ce ii trebuiau mai multi bani?! Vacante..Pai unde sa te duci fata singura in vacante?! Si lista ar putea continua. "
Am gasit insemnarea aceasta (digitala desigur) in incercarea de a mai sterge din computer fisiere inutil pastrate in timp. Incerc sa imi aduc aminte ce putea sa ma fi frustrat asa de tare incat sa scriu treaba asta cu job description, cert este ca eram singura, nu aveam copil+barbat=familie, eram "la dispozitia" cuiva care ma patrona (cu siguranta ma patrona gresit) si probabil eram cu nervii la pamant:))
Doi ani mai tarziu, casnica si muma de copil, cetesc si imi dau inca dreptate. E vreme de criza si am tot auzit de oameni concediati sau foarte prost platiti. In plus, sa recunoastem ca experientele mele cu angajatorii au fost mereu extrem de interesante si fun , big fun!!
Romanii sunt destul de fraieri cand e vorba de job. Eu am incercat sa fiu diferita si mi-a mers, spre norocul meu..In ultimii 10 ani mi-am ales locul de munca. Nu m-am angajat de voie de nevoie. Aveam un fix..cand mergeam la interviuri aveam niste reguli. Daca nu imi placea incaperea nici nu stateam la discutii. Daca era mizerie, daca era prea mult fum, sau inghesuit, sau vedeam moace neplacute - sanatate taica, ura si la gara. Apoi urma interviul. Rar am avut parte de un interviu ca la carte (habar nu am cum trebuie sa fie, stiu ca eu am avut discutii in care tot eu am vorbit mai mult decat reprezentatul angajatorului...caci eu ma vindeam pe mine si stiind marfa aveam ce sa spun..). Cumva am ajuns sa lucrez "la recomandare", nu stiu daca e bine sau rau, insa mi-a folosit. Si am lucrat mereu ca si cum nu as fi avut nimic de pierdut. Da, stateam cu mama si cu tata, nu as fi murit de foame fara un job, aveam facultatea, etc, etc.
Probabil ca daca as fi fost din provincie si as fi locuit in Bucuresti cu chirie, treaba ar fi fost alta si eu as fi fost mai supusa (not:)) la birou. Ei bine, nu a fost asa.
Mersul la munca a fost de cele mai multe ori "de drag". Si cand nu a mai fost iubire, apoi s-a vazut nene si nu mi s-a mai putut cumpara linistea nici cu bonusuri, nici cu nimic.
Nu am prea fost data afara de la joburi, caci m-am carat eu..Cel mai urat a fost pe vremea in care lucram la un sindicat..Demisie cu mare cantec, nici nu voi a imi aminti:)) Eu, pitzipoanca eleganta, pusa de sef sa dau cu matura. El beat, o concediase cu o saptamana inainte pe biata femeie de serviciu, acum avea nevoie de cineva sa arunce cutiile de vodca cu pai si sa dea o matura in birou, urma nu stiu ce intalnire cu alti drojdieri. Aveam 20 de ani si o camasa albastra cu stele de mare, deh, moda vremii. Parul il purtam scurt si gelat pe spate, eram o divesa infipta care nu vroia praf in par pentru acel salariu de mizerie. Asa ca am maturat, apoi am demisionat, aruncand farasul plin de flotaci pe biroul cetateanului turmentat. Mi-am luat geanta si am pornit pe Calea Victoriei, mandra si mai saraca. Si am plans de nervi, tin minte si acum, am plans pentru ca mi se parea de porc sa mi se vorbeasca asa urat (turmentel imi mai spusese vreo doua inainte de a ii arunca gunoiul pe birou). Dupa 15 zile m-a sunat contabila sa ma duc sa imi iau salariul, ca asa e la sindicat, figurezi, iei bani. M-a pupat draga de ea, cumva auzise povestea..Aia mica, secretara care nu a vrut sa spele la baie, dar a dat cu matura..
Am fost si lucrator comercial. Vanzatoare. Acum se numesc manageri de vanzari. La Lee si Wrangler. Ce vremuri. Asta a fost inainte de sindicat de fapt. Aveam 19 ani si castigam mai multi bani decat ai mei la un loc. Lucram 6 zile din 7, de la 10 la 10..Picasem la stat, la facultate si am decis ca e momentul sa fac bani, asa cum altii facusera in timpul vacantelor, in liceu..A fost bine. Pana cand cineva a spart magazinul si am fost date afara toate...Doua zile, apoi o parte au fost chemate inapoi, eu am fost pedepsita si trimisa la un depozit din Pipera sa fac comenzi. Aia a fost viata. Stiam cataloagele pe de rost, codurile produselor, lucram la fel de mult insa aveam 2 colegi foarte misto cu care stateam pe pervaz si fumam in asfintit. Depozitul se numea Feper si noi eram la ultimul etaj. Niciodata nu a fost mai frumos Bucurestiul in asfintit..Apoi s-a intamplat ceva..am plecat de la Lee. Am stat acasa 1 an, multumita banilor pe care ii castigasem. A fost bine, m-am dus la Filosofie si Jurnalism, la Spiru.
Cand ai 19 ani, nu prea stii cum e cu drepturile angajatului, cu cartea de munca. Nici nu iti pasa cat timp ai salariu ok..
Cand ai 25 ai pretentii de concediu platit. Vrei bonusuri, vrei telefon de firma, vrei masina. Asta daca la 25 de ani ai "sansa" sa profesezi intr-o companie serioasa..Skill-uri?! Neh..Tre sa stii "comunicare".
Eu aveam o problema. Recunosc. Acum:)) Ma faceam "prietena" cu sefii. Cu aia mari desigur. La ce bun sa devii amic cu un sef mic?! Pierdere de vreme. Daca tot muncesti si faci banisori pentru ala, nu e mai dragut sa fi prieten cu el? Asa gandeam eu..Ei nu:)) Eu credeam ca e super sa fiu loiala, sa muncesc 24 din 24, sa facem banisori, sa fie fee-ul mare. Am avut grija cat am putut de mult ca echipa mea sa fie una multumita financiar pentru da randament. Adica..sefii mananca bine, echipa mananca bine, eu happy, sefii happy, echipa happy. Insa nu merge asa. Seful nu iti e prieten. Indiferent cat de bine mananca si cat e de happy, el nu e prieten. Nu poate. Pentru ca el te are. Sau cel putin asa crede. Prietenii nu se au intre ei..nimeni nu e proprietatea nimanui. Eu eram platita 10 ore pe zi, dar telefonul meu ma "avea" 24 de ore. Mailul la fel. Viata mea era munca mea. Asa au fost anii astia de inainte de Kate. Poate nu au fost cei mai frumosi ani, insa eu am fost fericita si am dat maxim. Am primit maxim din cat au putut unii sa dea, insa notiunea de maxim difera de la om la pom:))
Totusi, de ce isi bat joc sefii de angajati? Pentru ca pot. Pentru ca mai nou exista scuza asta penibila cu "e criza". Pentru ca nimeni nu indrazneste sa le sara in gat cu un avocat bun. Pentru ca nimeni nu se uita pe contract cand semneaza. Pentru ca oamenii se lasa aburiti de sume si accepta o parte din bani pe cartea de munca, restul pe DDA. Pentru ca MERGE SI ASA.
Eu recunosc ca am acceptat razand conditii, pentru ca nu mi-a pasat. Stateam acasa de luni bune, ma astepta o vara la hotel, in Grecia. Am ajuns sa lucrez intr-o agentie. Initial trebuia sa stau pana in iunie, apoi Grecia cu "ura si la gara" aferent. Cineva ma intreba "ce te-ar face sa renunti la visul tau cu Thassos?". Eu am zis ca nimic din lume, nici banii, nici jobul asta, nici macar un barbat de care m-as amoreza. Surpriz! La inceput de mai, la niste saptamani de la angajare, am primit un mail de la hotel, trebuia sa plec mai repede, era nebunie cu rezervarile si deci trebuia sa imi dau demisia de la noul job si sa ma pregatesc pentru vara mea de vis. Dar mi-a fost rusine..Abia ma angajasem, la munca erau oameni misto, aproape locuiam cu tac'su lui K, cum asa tam-nesam sa plec. Nu era vorba ca in iunie?! Asa ca..nu am plecat atunci, a ramas ca daca mai e nevoie, viu mai incolosha. Care cand colo, incolosha se forma Kate.
Asa ca iata-ma gravida. Din nou plecam de la un loc de munca in conditiile mele, ceea ce gasesc ca este minunat. Nu vreau sa imi aduc aminte care au fost conditiile lor:)) Eu am muncit cu drag toti anii astia pentru niste oameni care au uitat ca omenia este mai importanta decat banishorul, ca banu ii ochiul dracului..ca banul STRICA omul. Pe mine nu m-a stricat pentru ca eu l-am muncit si l-am meritat..dar m-a schimbat in relatia cu oameni care mi-ar fi fost dragi. Nu banul fizic ci pozitia. Am uitat sa zic! Romanul e nesimtit. Unii din nascare, altii se educa intru nesimtire..Ajung sa fie mini-sefi si se pisha pe oameni. Am vazut, mi-a fost greatza, nu mai vreau sa vaz. Si daca vaz, voi da un sut in gura respectivei (vului, dupa caz), sa vaz mucii cum ii sar..
Asa ca peste 1 an jumate de acum, voi scrie un text care va suna asa:
Personagiu real, caut angajator cu bun simt. Cer carte de munca cu salariu decent (caci am un copil in ingrijire), program 10-18 sau 9-18 cu ora de masa aferenta, bonuri de masa, telefon de serviciu, masina de serviciu, concediu platit conf legislatiei si anilor mei de munca din cartea de munca), asigurare medicala, abonament sala (etc, etc, intru pastrarea spiritului tanar si spalarea mintii dupa program) - si mai adaug eu la lista (feel free to add daca va mai vin idei:)). Ofer loialitate, buna dispozitie, profesionalism (deh, in fct de domeniu, unde nu stiu mai invat si deviu sefa mintenas..). Referinte la cerere. Doritorii sa dea mail cu oferta si apoi ne vedem la negociere.
Intre noi fie vorba, desi toate tinerelele viseaza "publicitate", eu nu recomand acest domeniu persoanelor care mai au un minim de decenta. Deci pipitzelor intre 21-25, mergeti cu cv in dinti caci portile v-is larg deschise!O cariera infloritoare va asteapta la departamente inventate special pentru dumneavoastra. Pe partea de creatie ii multumesc lui Dumnezeu, eu am avut parte de oameni inteligenti, de minti creative, de echipe ok. Din pacate n-ai cu cine domnule, caci eu client mai idiot decat clientul roman nu am pomenit..A se vedem reclame de pe posturile tv apoi "adevaratele" spoturi - cele facute de regizor..In fine, divagam.
Si pentru ca 1 an jumate e 1 an jumate, va doresc ura si la gara! Reviu la postarile de mama, asa de boring pentur unele priviri cetitoare. Si la poze cu copilul, caci alea plac tuturor.
duminică, 5 septembrie 2010
This love
Nu mai ascult muzica. Recunosc spasita ca am uitat de mine cat am putut de mult de cand s-a nascut Kate. Poate ca am uitat de mine pentru ca eu cea de inainte de nastere nu eram eu?! Oricine as fi fost, nu ma placeam, nu ma iubeam..Si nici el nu ma iubea. Am stiut asta pentru ca am avut termen de comparatie. Inca mai am. Nu am uitat de mine "gagica", inca imi vopsesc unghiile si dau milioane pe incaltari inalte cu care nu voi putea merge in periplurile mele carutaresti..Dar Kate nu o sa fie mereu bebelush si trebuie sa iau in calcul si ziua in care pantofii mei frumos pusi in cutii i se vor potrivi "manusha".
This love este o piesa din vremea mea buna. Din vremea in care eu simteam si nu ma sfiam sa simtesc iubiri perfecte, unde perfectiunea era ceva cast, pur. Iubiri pentru barbati, iubiri frumoase, care de fapt desi aveau loc intre noi doi, in lumea reala nu existau, caci in lumea reala si noi doi aveam vieti obositor de normale, cu iubiri dragute dar ... normale.
Pe vremea mea eram vesnic nemultumita. De iubirile normale. De jobul normal. De oamenii normali. Cand nu imi convenea ceva spuneam raspicat: nu se poate. Desi, acum privind retrospectiv, stiu ca TOTUL se putea, dar nu vroiam sa pierd vremea. Aveam nevoie de vremea care s-ar fi putut pierde pe nimicuri, aveam nevoie de vremea aia pentru mine, cea vesnic nemultumita, plina de frustrari, ciufuta..era vremea mea de plans in pumni, degeaba. Plans pentru false probleme, ce importanta avea de fapt daca la job vedeam furtisaguri si marsavii, ce importanta avea daca in telefonul lui erau mesaje de la gagici din bar, ce importanta avea ca paream ok si nu eram?! Eu mergeam orbeste inainte, nemultumita de tot si toate. Playlistul meu era asa de trist incat uneori le vedeam baietilor fetzele cazute si imi puneam castile, saracii, numai de dramele mele nu aveau nevoie..Apoi s-a intamplat ceva si s-a schimbat muzica. Au fost luni de zile bune..Atat de bune incat si acum daca ascult Ugress sau asta mi se lumineaza brusc fatza. Am stiut mereu sa las oamenii sa ma face fericita. Si mizerabila..dupa caz. Pana in martie 2009 am iubit bezmetic. Frumos de bezmetic. Fiecare iubire a mea a avut parte de o coloana sonora extraordinara, paradoxal in martie 2009 am surzit si ... am pierdut muzica. Cred ca pana la Vlad nu am mai pierdut niciodata muzica..Si vibe-ul. Totul..Incerc sa imi aduc aminte o trupa, ceva, orice ar putea sa ma faca sa aud sunetul relatiei noastre si in afara de Mortal Kombat nu se aude nimic. Vag DJ Bobo. Si in zilele foarte bune parca era ceva..Da! Era asta. But I was not that kind of girl.
Conform lui last.fm in anul cu pricina (2009) eu sunt o dorinta neagra purtata de vant, on a boat that rocked, with Judy in disguise. Sunt Feist cu Mushaboom si Roisin cu Overpowered, sunt Nouvelle Vague, Mazzy Star, Booka Shade, Mo' Horizons, Groove Armada..and more.
Si inainte de asta am fost The Shins girl, Arcade Fire girl, Boards of Canada girl, si Lali Puna girl, Portishead, Air, The Knife, Bjork, oare cand m-am pierdut si cum am vazut asa de gresit in surzenia mea?!
Thievery Corporation
Röyksopp
Lamb
SCSI-9 – Senorita Tristeze (da, stiu..ca stii, ca stiu..)
The Strokes
Cumva incerc sa imi dau seama cine am fost in anul acela..un an trait intr-o "bezna auditiva", cu mici episoade bune, la volan, cu Guerilla de dimineata sau Calin Gheorghe pe drumul spre casa..Kate trebuie educata intru muzica. M-am vandut ieftin pieselor de vara, dar mi-e dor de o blonda libaneza ascultata live, baiatul ala descult de la bas..
Asobi Seksu
si acum ma bag la somn..eu cu mine, cea de care mi-a fost asa de dor..credeam ca ma pierdusem de tot..
This love este o piesa din vremea mea buna. Din vremea in care eu simteam si nu ma sfiam sa simtesc iubiri perfecte, unde perfectiunea era ceva cast, pur. Iubiri pentru barbati, iubiri frumoase, care de fapt desi aveau loc intre noi doi, in lumea reala nu existau, caci in lumea reala si noi doi aveam vieti obositor de normale, cu iubiri dragute dar ... normale.
Pe vremea mea eram vesnic nemultumita. De iubirile normale. De jobul normal. De oamenii normali. Cand nu imi convenea ceva spuneam raspicat: nu se poate. Desi, acum privind retrospectiv, stiu ca TOTUL se putea, dar nu vroiam sa pierd vremea. Aveam nevoie de vremea care s-ar fi putut pierde pe nimicuri, aveam nevoie de vremea aia pentru mine, cea vesnic nemultumita, plina de frustrari, ciufuta..era vremea mea de plans in pumni, degeaba. Plans pentru false probleme, ce importanta avea de fapt daca la job vedeam furtisaguri si marsavii, ce importanta avea daca in telefonul lui erau mesaje de la gagici din bar, ce importanta avea ca paream ok si nu eram?! Eu mergeam orbeste inainte, nemultumita de tot si toate. Playlistul meu era asa de trist incat uneori le vedeam baietilor fetzele cazute si imi puneam castile, saracii, numai de dramele mele nu aveau nevoie..Apoi s-a intamplat ceva si s-a schimbat muzica. Au fost luni de zile bune..Atat de bune incat si acum daca ascult Ugress sau asta mi se lumineaza brusc fatza. Am stiut mereu sa las oamenii sa ma face fericita. Si mizerabila..dupa caz. Pana in martie 2009 am iubit bezmetic. Frumos de bezmetic. Fiecare iubire a mea a avut parte de o coloana sonora extraordinara, paradoxal in martie 2009 am surzit si ... am pierdut muzica. Cred ca pana la Vlad nu am mai pierdut niciodata muzica..Si vibe-ul. Totul..Incerc sa imi aduc aminte o trupa, ceva, orice ar putea sa ma faca sa aud sunetul relatiei noastre si in afara de Mortal Kombat nu se aude nimic. Vag DJ Bobo. Si in zilele foarte bune parca era ceva..Da! Era asta. But I was not that kind of girl.
Conform lui last.fm in anul cu pricina (2009) eu sunt o dorinta neagra purtata de vant, on a boat that rocked, with Judy in disguise. Sunt Feist cu Mushaboom si Roisin cu Overpowered, sunt Nouvelle Vague, Mazzy Star, Booka Shade, Mo' Horizons, Groove Armada..and more.
Si inainte de asta am fost The Shins girl, Arcade Fire girl, Boards of Canada girl, si Lali Puna girl, Portishead, Air, The Knife, Bjork, oare cand m-am pierdut si cum am vazut asa de gresit in surzenia mea?!
Thievery Corporation
Röyksopp
Lamb
SCSI-9 – Senorita Tristeze (da, stiu..ca stii, ca stiu..)
The Strokes
Cumva incerc sa imi dau seama cine am fost in anul acela..un an trait intr-o "bezna auditiva", cu mici episoade bune, la volan, cu Guerilla de dimineata sau Calin Gheorghe pe drumul spre casa..Kate trebuie educata intru muzica. M-am vandut ieftin pieselor de vara, dar mi-e dor de o blonda libaneza ascultata live, baiatul ala descult de la bas..
Asobi Seksu
si acum ma bag la somn..eu cu mine, cea de care mi-a fost asa de dor..credeam ca ma pierdusem de tot..
Moi
As fi putut sa scriu niste chestii asa, ca pe vremuri. Cu zvac. Dar n-am zvac. Am invatat sa refulez verbal, des, in directia corecta. Precum un pisoi in calduri, tasnesc lichid veninos apoi ma intorc blanda intru mangaiere, catre oamenii pe care nu i-a spurcat jetul. E bine. Refreshuitor as zice.
Am uitat lucruri. Am uitat ani din viata mea. Si oameni. Probabil ca nu mai e loc in mintea mea.
Sunt fermecata de viata asta noua si nu imi permit decat sa visez timid la iubiri imposibile. Dar, vai ce bine este. De exemplu am o pasiune noua pentru un domn. Ne vedem zilnic. Nu vorbim niciodata..Doar ne privim. Eu il privesc de la mare distanta. Sunt mandra de el, il vad zi dupa zi cum se lupta cu propriul trup. E un exemplu de vointa. Eu sunt doar un observator discret..Pasiunea mea pentru omul asta nu e o pasiune amoroasa, sa zicem ca e asa..ca in copilarie. Aleg sa imi placa de tipul asta asa cum imi placea de Dave Gahan. Vreau sa stau acasa acesti 2 ani, sa o vad pe Kate devenind OM. Vreau sa descopar cu ea lumea asta noua, pe care eu cumva am uitat-o. De exemplu am aflat multe despre mine in vara asta..Uitasem multe despre mine..Imi doresc de fapt sa cresc cu ea, inca o data..si da, imi mai doresc inca cel putin un copil.
Mai nou mi-am dat seama ca vreau sa fiu nevasta cuiva. Suna bine "sotul meu". De ce sa ii zic Iulica in loc sa zic "sotul"? Pe vremuri faceam lista, cum sa fie copilul, cum sa nu stiu ce..Acum o sa facem o lista (inca una) cu sotul. Ma lovesc epifaniile si e pacat sa nu le scriu, ca uit. Varsta..
Sotul meu trebuie sa conduca. Masina. A lui. A mea e a mea, o conduc EU. Masina lui e mai mare. Ca de aia e BARBAT.
Sotul meu are prieteni. AI LUI. Ai mei pot sa devina ai nostri, caci ai mei sunt oameni buni si cu inima mare si deschisa. Si ar iubi pe oricine iubesc eu, daca acel oricine ma iubeste inapoi. Dar m-as bucura sincer ca sotul meu sa aiba si el saracul om prietenii lui si aia sa fie oameni buni, la fel ca prietenii mei. Caci eu tare mult imi iubesc prietenii si nu i-as pierde pentru nimic in lume.
Sotul meu VREA sa mergem in Grecia o data pe an. Nu vrea, nasol. Clar NU E SOTUL MEU. Nu refuz nicio alta tara, dar Grecia vine la pachet cu mine si Kate si sa moara bibi daca renunt eu la acest pitic pentru un sotz.
Sotul meu gateste. Inoata. Nu fumeaza. Nu MAI fumeaza?! Hm..Bine. Sa fumeze. Tigari de foi. . Am zis, am zis. Mananca orice, bun sa fie.
Stie sa puna o priza. Sa dea cu lavabila. Sa miste surubelnitza intr'un surubel. Stie sa joaca tenis cu piciorul. Se uita la meci numai cand joaca nationala. Si poate sa fie fan formula 1, caci si mie imi place.
Sotul meu e calm. Rar. La munca la el.
Mai vorbim la anul despre el. Nu de alta dar am vaga senzatie ca am mai scris alta data despre domnul asta si am uitat ce:))
Ma uit la BABIES, documentar 2010. Uite frate cum traiesc picii aia cu pisic, cocos, capra in casa, cum beau apa din rau si nu mai face niciunul bube pe corp si nici nu patesc nimic...
Am uitat lucruri. Am uitat ani din viata mea. Si oameni. Probabil ca nu mai e loc in mintea mea.
Sunt fermecata de viata asta noua si nu imi permit decat sa visez timid la iubiri imposibile. Dar, vai ce bine este. De exemplu am o pasiune noua pentru un domn. Ne vedem zilnic. Nu vorbim niciodata..Doar ne privim. Eu il privesc de la mare distanta. Sunt mandra de el, il vad zi dupa zi cum se lupta cu propriul trup. E un exemplu de vointa. Eu sunt doar un observator discret..Pasiunea mea pentru omul asta nu e o pasiune amoroasa, sa zicem ca e asa..ca in copilarie. Aleg sa imi placa de tipul asta asa cum imi placea de Dave Gahan. Vreau sa stau acasa acesti 2 ani, sa o vad pe Kate devenind OM. Vreau sa descopar cu ea lumea asta noua, pe care eu cumva am uitat-o. De exemplu am aflat multe despre mine in vara asta..Uitasem multe despre mine..Imi doresc de fapt sa cresc cu ea, inca o data..si da, imi mai doresc inca cel putin un copil.
Mai nou mi-am dat seama ca vreau sa fiu nevasta cuiva. Suna bine "sotul meu". De ce sa ii zic Iulica in loc sa zic "sotul"? Pe vremuri faceam lista, cum sa fie copilul, cum sa nu stiu ce..Acum o sa facem o lista (inca una) cu sotul. Ma lovesc epifaniile si e pacat sa nu le scriu, ca uit. Varsta..
Sotul meu trebuie sa conduca. Masina. A lui. A mea e a mea, o conduc EU. Masina lui e mai mare. Ca de aia e BARBAT.
Sotul meu are prieteni. AI LUI. Ai mei pot sa devina ai nostri, caci ai mei sunt oameni buni si cu inima mare si deschisa. Si ar iubi pe oricine iubesc eu, daca acel oricine ma iubeste inapoi. Dar m-as bucura sincer ca sotul meu sa aiba si el saracul om prietenii lui si aia sa fie oameni buni, la fel ca prietenii mei. Caci eu tare mult imi iubesc prietenii si nu i-as pierde pentru nimic in lume.
Sotul meu VREA sa mergem in Grecia o data pe an. Nu vrea, nasol. Clar NU E SOTUL MEU. Nu refuz nicio alta tara, dar Grecia vine la pachet cu mine si Kate si sa moara bibi daca renunt eu la acest pitic pentru un sotz.
Sotul meu gateste. Inoata. Nu fumeaza. Nu MAI fumeaza?! Hm..Bine. Sa fumeze. Tigari de foi. . Am zis, am zis. Mananca orice, bun sa fie.
Stie sa puna o priza. Sa dea cu lavabila. Sa miste surubelnitza intr'un surubel. Stie sa joaca tenis cu piciorul. Se uita la meci numai cand joaca nationala. Si poate sa fie fan formula 1, caci si mie imi place.
Sotul meu e calm. Rar. La munca la el.
Mai vorbim la anul despre el. Nu de alta dar am vaga senzatie ca am mai scris alta data despre domnul asta si am uitat ce:))
Ma uit la BABIES, documentar 2010. Uite frate cum traiesc picii aia cu pisic, cocos, capra in casa, cum beau apa din rau si nu mai face niciunul bube pe corp si nici nu patesc nimic...
6
peste 2 zile Kate implineste 6 luni. Primele 6 luni ale noastre una langa alta:) Recunosc cu greu ca in primele doua luni i-am simtit lipsa in burtica, mi-a fost greu cu micile ei crize de "colici", a durat ceva sa ne imprietenim..dar de ceva vreme, Kate a mea a devenit OM.
Diminetile cu iubita mea sunt cele mai frumoase din lume. Ne trezim in zambete si cu sunet de parturi care nu, nu sunt demne de asa niste printese, dar..astia sunt bebelusii. Uneori se sperie de parturile personale, deschide ochii mari, apoi ma prefac si eu speriata, ii fac jocul. Ea se prinde si rade cu hohote. Cand nu vreau sa ma trezesc, o urmaresc printre gene. Ea ma descopera, imi baga degetele mici in gura, in nas, ajunge pana la urechi. Apasa pe obrazul meu cu degetul sau, daca sunt foarte aproape de ea, ma "mananca" cu o gura mica dar hulpava. Eu o intreb aproape de fiecare data: de ce vrei sa o mananci pe mama ta? Si ea rade, si rade. Nu rasul ei fara sunet, infundat, ci avem noi doua alt ras. Cel de dimineata e cu chicot. Eu ii spun buna dimineata la fiecare trezire, ea numai dimineata devreme vorbeste cu mine dupa somnul de noapte, in rest, doar se trezeste si deschide ochii-i mari:)
Are 7 kg deja. Ochii sunt caprui spre verde, ca ai bunicii Ana. Are de la Ta'su (Keanu desigur) o forma anume, genele is lungi si dese..Vorbesc cu ea mereu, este un "partener de monolog" minunat..Curand va raspunde intrebarilor mele absurde, desigur, imi dau seama cat de stupid este sa o intreb mereu daca o iubeste pe mama..In plus imi vine mereu sa ii spun: da:))
Si ea se uita la mine si cred ca se gandeste: ce da?! Da ce? La ce? Da, da!
De maine mancam supa de zarzavat. 10 ml. Incepem usurel. Sper sa ii placa. Sta in patut, face ture pe covor dupa vara'sa Gia, se rasuceste, mosmondeste, rama..Nu are stare..Oricum nu o las singura decat la ea in pat, unde pare safe..
Cea mai fericita este cand ii fac baita. Eu cand, ea da din picioare. Si, oh da! Nimic nu se compara cu mesele. Nu am vazut copil mai fericit decat copilul care mananca..
De doua nopti a fost mutata in patut. Imi e dor de ea, dar cred ca e momentul sa ne separam noaptea, caci altfel nu ne mai separam niciodata..Paradoxal, de cand nu mai doarme cu mine, eu nu dorm. Ma uit la tv, apoi ma uit la ea, apoi imi vine sa o misc, poate se trezeste si o sa planga si TREBUIE sa o iau langa mine, si tot asa..Bietul om.
Kate e mare. Acum facem pauza de bebei si scriem un post nou despre oameni mari.
joi, 19 august 2010
Piracanga mea din suflet
Scriu greu, noaptea, de pe telefon.Dar daca nu scriu uit. Laura care
vietuie'n balonul roz spunea candva ca nu'i musai sa te multi la
capatul lumii pentru a invata sa pretuiesti VIATA.Sau pe Dumnezeu, sau
pe tine, sau pe cei dragi. Caci asta e viata de fapt.. De o luna
aproape, Piracanga mea e intr'un sat oltenesc. Satul bunicilor. Pe
vremuri locul asta era bio, eco, neintinat daca vreti. Si oamenii erau
la fel..Si traiau si tataia Misu si taica Georgica si moasa Vergina si
mosica Dusea, zisa Tantiiii sau Croitoreasa. Acum cativa ani scriam
dspre copiii de tara vs copiii de oras..Mi'a trecut..De ce Rosia mea
nu va fi niciodata Piracanga?Pentru ca este locuita!De intelectuali
care arunca inventiile secolului in paraul care uda poala dealului
(pet, pampers,doza bere,punga plastic,papuci chinezi la 3.9 ron bucata
and more). De mine rad. Eu duc cacatii lui Kate la 10 km, car sacii cu
masina la Motru. Sunt suspecta! Alaptez desi EXISTA Milupa..Brusc
fetele de aici sunt civilizate..Cainii sfasaie si intind pampersii pe
malurile paraului.. Bunica povesteste cu naduf despre modernizare.
Tinerele nu mai merg la baluri, caci nu se mai tin la caminul cultural
comunist.Dar! Toate au tanga si se vad tangile la nunti si hore, spre
groaza babelor simpatice care poarta chiloti gogosar sau..nimic.
Caldura mare. Gainilor dam "concentrate" sa le umflam. Si la curcani.
Se face cat porcul.Curcanul. Nu mai punem rosii in gradina. Ploi acide
le ucid, e soiul rau, se manesc. Multa munca. La Motru e 1 leu kg de
vinete. Pentru ce sa lucri??Banii au valoare aici. O zi de spart
lemne= 20 roni. Spalat covoare=3 roni. Si o bere! Taiat buruieni din
vie, juma' de zi, 30 grade= 3 roni+o masa. Fete de 18 ani merg la
scoala pt ca departe de casa pot fuma si..face sex. Sau se marita
repede si scapa de parinti. Baietii pleaca in Italia la munca. Orice e
mai bine dkt la sapa. Scoala?!Pentru ce?Oricum nu mai e scoala in
sat..Nici munca nu le place, dar pentru ca e buna beutura, baga..Nu e
asta satul meu..Piracanga mea e alaturi de bunica, cea care coace
paine in test si ne face cozonaci si placinte. Cu poarta inchisa as
putea sa traiesc aici. Sa nu vad pe drum "futelnite" care nu stiu cine
e Rebreanu, dar au Internet. Sa am o micuta gradina sub deal, cum are
bunica..Sa nu intre peste mine in casa si in sufletul meu oameni cu
povesti triste si tampite..Asta nu e planeta mea.. Citand un betiv
auzit la o nunta : "tie nu prea ti'a placut la tara.Tu si cand veneai
cu noi cu vacile, citeai..Lasa ca te stim noi.." Sunt dezamagita.
Oamenii strica tot, tot. Noi alergam ca tampitii dupa mancare
sanatoasa, platim milioane pt produse naturale, astia nu apreciaza ce
au, beau si ultimul sfantz la bar apoi isi incing muierea si daca'i
ghinionista ii toarna si'un plod..Un balon roz si o viata buna pentru
mine sau pentru oricine ramane un mit in Romanica. Branza buna in
burduf de caine. Kate e prinsa de soare, aerul e rece, curat, apa la
fel. Dar din pacate oamenii sunt niste nechibzuiti si distrug tot..Au
taiat salcamii si padurile si se manie pe Dumnezeu cand ploua si vin
dealurile peste ei..La biserica merg.Babe vreo 8 si 6 barbati.Cand e
sarbatoare mare e plin.Ultima moda e sa'ti faci cavou.Repede, sa
prinzi loc bun, ca deja sunt 30 care au mierlit'o si locul pentru noul
cimitir nu'i foarte mare. Al lui nush' cine si'a facut o super
casuta!Cica are si o masuta si mai sta la umbra, mai bea o bere. Poate
in asteptarea inaugurarii? Lume necajita. Vesela cu iz sud
american..Doar iz! Piracanga mea ramane pe insula verde. Acolo cin' sa
ma deranjeze?Ma culc. Ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru
Kate si viata mea..Ea e balonul meu roz:) Cand ajung la Bucur pun poze
frumoase. Noapte buna.
vietuie'n balonul roz spunea candva ca nu'i musai sa te multi la
capatul lumii pentru a invata sa pretuiesti VIATA.Sau pe Dumnezeu, sau
pe tine, sau pe cei dragi. Caci asta e viata de fapt.. De o luna
aproape, Piracanga mea e intr'un sat oltenesc. Satul bunicilor. Pe
vremuri locul asta era bio, eco, neintinat daca vreti. Si oamenii erau
la fel..Si traiau si tataia Misu si taica Georgica si moasa Vergina si
mosica Dusea, zisa Tantiiii sau Croitoreasa. Acum cativa ani scriam
dspre copiii de tara vs copiii de oras..Mi'a trecut..De ce Rosia mea
nu va fi niciodata Piracanga?Pentru ca este locuita!De intelectuali
care arunca inventiile secolului in paraul care uda poala dealului
(pet, pampers,doza bere,punga plastic,papuci chinezi la 3.9 ron bucata
and more). De mine rad. Eu duc cacatii lui Kate la 10 km, car sacii cu
masina la Motru. Sunt suspecta! Alaptez desi EXISTA Milupa..Brusc
fetele de aici sunt civilizate..Cainii sfasaie si intind pampersii pe
malurile paraului.. Bunica povesteste cu naduf despre modernizare.
Tinerele nu mai merg la baluri, caci nu se mai tin la caminul cultural
comunist.Dar! Toate au tanga si se vad tangile la nunti si hore, spre
groaza babelor simpatice care poarta chiloti gogosar sau..nimic.
Caldura mare. Gainilor dam "concentrate" sa le umflam. Si la curcani.
Se face cat porcul.Curcanul. Nu mai punem rosii in gradina. Ploi acide
le ucid, e soiul rau, se manesc. Multa munca. La Motru e 1 leu kg de
vinete. Pentru ce sa lucri??Banii au valoare aici. O zi de spart
lemne= 20 roni. Spalat covoare=3 roni. Si o bere! Taiat buruieni din
vie, juma' de zi, 30 grade= 3 roni+o masa. Fete de 18 ani merg la
scoala pt ca departe de casa pot fuma si..face sex. Sau se marita
repede si scapa de parinti. Baietii pleaca in Italia la munca. Orice e
mai bine dkt la sapa. Scoala?!Pentru ce?Oricum nu mai e scoala in
sat..Nici munca nu le place, dar pentru ca e buna beutura, baga..Nu e
asta satul meu..Piracanga mea e alaturi de bunica, cea care coace
paine in test si ne face cozonaci si placinte. Cu poarta inchisa as
putea sa traiesc aici. Sa nu vad pe drum "futelnite" care nu stiu cine
e Rebreanu, dar au Internet. Sa am o micuta gradina sub deal, cum are
bunica..Sa nu intre peste mine in casa si in sufletul meu oameni cu
povesti triste si tampite..Asta nu e planeta mea.. Citand un betiv
auzit la o nunta : "tie nu prea ti'a placut la tara.Tu si cand veneai
cu noi cu vacile, citeai..Lasa ca te stim noi.." Sunt dezamagita.
Oamenii strica tot, tot. Noi alergam ca tampitii dupa mancare
sanatoasa, platim milioane pt produse naturale, astia nu apreciaza ce
au, beau si ultimul sfantz la bar apoi isi incing muierea si daca'i
ghinionista ii toarna si'un plod..Un balon roz si o viata buna pentru
mine sau pentru oricine ramane un mit in Romanica. Branza buna in
burduf de caine. Kate e prinsa de soare, aerul e rece, curat, apa la
fel. Dar din pacate oamenii sunt niste nechibzuiti si distrug tot..Au
taiat salcamii si padurile si se manie pe Dumnezeu cand ploua si vin
dealurile peste ei..La biserica merg.Babe vreo 8 si 6 barbati.Cand e
sarbatoare mare e plin.Ultima moda e sa'ti faci cavou.Repede, sa
prinzi loc bun, ca deja sunt 30 care au mierlit'o si locul pentru noul
cimitir nu'i foarte mare. Al lui nush' cine si'a facut o super
casuta!Cica are si o masuta si mai sta la umbra, mai bea o bere. Poate
in asteptarea inaugurarii? Lume necajita. Vesela cu iz sud
american..Doar iz! Piracanga mea ramane pe insula verde. Acolo cin' sa
ma deranjeze?Ma culc. Ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru
Kate si viata mea..Ea e balonul meu roz:) Cand ajung la Bucur pun poze
frumoase. Noapte buna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)