the shit about friends. the good shit.

acum ceva vreme primeam pe mail un chestionar de la o prietena care il primise de la o alta prietena si era ceva cu mume singure si prunc si ..viata. si mi-am acordat jumatate de ora si am raspuns. si apoi am apasat send si mi-am vazut de viata mea fericita. si fata mi-a raspuns si mi-a multumit si mi-am dat seama ca daca acum 2 luni primeam acel chestionar, raspunsurile ar fi fost teribile..am alungat gandul si mi-am vazut de ale mele.
una dintre intrebarile din chestionar era despre prieteni. repet: daca il primeam acum 2 luni, mama ce s-ar mai fi scurs din degete in taste. azi imi fac timp sa analizez chestionarul.
e nevoie sa va spun ca din nou am scris ca am alta varsta? ca habar nu am CATI ani am?! varsta nu conteaz, sa fiu sincera stiu ca vine ziua mea si stiu ce mi-ar placea sa primesc si cu cine as vrea sa ma vad si mai stiu si ce as vrea sa fac weekendul viitor, asa, de ziua mea..dar daca ma intrebi cati ani fac..si ma iei repede..nu stiu:))
urmeaza un sir de intrebari. la toate am fost sincera, caci nu e ca si cum ma durea mana sa scriu adevarul. si apoi vine treaba cu prietenii. in ultimii ani s-au schimbat chestii. cumva s-a redus cercul de prieteni, desi eu nu m-am schimbat dramatic - adica de iubit eu ii iubesc pe toti la fel. a trecut si etapa oribila fara bani si timp si cu mult stres. acum e o etapa de fericire in care nu am timp decat sa traiesc foarte intens totul. alaturi de oamenii care sunt disponibili.
acum 2 seri am primit cadou o bicicleta. la pachet cu atata dragoste cum nu stiam ca exista. la pachet cu niste dovezi de "ne pasa" care mi-au redat speranta ca pe planeta mai suntem cativa CUM TREBUIE. La pachet cu imbarbatari si sustinere si "impreuna". Si in timp ce ma navaleau si pravaleau chestii am inteles. Orice mi se intampla, mi se va intampla alaturi de anumiti oameni. Bicla mea nu a cazut din cer. A venit exact in momentul in care trebuia sa vina. Si tot ce mi se petrece: jobul asta, iubirea asta, viata asta, se intampla (am in cap ce vreau sa scriu dar nu imi iese) intr-un cerc. inchis. si tot ce e in cercul asta ramane acolo, ca noi mai pasim din el si vietuim pe langa..asta e asa..sunt mici evadari ca sa ne reintoarcem si sa impartasim experiente alaturi de alti oameni. Ieri nu am avut experiente neaparut placute, dar si ieri a fost o lectie pentru mine. Si in ultima vreme cam totul e o lectie. Abia astept sa imi umflu rotile, sa o botez pe bicla si sa pornesc cu viteza, sa imi faca vantul parul praf, sa nu ma mai supere nimeni si nimic.
bicla asta este o metafora. ceea ce am primit eu e de nedescris in cuvinte. bicla e asa, un obiect..eu am primit fericirea vantului in par. am primit sfaturi despre cercei galbeni. am primit iubire in cuvinte. am primit luni de zile de sustinere si de suport..eu nu ii iubesc degeaba pe oameni, ii iubesc pentru ca stiu ca daca se vor simti iubiti vor intelege ca treaba asta cu iubirea e for free. ca nu te doare nimic daca faci bine pur si simplu..
atat. nu ma putere acum decat pt atat.

ps - sper sa remarce cei 2 cetitori ai mei ca nu am scris nimic despre prunci, chestii de muma sau despre munca si stres. mi-am parasit copilul de 2 saptamani, lupt cu mine si cu ea sa ne despartim pentru ca ea trebuie sa creasca si eu trebuie sa ii asigur treaba asta dpdv financiar..e groaznic. stiu. nu o sa isi permita nimeni sa ma mai judece pentru ca nu imi pasa. acum e pe drum spre casuta cu capsune..tot dorul meu se duce cu ea cu tot, dar am nevoie sa fac chestii de om mare, ca sa nu o iau razna:)) adica vreau sa pot sa stau noaptea afara, pe strazi. si sa ma dau cu bicla noaptea. si cu rolele. si vreau sa nu ma uite sau sa ma urasca..atat.


 man, it is so good to have my friends back! and myself..

Taramul de poveste

Am o prietena care spune ca de cate ori isi doreste ceva, e destul sa stranga pumnii tare, tare, tare, sa inchida ochii si sa isi puna dorinta in gand - apoi ..se intampla pur si simplu! Eu sunt indragostita de cand ma stiu de oameni, caut mereu oameni minunati, caut oameni noi, caut sa invat lucruri noi, sa traiesc experiente noi. In ultimele trei zile am adaugat in lunga lista de oameni speciali pe care am avut norocul sa ii cunosc, cativa noi pe care intentionez sa ii pastrez mereu in sufletul meu.
La cateva ore dupa ce am terminat interviul pentru noul job, am primit un telefon care ma anunta ca am un eveniment la Severin - adica "acasa", acolo unde mi se strange stomacul cand ajung la capul satului si vad casele. La mai bine de 50 de km de casa, ce ii drept, dar pe malul Dunarii. In locul in care am fost atat de fericita incat daca as putea sa ma intorc in timp si as avea de ales, locul asta ar fi in top 10.
Nu o sa va scriu despre cazanele Dunarii sau despre Eselnita sau despre practica mea de an din facultate, o sa va scriu despre momente magice. Despre cum a fost un moment magic cand am auzit ORSOVA, despre cum a fost magie cand am spus DA, MERGEM! Despre cum am plecat din Bucuresti vineri dupa-amiza, dupa cateva ore de somn, alergat dupa recuzita, facut liste, scris idei, concepte, pregatit costume - munca mea favorita. Alex a condus ca un zeu (pirat, ce ii drept) al soselelor, mi-a cam stat in gat inima de cateva ori, dar deh! e scuzabil, caci eu sunt cunoscuta nervicoasa. Am ajuns noaptea la o pensiune asezata in buza Dunarii, noi veniti de la 40 de grade, flu-flu, pe un vant racoros-friguros. Ne asteptau oameni buni si bucate calde, am stat putin la poveste, apoi ne-am bagat cu cornul in perna asteptand doua zile ..la care nu ne asteptam!:))
Pe mine sambata m-a trezit un susur de apa, am coborat din pat, am tras draperia si da..rasarise soarele si Dunarea mea era portocaliu-roshie..si calma..si era ora sase cred, asa ca am mai dormit un ceas sau poate doua..acolo timpul se deruleaza altfel.
Cafeaua este "cea mai buna" pe malul unei ape. Am constatat asta in toti anii de baut cafele pe cate un mal de mare sau de apa..Asa ca am baut cafea si am stat la povesti cu o zana si niste oameni deosebiti care au inteles cat de importante sunt povestile si de ce trebuie sa nu le lasam sa se piarda. Cred ca a fost cea mai buna cafea din ultima vreme. Mi-am lasat mintea sa alerge peste mari si tari, am readus la viata povesti si m-am apucat de pus pe hartie nume pentru viitori membri ai echipajului - urmau 2 zile in care ne transformam in cei mai veseli si prietenosi pirati din lume. Fetitele mele pirat aveau vantul in par, genele lungi, scoici in cosite, erau rasarit de soare si luna, erau sidef de scoica..si baietii mei erau coltz de rechin si barba rosie si am avut si un capitan carlig ..Nici prin cap nu imi trecea ca ceea ce avea sa urmeze o sa imi bucure sufletul atat de tare..Sambata a fost o zi protocolara, evenimentul la care eram invitati era o poveste serioasa, scrisa cu foarte mult suflet, am participat la o conferinta de presa ca la carte, cu invitati de renume. Insa a fost ceva diferit de orice alta conferinta de presa pe care am vazut-o:) toti participantii si-au lasat mintea si sufletul libere, au lasat povestea sa se intample, au vorbit cu atata drag si atat de sincer incat toata lumea s-a simtit ACASA, intre prieteni. Am descoperit ca taramul despre care se vorbeste imi este complet necunoscut, ca desi in toti acesti ani de viata am fost atat de aproape in fiecare vara de acest loc, pana in facultate nu am venit aici niciodata..Am preferat insa sa mergem in locuri aglomerate, murdare, stiute de toata lumea..
Ascultandu-i pe vorbitori mi-am dat seama ca inca nu stiu multe lucruri importante. Despre viata, despre mine, despre lume..mi-am dat seama ca indiferent cat am invatat pana acum, mereu mai am ceva de invatat. ca mi-a ramas intacta setea de frumos, ca inca imi dau lacrimile cand vad ca inca exista oameni care recunosc valorile reale - o sa va scriu o poveste intreaga despre Familia Grigore - o familie exceptionala care si-a transformat casa intr-un muzeu etnografic, fara a ii schimba destinatia de locuinta. Mi-am inghitit cu greu lacrimile vazand costumele populare nationale si m-am urat din cauza deciziei mele de a ma intoarce la munca - azi e prima zi la un nou loc de munca. Daca nu as fi venit aici azi, acum eram la bunica mea in curte, povestindu-i TOT ce am vazut la Eselnita. As fi lasat-o pe Kate la Bucuresti, doar pentru a ma bucura cateva ore de bunica, fara sa am grija ca TREBUIE sa ma duc la munca, ca TREBUIE sa muncim, ca asa TREBUIE..
Am propria mea mostenire de costume populare, am balanta de metal, o multime de alte chestii vechi, la fel cum au si oamenii aceia minunati in muzeul lor, casa..domnul Grigore este un bunicut grozav, m-a invitat sa stau acolo o luna de zile, sa fac poze si sa ma satur de minunile din casa, as fi scris ore in sir povesti despre fiecare fota, ie, jucarie de lemn facuta acum 100 de ani de un bunic, poza veche, ingalbenita de vreme. O luna de zile nu mi-ar fi ajuns..As fi vrut sa am cate o luna pentru fiecare incapere, atat de frumos botezata de dna Grigore (nu va mai zic nimic, aveti bani, aveti masini, mergeti la Eselnita, in 5 ore maxim sunteti acolo!).
Dunarea este magie. Suntem niste tampiti si va spun asta cu toata dragostea din lume:)) Niste tampiti care ne ducem bani la bulgari ca la ei e mai "curat". Fireste, daca nu ati mai arunca gunoaie in apele din tara noastra, pe geam, etc, etc (nu va fac eu lectie de ecologie acum..) si la noi ar fi curat ca la bulgari. Si da, mergem la greci, e superb si nu se fura. Lasa ca nici la Eselnita nu mi s-a furat nimic, prima zi camera a stat descuiata caci eu m-am simtit ca acasa ..telefoanele si cheile de la masina au stat mereu pe masa..camerele erau curate, personalul extrem de dragut..M-am simtit ca in Grecia. Nu stiu despre restul participantilor, eu vorbesc exclusiv despre mine, caci asta e povestea mea!

Despre Dana si tatal ei deosebit ar trebui sa va scriu..zile intregi..Un iubitor al culorii, un om extraordinar - profesorul Mercea este omul care din 1982 pana in 1998 a organizat tabăra de pictură "Mraconia". am ascultat povestile despre aceasta tabara cu sufletul la gura, visand fericirea celor care au avut sansa de a picta pe malul Dunarii, de a trai liber, cu minim de resurse, fericiti ca SUNT. Mi-am dorit sa fi avut sansa macar o data in viata, in copilarie, sa fiu lasata acolo o luna de zile. Nu sunt o mare pictorita, ati vazut peretele meu ocean de acasa, dar cred ca locul ala mi-ar fi eliberat mainile stangace si intr-o luna de zile as fi putut sa intind culoarea macar la fel de frumos ca un copil de 6 ani:))


Cea de a treia mare bucurie a fost cuvantarea lui Horaţiu Decuble, al carui nume, spre rusinea mea il auzea acum pentru intaias data.. Horatiu ne-a (nu gasesc cuvantul potrivit..) intors inapoi in timp. Pe mine cel putin m-a asezat intr-o sala de clasa, cu gura cascata, sorbind fiecare cuvant..la fel cum ramaneam muta ascultandu-i pe unii dascali de la scoala. Este genul de om pe care l-ai putea asculta ceasuri in sir si nu te-ai satura niciodata..M-am simtit stanjenita in necunostinta mea..tot ce auzeam de la el era o premiera, nu stiu cum era pentru ceilalti ascultatori, dar eu as fi vrut sa nu se opreasca din vorbit macar 2 ore:))
Tot ce s-a povestit la frumoasa adunare avea legatura cu Eselnita. Totul era o poveste, Eselnita este o poveste..Cand gazda noastra a luat cuvantul si l-am simtit gatuit de emotie am inteles cum sta treaba cu oamenii si locul asta. oamenii acestia vor sa isi promoveze localitatea, vor sa le vina turisit, dar "localitatea" asta nu e asa..doar o posibila viitoare statiune . Aici e ACASA. Suferinta stramutarii se simte si astazi, Dunarea si-a luat tributul de la muritori si ei mai sufera si acum..Ei nu te cheama sa vii si sa arunci in Dunare petul tau, sau sa faci un gratar pe malul garlei, ei te invita la ei in casa, vor sa te invete sa te bucuri de niste lucruri. Croaziera de pe Dunare (pe care am mai facut-o acum cativa ani) a fost de data asta diferita, pentru ca acum stiam ca acolo, la Mraconia s-au intamplat minuni..Nu am mult timp ca sa scriu tot ce am in minte, aproape as fi scris azi noapte la ora 3 dar mi-era groaza ca nu voi fi in stare sa ma trezesc pentru prima zi la birou:)) Pe de alta parte nici nu as lasa vreo emotie nespusa..Sa va povestesc cum am mancat cirese grase si pline de praf, pe marginea drumului, oameni de la 20-80 de ani? cum ne-am chinuit sa ajungem la crengile inalte, sa adunam, sa impartim cate o cireasa la fiecare? Cum, desi habar nu aveam cine suntem, care ne este numele, eram toti fericiti si muti de uimirea acestei libertati de weekend?! O mana de straini romani care descopereau o tara pe care nu o mai vazusera pana acum..
Sambata a fost ziua dedicata adultilor, oamenilor responsabili, care trebuie sa inteleaga despre ce este vorba in povestea noastra. Nimic insa nu ma pregatea pentru ceea ce avea sa se intample duminica..Caci daca, din punctul meu de vedere, sambata a fost un succes, ei bine..Duminica a fost ireal. Asta e noul meu cuvant favorit.
Duminica dimineata am pornit catre Dealul Bisericii - o culme strajuita de un iagod batran si plin de iagode (dude frate, dude!) , unde ne asteptau o multime de surprize (nebanuite!) Dupa ce s-a carat echipamentul cu barca, am pornit si noi la pas, catinel, cu ale noastre din dotare si am ocolit o apa, am urcat un deal si am si acum picioarele vinete de la greutatea unui cufat de pirati plin cu minuni-minunate. Circa 40 de copii s-au impartit in grupe - cea mai mare surpriza a mea a fost sa descopar (d
in nou recunosc, sunt rupta de realitate..) ca avem Cercetasi. Si cand zic Cercetasi, ma refer la ceea ce visam in copilarie sa avem si noi..ca in filme..
http://www.scout.ro/dbimg/cms_pages_1191082080.jpg

In timpul in care in jurul meu vedeam cum pasiunea se transforma in culoare si din niste manute mici ieseau opere de arta, la cativa metri distanta se striga, era un chiot si o hahaiala de imi venea sa iau pruncii cu sevalete cu tot si sa mergem peste ei!

La grupa de desen, eu, cum ma stie lumea deja - cea mai norocoasa din lumea!! m-am impretenit cu Patricia si Madalina - doua minuni. v-am spus ca duminica era ziua dedicata copiilor din Eselnita?? ei bine, nu stiti despre ce vorbim:) vorbim despre prunci crescuti in soare cald si iubitor, copii care toata vara stau in Dunare si inoata, care manca peste prins de ei sau de parinti, care au parul lung si perfect, cu firul gros, fetite cu ochii senini, neincercanati de geardia din apa "potabila", pustani cu dantura perfecta, timizi, cu bun simt, copii neintinati de computer..

Am vazut atata fericire cum nu am vazut de mult. Imbracati subtire, de vara, cu hainute simple (picior de adidas, hello kitty, puka nuka si ciuca muca nu am vazut..), cu parul prins in codite, cu pistrui timide, cu gene lungi..am vazut cum trebuie sa arate un copil sanatos, unul in care nu trebuie sa picuri zilnic pana la 2 ani picaturi de fier si vigantol...Sa va povestesc cum le-am urmarit pictand frumoasa Dunare si in timp ce ele pictau cum le-am transformat in printese si zane si le-am pictat pe obraji stelute si inimioare? Sa va povestesc cu cata jena ma rugau sa le mai fac o inimioara mica mica, sa nu consum toata cutia de vopsea, ca sa le pot face la toti? Sa va spun cum s-au umflat cateva sute de baloane si cum le-am transformat in sabii si palarioare si flori si inimioare? Sa va spun ca au pictat cu mine bandane de pirati si am cantat aramzamzam fara muzica in fundal, pentru ca unele fete stiau cantece din tabara de pictura de la Mraconia?

Sa va spun cum o strigau pe doamna lor profesoara si cum ii cereau respectuos indrumarea? Ca era acolo un baietel pe care l-as fi pupat, doar ca sa il vad roshind, asa de timid era! Sa va spun ca un baietel pe care l-am luat la dans s-a rusinat si a plans?

Sa va spun ca la Eselnita copiii incep sa fie copil la 5-6 ani si sunt copii pana la 19? ca in echipele de la cercetasi erau copii, preadolescenti si adolescenti si ca toti se jucau de parca erau de o varsta? ca nimeni  nu a ras de nimeni si nu s-au certat si au stiut sa fie echipe? ca nu s-a suparat nimeni, ci toti se bucurau cand cineva castiga? sa va spun ca erau 35 de grade si noi eram in varful dealului si dansam intr-un cerc imens si nu ne pasa de nimic, pentru ca eram LIBERI SI FERICITI? sa va mai spun ca am avut un grasut timid pe care a picat pocinogul de a dansa in cerc si ne-a dat o lectie de dans si fericire cum rar am vazut?



sa va spun ca un baietel brunet stia moon walk (varianta in minunatura si cu influnente oltenesti de Eselinita) si a dansat dementia? mai aveti timp?? vreti sa va mai spun ca ne-au rugat copiii sa nu ii uitam niciodata si sa mai mergem la ei, pentru ca ei toata vara nu au altceva de facut deca..baie in Dunare..

 As scrie ore in sir. Ei nu au net, nu or sa stie ca eu va povestesc despre ei, ca o sa pun pozele lor pe net sa le vedeti, ca sa vedeti ca nu va pacalesc. Nici nu au nevoie sa stie, ei sunt fericiti pur si simplu. Si timp de 2 zile am fost si noi la fel ca ei. Dunarea este magica. Pe cuvantul meu de om. Este ceva in apa aia..

Vreau sa le multumesc unor oameni, fara tam-tam, asa, pur si simplu, din tot sufletul multumesc lui Rete zisa si Mirela. Pentru gandul ei bun catre mine. Lui Roxana si Severius pentru gandul lor bun pentru Dunarea noastra la Eselnita. Lui Ondi, Ale si Vale (stiu ei care:)) pentru 10 ore de cantat in masina, de nu am voce azi nici sa ma auz pe mine insami (mama, cum a sunat asta..) Lui mama pentru ca a avut mila de mine si m-a lasat sa plec sa fiu cea mai fericita fetita din lume, intr-o poveste fantastica! si lui Kate si Gia pentru ca ma iarta ca le-am lasat singure ca sa fiu 2 zile copil.



pozele sunt alan dala puse de catre mine, promit ca fac frumos un album ca sa vedeti exponatele din muzeu (care se pot atinge, le puteti simti povestea) si cu ce am mai fotografiat:)



ah! daca sunteti curiosi care e articolo "oficial" - aici este povestea scrisa de oameni mari:
http://www.comunicatedepresa.ro/inside-brand/ncepe-evenimentul-weekend-la-eelnia-16-17-iunie-adresat-operatorilor-i-promotorilor-din-turism/

LUMEA LUI PET - EDITIA 1

DRAGILOR,
in acest sfarsit de saptamana, aduceti-va aminte cum pe vremea noastre erau numa' 2 ceasuri la tv si cateva desene dupa care suspinam si azi cu o lacrima in coltul ochiului. Aduceti-va pruncii la primul festival pentru pici unde il vor cunoaste pe PET si vor avea parte de 2 zile de poveste. Luati cu voi apa si 3 lulele de ale gurii, bani de bilet si ZAMBETUL PE BUZE! 2 zile pe an P*ET, un extraterestru foarte dragut vine pe planeta noastra si face cate ceva fantastic. in acest an o sa faca o piramida uriasa din peturi, pentru ca pruncii nostri sa inteleaga ca de fapt PUTEM sa ne salvam planeta de anumite "rele". Veniti si va bucurati alaturi de copiii vostri, lasati acasa orice grija, telefoanele mobile, laptopurile si luati aparatul foto caci aveti ce poza. Va asteptam cu drag!

Dona mea si Dona lor

Hai sa va zic cum sta treaba. Acum multi ani, in 1999 ca sa fiu "specifica" m-am angajat la Alma si m-am imprietenit cu Dona. A mea. Nu a lor. Au trecut anii si am impartit cu Dona (A MEA) zile si nopti, povesti, mese, baute, margarete. Daca peretii din fosta casa a Inei sau din Visinilor ar putea sa scrie ce au auzit in toate acele nopti cu muierisme..omg..ce dixtractie ar mai fi:))
Acum niste ani Dona s-a mutat pe partea ailalata de ape, intre timp s-a maritat si a facut un copil superb - nu de alta dar cred ca ne venise si noua vremea, prea ne tot intreba toata lumea la munca NOI CAND FACEM COPIL.
Dona mea are un sot minunat Miki si o copila fffffff draguta Mika (sigur, dar sigur s-a procopsit cu aceste doua nume din cauza ca si pe mine ma cheama tot Miki, hahahah).
Acum ceva vreme cele doua colocatare ale mele - zisele Kate si GiaPalaria au inceput o nebunie care nu se mai termina. Mi-au luat-o pe Dona, am facut-o DOAR prietena lor, pe Miki l-au scos din poveste pentru ca nu au inteles cum e posibil ca Miki sa fie un baiat, cand e clar ca Miki e mama lor, adica EU. Imi pare rau Miki D.  trebuie sa gasim un alt nume! Sau poate ele trebuie sa imi spuna MAMI..hm..nu mi-e clar!
Dupa ce mi-au luat-o pe Dona, i-au facut o familie, Dona (LOR) are un copil - un baietel Donnie sau Doppey - depinde in ce zi a saptamanii ne aflam. Toata ziua cred ca Dona mea sughita din cauza Donei lor. Si cand zic toata ziua, credeti-ma: zilele lor sunt impartite intre Dona, Fetita Zurli si nasa Miela. Mai exista un prieten imaginar Bogdan - avem si un Bogdan pe care il stiu fetele, dar nu m-am prins daca e acelasi:))
Ei bine, azi e ziua de nastere a Donei mele:) Desi e la capatul lumii mie imi e aproape de suflet de cand ne-am vazut pentru intaiash data. La multi ani margareta mea draga, sa ai o zi de vis si o viata minunata!
Acum is curioasa cum e treaba cu Dona lor! va anunt imediat ce aflu!

Electorale de poveste

Ieri am mers alaturi de fetite si prieteni dragi pentru Nicusor Dan. Am mers cu zambetul pe buze de la Unirii pana in Romana, deh dupa posibilitati - 3 gagici sub 90 de cm sunt greu de strunit. Am cunoscut si un blond superb - Matei - circa 80 cm, am revazut oameni de care imi era dor, am vazut si catindatul, am primit si dat mai departe tricou - nu aveam cum sa in asez pe mine, peste geaca, sub MeiTai, am primit si citit un pliant..si ma, nu glumesc, am zambit tot drumul. Langa biciclisti, catei, fete frumoase, baieti frumosi, langa bannere tinute de 4-5 oameni pe strada, la semafor, langa mascute cu ND, ecusoane scrise cu carioca si prinse cu ace de siguranta. Ce sa mai zic - o campanie facuta numai cu suflet - desi

printurile, mastile, tricourile (*ierea de bumbac 100%)  si bannere au costat ceva acolo.

Nu mi-a dat si mie nimeni o plasa, un pix, o bricheta, o sapca, un cola, o biscuita. Nu m-a asezat nimeni la masa. Nu am primit un mic cu mustar, 2 felii si un pahar de bere. Nu am primit acces moka la un spectacol cu o trupa vazuta la tv. Nu am vazut masini colantate cu fatza lui Nicusor Dan. Nu am vazut PDL, PSD, USL, UNPR. Nu tu CORT! Nu tu atentii, masline. Pai e frumos!? 

(aici a scris o cetateanca votanta care STIE CUM MERGE TREABA - scrisul cu culoare, e clar, da?)

Aseara l-am sustinut pe Nicusor Dan si am fost ACOLO din tot sufletul. Eu cu politichia, se stie, nu le am. Ani la rand nu mi-a pasat cine castiga pentru ca am obosit sa ma contrazic cu familia si vecinii - care oricum ma cred destul de sonata. Cred ca l-am votat pe Oprescu pentru ca aveam niste chestii personale legate de un loc de munca si o fata foarte draga mie care il iubeste pe omul asta. Nu imi pare rau. Mie personal primarul Oprescu nu mi-a facut nimic bun sau rau. Stiu ca nu sunt o cetateanca buna si regret:( Dar, frate, asta e! Macar incerc sa fiu un om bun si o mama..draguta..(INCERC!!!)
Anul asta mi s-a pus pata. Statul acasa mi-a dat vremea sa imi pese pe cine votez si mai ales de ce. Pe tipul asta de 43 de ani l-am vazut ieri pe strada. Era frumos imbracat si mi-au placut incaltarile. Da, am mai zis, sunt sonata. Asta sunt eu, l-am scanat si mi s-a parut ok in decenta lui de a nu ma agasa cu o campanie ca a altora. Omul asta era acolo si zambea. Probabil ca si Prigoana si Oprescu si care mai e in carti (ca am aflat ca sunt multi) zambesc - mai ales ca eu eram alaturi de 3 gagici super misto!! Dar sa va zic cum e cu zambetul - Nicusor a zambit CORECT. Ca un om care nu are nimic de pierdut.  Mi s-a parut ca ma vad pe mine cand merg la interviuri:))
Am impins la carut si tras de copile minunandu-ma de entuziasmul cu care oamenii imparteau hartiile scrise si povesteau pe strada trecatorilor (sictiriti si deloc placubili - urat arata astia care vin de la munca!!) cine este acest domn si de ce am putea sa votam cu el. Unii luau hartiutele, altii nu, probabil satui de alte hartii pline cu oferte felurite (asa zisele flyere). Eu mi-am luat acasa hartia mea ca vreau sa o tziu pentru viitor.
Am si poze de la "eveniment", unele chiar si cu o masina de politie care ne ajuta sa mergem pe trotuar. Nu a fost un miting ci o adunare extrem de placuta. Eu asa de fericita pe strada, alaturi de oameni frumosi am fost numa' la Challenge Day , ala din tineretea mea (ioi ce frumshate de eveniment o fost ala..)
Am ajuns acasa dupa 10 seara, cu zambetul pe buze si cu doi copchii obositi dar fericiti.

Azi soarta mi-a purtat pasii la o altfel de campanie electorala. Scriu zambind altfel. Am si poze. Si ele sunt diferite de orice am pozat aseara. Vreti sa va povestesc?!
Totul era cu verde si alb. O sala mare care s-a umplut in timp record cu oameni - nu sunt rea/rasista ma stiti ca sunt cu lautarii si tiganeli si ca am fost banuita candva de legaturi cu etnia aceasta maronica, dara tre sa va zic: sala era plina de tigani. Fireste, sala e intr-un cartier maronel, cine naibii sa vie la mocangeala?!
A fost cu mese, cu cola/fanta/apa plata, cu FURsece, cu ciupacius pentru puradei (A MANCAT si ALI MELI, ca daca IEREA si IELE acolo..ce sa fac?!), a fost cu plase portocalii si cu sepci, tricouri si PESTACOL.

Am vazut in doua zile cum sta treaba. Nu ca nu stiam, dar asa s'o nimerit acum. Tot ferentariul va vota pentru FURsece si cola. La fel si alte cartiere unde s-au carat cu micobuzele plasute colorate.
In fiecare an cu votare e la fel. Si mort daca esti TOT VOTEZI!

Anul asta (desi nu pare ca mai conteaza) eu  il votez pe baiatul asta fara plasa, bricheta, mic+mustar si paine, sapca, pix, fusec si COLA. O sa am grija sa il voteze si mama si tata si cativa vecini care nici macar nu au auzit de el pana azi...azi le-am povestit cum sta treaba si am de gand sa mai vorbesc despre el.
Simt ca va castiga tot Oprescu, dar s-a intamplat sa gresesc si imi doresc sa fie asa si acum:)
Am o singura problema cu Nicusor Dan care tine de o afirmatie de a lui din tinerete (de prin 2000) - afirmatie legata de o anumita comunitate votanta+prietenii din dotare.
Dar cica s-a sucit si nu mai e ingustat la minte, deci ar putea sa aiba noroc sa fie votat si de alti oameni inteligenti cu vieti personale private care nu privesc pe altii.

am scris rupta de oboseala dupa ce am mers pe jos kilometrii (azi), tragand dupa mine 2 fete+2 rate galbene grase si pufoase, deci exista posibilitatea sa gasiti in textul meu ciudatel si niste greshale, ei bine, ori ma corectati printr-un email, ori nu.
votati-l pe baiatul asta nu pentru ca nu aveti pe cine ci pentru ca AVETI. hai cu Toti pentru unul si unul pentru toti, unde unul este orasul nostru, fost Paris mai mic:)

succes omule care ai zambit corect:)

Despre un om, nu despre politica si alegeri, scris asa cum imi doresc sa citesc

ORAŞUL SCUFUNDAT

Bucureştiul cunoaşte agitaţia electorală în aceste zile. Panouri cu sloganuri şi promisiuni care mai de care mai irealiste au împânzit oraşul, fizionomiile candidaţilor partidelor cu buget mare au ajuns să ne fie familiare până şi nouă, celor ce nu avem televizor.

Doctorul Oprescu ne informează prin toate canalele posibile că ar fi demonstrat că se poate, numai că nu înţelegem foarte bine în ce constă această putinţă şi care sunt mai exact motivele de laudă ale domniei sale. Din punctul meu de vedere, a demonstrat că poate face lucrări disproporţionate – chiar dacă oarecum utile circulaţiei – cu un buget ce a crescut exponenţial în timpul executării, precum Făt-Frumos, ajungând adeseori la triplu faţă de cel iniţial sau chiar mult peste necesităţi. A mai demonstrat că se consideră – pe bună dreptate, pentru moment – deasupra legilor, având peste 90 de plângeri penale numai la Secţia 20 Poliţie pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti în spinoasa problemă a caselor naţionalizate, supărătoarea Lege nr. 10/2001. A mai demonstrat domnul doctor şi că poate convinge comisia de analiză a dosarelor Legea 10 să nu se mai prefacă că lucrează, ci să analizeze în medie 30 de dosare săptămânal, acum că disperarea foştilor proprietari a atins paroxismul o dată cu recenta ameninţare a unei legi ce nu ar mai permite restituirea în natură a caselor naţionalizate şi plafonează despăgubirile la 15 % din valoarea imobilului, plătibile în 10-12 ani. În acest ritm alert, cele 42.468 de dosare pe care Primăria recunoaşte a le avea în lucru vor fi soluţionate în aproximativ 29 de ani, timp în care vor fi trecut pe lumea cealaltă majoritatea notificatorilor, precum şi moştenitorii lor, în ipoteza în care guvernanţii noştri nu vor decide să ne scutească de aşteptare şi stres promulgând legea ce naţionalizează a doua oară proprietăţile noastre. Doctorul a mai îmbogăţit portofoliul Primăriei cu plângeri penale pentru demolări ilegale ale unor clădiri de patrimoniu. A mai demonstrat că POATE plăti din banii publici (ai noştri, ai cetăţenilor) zeci de mii de euro pentru incompetenţa funcţionarilor Primăriei, şi că nu îi pasă dacă Curtea de Conturi dă Primăria în judecată pentru acest lucru.

Despre ceilalţi candidaţi la postul de edil şef al capitalei nu voi vorbi. Toţi o apă şi un pământ, compromişi cu diverse matrapazlâcuri puţin glorioase, sub o guvernare sau alta. Fac parte din tagma servitorilor ce te înşeală la micile socoteli de bucătărie, dar care sunt atât de mărunte încât te abţii să-i mai controlezi, din respect pentru propria umanitate.

Vreau în schimb să aplaud candidatura lui Nicuşor Dan la postul de primar general al Bucureştiului. Un om serios, ce-şi duce proiectele la capăt şi căruia îi pasă de Bucureşti. Acest matematician, şcolit la Paris, dar trăind prin voinţa lui la Bucureşti, scump la vorbă, dar hotărât în acţiune, s-a decis să se aleagă. Cu un program clar, coerent, vine să ne propună să refacem o capitală în care a locui şi trăi nu va mai fi o pedeapsă. În campania domniei sale găsim soluţii realiste pentru problemele noastre cotidiene. În primul rând, valorificarea economică a capitalei noastre: definirea Bucureştiului ca centru regional în tehnologie, IT şi industrii creative. În condiţiile în care limba română este mai folosită decât engleza în sânul societăţii „Microsoft” din America, în care „Bit Defender”, produs românesc, este cel mai căutat antivirus informatic din toată lumea, stăm şi ne mirăm cum de nu ne-a venit oare această idee înainte! A doua propunere indecentă a lui Nicuşor Dan este să înceteze cheltuiala aberantă a banului public, prin organizarea de licitaţii transparente, mediatizate, cu termene suficiente pentru o participare reală. Publicarea pe site-ul Primăriei a tuturor contractelor în curs de desfăşurare. Publicarea pe site-ul Primăriei a listei tuturor proprietăţilor Municipalităţii şi a contractelor de închiriere pentru acestea. Sistem on-line pe site-ul Primăriei pentru publicarea detaliată a tuturor facturilor plătite de Primărie, cu corespondenţa faţă de capitolele de buget. Un vast program în sine, ce merita dezvoltat pentru plăcerea pe care fiecare dintre noi o resimte citind propuneri atât de cinstite încât par desprinse dintr-un roman de cavalerism, după experienţele electorale trecute şi actuale. Mobilitatea prin eficientizarea transportului în comun, răscumpărarea pieţelor concesionate pentru a permite accesul produselor ţăranilor – şi nu ale intermediarilor – către mesele noastre, locuinţele sociale, combaterea poluării şi sănătatea populaţiei sunt câteva dintre obiectivele pe care şi le propune acest candidat atipic, ce a continuat şi se încăpăţânează să gândească în termeni etici, morali şi civici.

Oraşul nostru a suferit nenumeroase mutilări în ultimii 20 de ani, P.U.G.-ul (Planul Urbanistic General) fiind de altminteri expirat din 2010 şi suferind nu mai puţin de 3000 de modificări în perioada post-comunistă prin diverse P.U.Z.-uri (plan urbanistic zonal, derogări punctuale). Acel plan ce trebuia să fie o constantă, literă de lege, ceva de la care nu se puteau abate diverşii dezvoltatori sau constructori, a fost modificat în medie de 11 ori în fiecare lună prin aceste P.U.Z.-uri, pentru a servi interesele unora sau altora, în detrimentul spaţiilor verzi, ale locurilor de joacă pentru copii sau ale monumentelor istorice ce se trezeau strivite între monştrii de sticlă şi beton. Oraşul Bucureşti va fi la propriu scufundat dacă – de fapt când – un cutremur de amplitudinea celui din 1977 ne va zgudui din nou, fiind mândri posesori a peste 300 de imobile încadrate în primele 2 grupe de risc seismic şi pentru care nu s-a făcut mai nimic.

A fost o vreme în care Solon introdusese în rândul delictelor politice şi neparticiparea „din indiferenţă sau tembelism” a cetăţenilor la viaţa cetăţii. Cel găsit vinovat urma „să fie despuiat de onoruri şi scos din rândul cetăţenilor”. Aristotel o scrie, în Statul atenian. Nicuşor Dan şi-a asumat rolul de cetăţean şi conducător, candidând independent, fără susţinere din partea vreunuia sau altuia dintre partidele actuale – ce nu diferă decât prin nume, aşa-zisele soluţii pe care le propun pentru Capitală, sau metodele prin care înţeleg să stoarcă banii publici, fiind absolut identice.

Gestul unui tânăr nepătat de a intra în această atmosferă îmbâcsită, comparabilă – după cum bine spunea José Antonio Primo de Rivera – cu atmosfera unui bordel, nu poate fi înţeles decât ca o jertfă. Sacrificiul unui om integru ce se va confrunta – oricare ar fi rezultatul scrutinului – cu micile interese ale fiecăruia, repetate obsesiv din partea celor mulţi ce nu mai văd licărirea din capătul tunelului, nu au o altă speranţă de îndreptare – cel puţin în capitală – în afara lui Nicuşor Dan, singurul ce este ALTFEL. Un bărbat ce va trebui să-şi îndeplinească îndatoririle personale – a face un copil, a construi o casă, a planta un pom – pe lângă numeroasele lupte pe care le va duce pentru fiecare om ce şi-a pus speranţele în el în această campanie. Un cercetător în matematică ce va trebui să-şi aducă contribuţia la ştiinţa universală în aceleaşi condiţii, sclipitor fiind şi recunoscut ca atare de toate institutele internaţionale de specialitate, ce-i doresc colaborarea.

Nicuşor Dan a contribuit, de la întoarcerea lui în ţară, cu modestie, dar cu mare seriozitate, la refacerea patrimoniului intelectual, cultural, arhitectural al patriei noastre. A lansat, susţinînd-o din fonduri proprii, şi a obţinut recunoaşterea Şcolii Normale Superioare Bucureşti, care a devenit, prin aprecierea surorii mai mari de la Paris, comparabilă, dacă nu superioară, în privinţa calităţii învăţământului şi a talentelor. Din 2006 militează – cu mare succes în instanţă – pentru salvarea patrimoniului arhitectonic al capitalei noastre, reuşind să stopeze demolările ilegale ale unor clădiri din patrimoniu şi împiedicând desfigurarea capitalei prin zgârie-nori de beton – cancerul oraşelor istorice. Acest om al cifrelor a învăţat dreptul din dorinţa de a salva de la distrugere clădiri cu încărcătură istorică, precum şi din lipsa de fonduri al asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul”, pe care a înfiinţat-o, şi care nu-şi permitea angajarea unor avocaţi cu onorarii substanţiale. A demonstrat profesioniştilor dreptului că un diletant – amator, dar dublu olimpic la matematică – poate învăţa şi invoca cu succes în faţa instanţelor dreptul românesc, învingându-şi timiditatea naturală pentru a pleda cauza patrimoniului naţional. Cu o înfăţişare adeseori boemă, îşi duce luptele liber alese în mod marţial. A ales să trăiască ca un român adevărat, şi nu în afara graniţelor ţării noastre, pentru un salariu ce i-ar fi asigurat prin străinătate o confortabilă singurătate.

Fără buget de campanie, Nicuşor Dan a reuşit într-un timp record să strângă în jurul lui numeroşi oameni de cultură sau de ştiinţă ce-i susţin public candidatura. Acum, precum mulţi au subliniat deja, putem vota PENTRU cineva şi nu împotriva eternei cloace ce s-a succedat la guvernare din 1990 încoace. Absolut elocvent este ultimul obiectiv din campania domniei-sale: „Respectarea legii în toate aspectele”, punct care, în stilul laconic ce-l caracterizează, consideră a nu necesita explicaţii.

Deoarece Capitala dă tonul restului ţării, dacă aici lucrurile intră pe un făgaş normal, atunci şi restul ţării poate spera la ieşirea din marasmul în care suntem scufundaţi de peste 20 de ani. Şansele de a se alege ale lui Nicuşor Dan sunt mari. Şansa noastră de a vedea o schimbare în bine este la fel de mare, dar depinde de un singur vot: votul nostru, al fiecăruia.

Mesajul campaniei lui Nicuşor Dan este perfect realist, într-adevăr suntem mai mulţi decât cred ei. Ei fiind cei care până mai deunăzi reprezentau singurul simulacru de alternativă în faţa urnelor.

Iar mesajul nostru, al celor ce nu frecventăm îndeobşte spaţiile de votare din scârba pe care ne-o provoacă acest sinistru balet electoral, este: DA, Nicuşor, TOATE se vor împlini, când vom voi!

           

Simona NICULESCU

Cineva minte, ne ia de prosti si e si mare nesimtit. Va prindeti voi cine?!

 Fata asta din poza de mai sus a castigat un concurs si s-a bagat in PDL. I-am dat eu like pe FB si i-am comentat la ceva, intreband-o daca are habar in ce s-a bagat. nu cred ca mi-a raspuns, nici nu imi pasa, caci stiu eu cum sta treaba cu politicile. Sincera sa fiu, ma doare in cot ce partid da bani, cat timp nu se DISTRUGE ceva ce natura singura a reusit sa faca in 20 de ani, gratie nepasarii si nesimtirii oamenilor. V-am povestit oare ca i-am scris si lui Piedone? Pe care il mai vad uneori in parc, dar nu stiu cum sa imi impart plozii ca sa pot sa il salut, asa ca il ignor. I-am scris frumos si decent ca un cetatean care ma aflu, intrebandu-l daca are ce sa faca si el cu Lacul Vacaresti, sau macar cu maidanul dinspre Berceni, unde in fiecare zi niste betivi jegosi dau foc la cablurile pe care le fura din cartier, apoi vand cuprul la fier vechi si isi cumpara de'o dusca de la birtul din coltz. L-am mai intrebat daca are ce sa faca cu hotii de fier vechi, cei care au furat gardul care imprejumuia Lacul Vacaresti. In fiecare noapte se taia gardul la bomfaier, ziua mai vedeam o pata de zapada (era iarna, frig teribil, urata priveliste). Acum le MULTUMESC hotilor din inima, caci multumita lor vad fosta strada pe unde trageam super ture cu bicla, imi vad baltile cu lebede plutind, vad VERDE!
Primarele fu tare ocupat, nu mi-a raspuns. S-a lins pe bot de vot, ca sa fie clar, m-a dezamagit ca nu a avut macar bunul simt sa scrie un "multumesc pentru sesizarile decente"

vin acasa si ce gasesc in cutia postala?! Carticele colorate de la PDL de la madame Sulfina Barbu. La fel ca si cucoana de mai sus, nu cunosc femeile astea, stiu clar ca sunt niste biete unelte, dar frate, am o problema. Ia cititi voi aci mai jos ceva.
CENTRU IT LA LACUL VACARESTI e cumva SINONIM cu parcul din proiectul tipei cu ONG ul de mai sus?! Si cum are Sulfina DEJA aprobat planul de construire ?!?! Terenul e in litigiu pana la final de 2012.

De o ora citesc si ma minunez. Oprescu zice ca da, sa facem o delta, dar ce crezi?!

Iaca mai jos cum vrea Piedone sa REDEA orasului ce e al lui, si sa faca niste blocuri pentru tineri. cum sa le faca?! Pai cum se face totul la noi? Cu spaga, ia mergeti sa incercati sa faceti ceva la primarie, sa vedeti care e cuvantul cheie?

Ma stiti de niste ani, nu am treaba cu mizeriile astea, dar EU CU CINE VOTEZ?! M-as muta la mine la casuta maine, sa ii arza focul pe toti nemernicii astia - vorba babelor din sat, dar pana una alta stau aici si vad de ani de zile JEGUL. Si as face ceva, dar habar nu am ce. Si acum am timp sa VAD si sa ma documentez. Ce mama masii votez eu la sectorul patru astfel incat copilul meu sa poata sa se dea cu bicla pe "vale", tata sa mai vrea sa dea la peste in baltile alea, fara sa fie terorizat de caini, lebedele sa revina in fiecare primavara, DELTA sa ramana DELTA?

Ati distrus multe chestii politicieni de mizerie care sunteti, indiferent de partid, sunt curioasa in cat timp distrugeti si minunea asta. Si nu va urez succes, dar vai ce va doresc..si eu si mai stiu pe unii..Va doresc din toata inima..

Luati voi, cetitorii cu rabdare si cetiti de aici:
http://arhivadegeografie.wordpress.com/tag/vacaresti/

http://cezarpart.blogspot.com/2012/05/lacul-vacaresti-delta-din-oras-20052012.html
http://www.orasul.ro/excursiifoto/portraits/delta-bucurestilor-lacul-vacaresti.html
http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/I-3-Bucuresti-Delta-din-Bucuresti-cu-vulpi-dihori-vidre-si-90-de-specii-de-pasari-art4432382703/
- cu filmulet de vazut

Pe bune, astia ne cred PROSTI..si ma tem ca stiu pe ce se bazeaza, ca ma uit in trecut.
Ma duc sa fac o tocanita, plansul de la ceapa o sa imi scoata toate fumurile de ecosomething ce m'osh visa. La naiba cu partidul si minciunile lor. Sa moara, sa faca, sa dreaga toti. Nu stiu PE CINE votez, stiu clar pe cine nu votez!

Inapoi intre dealuri - episodul verde

 Ploua infernal, si eu te pozam, printre "iarbe"

 Asta e floarea de salvie. Salvia se fumeaza si are un efect ..ok:)) Se fumeaza de sute de ani, e legala, e geniala cu unt, pui si in ceai. O luati si voi cum vreti

 Asa arata un bujor dupa 50 l pe metru patrat de ploaie:))

 Si asa arata vita de vie in floare, dupa ploaie

 Macul salbatic alturi de

 Macul ala cu opiumul si cozonacul

 Asta este casuta fetitei bob de mazare, gradina de sub padure

 si asta e padurea

 asta e o planta care face niste fructe ascunse intr-o casuta

 si astia sunt oamenii mei, cu care am urcat dealul, in prima zi in care am gonit norii cu parul balai al fetelor zambitoare

 asa arata o padure de capsune salbatice - cica nu is fragi, a zis mama mea

 si iata si calatoarele mele

 fluturele de la stiubei

 a inceput nebunia cu ciupercile mele dragi, primul e un burete cu poalele in cap!

 alt burete, de data asta unul coralistic de maritim

 si unul trecut si mancat de goange

 mare petrecere la domnii cu casuta in spinare, nu stiu unde se inghesuiau dar SIGUR se lasa cu swingareala!

 mama mea, cea de la care mi se trage iubirea pentru padurile si dealurile astea

 aripa tanara de calatoare

 popas de un biscuite si o poza moza

 o babuta draguta cu care ne-am cunoscut, la pascut

 cineva a avut vreme sa creeze asa o finetze

 uite-o si subT palarie, ce gratioasa este

 doamna cu fundul rosu si o floare mov pe care am tot vrut sa o surprind. pe doamna sau pe floare?!

 a doua amica, rotunjoara. la pranz a servit ciupercuta la iarba verde

 Palarie rosie, caci asa se poarta sezonul asta

 alta buretoasa ciufulita

 o timida de ciulpeca

 iubirile mele, la coborare

 de manuta

 floare alba de padure

 grau in floare

din neam cu mazarica, o planta cu floare roz


Frumos, nu?
Viata e vis, v-am zis!