I'm a flyer, pursuing my passion for the fun of it

Like crazy

2012-01-11T17:43:00.003+02:00

Am vazut un film cu o poveste despre o iubire. Dar nu despre o iubire oarecare, ci una asa, nebuneasca, una din cauza careia sa nu poti sa dormi, sa nu poti sa mergi mai departe. Sau sa mergi, cu greu, crezand ca o sa treaca toate. Nu trec.
O fata place un baiat si ii spune. Si el o place inapoi. Si ajung prieteni buni, si se iubesc atat de frumos incat aproape ca, vazand filmul, iti dai seama sau ca ai avut asa si ai pierdut, sau ca n-ai avut asa ceva, si asta astepti.
Apoi soarta (ei bine, SOARTA!!!) ii desparte pe cei doi. Unul intr-o tara, altul intr-o alta. Pot sa fie doua orase, nu neaparat doua tari. Vorbesc si le e greu si le e dor. Si lunile trec. Pot sa treaca doar zile. Oricum e al naibii de greu sa treaca pana si orele in UNUL. Si tot soarta ii reuneste. Apoi ii desparte. Si fiecare gaseste pe altcineva, dar niciunul dintre cei gasiti nu reuseste sa completeze "sufletul puzzle". Pentru ca uneori, nu merge asa. Nu merge sa decupezi tu un om si sa in asezi acolo, in locul altui om. Si in filmul asta, fiecare, si Anna si Jacob, gaseste pe cineva. Un Simon care o iubeste pe Anna asa de mult, incat incepe sa aiba grija de ea. Nu o mai lasa sa bea. Incepe sa o ajute sa se hraneasca sanatos, ba chiar o scoate din casa, la alergat, dimineata. Jacob are o Samantha, care il ajuta la job, il face fericit, il iubeste pana la lacrimi. Fiecare dintre cei doi primeste IUBIRE. Si totusi, fiecare dintre primitori nu este fericit. Cu toata iubirea aia, undeva, petecul decupat, nu se muleaza perfect in "sufletul puzzle". oamenii care ne iubesc nu ne sunt niciodata suficienti, daca undeva, in lume, sacul nostru are un petec al lui. Unul pe care l-am avut si l-am pierdut, sau unul pe care inca nu l-am gasit si nici nu mai stim daca il cautam..

Anna il cere de barbat pe Jacob. Si soarta ii desparte. Si ca sa stiti finalul trebuie sa vedeti filmul.
Fiecare poveste are legatura cu mine, caci doara eu insami sunt centrul universului meu..asa ca va spun atat. Uneori, in viata, nu suntem DOAR un biet sac, fara un singur petic:)
Sacul meu a fost destul de ciuruit, peticesc la el de ani de zile. Cu bucurie si iubire. Si cu dureri si lacrimi. Depinde ce fel de ata am, la cusut de petice. Cel mai frumos petic al meu (de pana acum) a fost Katerina. Cea care ma completeaza ACUM pe mine. Am mai cusut candva un petic, dar a fost asa de subtirica atza incat s-a desprins, singur. Si acum e bine cusut pe un sac frumos, cu doua petice minunate:)
Sacul meu este un sac foarte colorat. Mai e loc de petic(e), dar pe langa papiotele pe care le tin cu mine, exista si niste preferinte. Nu accept decat petice din materiale alese, care sa nu zgarie. Care sa nu fie ..negre. Care sa nu se destrame usor. Poate sa fie din lana, bumbac, matasa, in..chiar si din canepa, la naiba!! il fumam, daca e cazul:))

Oricum, minunat filmul. Asa ca..daca v-ati pierdut undeva prin lume peticelul, cautati-l. Si daca inca nu l-ati gasit vreodata..asteptati linistit, intr-o zi va gaseste el. Sacul meu sta intins la soare, soarele ala de la 9 dimineata. Si imi plac scaunele de lemn. Cum ii face jacob lui anna lui..Si as putea chiar sa nu mai beau;))

"Ce a vrut sa spuna poetul?"

2012-01-10T00:52:00.006+02:00

Mai tineti minte cand eram la scoala si aveam de facut fise de lectura si comentarii la tot felul de poezii, povesti, nuvele, etc? Ei bine, am auzit o poveste acum ceva vreme, cum ca la scoala superioara de advertising, se ia o reclama de la tv, se da la elevi si aia tre' sa zica fix cu cuvintele lor "ce a vrut sa spuna poetul". Elevii, viitori publicitari, se vor screme si vor da ce e mai bun din ei, eu tot cred ca o sa iasa o beshina (vai, ce urat Mihaela!!) dar ei saracii, de unde sa stie..ei vor note mari si atat. Legenda spune ca una, o fata, a "comentat" un spot, dar era saraca pe din afara cu totul, nu a inteles nimic. Dar nimic. Eu as merge mai departe cu provocarea si as da TOATE spoturile la care am lucrat oricarui copywriter din orice agentie (mai putin aia vinovata de idee) sa vedem cine intelege macar 50% din ce a vrut sa zica poetul:))
Pentru ca povestea sta de fapt asa: cineva are o idee buna, altcineva o deseneaza, altcineva o comenteaza, altcineva o regizeaza, altcineva o editeaza/monteaza, apoi incepe circul. Inainte sa se coaca painica, si sa umple de miresme incaperea, vine cineva care zice: hai sa crapam putin, dar putin de tot coca asta de deasupra sa vedem cum e miezul. 10 voci speriate zic: nu, ca o sa se moaie si nu o sa mai fie buna. Dar..marsava mana deja a inceput sa indese o furculitza in coca.
Apoi zice: sa mai punem sare si piper ca asa am vazut eu la tv. 10 voci speriate zic sa nu, ca deja s-a pus sare, si piper in paine nu e ok. Dar totusi..vor varsa cu sararitza si vor macina cu pipernitza. Apoi, desi inca NU E GATA, mai vine o mana marsava care zice: ba..ce cacat..ia scoate iar painea aia frate, da cu ou pe ea! Ce e in gaura aia negru?! Piper? Unde plm ati vazut voi paine cu piper?! Hai frate! Se ia furculitza, se scoate miezul cu tot cu piper. Avem o coaja groasa care arata bine. Ba, dar frate..cum ducem asta la client?! ia bate niste oua si indeasa-le in coaja, ca se umfla! Da-i ma in plm, ca merge si asa! Ce sa faca, ma? Se supara brutarul ca i-am futut painea?! Hai frate! Da-l in cacat, ca il platim! Hai, luati-mi ouale la batut si bagati mare, ca trebuie sa fie gata IERI!
Paine e gata. Miroase frumos. Arata bine, straluceste de la ou. Se pune intr-un prosop cusut de mana, tesut de mana, alb, curat. 10 voci speriate se duc cu ea. Plocon. Doua maini marshave merg agale langa voci. O gura mare, frumos rujata asteapta sa guste din paine. Clientul. Sta cuminte la masa. Se aseaza stergarul pe o masa mare, frumoasa, se descopera usor. Gura mare se deschide si o picatura fina..dar tot o bala..se prelinge pe masa cea mare. Miroase bine. Arata bine. Sa o taiem sa o gustam. 10 voci speriate tac..si tremura. Doua maini marsave se scarpina in locul unde candva au tinut niste oua.
Gura mare si rujata gusta. Mmmm, ce buna e! Este..minunata! Este fix cum am visat! Revolutionara ideea cu oul in interior! Cine s=ar fi gandit la asa ceva!! BRavo! Bravo!! Mainile marsave sunt stranse cu putere, spre cele 10 voci se arunca numai o privire (oricum, cine is astia?! umili asa..speriati de bombe..). Paine este impaturita cu grija.

Peste cateva luni...lucrare de control despre noul produs de panificatie XXX

"Am fost foarte placut surprinsa de aceasta noua reteta de cozonac ca la mama acasa. Textura fina a miezului mi-a amintit de verile petrecute in curtea bunicii, de mirosul imbietor de flori de cires, plantati de bunicul meu, veteran de razboi, in curtea din spatele casei ridicata de strabunicul meu..etc..etc.."

toata aceasta scriitura este de fapt o mica introducere prin care doream sa imi anunt cititorii ingroziti probabil de cele doua postari :
despre BARBATUL DIN MINE
si
despre ROMANCA DIN MINE

ca sunt ok si ca poetul a vrut doar sa sublinieze faptul ca iubeste dansul si mai ales muzica din Balcani si la aia cu barbatul, da. Se pare ca daca analizam cu atentie, imi doresc sa conduc. Nu stiu ce, pe cine, dar imi place sa iau fraiele in mana. Numai sa gasesc un armasar bun si ma ocup. In rest, totul este minunat. Asta asa..daca isi facea cineva grji..

PS - da, am uitat sa va zic. Imi caut de munca. Da, da..Tot in publicitate! Imi place al naibii de tare cum miroase painea coapta!!

PS2 - sper ca este clar ca limbajul nepotrivit (din partea de inceput a textului) nu imi apartine, ci este citat cu maxima acuratete din clasici (in viata), caci doar nu va imaginati ca o domnishoara de pension, asa, ca mine, as folosi asemenea cuvinte si mai ales..prescurtari! sau diminutive!! acest semn de ..oligofrenie (asa am auzit..)

Back to reality

2012-01-09T22:48:00.006+02:00

Acum ceva vreme eram framantata de probleme lumesti, ma gandeam eu cum o sa fie cand o sa ies in oras (din nou!) dupa atata mamacire, cum o sa imi placa iar de cineva, etc, etc. Ce prostie! Niciodata nu ai de unde sa stii. Pentru ca nu e niciodata la fel. Indiferent cat de misto par oamenii, toti sunt simplii muritori, fiecare cu pacatele lui. Si da, e foarte trist..nu exista povesti. Sau daca exista, eu le ocolesc de la o mare distanta, pentru ca is atat de ametita de iluzii, incat nu mai stiu exact care e povestea reala (haha!) si care este realitatea. Da, ma contrazic, dar zic bine, credeti-ma. Exista povesti si nu exista povesti. Alea care exista au loc de obicei numai la mine in cap. Alea care nu exista, nu exista pur si simplu.
Cred ca m-am grabit de 3 ori pana acum.

Prima oara m-am grabit si am fost foarte incantata de rasul meu. Caci da, am ras zile in sir. Vorbeam si radeam si imi ajutam fericirea zilnica, bucurandu-ma ca mai exista oameni misto. Mi-a pierit treptat zambetul. Nu puteam sa rad ca proasta la nesfarsit, nu? Pentru ca sunt o pricinoasa, am cautat omului nod in papura. Si el m-a ajutat, pentru ca probabil credea ca sunt altcineva. Si eu eram altcineva, caci ..lupul isi schimba parul, dar naravul, ba. Si naravul meu este unul ...despre care nu vom discuta aici. Deci omul cu papura a fost impins usurel in afara cercului care ma continea si pe mine. Si asa cum a aparut, a si disparut, nu inainte de a ne enerva reciproc, a ne scrie metafore (care in mod normal ne-ar fi facut sa radem, dar hei! deja am decis ca s-a ras cam mult in cuplu asta!). Nu mai vorbim. Ne mai scriem frumos, decent. Oamenii veseli sunt foarte misto, cat timp raman la stadiul de amici. Cu care razi. La telefon. Rar.
A doua oara m-am lasat purtata de povestea altcuiva. Si iar am scris si iar am ras si a fost foarte frumos, doar ca eram din filme diferite si aveam vieti diferite si povesti diferite si teluri diferite si asa de rau am obosit sa nu fiu eu, si sa ma ascund ca sa nu derajez, incat..Pur si simplu m-am oprit. Ratacita in
A treia oara este si ultima. Pe o baza care scartaia teribil (mlastina cu nisipuri miscatoare in care colcaie lipitori sugatoare de sange), am lasat sa curga nopti si randuri si cineva a pus cot la cot cu mine caramida, dupa caramida. Si uite asa, in luni de zile, s-a ridicat ditai visul. Frumos, curat. Sa zicem ca e asa..un castel..
Un castel de toata frumusetea, cu o printesa alintata, de toata..frumusetea. Insa am uitat sa va spun ceva. Nisipurile miscatoare erau cea mai mica problema. Lucratorii la zidit au uitat ca orice constructie ridicata in DOI, are nevoie de ceva. Intre caramizi se pune ceva care sa ajute la lipirea acestora. Dar cine sa se mai gandeasca la liant?! Cu gura pana la urechi, caramida dupa caramida, s-a ridicat minunea. Si fix cand sa scoatza pricessa capatana-i superba pe geam, jang!
Ce? V-ati speriat? S-a daramat sandramaua?! Ah, nu..Nici macar nu s-a miscat nisipul..De la inaltimea turnului, simpatica si vesela princessa a vazut ceva in zare. Nu un cal, nu un alt print, ci..realitatea. Nimeni nu traieste intr-o poveste. Oamenii se trezesc, beau cafea, o freaca pe net si pleaca la munca. Unde stau la barfa si tigara cu niste colegi, mananca ceva, apoi pleaca acasa. Acolo se saluta cu ceilalti din casa - familie, sotie, copil, nici nu conteaza. Dupa care mananca. Apoi o mai freaca pe net si se culca. Unii mai vad un film. Altii isi inseala iubitele. Altii nu. Unii mai vad un film, unii asculta muzica. Unii beau vin. Nu toti..
Nimeni nu mai are timp sa viseze, sa creada in povesti. Oamenii sunt pragmatici, li se pare "dragut" asa ca mai vad cate un visator pe strada, dar..sa fim seriosi..Dragostea trece prin burta, ce ajunge in burta costa bani si in plus mai e si mizeria aia de sex, care cica misca lumea.
Care dragoste?! Ah! AIA?! Pai da..exista.
Fiecare are dragostea lui. Dar o tine acolo. Safe. Nu e nici macar ascunsa. Pur si simplu e acolo. Doarme..beata muarta..

Sa va mai spun cum e cu princessa din varful castelului care sta sa pice?! Rade incet. De frica sa nu o auda nisipurile si sa se trezeasca si sa inceapa sa se unduiasca..E fix in cel mai inalt turn, sta cuminte intr-un colt siiiiiiiiiiiiiiiiiii ...face ce fac si altii..o mai freaca pe net..Uneori mai vede caramizile si se gandeste ca daca da jos fiecare caramida in parte, si apoi le reaseaza DAR de data asta pune si ceva ciment, sa se lipeasca BINE intre ele, poate ca nici macar nisipurile cele unduitoare nu vor reusi sa ii distruga castelul..Dar iar a obosit..Poate e cam batrana princessa. Poate ca, la fel ca intr-o poveste, parul ei se asorteaza perfect cu rochia ei alba. Poate ca de la atata ras, are toata fatza plina de riduri..
Habar nu am ce e cu princessa asta. Pentru ca eu nu sunt o princessa. Eu sunt un om. Unul care poate sa fie foarte simpatic sau foarte afurisit. Sau..unul care pur si simplu dispare.

Intre timp, de sus din turn se vede fix aceiasi realitate plictisita de moarte. In care oamenii fac ce e mai bine pt ala de langa, ca sa nu supere. Cica se numeste altruism. Azi n-am.
Am inchis. Si nu intentionez sa reviu numaidecat, caci sunt asa de obosita si imi doresc atat de mult sa dorm si cand m-oi trezi, sa fie ziua in care suntem toti la masa si radem si nimanui nu ii mai pasa ce a fost, cine cu cine ce a avut. Suntem noi si noiul asta ma include pe mine si eu rad si sunt in siguranta, pentru ca in jurul meu sunt exact oamenii care trebuie sa fie.

O mai frec putin pe net si apoi ma culc. Maine o sa incep sa invat sa traiesc ca toata lumea. Prin burta si fara sa mai rad atat de mult si atat de des (aiurea asa..un ras continuu..)

Vis

2012-01-07T11:34:00.003+02:00

Si atunci el i-a spus, aratandu-i-o cu privirea: De acum inainte, ea e melodia mea, doar ca mai are nevoie de timp de gandire.

Stateau toti 3 pe o banca.

Si cealalta a spus cu un ton rautacios (sau poate era doar ironica) , apropiindu-se periculos de mult de ea: mama, da'ce ai imbatranit..pai da, asa e cand traiesti cu unul mai mare decat tine.
S-a chicotit. Parca.
E, lasa ma, ce? Daca vrei doar poti sa te culci si cu din aia mai mici.

Dar cum adica, eu sunt melodia ta?
Si el atunci incepu sa o sarute usor pe un umar . Si dintr o data, visul se umplu de Sinatra si "My way"..

Daca eram barbat..

2012-01-06T14:39:00.004+02:00

- as fi putut sa joc sarbele, luand hora inainte.
- as fi putut sa ma imbat, ascultand muzica populara olteneasca, si as fi spart paharele de podea..de dor..nu de necaz.

2011-2012

2012-01-06T12:51:00.005+02:00

(arunc niste poze, fara legatura cu scriitura in sine, asa, sa vedeti ce caprite mari suntem !)

Am facut un revelion de vis, acasa si on line, fix alaturi de cine mi-am dorit si asa cum mi-am dorit (daca facem abstractie de ora 3, cand pe fondul beuturii, copilul Kate s-a impiedicat de 2 ori si tataie'su a decis sa imi traga o cearta, din aia uitata in 2011) . Asa ca m-am culcat aburita si nebauta la ora 4, trista ca am ratat manelele de la tv..

La ora 4, pe toate canalele tv erau filme. Si cum le vazusem deja si nici manele nu IEREA..m-am culcat. Am inceput anul 2012 atarnata pe geamul de la sufragerie, filmand cu micul flip artificiile berceniene si tipanad de fericire. Asa de euforica (repet, treaza perfect, nu am baut nimic) ma aflam, ca am ratat sa pup copilul, ratacit in brate de nasha si bunica, intr-o alta camera, tot ca sa vaza artificiile.

Nebunie totala. Am mancat putin si des, nu m-am uitat la tv, caci nu era nimic de vazut, nu am ascultat muzica, ci am stat si am vorbit. un revelion cald, acasa. Cu poze, cu sarituri, cu fetite dansatoare, cu bunici si nashi la masa, cu casa plina de oameni super dragi la 12 fix punct. PLINA. Nimic mai frumos:) Mi-am amintit de anii in care faceam revelionul la Bogdan sau la Caramele si dupa 12 plecam pe rand acasa pe la toti, la pupat si ciocnit cupe de spumos. Cand ne intorceam la bairam eram toti inghetati si rupti de beti. Dar toata lumea era fericita. Nu am avut chiloti rosii (ca italienii), nu am avut nici macar un leu la mine (nu stiu ce natie are superstitia asta), nu m-am pupat cu niciun barbat la miezul noptii (ca in anii trecuti - in vremea in care chiar credeam ca daca te pupi, stai cu el tot anul, muahahah!). Nu am mai facut nimic din ce obisnuiam sa fac. Nici macar nu am mai dat 100 de sms cu siropoasele urari. Am vorbit la telefon cu foarte putini oameni pe 31 si pe 1. Adica m-am bucurat sa fiu auzita si sa aud oamenii care conteaza. Si a fost frumos asa, simplul.

Sarbatorile sunt pentru familie. Anul asta asa au fost. In anii ce vor urma o sa am grija sa fiu sau la zapada sau la mult soare, sa stim o treaba.
In rest..suntem bine. Fericite. E pace. In afara de o mica treaba amoroasa, totul e minunat. Cica in noaptea de Boboteaza se deschide cerul. Eu am visat un anume barbat, o cearta oribila cu 2 femei, si o masa bogata, cu peste, pe o insula pe care nu o stiu, cu Dana si Mircea si inca cineva la masa, fara copiii din dotare. Si eu singura. Si cu mult peste si fructe de mare. Si da, eram suparata si Mircios tot radea si incerca sa destinda atmosfera si Dana imi spunea ca o sa fie bine, sa am rabdare. Asa ca m-am trezit si am inceput sa am rabdare. Poate ca nu imi amintesc tot visul, sau visele de azi noapte, sau poate cerul se mai deschide si in noaptea asta si o sa vedem ce urmeaza. Oricum, orice se poate intampla..cat timp e fara cearta, o sa raman fericita. Daca e cu cearta, plecam departe si am scapat de toate:)) Doar avem antrenament.
La multi ani de vis. Stiu eu ca 2012 este minunat. Am stiut ca si 2010 e vis, apoi 2011. Nu stiu despre voi, dar eu nu ma insel. Niciodata.

Ps - am uitat sa va zic! Nu am baut de revelion, dar beau cat de des pot vin fiert. Si sa vezi ce chestie ciudata! Nici nu ma mai umplu de pete!! Nici nu mai imi e rau. Si pot sa merg si cu RATB si cu metroul si parca incep sa vad numai oameni frumosi..si nici nu mai sunt bolnava..Si imi caut un job de bun simt, dar despre asta vom scrie candva o alta poveste, cand o sa stim ce job cautam, clar:))

Merry Xmas

2011-12-25T13:44:00.001+02:00

Sarbatori fericite dragilor!!!

Katerina la 1 an, 9 luni, o sapt si 5 zile

2011-12-19T20:44:00.003+02:00

zice urmatoarele cuvinte:
mama, tata, mamaie, tataie, Dede (ea), bec, pisi, pajtua (prajitura), bebe, pupataie (bucatarie), palu (calul), da-te mama, tica tica, pui, ou, pete (peste), poc (porc), oaie, oala, paca (vaca), cucu, nu, da, lasa, a bate (in brate), a baie, apaa (afara), nasha, cucanu (curcanul), beie (bere), mee (mere), manana (banana), cocoata (ciocolata), danaiu (iaurt-danonino), apa, teai (ceai), maie (mare),

executa comenzi de adus chestii, lucru care aduce mare bucurie lenesilor din casa, eu si tata:)) Are o frica noua de apa, masini si oameni straini. este foarte reticienta cand e vorba de imprietenire si tandreturi, prefera sa fie ignorata si daca te place, vine ea. daca nu..nu..Doarme inca langa mine in pat, dar a reusit sa doarma singura cuc o noapte intrega si pentru asta trebuie sa ii multumesc cuiva care m-a tinut departe de pat:))
Mananca lapte o masa pe zi, rar doua, ciorba la pranz zilnic, multe fructe (mere, pere, banane). Caca de 2 ori pe zi, cand vrea ea. Nu stie diferenta dintre pipi si caca, spune caca si oala cand are nevoie. Nu a mai facut pe ea de multe luni de zile treaba mare. Pipi, baga la greu. Cred ca uita si face pe ea. E inca albicioasa si mai uit sa ii dau vigantolul ala - ce porcarie..
Are parul lung si ondulat si incalcit la spate, ca la curu' catelei (cum se zice la tara). Are aceiasi ochi caprui si clari, ca ai ma'sii si genele lungi la fel ca ma'sa si ta'su. vorbeste mult, mult. nu stiu cu cine seamana!!
Baga tot in gura (inca) si are 3-4 dinti loviti de caria de biberon, o mizerie a carei "reparare" o sa coste niste milioane bune, dar merita, pentru ca sunetul de ras da bine cand se vad si niste dinti de soarec :))
Tipa destul de des si se tranteste pe jos, printr-o aruncare de care mi-e groaza, mereu ma gandesc ca ii adun dintii de pe covor.. Ii plac pisicile, dar va primi cadou acvariu si pesti cand face 2 ani, pentru ca nu avem voie cu animale in casa:( Si pestii sunt linistiti, de aia ii si iubim:))
cam atat. sa nu uit:)

Punct si de la capat

2011-12-18T17:52:00.002+02:00

De o ora incoa' tot caut pe blog ceva ce am scris cand eram indragostita de un baiat. Nu gasesc. Inseamna ca nu trebuie sa gasesc. Ca poate era ceva trist. Ca poate nu seamana oricum iubirile intre ele. Dar unele iubiri ale mele seamana, numai ca niciuna nu se termina la fel. Sau nu apuca sa se termina, caci nu incepe..

Renuntarea la visare

2011-12-14T22:29:00.006+02:00

nu inseamna neaparat trezirea la realitate, ci mai degraba consta in mutarea catre alt vis. In cazul meu.

Ma amagesc cu "iubirea" unei idei, in loc de iubirea unui om. Copilaresc si perfect nevinovat, pana in momentul in care incep sa imi pun intrebari. Genul de intrebari care nu tin de visare, ci de realul pe care nu il vreau in acest moment in viata mea, caci nu e loc.
Prima intrebare ar fi: oare unde e? Mi se pare cea mai urata intrebare. Visele is facute sa pluteasca, sa se plimbe intre minti si fete. Cine sunt eu sa tin locului visul? Ce treaba am eu unde pluteste visul care nu e nici macar doar visul meu.

O alta intrebare este "cum de visam in acelasi timp toate"? La fel de absurda ca si prima, are varii raspunsuri, la fel de absurde. Este bine cunoscut ca dragostele se propaga in sus, in jos, in stanga, in dreapta. La fel de bine cunoscut este ca un om iubit de mai multe persoane, capata niste puteri supreme si imparte hormonei in stanga si in dreapta, in sus si in jos. Lucru care ii sporeste "faimozitatea" dobandita fara sa faca nimic. Dar absolut nimic.
O treia intrebare este "o sa vorbeasca si cu mine azi?" Copilaresc. Eu nici macar nu sunt azi aici. Si nici ieri nu am fost, si nu o sa fiu nici maine.
Pentru ca, desi poate sa para imposibil, sunt si eu visul cuiva si plutesc si eu intre minti si baieti.

Renunt la visare. Ma rasucesc pe calcaie si apoi ma ridic pe varfuri si imping cu putere aerul dintre talpa mea incordata si podeaua rece. Si sar. Visele trebuie sa pluteasca. Ca sa poata fi prinse in mrejele oamenilor iubitori de visare:)

Noapte buna Fred darling, oi si oitze numarabile si atat de simpatice. Maine dimineata ma asteapta o noua zi. Una de intins mreje tesute din panze de paianjen matematic lucrate, dar asa de fine. Si rezistente in acelasi timp. Mustele sa caza, zic!

Despre slabit, parerea mea

2011-12-08T21:10:00.010+02:00

Toata lumea (mai ales gagicile) stie ce e aia Zumba. De cativa ani e asa, o nebunie generala, oamenii se duc la "sala" si timp de un ceas danseaza pe muzica din Sud America, de curg apele pe ei rauri-rauri. Am vazut zeci de filmulete, toata lumea este fericita, am prietene care merg la mai multe sali, se fac excursii la munte, Zumba rules. Foarte frumos, m-as duce si eu daca nu as fi prea obosita de la mersul pe jos km cu minunea. Sau daca nu as fi lenesa:))
Nu stiu exact cat se slabeste cu Zumba, dar eu neavand aceasta problema, nu imi pasa..Eu am o problema cu muzica, mie nu imi place muzica din Sud America, mie in place muzica din Sud Romania:))
Si acum sa va zic cum sta treaba si de ce am o parere, caci da, am eu o parere. Acum multe luni de zile, un amic a pus pe FB un link cu un videoclip al lui Salam. Stiu, nu cadreaza..manele, facebook, prieten de al meu:)) Dansa pe scena Salam si "curgea apile" pe el, tza-tza tot scuipa in microfon. Melodia se numeste Reggaetn Tza (tza tza, cum ziceam). De mare exceptie, mare realizare, nu va pot spune mare lucru despre versuri, dar e ceva dramatic, cu ploi si tza tza si cu regheton si cu alaaaa, laaallaaa...Cum ziceam, de mare rafinament. Cand eu am ascultat melodia, copilele mele erau in casa cu mine. Maneliste din nascare, cum au auzit biturile, cum au inceput sa salte ismenele pe ele, a mea era in transa..
Copiii recunosc imediat calitatea. Mi-a fost clar ca nu avem nevoie de Zumba, e destul ca cineva sa vina cu o noua idee, una neaosha, pur romaneasca. Slabeala pe manele. 1 ora cu Salam = slabeala GARANTATA! Va atasez o poza cu a mea Kate in costum de baie! Arata perfect si nu a dansat niciodata 1 ora!
Acum, lasand gluma la o parte, revin la oile mele si va spun ca de fapt ideea mea era alta. Una mai romaneasca decat asta cu slabeala pe manele. Vorbesc de o chestie super serioasa.
Eu sunt olteanca. Sunt nascuta la Motru, sufletul meu e la Lupsa, intre dealuri. Pot sa stau in Berceni, pot sa imi bag picioarele in Egee, daca aud o melodie anume, mie mi se intampla chestii. Orice melodie auzita vreodata acolo, in satul bunicii..orice melodie de la nunta verilor mei, sau de la vreun bal din copilaria mea, balurile de la caminul cultural, cu orchestre care cantau live, cu niste cantarete de care nu a auzit multa lume.
La mine in sat se joaca hore. Pana sa distruga tampitii astia PINGUINUL, in Lupsa de Jos si probabil in toata zona aia Mehedinti-Gorj, "pinguinul" era un dans care se dansa la toate nuntile, la sarbatori, la "horele" organizate la camin sau in mijlocul satului. Dar! L-au gasit "baietii" si l-au facut praf..ca asa e la noi.
Recunosc, nu stiu sa joc multe dintre horele despre care vorbesc, dar simt muzica si joc asa cum stiu eu, oricum o fac singura sau cu Katiusha, nu e ca si cum are cine sa ma rada:)) Acum treaba mea era asa. De 1 decembrie aproape m-am ingreteshat de la atata "iubesc Romania". Sunt sincera, asa ca feel free sa ma injurati, dar mi se pare asa o minciuna cu iubitul asta..fix ca aia care fac rau altor oameni, apoi se duc la manastire, desi au cerul gurii negru si despre inima, nu mai zic..dar se roaga! Sunt credinciosi! Li se iarta rele. Cu cat esti mai jigodie cu altii, cu atat mai pios incerci sa pari.
Eu nu iubesc Romania mai mult sau mai putin decat voi, poate eu o iubesc altfel..cum am mai zis, e ca si cu mumele, nu ni le alegem, le iubim caci avem numai UNA. Ei bine, eu numa' o tara am. Asta in care, desi avem HORE minunate, noi alegem sa slabim pe Zumba.
O sa luam pe rand (caci ma chiraie copilul) niste muzici, ca sa ma credeti ca nu is nebuna.

GHIMPELE:

tot pe youtube.com o sa gasiti si exemplul de joc, pasii care se fac. Hai ca pun eu aci link :

Rog a se cerceta cu atentie jocul. Continuam cu
BORDEIASUL:

cum se joaca, aic:

si mai am. FEDELESUL:

cu varianta exclusiva pentru slabeala:

Sunteti romani toti, caci de aia va scriu. Va e a slabi?! O ora de dansat orice hora romaneasca, scoate si pe "aldinbalta" din voi, nu numai grasimea. Nu am vreme sa va fac o colectie de jocuri si hore romanesti, poate aveti bunici la tara si stiti cum e treaba cu sarbele si horele de mana. In Oltenia mea stiu cum se rup pantofii dupa o nunta, dar vai, ce minuni am auzit despre fanfarele si horele din Moldova..Cum am jucat pe muzica de la Bacau, cand si-o botezat Boje moi baiatul!! Cum am jucat in munti, la nunta lui Moni, alaturi de mirele ei scotian, pe hore cu onestenii cei minunati..
Sunt slaba. Joc aproape in fiecare zi, cel putin o data pe zi, un Ghimpe sau un Bordeias cu Kate. Nu scap de ea.
Si iubesc Romania pe 8 decembrie.

Rataceasca

2011-12-03T19:45:00.003+02:00

M-am tot gandit care e faza asta a mea cu umblatul..Nu e ca in piesa VV, nu "m-am saturat de patul meu de acasa", caci mie cearsafurile chiar imi zambesc, doar sunt ale mele, alese cu mana mea, albastre..Insa pot sa dorm foarte bine si in alte paturi, de la rude pana la pensiuni de munte. Cred ca lipsa unui job si a stresului de la munca a fost inlocuita cu stresul domestic. Norocul meu este ca nu o las pe Kate sa ma streseze prea tare, ea este totusi cel mai bun partener de calatorie din ultima vreme.. Ii place la fel de mult cum imi place si mie sa fie pe drumuri. Anul asta o sa stam acasa de sarbatori (cred..) insa de la anul, cand e si ea om mare, o sa am grija sa plecam cat putem de des de acasa, poate facem Craciunul la bunica, sa ii povestesc picei cum era Craciunul meu cand eram copil, de Revelion poate plecam la munte, sa se sature si ea de zapada, cum m-am saturat si eu acum cativa ani..
Mie-e clar ca mie mi se potriveste o vorba: Calatorului ii sta bine cu drumul.
E ora 20. Sa plec undeva sau nu?

In vis

2011-12-02T17:39:00.003+02:00

Despre frica am senzatia ca am mai scris candva, demult. Apoi m-am invatat cu ea si am uitat-o. Am inceput sa conduc, am pus si copilul in masina. Am mai facut niste vitejii. Credeam ca m-a biruit sentimentul. Totul a fost minunaat pana azi noapte. Am adormit cu un zambet lung cat toata fatza, linistita. Am mutat-o pe Kate la locul ei, mi-am infipt cornul in perna, si da-i si trage-i.
Cea mai rea frica nu e aia din somn, ci aia de la limita somnului cu realitatea. Am visat ca mi-a cazut copilul din pat, l-am auzit cazand. M-am ridicat, am pus mana in pat, ioc. Adica jumatate de ioc, caci in par era DOAR un copil! Imi batea inima ingrozitor, simteam cum mi se face rau, desi o atingeam pe Kate, nu reuseam sa ating cel de al doilea copil, si tot cautam prin pat, spre patutul de copil..Mi-am dat seama tarziu ca visez..mi-am dat seama, trezindu-ma, frecandu-mi fatza si ochii si intreband cu voce tare: cati copii sunt in pat?? Am trezit-o pe Kate, avea febra. Si m-am trezit si eu ca omul, de tot..numarand copiii. Era numai unul, caci eu unul am. Frica nu imi disparuse, inima imi batea la fel de tare, dar eram sigura ca suntem ok, ca nu am pierdut celalalt copil:)
Cumva ..desi o sa par nebuna, cred ca celalat copil m-a trezit ca sa pun mana pe Kate, sa simt ca arde si sa fac ceva. Asa ca de la 5 ne-am ocupat de copilul real. Uitasem visul si sperietura, dar acum cateva minute am atipit si frica s-a intors. Copilul al doilea vrea sa imi mai spuna ceva si nu stie cum:)

Babuni si muica

2011-11-28T17:18:00.007+02:00

De ani de zile imi tot propun sa scriu ceva despre "aproapecelmaidragomdepelume". Adica despre bunicile mele - bunica mea Ana si muica Angelica.

De fiecare data s-a intamplat ceva si mi-a fugit gandul, pentru ca eram prinsa in tot felul de porcarii zilnice, toate cu pachet de stres la purtator. Foarte trist. Bucuria de a scrie despre bunica, trebuie sa ucida stresul si mizeriile cotidiene. Astazi cineva mi-a spus ca nu are idoli, dar are un model. Unul..imbatabil as zice eu:) Bunicul lui.

Asa ca eu o sa va povestesc despre bunica mea. Nu stiu daca ea este modelul meu, caci pana azi nu m-am gandit sa am un model, dar stiu ca este femeia pe care o respect cel mai mult pe lumea asta. Si este si cea careia trebuie sa ii multumesc mereu pentru ca noi suntem cine suntem. Ea e cea care a nascut-o pe mama mea:)
Bunica mea s-a casatorit la 15 ani, dupa o viata destul de grea. Cand era mica, mama ei a murit in niste imprejurari care ne-au marcat copilaria, de aceea nu voi povesti despre ele acum. Tataie era cu 10 ani mai in varsta decat ea, bunica era practic o fetita cand a intrat in valtorile vietii. La 17 ani a avut primul copil si la 19 al doilea. Nu a muncit pentru altii nicio zi din viata ei.. Nu a mers la "colectiv", nu s-a dus la munca la straini, a muncit pentru familie si pentru casa si copiii ei. Desigur toate acestea s-au petrecut pentru ca tataie era gelos si ea era foarte frumoasa:)) Si azi este:)) Are 72 de ani si in ultimii doi ani am vazut-o mai fericita decat am vazut-o in toti 34 ai mei. Este multipla strabunica - are pana acum 7 stranepoti, toti o iubesc si toti ii spun la fel ca si mine: bunica.
Cand eram mici, primeam scrisori de la tataie, cu un scris frumos si clar, toate incepeau cu Dragii nostrii, despre noi sa stiti ca suntem bine....si se incheiau cu un sfat sau o pilda. Intotdeauna erau semnate Misu si Ana. Si mai erau si alte scrisori:) Cele scrise doar de ea. Ea, care a facut doar 4 clase, dar care a invatat sa scrie si sa citeasca singura. Bunica mea este cea mai deschisa si liberala femeie pe care o stiu. Acum multi ani ii povesteam despre o tipa care avea un iubit chinez. Bunica ma asculta si zicea: poate sa fie si negru, om sa fie!
Apoi ii povesteam ca alta fata lucra in Italia, ca dansatoare. Si bunica zicea ca munca nu a facut rau nimanui, daca dansul ala e o munca cinstita:)) Bunica-mea s-a bucurat de mine si de copilul meu de parca eram cea mai maritata femeie de pe planeta. Ba chiar ne-a povestit razand, mie si sora'mi, o conversatie (ireala:))) avuta cu "ajutorul" ei din sat, zisul Vasile, cel responsabil cu muncile neplacute si grele. Burlac convins, Vasile a intrebat-o pe bunica: tanti Ana, vazui fetile astia cu copiii pi la poarta, dar niciun barbat cu ele. Ai cui sunt copiii aia?!
Bunica mea este vesela si frumoasa. Si stiu sigur ca de la ea am luat-o toata sensibilitatea aia care ma face sa plang din orice..Si jena aia absurda de a nu face ceva, de teama sa nu supar pe cineva..Si multe altele, desi sunt frecvent acuzata ca ma trag din cealalata parte de neam! Nu stiu ei. Eu sunt combinatia perfecta dintre cele doua neamuri, am luat ce trebuia de la fiecare. Bunica mea ne face paine in tzest si cozonac, urca dealul la doua zile, ca sa isi verifice gradina, desi noi o certam ca se oboseste, eu stiu clar ca ei ii place sa vada satul de acolo de sus, sa bea apa din izvorul ala..cred ca acolo stie ca nimic nu s-a schimbat, ca tataie e cu noi, ca noi avem gradinile noastre de fetite, in gradina lor mare, de sub padure..Cred ca urcatul ala ii face bine, nu rau, asa cum credem noi..Bunica mea stie secrete ale viei. Caci la noi se facea mult vin..Anul asta a fost primul an in care am vazut toti pasii si am iubit-0 pe bunica si mai mult. Pentru ca ne-a invatat lucruri, pentru ca ne-a spus de ce s-au schimbat treburile, de ce nu mai iese vinul ca pe vremuri..Bunica stie.
Sper ca si voi aveti bunici care stiu minuni, caci daca aveti, musai sa aflati toate secretele inainte de a pleca din lumea asta in aia mai buna,...nu am invatat inca sa fac sosete de lana, cu 5 ace..dar stiu sa cos. Stiu sa fac cozonac ca bunica, stiu sa fac paine, stiu sa fac atat de multe..Si nu, pe mine nu m-a crescut bunica, de asta s-a bucurat sora mea, eu am stat la Bucuresti. Eram aia cu ciorapei si pantofiori, care nu puteam sa merg desculta pe drum, ca ma intepau pietrele. Doua zile, cam asa ma tinea fitzosenia, apoi eram murdara si belita toata in genunchi.
Pentru ca, desi la bunica mea, la casa de la vale, era un mediu mai sever, tataie era un om mai dur, exista intotdeauna si locul perfect de evadare si dezmat: casa muichii Angelica, de la deal. Casa lui tata.
Muica mea are peste 80 de ani. Este o batranica vorbareata, foarte draguta si mai nou atinsa de boala uitarii. In vacantele din copilarie, la muica, la deal, era cea mai mare distractie. Libertate maxima. Muica facea de mancare, taica era la lucru, la fel si unchii mei. Daca aduni adultii si apoi plozii, noi eram mai multi si deci, dupa ce scazi cine muncea, intelegi lesne ca muica ramanea cu 5 copii care faceau numai rele..La cei 5 poti sa mai aduni niste veri si vecini. Tin minte, ca prin vis ce-i drept, cum puneam muzica la pick-up-ul vechi si cu boxe haraite, si jucam ore in sir cu verii mei, pe muzica olteneasca. Imi aduc aminte si cum beam vin rece din beci, intr-o cana de plastic roz. Uneori puneam si zaharina. Imi aduc aminte perfect dulapul de bucatarie al muichii, dulapul in care era in permanenta o punga sparta de zahar, pusa pe o farfurie. Taiam painea aia neagra, pe care o aveau minerii (mama, ce buna era..) , o bagam la robinet (da, aveam apa in casa) si apoi o indesam in punga aia. Mancam savarine. Biata muma era disperata ca ii mancam tot zaharul..Mai tin minte perfect o lada mare de lemn in care muica tinea malaiu. Si colacii facuti de muma, pentru pomeni..Si ciorba de loboda, lungaaaa si cu putin orez, dar buna de tot. Si canta (galeata) plina cu untura si carnati trandafiri, canta in care varul meu Marocanul, baga mana pana la umar (deh, era copil, avea o mana mica) si cauta prin untura pana gasea un trandafir pe care nici nu il mai prajeam, stergeam untura de paine, indesam carnatul intr-o bucata si da-i! Muica ne trezea, inainte de a ne culca, cu cea mai buna vorba auzita de mine vreo data:)) Gicule, scoal' de te culca! Valabila pentru unchi-miu care adormea rupt de oboseala, in fata televizorului. Aveam tv color si antena parabolica. Si mai are muma mea un obicei, care ne chinuia cand eram mici. Muma se trezea prima, asa ca, om serios de la tara, venea sa ne trezeasca si pe noi: va scularati? Nu eram niciodata "sculati", am fi vrut sa dormim pana la 10!! Dar nu mergea asa. Acum muma mea are 85 de ani. O mananca de vie un Alzheimer ingrozitor care o duce inapoi intr-un timp in care cineva i-a injunghiat sora, pe Ioana. In momentele in care e in trecut, ne intreaba daca am vazut-o pe fata ei, ca ea a pierdut o fata, i-a murit. Si ea e Ioana. Apoi se intoarce printre noi, se joaca cu stranepoatele, mananca pufuleti cu ele, rade. Ne stie. Desi pare amuzant, boala e oribila. Eu am fost norocoasa sa o prind mereu in 2011, in fapt chiar daca mai era uneori cu 60 de ani inapoi, eu am asteptat-o sa se intoarca. Asa..pentru ca e muma mea. Si pentru ca nu stiu nimic despre Ioana, decat din povesti, o mai las sa ne zica chestii..Muica mea este si fosta moasha a satului, nici nu mai stie cati copii au venit pe lume in mainile ei..Cand eram mica-mica asa imi doream, sa nasc cu muma, cum vazusem eu in filme, ca se fierbe multa apa si se pregatesc multe cearsafuri albe, apoi se tipa-tipa, iese copilul si ta'su e la usa. Si in filme moashele erau super de treaba, ca muma. Si negre. Muma e alba.
Am scris despre aceste doua femei minunate pentru ca imi sunt foarte dragi si le vad mult mai rar decat ar fi normal, desi stiu ca putini ani vom mai avea de petrecut impreuna. Doua bunici si strabunici pe care le tot intreb secrete:) Si ele imi spun, si unde nu imi spun ele, mai fur eu invataminte!

Buna, ce faci?

2011-11-27T21:41:00.002+02:00

As putea sa va spun ce mult mi-a placut filmul. Sau ca la un moment dat am filmat cu regizorul. Sau ca mi-au placut locatiile si costumele si ..tot..Dar, surpriza. Nu o sa vorbesc despre film, decat facand asa..o paralela intre film si experientele mele internaute.
Acum foarte multi ani, pe cand eram eu mica si yahoo era la cea mai mare moda, pe cand lumea nu avea chiar bloguri-bloguri, ci avea un fel de loc pe cate un site, unde putea sa posteze diverse povesti, am gasit eu niste chestii scrise de un baiat. Si citeam, si radeam. Si apoi (copil de securist, cum se stie) l-am gasit pe bunul scriitor. Asa ca..i-am scris. Si apoi am inceput sa ne scriem. Si in cateva luni, el ma suna de peste o mare si imi zicea "mandro" si eu plangeam la telefon, ca eram chinuita in acele vremuri si eram departe de casa..si imi era greu.
Iar el era acolo, mereu. Mircea. I-am declarat iubire maxima, pe vremea aia era cu viza in UK, eu deja faceam planuri cum o sa trec inot apele, numai ca sa stau cu el de vorba, sa o vad pe Jennifer live. Iubirea lui. Caci desigur..avea o iubire. Jenny. Era o dragoste casta, ma sicana cu ea. Jenny era mereu in cadru, caci DA, la un moment dat chiar ne-am vazut cu webcam. Dupa multe poze trimise, care mai de care mai photoshopate, ca sa nu il vad pe bune pe omul caruia ii declarasem iubire eterna. Jen era desigur masina de spalat. Al nostru iubea in secret o poeta. Si deci, fiindu-mi dragostea compromisa, am decis sa ma intorc in Romania si sa il parasesc pe Mircea. Cu care de fapt m-am si vazut la cofetarie la Casablanca, intr-o iarna:) Alesesem bine, ma indragostisem de un om la fel de bun si de minunat ca si scrierile lui, cele care ma fericisera in lunile acelea in care eram singura si necajita.
Despartirea nu s-a terminat nici astazi, cumva, l-am pierdut, desi inca il am in lista de mess..si iata, tocmai ce am dat click si il am si pe FB siiiiiiiiiiiiiiii!!! Omul meu drag si bun s-a insurat in iulie cu o superba femeie!! OMG!!Respir si continui sa va anunt (desi habar nu aveti cat sunt de fericita acum si nici nu il stiti pe tipul asta minunat) ca la sotie pe profil este o minunatie de fetita, deci dragul meu prieten este si tata:)
Ce seara!! Si eu vroiam sa scriu partile neplacute la internauteala:)) Bravo Mircea! bravo om bun si drag!
Apoi au trecut anii. Stau la taclale pe net de ani de zile cu oameni de tot soiul, cumva am avut mereu noroc de oameni foarte buni, ma "stiu" cu femei superbe, pe care nu le-am vazut niciodata, mi-am scris cu barbati minunati in scris, dar cu care nu aveam nicio legatura in viata fara vorbe scrise..
Cum a zis candva tatal lui popil - e ca la porno, tre sa vezi, sa iti placa si apoi mergi mai departe. El vorbea despre cu totul altceva, eu am facut iar o comparatie:))
Chatul nu te inseala. Iti lasa loc de sperante false. Vorbesti si povestesti si razi. E fix ca in film. Esti liber sa spui/tastezi orice, pentru ca nu ai nimic de pierdut..Apoi faci greseala "sa te suni" - tu cu el. Sa te auzi. Si te auzi si inca e ok. Dar daca faci prostia sa te vezi, ai inceput sa ai de pierdut. Cu unii oameni ai chimie, cu unii nu. Indiferent cat de bine te intelegi in scris, live e altceva.
E ca faza in care se trezesc aia doi in parc, cu trandafirii in mana. Razi tu razi, dar nu e rasul tau. Povestile care incep minunat pe net, se termina foarte des cu rasul nervos. Apoi iti vezi domnule de drum, caci ce e al tau, e pus deoparte, undeva, cineva a scris un plan de la care nu prea e voie sa deviezi, am vazut eu intr-un alt film.
Paradoxul este ca de 2 ori, dupa imprietenire din asta internauta, eu nu am mai vrut sa tin legatura cu oamenii aia si doar 1 data mi s-a intamplat sa nu mai vrea interlocutorul sa ne scriem. Ok ambele situatii, cred ca oricum nu am pierdut nimic, niciodata..Insa ma enervez. Si m-am suparat si la film. Si m-am mai suparat si acum cativa ani.
Acum 100 de ani am cunoscut un tip ..timid. Asa zice el, despre el. Modest! Ne-am scris luni de zile. Nici nu stiu despre ce vorbeam, nu mai conteaza oricum. Era frumos. Nu era nimic gresit. Fiecare avea acasa cate o iubire, intre noi era o prietenie. Ne-am vazut la o masa. Al meu, de acasa, a tinut sa vina sa ma ia dupa pranzul ala, s-au ratat la mustata. A fost fan. Eu o placeam foarte tare pe iubita lui. Repet, era ceva foarte curat si foarte frumos. Asa a si ramas,dar vai..vai cum am oftat dupa baiatul ala timid si ..foarte misto. Ca dupa Ryan Gosling, la naiba!
Ma enerveaza ca omul cu care vorbesti este altcineva cand il vezi fatza in fatza, desi tu stii ca este tot el, e altceva cand te vezi. Cu toate chimiile de pe planeta, cu tot alcoolul de la bord, te placi sau nu, e foarte simplu. Si nu e neaparat corect, caci ar fi corect asa: domnule, te placi in scris, apoi e un SEMN! Trebuie sa te placi si cand te vezi. Asa, si ai un neg pe varful nasului! Da..daaaaaaaarrrrrrrrrr!! Cand ati vorbit, negul ala nu se vedea foarte tare..Il operam, fir'ar sa fie de neg..Sau! El e scund..si parea asa de inalt..
Mint. E asa: te plac in scris si te iubesc de iti promit si luna de pe cer. Daca ne vedem si ai facut ceva gresit, te-am uitat. E oribil. E mai rau decat in film:( Teoretizez pentru ca mi s-ar parea normal sa fie dragoste peste tot in jur, pentru ca desi as opera negul de pe nas, eu nu iert magarii, glume, glumitze..Nu am timp. Ne-am vazut, ne-am placut, ce ramane de facut, e ok cat timp ne-am placut. Dar daca nu ne-am placut, ura si la gara. Si patesc fix la fel. Si patim la fel toti, dar eu as vrea asa..cand imi place mie de EL, el sa ma placa inapoi si sa nu fie ca in film. Egoista. Stiu..
Am vazut filmul intr-un moment bun. Cica eu nu sunt asta de pe blog. Si nici aia de pe chat cica nu sunt. Cica astea sunt niste inchipuite. Dar ea asa de bine ma simt si aici si acolo, razand. Daca eu nu sunt asta, care sunt? O plicitisita care nu bea, nu fumeaza, nu iese noptile in oras? Hm..bad advertising is better than no advertising?!
Eu nu pot sa ma las de "buna, ce faci?" pentru ca mie imi place sa vorbesc. Acum sunt f bolnava si nu pot sa vorbesc, ma doare gatul, tusesc, etc. Asa ca scriu. Nu ma doare nimic. As scrie pana la 3 dimineata, dar ma incurca niste filme la care ma uit, ca sa nu mi se atrofieze creierul..Plus ca o mai ard pe net si visez la lucruri frumoase, facubile..Nimic imposibil.
Trebuie sa invat sa plec din fatza computerului. Este foarte greu, e foarte frig afara. Nu ma vad in parcuri si cu trandafiri in mana. Am zis.

Buna, ce faci?

The real shit

2011-11-24T19:04:00.002+02:00

99 % dintre mamele pe care le cunosc (pe viu sau online) nu povestesc niciodata momentele cele mai rele apropos de plozi. Toti sunt minunati. Toti plang. Ii iubim, ii adoram. Dar una nu am auzit sa spuna ca are zile in care si-ar carpi odrasla de i-ar zbura fulgii. Cred ca de..jena.
Ei bine, eu va spun. Soprana mea cea mica este cel mai dulce specimen de pe planeta, dar asa cum a reusit sa ma enerveze ea, nu a reusit pana acum decat..ta'su..Oare cu cine o semana, bietul copil?!?!
Luni de zile am socat audienta cu pesticul copil care facea baie direct sub dus, cu apa siroind-i pe fatza. Pesticul copil care se arunca in mare, in valuri - de la 6 luni, fara griji (nici nu mergea dar in apa..inota:)). Ei bine, la un moment dat s-a stricat copilul. Si a inceput scandalul. Copilul nu mai suporta apa pe fatza. Sau in cap. Despre dus, ce sa va zic? Monstrul marin, cel mai mare dusman, sa nu il vada, sa nu il auda. Ar sta ore in sir in apa, in fund, chiar cu apa pana la umeri, dar nu cumva sa se ude parul sau sa ajunga apa pe fatza. Orice spalat pe cap incepe si se termina cu urlete de neimaginat. Am ajuns fix ca mamele/femeile pe care le uram, o isterica roshie la fatza, cu ochii iesiti din orbite. Pentru ca nu mai pot sa aud acele sunete, pe o frecventa aproape inumana. Copilul meu are niste plamanii..Probabil ca asa cum ma enerveaza pe mine, enerveaza si vecinii.
Niciun copil nu vine cu instructiuni, dar acum stiu sigur de ce copiii se fac pana in 30 de ani. Pentru ca pana in 30 de ani ai rabdare, nu ti-au distrus nervii anii de munca, mizeriile de acolo, relatiile esuate. Pana in 30 inseamna ca e ideal sa faci copilul pe la 20-25:) Chiar dupa facultate, e numai bine. Cine imi spune ca nu merge asa, sa ma caute, vreau sa ii prezint pe cineva care a putut asa si are si copii superbi si cariera si ..TOT:) Exista si exceptii, dar eu stiu clar ca viata lui K ar fi fost minunata daca eu aveam in loc de 34, 24. Cred ca nici nu o auzeam cand tipa, as fi fost un zambet naiv toata, in fapt as fi fost o fetita care creste o fetita. Minunat. Acum, din pacate, copilul meu are parte de o muma foarte simpatica (rar), severa ca un plutonier nefutut acasa (ei bine, pot sa scriu asta). Cica o sa treaca si faza asta cu tipatul. Sper sa treaca inainte sa apuc sa o carpesc, caci, cu toata dragostea din lume, mama ce i-as arde una peste curul ala mic si perfect de pisecioasa pempersita care este ea. A mea, minunea mea, soprana.

si acum va rog, judecati si hai cu pietrele. ce mama rea! Cum s-ar zice in engleza: it hurts my hat:))

Pe piatza

2011-11-22T22:16:00.002+02:00

Acum foarte multi ani, intr-un septembrie de vara tarzie, eram pe malul marii noastre, cu parul in vant si inima rupta in doua. Sau in doi, nu mai stiu clar..Peste 300 de km condusesem langa o jumatate din inima, fara sa am habar asta. In tot acest timp, cealalta jumatate era la Bucuresti, impartindu-si viata cu "cealalta femeie", dar spunandu-mi, la fel ca in fiecare zi timp de 3 ani de zile, "te iubesc". Caci ma iubea si eu il iubeam, dar fiecare mai iubeam si pe altii, caci iaca, inima omului e mare si poate sa fie taiata intr-o multime de bucati..ideal e sa iti tai tu singura inima in feliutze, ca sa nu risti o sangerare prin inselare, pana la moarte..
300 de km de ras si fluturi. 300 de km de indicii, eu ca proasta, nimic. Nu m-am prins frate ca omul asta pe care il iubeam era fix omul ala pe care il iubeam si nu il cunosteam! Este complicat si nu are legatura cu povestea de azi, pe omul ala il iubesc si azi, stie, pierdem vremea (da, you are the one, blah, blah, brother lee). Pe plaja aia superba si pustie imi fluturam pletele in vant si mergeam eu cu tenisii mei converse roz, cu tricoul meu cusut cu paiete un scris - it's a baby girl (stia tricoul ce stia!!). Si ..emanam ceva. Imi iesea indragosteala aia prin toti porii. Cumva, in soarele ala, ochii mei straluceau ca doua faruri xenoane (printesa!! asta e pt Vlad, stie el ce inseamna:))). Si cum radiam eu si imprastiam ceva, nu stiam ce, ma trezesc cu cel mai iubit operator si dop de pe planeta, zisul Serghi, care vine langa mine si imi zice suspect: mamica, e ceva cu tine! fa ceva, ca ne-ai omorat pe toti.
Echipa mea continea barbati. Normali, frumosi, grasi, slabi, baietii mei..Echipa mea de electrica, omul care ma iubea, omul pe care il iubeam, iubitele mele fete, iubitii lor.
Si eu:)) O explozie hormonala. Habar nu aveam ca se vede ceva, dar atunci am aflat cum sta treaba.
Eram pe piatza, poate fara voia mea, caci eu nu vroiam sa fiu pe piatza, ci pe plaja. Eram pe piatza asa cum sunt oamenii care iubesc si care se ofera inconstient celor din jur. Am mai fost asa o singura data, demult, cand il iubeam eu pe Alin, un baiat golan corcovian. In rest nu am mai stralucit, sau nu mi-a mai spus nimeni. De 3 zile stralucesc ca farul de la Constanta. Ma vad in noapte, cu tot cu draperiile trase, abia doarme bietul copil langa mine:)) De o vreme scriu cu oameni, dar pana nu s-au strans 3 misto, nu s-a aprins farul!!
Pe aceasta cale doresc sa multumesc din suflet femeilor minunate din lume care au facut fix ce am facut si eu candva:)) Au dat paunul din curte, pe cioara fara coada si rupta in cur de pe gard. Sorin E. mi-a zis candva o vorba inteleapta - un barbat rau e suma tuturor femeilor care l-au facut sa sufere. Apoi fosta lui sotie mi-a zis ca o femeie rea e suma tuturor barbatilor care au ranit-o. Pai ce ne facem oamenilor?! Barbatii rai sa se cupleze cu femeile rele si mie, va rog, sa imi ramana toti baietii buni, sa am cu cine sa stau la povesti in scris, cast si safe si frumos:)) Caci da. Eu sunt ultima femeie buna ramasa pe lume. Am decis. Desigur, ultima din universul meu, ala in care EU sunt centrul universului:))
Stralucesc. Singura in pat, cu o tuse de batran fumator pe moarte, mucioasa teribil, cu parul valvoa..sunt superba, va zic. Am ismene albastre, barbatesti, de mos, scuze! de tata..(mi le-a imprumutat sotul surorii:)). Sunt de vis. Si scriu bine. Sunt pe piatza:))

Ziua mea de Sfantul Arhanghel, poezie..

2011-11-08T19:29:00.003+02:00

La 7.45 a inceput sa scartaie. Asa ca m-am trezit si eu. Am facut un pipi (ea), eu am dormit pazind-o de pe buda, sa nu caza copilul. Apoi am incalzit apa si i-am tras ei un biberon cu lapte si mie un ceai verde cu goji, plin de antioxidanti, sa ma curete de rele. Era ora 8, asa ca am parcat-o la tata in pat si m-am apucat sa ma trezesc. Intre timp am dar 1 clickuri cu drag, si am raspuns la 100 de telefoane. Apoi am muiat 2 paini fara seminte, cu ulei de masline, le-am lasat la dospit 45 de minute, am uitat de ele, mi-am adus aminte fix in vremea in care deja terminasem de montat un tiramisu, cel pregatit cu mult calm in cele 45 de minute ale dospelii. Spala tavile, taie hartia, imparte coca in doua, rasuceste pituca, sus pe frigider la caldura inca 10 minute. Cerne cacao peste tiramisu, pune dres pe copil si tricou curat caci, pe fostul tricou curat am varsat pe la minutul 24 din cele 45 de dospeala, niste propolis C, dulce si lipicios. Not good. Paine se baga la cuptoriu, tiramisul se baga la rece, corpul de mama se spala repede, cel de copil se primeneste, se indeasa-i in gura un piscot ramas de la tiramis si se mai raspunde la 100 de telefoane cu voci frumoase in ureche. Intre timp, bip bip mesaje super frumoase, copil crizat impinge carucior de copil peste carucior de om mare si eu vreau sa fac pipi si sa plecam afara. Inchid toate telefoanele, suna cuptorul, scot paine si o pun sa isi traga sufletul, asez si leg copil in carucior si fug la buda. Nu mai e hartie! Sa mori tu!!!! In buzunar la blugi servetele, pipi, apa calda, sapun, viteza, sting cuptorul si ies. Alo. Daaaaaaaaaaaaa. Viteza pana in mall, viteza la tavi de tort cu marginile desfacubile, peste, avocado, foi de placinta, copil razand si tipanad. Mi se face rau de foame. Smulg copilul de la masa Lego, urla si ma uraste, indes niste somoni si toni afumati in carucior, bere, esente si miroase-uri. Ma ustura gatul de mor, tusesc si ma doare, dar imping cu nadejde. Ajung la lift, copilul urla ca din gura de sarpe, urcam, asez copilul in Hello Kitty, si simt bala cum imi curge. Mama masii, am o casa plina cu bunatati de mancare. Un meniu de la KFC, indes 2 cartofi in gura, azvarlu copchilul in tanc, ii indes si ei un cartof, o smulg din tanc si o arunc in carucior, apoi o presez bine, ca sa nu iasa de acolo. Intr-o mana are un ciupaciup, in alta un cartof. La lift dam cartofi si unui pici de 3 ani si 3 luni care poftea teribil. Apoi plecam in viteza spre casa. Sushi, sushi nene! La statia de tramvai copilul a adormit cu cartofii in mana, stransi! sa nu cumva sa ii fur. Am ras cartofii pe drum, am ajuns in scara blocului, am tras cu greu caruciorul pe topoganul de la gunoa, am intrat in scara si ce crezi?! Ambele lifturi blocate. Am fost foarte calma si fericita pana la faza asta. Aici am crezut ca imi sare capul in aer. Ok, sa iau copilul care doarme in brate, bagajele le bag in rucsac si mai iau o parte intr-o mana, in care nu stiu, dar gasesc eu una. Si carutul il duc la masina, cu restul de maini ramase. Sau pot sa nu mai fac spume, sa sun la nash la usa si sa cer ajutor, ca de aia exista nashii pe lume:) Si sun si nashul ma salveaza. Pana la 5 mi-au iesit ochii din cap, eram vanata de la efort, dar a meritat. Copilul a dormit fix cat a fiert orezul pentru sushi, am taiat legumele si pestele si m-am apucat de montat si de vorbit cu surora din Haberica la telefon. Caci in timp ce faceam la sushi si vorbeam, s-a trezit fiara si s-a terminat. Lipita de mine, se racea orezul si nu se mai lipea, tusea ma termina. Apoi mi-am dat seama ca nu am timp sa mai fac pachetele. Si ta'su imi zice senin ca el nu vine. Fetele au treaba. Nasha zice ca da o fuga, daca eu nu ies sa bem ceva. Nu ies. Ca vine lumea. Poate. Asa ca mai rulez cu o mana, mai tin copilul lipit cu alta mana si mai vorbesc cu un domncupasareadelemn pe fb. Ca imi place sa scriu. Apoi vine mama, preia copilul si eu fac un cheese cake, ca asa sunt eu, imi place sa gatesc. Am si zacusca si o super chestie de vinete, facute de mine. Si 4 feluri de branze si o salata calda cu crispy bacon. E 19.40 si totul e gata, nu ma schimb ca nu am nervi. Sushi dorm pe balcon, tiramisu la frigider, cheese cake la rece si el, salata si ficatei in bacon + piure la cald. Ah! Am uitat de ficatei si de bacon, contemporane cu tiramisu si painea.
Inca nu a venit nimeni, e patetic nu? Poate nici nu vine nimeni, dar eu sunt asa de fericita pentru ca si daca nu vine nimeni, asta seara, de ziua mea, in timp ce ma uit la Vocea Romaniei, voi super manca din toate, alaturi numa' de 2 dintre cele 5 cele mai importante femei de pe lumea asta: muma mea si fata mea. Usa e deschisa pana la 9.30 ca apoi vreau sa ma culc dupa cea mai lunga zi din ultima vreme. Bag 2 anghiroale si sa vezi ce trai nineaca!
Am decis ca este ultima oara cand sarbatoresc gatind ziua de nume. Sau de nastere. Sau orice zi. De acum o sa plec in lume cand e ziua mea. As prefera sa fie ziua mea de nume vara, ca in noiembrie nu stiu unde sa plec. La vara, de ziua mea, o sa fiu departe-departe. Acum ma duc sa imi pozez mancarurile, inainte de a ma infinge iremediabil in ele.
Hepi neim dei! Sa mancam si sa ne veselim!

Freedom

2011-10-28T17:25:00.006+02:00

Acum cateva zile, una din zilele cu criza de bila dar soare, am scos copilul afara, la plimbare. De aceasta data, nu am avut eu carut si copil, ci ea a avut carucior roz si urs mare/copil. A impins plina de fitze spre parc. A pacu, a pacu. Stie drumul.

Era dupa 5 dupa amiaza, era deja racoare, ei nu ii mai tacea gura, eu mergeam incet-incet a pacu. Surpriza, nu era nimeni in parc. Nimeni cunoscut. Insa fix la intrare ierea pici. 4 tigani copii. Una mai mare, maxim 12 ani, desculta, unghii date cu oja la picioare, degetele tocite si cracanate - semn de libertate a piciorului. A doua fetita avea 5 ani, parca avea ceva in picioare, nu mai tin minte decat ca ea a pupat-o pe Kate cu atata drag, cu strans in brate. Si mai erau cei doi baietei. Unul de 8 ani, cam asa, super frumos si prietenos si unul de cam 4 ani, salbatic, timid. Descult. A mea se indrepta tipand catre intrarea in parc, mandra de ursul ei mare din carutul cel roz, tipatul ei de fericire este ceva de nepovestit..Tiganusii au scanat-o, ce draguta era ea, imbracata cu hainele ei curate si perfecte, asa, ca de papusa. Si cu ursul ala pufosel, cu rotile alea albe de la caruciorul ei de bogata..Ei se jucau si erau foarte fericiti. Vindeau nisip. Aveau asa: un bidon de Silan alb din ala mare, 1 sticla de ursus verde, de sticla, 1 sticla de Sana covalact CU CAPAC, una de Dorna de 1.5 - apa plata. A mai fost o punga de orez, plina si ea cu nisip, dar a scapat-o din mana ala micu' si s-a facut zob..
Cum va ziceam, aici se facea comert cu nisip. In recipiente gasite la gunoi. Cred ca in orice alta zi, nu ne-am fi oprit in parcul cu tigani, pentru ca as fi fost o mamicutza plina de ifose, spre "scarba", dar imi era rau si cand mi-e rau sunt perfecta. Asa ca..am ajuns langa ei si o voce pitigaiata a intrebat: tanti, o lasati va rugam sa se joaCA cu noi? va rugaaaaaam! Si eu am zis: daca vrea ea, sa se joace, eu o las. Vrei Kate? 8 ani a luat sticla de Sana Covalact luata din gunoi si plina cu nisip si i-a dat-o lui Kate cea care isi baga mereu mainile in gura. Ia-o pe asta tu, ca are capac si nu cade din ea nimic, hai ia-o. Si Kate a luat-o si a dus-o pana la celalalt "magazin". Rasete si pupaturi, a apucat-o aia mica pe Katiusha de fatza si a pupat-o pe salbatica mea si ii tot zicea cat de frumoasa este, ce draguta e, si cum o cheama si mama ce muci avea ala micu' timidu' si m-a lovit.. Acum mai bine de 25 de ani eram la tara. Si eram 5 si la deal si la vale. Si aveam toti muci, Ramona parca mai multi ca noi, si eram toti desculti si cu hainele praf pe noi. Si nu, nu eram chiar tigani, eram insa si fericiti asa murdari si muciosi..Eram ca si tiganii astia, doar ca aveam casa noastra, curtea noastra, pantofii noi si hainele "ale bune"..Faceam si noi comert cu fiarele din curte, beam vin cu zaharina din beci, faceam coverci in padure si daca mai gaseam una care nu era a noastra, o "mosheam"de nu se vedea, care cum il trecea vreo treaba mai mare sau mai mica..
am plecat de la tiganusi cu tot cu copilul meu roz si frumos, pe strazi cu cainii ham-ham. Am sters-o pe maini cu spirt dupa niste vreme, cand mi-am dat seama ca am fasul in geanta si ca e mai bine sa o sterg, sigur isi indeasa asta mainile pana in gat. Am sters si carutul. Au trecut 2 zile. Nu a luat mucii. Nici paduci. Nici alta boala mortala. Sper sa ne mai vedem cu tiganusii ca erau super draguti. Mai putin aia mare care a facut o criza de nervi cand s-a spart punga aia de orez si a zis ceva foarte urat si tiganesc. Aia era mare, sigur mai are putin pana se marita, de aia vorbea asa.. Dar aia mici erau super misto. Cashto. Sunt bine, inca nu am devenit o mamicutza idioata. Deci mai vreau cel putin inca un copil. Sa fuga deci toti barbatii speriati de dorintele mele, caci sunt satula de prosti. Acum ma duc sa coc 2 cozonaci. Asa..inainte de a pleca in club unde intentionez sa beau niste tequile si sa ma mucesc teribil. Ca asa shade bine unei mamicutze care nu e scarba.

and we are back..

2011-10-26T14:10:00.004+03:00

am avut o vreme fara laptop. nu am murit. am avut telefonul. am stat niste luni doar cu familia mea. departe de oras si oameni. mi-a prins bine, am inteles exact de cine mi-e dor si de cine nu. poate ca este trist, dar mi-a fost dor de foarte putine persoane. acum sunt din nou acasa si inca nu tin sa vad lume, in afara de lumea mea deja cunoscuta, cele 3 grupuri dragi - fetele, margaretele si multii mei dragi familisti. in rest mi-e dor de vara si atat. scriu din pat, in plina criza de bile, day 2. am fost rapusa de sezonul 8 din anatomia lui grey si plansul nocturn al colegei de pat.
Kate a crescut. este lunga si totusi marunta. musca terbil si ma zgarie mai abitir decat un motan in calduri tinut inchis. aparitia laptopului a adus si noi gesturi. de tandrete, de aceasta data. se simte data la o parte de cutia asta neagra si se tot urca pe mine, ma mangaie, ma pupa, doar doar l'oi azvali cat colo. dar nu, eu incerc sa ma regasesc printre fotografii si randuri, caci m-am uitat si mi-e putin de mine dor. daca nu mi-ar fi rau as merge ore intregi pe jos, prin parcuri, sa mai prind putin din aerul asta inca suportabil de rece. eu sunt animal de vara, nu stiu cum o sa treaca iarna asta..probabil la fel ca si cele de pana acum, repede. nu am mari vesti:( nu fac nimic fantastic, nu vad cine stie ce filme, nu citesc nimic, nu ascult alta muzica decat oamenii obisnuiti. faac paine. o data la doua zile fac paine de casa. experimentez si imi place de fapt mana mea in coca. imi place mirosul de paine pentru ca ma duce mereu la bunica, acasa. de aia si fac paine. mi-e dor de bunica si de sora mea, asa ca fac ceva care sa le tot aduca in casa. nu vreau sa imi mai sune telefonul, e urat, ca poate ma suna oameni draguti, dar pentru ca mi-e rau, ma scoate din sarite sa il aud..cand o sa ma simt bine o sa povestesc cum a fost vara, caci a fost o vara de vis, cred ca cea mai frumoasa din ultimii 10 ani:) acum ma intorc la serialul meu, imi fac o cana de ceai de sunatoare si ma rog sa treaca repede durerile ca sa ies afara cu minunea cea muscatoare si periculoasa.
in rest, va doresc numai de bine.

Chinurile intarcarii - partea a 3 a

2011-09-28T01:31:00.001+03:00

Incep cu finalul pentru ca imi este cel mai la indemana. Nu stiu daca pentru copil exista experiente mai triste decat cele in care se simte abandonat. Daca renunti la el de mic poate ca nu ii pasa asa de tare, iti ia locul o bunica sau o bona si copilul creste..daca e alaptat si faci asta pana cand e mai mare, din ce creste, din ce e mai greu. Kate a fost intarcata la 1 an si 6 luni. As putea sa va pun aici poze cu ce am lasat in urma, pfoai ce trafic as avea pe blog..ce amintire uriasaaaa, ce balcoanebidoanesilicoane..insa postul asta e scris noaptea, de langa omul mic cel bolnavior. Prima boala serioasa de cand am intarcat-o..Caci, pana la faza cu intarcatul, nicio boala/durere/lacrima nu a ramas nealinata pe loc:( Cand copilul suge e ca la drog, se duce intr'o lume unde e safe, nimic nu doare. Comparatia mea e una nedericita, drogul e morfina, asa cum am citit despre...numai ca laptele e un drog fff bun. Kate nu a stiut ce e aia boala, febra, etc. Am avut cateva episoade de dinti, niste raceli mici, tone de diarei pe care oricum le am uitat, toate vindecabile cu lapte de muma. Ei bine, a intarcar balaia si deja sunt la a doua noapte intr'o saptamana can copilul varsa in somn si se sperie si plange si eu nu pot sa o alin nicicum:( Si mi e asa de mila de ea, ca uit ca mi e groaza de ce vaz in pat:( Circul a inceput vineri noaptea, aZi e marti si am mai avut cateva faze si dimineatza. Cand nu varsa, face kk. E vesela in rest, manaca de regim (partial..), cam alba la fatza..Nu stiu exact ce legatura are cu intarcarea, dar s'a schimbat f tare de doua sapt incoace:(
La inceput ma ura. Nu glumesc, in ochii aia mici, umbriticu gene lungi era o ura nene..nu mai vroia sa o ating, sa o iau in brate, sa ma vada in camera:)) Apoi m'a iertat, ma iubea din nou. Lapte de vaca nu a vrut, la Bucuresti o sa caut o formula de lapte care sa ii placa, sa speram ca se mai rotunjeste putin-eu o vad f micuta si firava, desi de mancat mananca f bine si sanatos si cu pofta. Insa...ma distruge cu treaba asta, caci nu pare ca am cu ce sa o ajut. I am dat chestii pt stomac, ia vitamine, sirop si picaturi pt voma si kk, ciuciu, iaca iar o vinit noaptea, iar maine spal la lenjerie:(
Imi voi indesa 2 bomboane de ciucalata in gura - fur din rezerva bunichii:)) poi ma culc si sper sa nu mai aud hac hoc hic de la micul om, caci tare mi e mila sa o vad asa distrosica:(
Uite, daca eram la oras, parca ma simteam mai bine la gandul ca dau fuga la spital cu ea si o rezolv..aci la poplaca, unde sa dau fuga?!?! La spitalul care e la 8 km?! Si care oricum e mic si amarat..sa speram ca nu e cazul, oricum daca e ceva, prefer sa sar in tren sa fiu acasa in 4 ore..
Noapte buna si ciucalata!

Sent from my iPhone

Aventuri in padurea verde

2011-07-18T11:07:00.005+03:00

Dupa ce am indurat cu greu licenta sora'mi si gradele de afara, la care adaugam doua fetite crizate si hiperactive, iaca se terminara toate si ne facuram cadou (din banii lui Kate) o mini-vacanta la munte. Doua mamicute plus doua pisicute, cu trenul, doua carucioare, patru bagaje. Not funny. Norocul nostru cu Alina si Tudor + copil superb din dotare, altfel cred ca lasam copilele in gara si plecam la mare chiar si fara bagaje:))
Am plecat devreme vineri dimineata, am ajuns in doua ore la munte, racoare si aer curat - la ora la care deja Bucuresti dogora asfaltul. Din Busteni am luat cu greu un microbus, in care am indesat 3 carucioare si 4 adulti super hartaniti de soarta. Lumea se uita la noi ca la urs, un barbat si trei femei plus copchii din dotare, carucioarele imense, si bagajele de rigoare..Am ajuns repede la vila unde facusem rezervarea si ce crezi? Eu cand am facut rezervarea am omis niste detalii. Marunte. Am rezervat camera de la mansarda. Sa fie bine. Sa fie frumos, sa fie la inaltime, sa vedem muntele pe geam dimineata. Etajul 3. Doi copii. Bagaje. Eu si sor'mea, obosite din nastere (sau erau dupa nastere?!).

Cand a vazut sora mea cat e de urcat (pe o scara interioara, usor in spirala) au apucat-o toate spumele. Eu radeam si nu intelegeam cum de nu se poate bucura ca stam la mansarda! M-am mai hahait pana la prima urcare cu copilul in brate. Apoi am coborat si am carat incet bagajele.. Si mansarda nu mi-a mai parut o alegere buna. Dar in fapt a fost cea mai buna alegere. Pentru ca era uriasa si fetele au avut spatiu super safe, paturi pentru fiecare muma si pruncul ei, curatenie, o bicla langa dus - poate vrei (daca tot esti la munte) sa faci niste miscare in casa!! View-ul de pe geam nu era spectaculos - vedeam casele din Zamora si niste braduti, muntele era pe partea cealalta, desigur. Oricum, eu am vrut un loc sa dormim si inainte de somn sa aiba picele unde sa alerge (curte si camera). In camera a fost ok, curtea era totusi cam mica - in comparatie cu ce credeam noi..
Prima zi a fost super, am ajuns dimineata devreme si ne-am petrecut ziua pe traseul inspre cascada Urlatoare, fetele la umbra, noi dupa fragi si la soare. Super puternice si determinate piticele. Au urcat cot la cot cu noi, au mancat fragi pe rupte, au dormit la umbra de brad..de vis.

Eu am fost socata de peisaj..taie aia copaci ca la balamuc, e o crima ce se intampla acolo, ce urs nene? Cum sa vina ursul? Pai ce, e nebun??

Cred ca si apa a ales sa bea din alta parte, la ce galagie fac drujbele si cum cad secerati brazii..nici un urs nu am zarit, nici macar un rahatel de urs. Insa! Mizerie de nedescris, bidoane de bere de la taietorii de lemne, ambalaje de chipsuri si multe, multe, multe gunoaie, doze de aluminiu, etc. Trist. Trist pentru ca uite..am ca referinta ultimul munte "urcat". In Thassos, pe munte la ei, nu vezi o hartie. Nu vezi un pet, nu vezi o doza de bere. Totul e curat, perfect, zici ca nici nu a pasit un om vreodata. Acolo e plin numai de capre si cacarezele lor..

si daca tot am ajuns la cacareze, sa va zic cum e cu mancarea. Nu prea ai unde sa mananci. Cel mai bine e sa iti faci tu la pensiune'/vila unde stai. ieftin si bun, proaspat, ca acasa. noi nu am stiut cum e treaba, asa ca am mancat la carciuma. Popasul de langa o parcare - ca pe vremuri. Mesele aranjate ca pe vremuri, niste oameni ca pe vremuri, mancare putina, preturi asa si asa. De cina, rupte de foame, am mers la alt popas, unul mai faimos asa..Popasul vanatorilor. Ma, ok, nu sunt prea scoasa in lume in ultimul an, dar frate!! O nesimtire de preturi! Un castronel cu salata "greceasca" (greceasca my ass) - 15 lei. un CASTRONEL!! cu nimic grecesc in el frate!! Peste 300 de mii, bautura scumpa, portiile mici si chicios puse in farfurie. Dar!! blana de oaie sub cur, lautarul si cantareata care ziceau duios romaneste, ursul impaiat..De vis! Pai nu asta vrea turistul?? Nu de aia te duci la carciuma?!? Ce atata mancare nene!
Nu mi-a placut. Scump si prost si putin! Domnule, eu prefer scump si mult si bun! Ca de aia ma duc sa stau cu oaia sub cur nu?? Si sa imi cante ala "fetele lui tata", sa imi dea lacrima de dorul lui tata, nu??
A doua zi, ne-am trezit devreme, am lalait-o pana la 10 si apoi am plecat in Sinaia sa ne vedem cu o fatuca draga noua. Microbuzul lui peste prajit ne-a lasat pe centura orasului, ca asa o ia el. Si de aici ce facem?!?! pai..va descurcati. Noi doua, cu cele doua carucioare, e clar nu? Centura=mizerie+trafic+lipsa trotuar=mii de spume si injuraturi si mortiimamiilor. Insa Sinaia we love. Am petrecut de minune in parcul Ghica, am mancat foarte bine la un restaurant vechi si usor "comunist" - cu preturi de bun simt, servire buna, mancare buna; apoi am urcat la Manastire

si apoi la castel si apoi am baut cafeluta buna si am luat-o usurel catre oras. Nu exista posibilitatea de a face ORICE safe cu copil mic si la pas. Nu prea sunt trotuare..Si e de mers mult.

Si spre Peles aia nu refac drumul si e o mizerie de nedescris, nu mai amintesc cacatii lasati in urma de turistii care nu sunt in stare sa nimereasca adancul padurii..Repet! In Thassos oamenii nu se caca pe unde apuca nene! Nici in Franta, nici in alte o multime de locuri pe care le-am vazut. Tara asta e plina de cacati!!
Am ajuns inapoi in Sinaia si ce crezi?! Surpriza!! nimeni nu stia de unde se ia microbuzul lui peste prajit! Asa ca ia-o la pas si intreaba ce si cum. Toata lumea ne indemna sa o luam spre centura, fix acolo unde ne lasase ala. Mii de injuraturi? Neh!! Milioane! Doua pupeze obosite, impingeau la caricioare pe centura..in cautarea unei benzinarii unde CICA opreste micobuzul ala, care vine la si un sfert..A venit..La mai mult de si un sfert, dar macar am avut parte de un domn care a tinut in brate marele carut..si fetele au ras tot drumul si au vorbit cu ceilalti pasageri si au cantat..De vis. Am ajuns la vila LATA. Si Katiusa mea era intr-o verva..Asa ca pana pe la 11 m-a tinut treaza. Si neavand de ales, am stat ..Duminica a fost cea mai buna zi. Am urcat cu tot cu fete la cascada, am ras cu Alina si cu Tudor de picele noastre - cele trei mititele calatoare, am facut picnic langa un brad taiat care mirosea a rasina, apoi ne-am bucurat de 10 minute de pauza, langa apa cea lunga si galagioasa. Kate era in al noualea cer, atata apa cazatoare nu vazuse in viata ei. Ce mai chiot, ce mai zambet!! Ce mai urlet la plecare..Si am luat-o la pas, spre coborare, spre locul unde lasaseram balta caricioarele cele en-duro!! Nota 10 Chicco!! Am ajuns cu haine ude la vila, ne-am schimbat, ne-am luat "la revedere" de la gazdele dragute, am bagat si o salata repede, inainte de plecare si usurel, la pas pana in Busteni. Nori pe cer, plin. Umbra ioc:)) Cu toti norii, batea un soare in capatanile noastre..Si am mers pret de un ceas pana la Busteni, am luat la tanc bilete de tren apoi am cautat (din nou) un loc sa mancam ceva. Ne-au cam indrumat toti la Casa Magica, a fost ok mancarea, dar din nou, nu m-a dat pe spate..Tot ce era prajit/pane, era fiert intr-un ulei deja negru. Aripioarele erau crocante de arse si picante ioc. Cartofii insa erau pe bune, nu frozen..dar pana mea, si astia aruncati in farfurie. Mori de foame la munte, daca nu stii de acasa locuri cu mancare ok..
Am plecat cu un tren de Satu-Mare, aglomerat. Cum ne e norocul, am nimerit langa "mitocanul roman" - o gasca de baietei, cu doua grase urate dupa ei, una usor retardata si alta suspect de tzatzoasa (ambele alaturate unor uscati care sugeau la bere si vorbeau porcos, dar aveau Birds pe iphone si se cacau pe ei de ras). Glume cu penis si sex anal (caci un roscat uratel nu avea bilet si era tinut in brate de un amic rosh de beat), galagie si povesti cu pastile de depresie (cred ca grasa aia usor bolanda le cumpara pe reteta xanaxul)..A fost interesant, mai ales pentru crizatele fetite. Partea buna este ca nu intelegeau cuvintele, partea rea este ca mi-am dat seama ca astia sunt oamenii si cam asta le este nivelul..De aia imi e mie bine singura, in masina..
Gia a fost deliciosa cand, mergand prin vagon in sosete, a ajuns in fatza unui domn cu pleata si surprinsa ne-a zis ca e "Doamne-Doamne". Au fost agitate si crizate de la oboseala, dar greul (paradoxal!!) nu l-am indurat pe coclauri, ci in nenorocitul asta de oras!!
Am ajuns pe furtuna. Nu gaseai un taxi, era plin de ciubucari nesimtiti care te agatzau in soapte cu tarife mitocanesti. La nicio companie nu se luau comenzi catre gara (mi-e rusine sa scriu ce le-am urat tuturor si in cate cuvinte am putut sa adun toata ura mea, cu bagaje si carcioare si copile obosite, la ora 10 in gara mizerabila..), asa ca !!! ce crezi?! iaca ne ducem catre metroul bucurestean. ala in care, daca esti handicapat sau daca, Doamne Fer!! impingi un carut cu un copchil, apoi ai cam cacat steagul. nu exista nicio sansa sa cobori/urci carutul. Oamenii care te ajuta? Da. Minunati. Femeile. Femeile care vad femei carand, te ajuta. Eu am avut noroc cu un bodyguard de la Metro care a preluat-o pe Kate, timp in care eu am coborat cele 2 valize rosii si carutele. Sora'mea cara la Gia, obosita rupta. Am intrat moka, ne-a bagat domnul asta dragut. In metrou ne-a urcat o doamna. imi curgea apa pe tample, simteam tricoul ud pe shale si fetele mele atipeau..Am schimbat la Victoriei, trimitand bagajele cu scara rulanta. Eram ca dintr-un film de Cannes:)) Fetele se revigorasera brusc si aveau senzatia ca facem ceva, un joc. Isteria generala ne-a apucat in metroul care ne ducea spre casa. La un moment dat radeam din orice. In minte imi rasunau versurile "aveti sange'n coaie, sariti la bataie/ cine n'are sange, incepe sa plage" si de la asta am inceput cu "scapa cine moare" si tot asa..si radeam ca nebunele, ude si obosite. Gia a adormit, a mea (gratie cafelei baute de mine + unei TONE de cola) era numai gene si ochi si nu intelegea de ce radem ca drogatele. Mai grea a fost treaba cu metroul decat toate traseele facute pe coclauri in cele 3 zile:))) Ne-au iesit ochii ca la melc. Nu mai zic ce nervi si spume..La metrou ne astepta mama. Mama mea draga, cea care nu cred ca a inteles ce cautam cu metroul..eu, fitzoasa care isi pune curul in taxi pana oriunde, acum eram rupta in gura, carand bagaje si copil, cu metroul. Am luat-o spre casa. Katiusha mea draga a vrut sa mearga pe jos, asa ca am luat-o de manuta, si am pornit prin baltoace, povestind. La 11 eram acasa, am facut baie amandoua si la 12 ea dormea dusa si eu ma uitam la Grey's anatomy. E bine acasa, dar e foarte cald:) Toata distractia a costat 7 milioane. Am descoperit ca mai aveam FIX banii de taxi, DACA venea taxiul:)) A gasit Sabi in geanta firfireii. A meritat fiecare leu - daca facem abstractie de faza cu metroul si mancarea:)
Ah! Am uitat! Am mancat ceva cu adevarat BUN - niste ecler nene..Ecler cu ciocolata, bun de tot, de tot, cum nu am mai mancat de multa vreme. Si o paine buna, buna de tot!! Toate in micuta statiune (devenita cartier al lui Busteni) Poiana Tapului:)

Dragostele care imi fac mintea zdrente

2011-07-14T14:25:00.002+03:00

Au trecut doi ani de cand doi "ai mei" nu mai sunt doi, ci ea e unul. iar el e cu una. La doi ani distanta de la vestea cu pricina, eu inca nu pot sa cred ca oamenii astia - suflete pereche, nu mai sunt impreuna. Desigur ei erau suflete pereche pentru mine, de asta imi este si greu sa inteleg cum de s-a spart sfera si s-au dus in eter jumatatile..
Am avut un gand. Eu am iubit un singur barbat. Care sunt doi. Pana acum ei au fost sufletele mele pereche. Si tot pana acum ei au fost si singurii mai mari decat mine ca varsta..Poate ca B avea dreptate si eu imi doresc un "stapan", unul care sa ma puna oleaca la respect. Dar nu cu biciul, ci cu frumosul, caci eu la bici reactionez violent si se lasa cu sange. Si ma tot gandesc la sufletul meu pereche (adica cele 2 suflete) si imi dau seama ca uneori oamenii care se iubesc e mai bine sa stea departe unul de celalalt, nu de alta, dar iubirile ajung sa mistuie sufletul omului. Si te arzi, de nu mai vezi nimic de fum..In cazul in care iubirile astea perfecte chiar exista, oare cum trebuie sa fie ca sa fie bine? Ca uite, ce imi pare mine bine, sigur nu e bine si pentru al de langa mine..Sau ce imi pare mie de afara perfect, e un mar rosh cu miezul inspre putred..Si acum sufar ca un caine caci NU INTELEG..Caldura de afara imi topeste si ultimul neuron (salvat de la o soarta crunta, cum avusera toti fratii lui..).
Gata, ma opresc. Nu inteleg

Que sera, sera

2011-06-21T21:22:00.003+03:00

Acum multi ani, multi de tot, de tot, eram la tara la bunica. Ai mei sunt din acelasi sat, asa ca la noi vacanta era in fiecare an in satul minunat dintre dealuri. Ne imparteam zilele intre cele 2 case, la vale la bunica si la deal, la muma (asa cum unii au mamaie si bunica dar au si muma sau muica / tataie, bunic, taica / maie, taie, mica, ticul).

Intr-o vacanta, eram la deal, la muma. Muma avea scara inalta in fatza casei (o are si acum) si o balustrada de fier forjat, numai buna de rupt izmenele in cur pe ea. Eu nu mi-ar rupt izmenele niciodata, dar, intr-o vara calda si pustie, am cazut. Sub scara erau niste "blane", adica niste scanduri late, unele cu cuie, altele nu. A mea nu avea cuie, dar era asezata cu muchia in sus. M-am dat de mai multe ori, insa stiu perfect ca dupa ce am cazut, am renuntat. Nu de alta, dar..nu prea mai puteam sa ma misc. Am cazut de la cam 1 metru jumate, pe partea dreapta, si acum am o gaura pe pulpa, ala semn de buna purtare:)) Am alunecat si ca prin farmec, mi-am vazut picioarele in aer si am stiu ca o sa mor. Atunci, pe loc. Muream infipta in cuiele alea..singura, nu era nimeni pe drum sa ma vada moarta, coapta. Din cei 5 nepoti ai mumii, langa mine nu se nimerise nimeni, rezulta clar ca ceilalti 4 faceau ceva si mai nasol, in alta parte a casei. Sa va spun cum a fost dupa cazatura..caci aici e partea interesanta. Am inteles ca nu am murit pentru ca ma durea de ma cacam pe mine. Sange ioc. Dar de miscat..ioc si asta. Cumva nu mai aveam aer, dar asa as fi urlat de durere..ca un lup, sau ca o oaie sfasaiata de lup. M-am miscat intr-un final si am incercat sa vad ce ma doare, de ce ma doare. Carnea se presase, se pritocise, se lipise de os. Nu era nicio zgarietura, nici un gram de sange, doar o pata alba care a devenit mov si apoi neagra. M-am tarat ca un caine pana in casa. Nimeni. In spatele casei voci. Frati-miu (zis si frai'miu) - adica fratele lui tata, era acolo cu cei 4 naparstoci - verii cei cuminti si buni. Cu o moaca lesinata, m-am asezat langa ei. Saracul om, ce o fi fost in sufletul lui cand a vazut ditai vanataia pe un copil pe care il avea in grija?

- Ce patisi mai tata?

- E..ce sa patesc..statea, pe prispa si am simtit asa cum ma trage ceva in jos..si am cazut.

O forta teribila ma trasese, fireste. Nu mancarimea din cururi era vinovata de tot ce pateam, ci fortele!! Fortele de tot felul:))

Din asta am scapat. Apoi am avut alta, mai dura, la bunica, la vale. Tot 5 nepoti eram si aici. Tot dusi cu pluta. Ne jucam pitulusul pe un sopron, eram slabanogi si desirati, arsi de soare, imbracati la fel toti 5. Eram asa de uscati ca ne puteam pitula pe dupa barnele de lemn din care era facuta partea de sus a sopronului. Imaginativa barne de lemn imbinate intre ele fara cuie. Habar nu aveam acest detaliu. Minor..In spatele sopronului era o gradina. Fasui pe arac. Fasole galbena, cu pastaia lunga si crocanta, care se intindea pe un arac ascutit in capat, fix ca la curtea lui Tepes de ascutit. Era o leapsa-pitulus, caci fugeam ca sa ne pitulam. Si ce crezi?! A noastra, zica "cumva" (dar asta e alta poveste) se apuca de o diagonala (barnele erau intarite de niste diagonale tot de lemn, groase, tot neprinse in cuie). Si fix cum m-am apucat de ea, cu mainile mele subtirele, am simtit cum o iau la vale, spre padurea de tzepe ascutite de sub mine..aracii cei fasuiti. Cred ca m-am albit la fatza. Apoi ce crezi? O forta nevazuta m-a tras inapoi, am apucat de marginea acoperisului de lemn, am impins barna la loc si m-am uitat lung la araci. Erau acolo, toti. Jos, sub mine. Si eu sus, moarta de frica..

Nu am mierlit-o. De ce va povestesc asta? Pentru ca pun pariu ca mama mea nu stie. Si nu stie atat de multe..Si eu vreau sa fac cumva sa invat sa o las pe K sa aiba o copilarie asa ca a mea. Caci a mea a fost de vis! Vreau sa poata sa bea apa din cishmele, sa inoate in balti suspecte, sa stea cu bunica si sa aiba tot felul de aventuri super. Ma gandesc cu groaza ce frica o sa imi fie de fiecare data cand nu o sa fie cu mine, dar o sa lupt cu frica aia. Pentru ca si acum, mare fiind, eu stiu ca exista o forta teribila care o sa o prinda de fiecare data! E probabil tot forta mea, i-o dau ei mai departe..

Inversunare

2011-06-19T15:56:00.003+03:00

Nu mai stiu. Am uitat cum e sa nu iti placa nimic, sa nu iti convina nimic, sa judeci tot. In afara de vesnica mea nemultumire cu situatia "legala" a lui K, eu nu am griji. Nici timp de pareri, nici sa ma oftice tot..Nu am timp si nu am nervi sa mai las nimic sa ma enerveze. Asa ca daca vaz, ma speriu. Ma speriu de inversunare si primul gand este sa rad, dar as rade ca proasta si probabil as deveni tinta, o tinta buna. V-am mai spus ca nu mai stiu sa ma port cu oamenii, asa este, habar nu am. Am inca tendinta sa spun direct ce imi trece prin minte, incerc sa raman eu, apoi ma tem si ma gandesc ca oamenii pun etichete vazand chestii la mine pe care eu nu le vad. Dar (din punctul meu de vedere cel putin) pe mine nu ma definesc anumite lucruri care au legatura cu mine. Au legatura cu mine..tangential:)) Eu stiu cam cum sunt. Si sa fiu sincera sunt satula sa nu mai fiu eu, asa ca..asta sunt. Din ce stiu eu sunt relativ bine. Sunt calma. Sunt colerica. Sunt nostalgica si cred in chestii care poate aduc zambetul pe buzele unora - da, eu cred nene in iubire si fericire si siropel! Sunt si rea. Nu am incredere in oameni. Nu mai am incredere decat in foarte putini oameni. Pana si prietenii au cam disparut si ..asta e. Mi-e bine asa. A ramas cine trebuia. Mi-am luat si eu tepele mele. Dar nu am niciun nerv ramas..nu am nicio problema. Ma uit in urma si uneori mai rad. Sau cand dau nas in nas cu cineva care mi-a tras-o de imi curgea borsul, rad in continuare. Pai ce sa fac? Ok, am inteles, e plin de oameni de nimic, dar eu nu am nicio treaba cu ei. De aia nu inteleg oamenii suparati pe alti oameni, pe unii cu care NU au treaba..Nu inteleg si ma sperie neintelesul acesta, caci poate ar trebui sa inteleg. Am avut o noapte crunta. Si o zi partial praf, caci am baut o bere si m-am imbatat critza. Deh..cand bei dupa 1 an jumate, la soare, asa patesti. Dar a meritat. Beata fiind mi-am dat seama ca dorm asa cum mi-am asternut. Singura. Si nu e rau mereu. Cand e rau, mi-e dor si atat, dar..imi trece. Nu sunt suparata pe nimeni, nu imi pasa de nimeni, nu imi face nimeni program. Sunt libera sa aleg eu. Si cand sa aleg, jap peste fatza doua palme. Nu auzi ca nu exista iubire! Sau fericire!Vise de noapte taica!

Eu inghit si tac si ma gandesc ca o sa refulez aci, unde cineva daca zice ca NU exista, dau delete imediat! Pana la urma aici, la mine in ograda exista ce vreau eu. Si iubire si alint. Si oameni buni si frumosi. Care stiu chestii si le impart. Care aud muzica asa cum o aud eu. Care vad filme si le spun si altora. Exista. Exista si iubire si fericire si tot ce spun eu. Eu stiu. Ca doar eu visez cum sunt lucrurile de fapt. Si da, atata inversunare am si eu. Exista!

Mamele si mamele

2011-06-16T22:43:00.002+03:00

Eu nu prea ies in parc cu cineva. In afara de Del si Buli care sunt normale, de Dana si ai ei, sor'mea si Gia. Atat. De imprietenit cu mamici straine, jamais. Azi am primit o lectie asa ca "la revedere", s-au lins cu totul pe bot toate maiculitele de cartier. Nu vom mai merge in parcurile de la bloc ever!

Am coborat cu princess proaspat intepata in vena. Da, i-am facut analize copilului, frumos, cu bani, la Regina Maria. A plans cu lacrimi de crocodil, apoi i-a trecut, am vindacat-o cu prima ei gura de Joe - napolitana cu ciocolata + niste crema din noile croissante double de la 7 days (ca nu aveam altceva la indemana si ii scadea popilului glicemia:))

Si cum isi punea Katiush nisip in cap cu o lopatica ciordita de la o bruneta, apar in parc o mamicuta cu 2 copii frumosi, un el mai alb asa si o ea super draguta. Aia mica, 2 ani. El, mai mare. 3..cred. Si alb.

Kate e alba de cand s-a nascut, ii ziceam papusa de porcelain. Eu de cand ma stiu is rumena ca lamaia, noroc cu L'oreal care au facut niste pudre magice de bronzeaza fumeile..ca altfel..o lesinata si eu. Mamicutza vede plasturele de pe vena si zice:

- e bolnava, nu?

- cine??

- asta mica

- ah, nu-i. I-am facut analize, ca e cam albicoasa..

- ah..nu e grav. poate are talasemie. si al meu are. si el e alb.

Si incepe si imi zice ce si cum, cum de la ma'sa (adica eu! rumena ca lamaia) sau de la ta'su (alt brunet focos, pardon, era flocos, pf..), si imi zice..si imi zice..Nu cu rautate, dar asa..ca sa stiu.

Regula de aur pentru toti oamenii de pe planeta: MAMELE NU VOR SA AUDA NIMIC DE RAU. NICIODATA. Nu vor sa vada stiri cu porno cu copchii, nu vor sa vada filme triste, nu vor sa auda nimic, dar nimic de rau care implica copilul lor sau al oricui de pe planeta. Mamele astea care nasc natural sau prin cezariana, care alapteaza sau fierb biberoane, mamele astea (care sunt MAME) sunt mai sensibile. Cel putin in primii doi ani ai copilului, cat stau cu el acasa - sau de fapt pana devine oarecum OM..Mamele sunt si asa stresate dupa nastere, fix o alta muiere care povesteste ceva le trebuie. Nu mai zic cat le trebuie o soacra sau o mama/prietena din alta generatie care sa le faca observatie despre cum isi cresc plodul..

Am ajuns acasa, da-i cu goagal, citeste, beleste ochii, descopera similitudini, etc, etc. Kate doarme. E bronzata si are prima ei buba de om serios in genunchi. E alba de la cot in sus, unde nu a ajuns soarele. In rest..e neagra. Tiganca, fix ca ma'sa!!

Habar nu am daca eu sau ta'su am avut talasemie sau avem. Cica daca avem amandoi e belita, nu trebuia sa facem copil. Ei, sa mori tu!! Cam tarziu..Cica poti sa descoperi f tarziu ca ai..In 5 zile vin rezultatele, poate ca alte mame s-ar cam caca pe ele de frica si ar mai merge si la alte teste, ar mai chinui putin copilul, dar eu nu mai vreau sa chinui pe nimeni. Vreau sa merg eu km cu copilul meu, sa ii povestesc tot ce vad, sa o bronzez TOATA in orele alea cu soare safe, unsa ca o tartina cu ulei de masline si apoi cu protectii protectoare. Asa, sa nu mai fie alba, na! Si o sa ii mai dau si niste multivitamine daca o sa fie cazul. O sa mergem si la homeopat, ca asa e in trend. O sa o si intarc, ca cica poate eu ii dau ceva rau cu laptele meu Elevitat (caci eu inca iau vitamine, ca sa nu cad pe strada de pe oasele-mi fragile).

Si daca o avea vreuna din noi talasemie sau cine stie ce alte boale, apoi..asta-i viata. Ce sa fac? Bucurosi le-om duce toate. Ce stiu clar este ca eu nu vreau cu alte mame. Nu vreau sa ma imprietenesc, nu vreau sa ne dam sfaturi, nu vreau sa ma intrebe nimic, poa' sa rada de pantalonii mei cu turul lasat si de "baietelul" meu cu cercei, mi se rupe coana (mama ce era sa o scriu pe aia cu prostii..) mi se rupe. Mamele astea sunt o specie bizara. Mai ales mamele cu oja suspecta si unghii f mari la picioare..Mi-am dat eu seama..Nu mai mergem unde e lume, o sa ne plimbam noi doua pe strazi noi.

In alta ordine de idei, pot sa scriu candva ce trebuie facut cand mergi in vizita la copil sau cand e ziua cuiva sau cand mai sunt niste situatii in care oamenii nu stiu ce sa faca? Sau e rusine sa zic eu ce trebuie facut? Ca mi-am dat eu seama ca oamenii nu stiu..La street delivery am tras un biletel. Zicea ca aia care au mereu dreptate sunt singuri, era ceva de dragoste. Eu am mereu dreptate si nu sunt singura (mereu) si sunt destul de loveble si lovely..Mi-e somn. Vreau sa aud numai de bine si sa ma bucur. Si rad zi de zi. Multumesc lui. Lui Calin, desigur. (nu, nu ala de la Racla...)

Bucuresti la pas, prin soare

2011-06-15T19:20:00.008+03:00

Am avut o zi de turista. Am inceput prin a pleca din strada Sf. Elefterie, fara chef de mers pe jos, impingand la copilul din carutul din dotare. Numai gandul de a cobori la metrou ma ingrozea, 16 trepte inmultite cu 2 sau 3, apoi oasele mele fragile, cele 10 kg ale lui K plus rucsacul din spinare, plus 30 de grade, plus romanul mitocan care, nu doar ca nu ma ajuta, dar ma impinge, caci nu are loc de mine..deci NU. Asa ca, simtindu-ma ca la 20 de ani, proaspat fericita dupa vazutul ochilor dragi (albastri si caprui), am pornit.

Din sf. Elefterie am luat-o spre Piata Victor Babes (habar nu aveam ca asa se numeste locul ala - aka Piata Operei), apoi pe Splaiul Independentei.

Am taiat parcul Izvor pana spre Natiunile Unite si am ajuns la Institutul National de Statistica. In tot acest timp copilul K a adormit si am folosit asta ca scuza de plimbare. Buna scuza si miros frumos de tei in aer..Pe strada Apolodor am scapat de cladirile albe si urate si am dat de cladiri negre si urate. Si vechi..Apoi am traversat Bulevardul Unirii, am vazut Monastirea Antim, si am luat la pasi marunti strada Justitiei..Unde, la numarul 55 se gaseste o casa parasite, o casa frumoasa, ascunsa de un zid de iedera atarnand(a) din copaci batrani. In curte niste gunoaie, plina de tigani zona. Si de cacat:( Adica as putea sa scriu rahat, dar nu era..era fix c*&at de om, roman sau tigan, nu conteaza. Plin in multe locuri..adica pe strazile cele vazute azi:( Banuiesc ca si in alte urbe se mai caca oamenii pe strada, dar ca la noi nu cred..Strada Justitiei este lunga, lunga..Si undeva, spre capatul ei, poti sa alegi in ce parte vrei sa o iei. Bine, poti sa faci asta pe orice strada, dar e mai interesant sa descoperi locuri noi. Asa ca o iei pe strazi pe care nu le ai vazut niciodata..

Cumva, de pe strada cea lunga a Justitiei, mi s-a facut sete spre Regina Maria, am iesit la linia de tramvai, am cumparat cirese si apa si am urcat spre Rondul lui Cosbuc. Am ratat la mustata doua strazi pe care le stiam si am intrat pe Constantin Bosianu, ca era cu interzis pentru masini deci ok pentru mine si carutul rosh. Din Bosianu, doua case mai sus am cotit pe Str. Slobozia, apoi mi-am gasit locul devenit cel mai drag din oras.

Strada Lamaitei. Vreau sa stau intr-o casa aflata intre Strada Lamaitei si Alea Suter:) Intr-o casa inalta, care nu e din Bucuresti, o casa cu balcon de la care vezi copacii din parc. M-am zgait la fiecare casa in parte, am mers incet si am urmarit norii. Apoi am luat-o pe aleea vecina, sa vad si cealalta parte. In capatul stradutei, Hotelul Carol Parc si o casa in lucru.

Dupa ce zile intregi am urat barbatul roman cel mitocan si *&&^^%%$#$%%^& lui si neamului lui (caci NIMENI nu m-a ajutat sa car carutul pe scari niciodata - desi is destul de decoltata - des! ) - ce crezi? La casa in lucru erau niste domni care faceau ceva cu beton si fier..si unul dintre ei s-a oferit sa ma ajute sa cobor multe trepte cu tot cu baby K si greul rucsac. Cred ca am succes la barbatii care au treaba cu beton si fiare (mwahaha), caci omul m-a dus fix pana in strada, si mi-a spus povesti pe trepte si am decis ca as putea sa fiu foarte fericita daca m-as caza eu un weekend la hotelul asta de vis, asa, un weekend de amor zic..

Asaaaa..coborai pe Xenofon, urcai pe Ctin Istrati, traversai pe Cutitul de Argint si intrai in Parcul Carol pe la Arenele Romane. In parc..superb.

In parc oamenii plecau de la munca, erau treziti de la sase, si erau bucurosi, asa ca le-am facut o poza.

Copilul deja se trezise, asa ca am eliberat-o din chingi si am facut cativa pasi impreuna, pe la umbra. Am gasit chiar si niste ciuperci. Halucinogene:))

Imi pare rau ca nu am intrat sa vad Biserica Cutitul de Argint:( dar eram zob si am zis ca reviu. Si o sa.

Am mers toata strada, apoi am traversat Serban Voda si am intrat in parcul Tineretului. Mers usurel prin spatele cimitirului Belu pana in Oraselul cel murdarel al copilului, apoi cu nasul in vant pe langa McDo. Si fix cand sa o iau pe Oltenitei, sa dau piept cu praful si claxoanele, am intors cariciorul si jang, pe o straduta. Strada Secerisului, paralela cu Graului si cu Obolului - desi obolul e un banut, eu eram precisa ca e si un animal din "vantul prin salcii" si ma bucuram ca se afla langa strada graului si a secerisului, caco obolul imi parea o rozatoare simpatica si grasuna:)) omisesem un S din nume, atat..

Si din Secerisului dadui in Martisor si vazui ciresii si casa lui Arghezi (inchisa, caci as fi vizitat putinel pomii ceia cu elefanti in ei..) apoi un greu urcus pe Calea Vacaresti, putin de mall si mancare vietnameza - muream de foame mon cher!..Si dupa toate cele acasa..Acasa, cu durere de calcaie si sete de coca-cola si cu fericire.

Am intrebat asa: om frumos, ai gasit fericirea? Si omul frumos mi-a spus ca sunt nebuna, ca fericirea e langa mine si eu il cred, dar eu intrebam daca mai e de cautat si alta fericire in afara de asta. Si am vorbit si am gandit si ce am vorbit si stiu ca omul frumos are uneori dreptate, dar eu cred ca exista mai multe feluri de fericiri si mai cred ca exista si suflete pereche..Caci oamenii sunt sfere rupte in doua..

Am fost turist. Nu am avut nevoie decat de bani de apa. Copilul a fost exemplar. La fel si pantofii mei. Pot sa vad lumea cu Kate si o pereche de papuci buni. Si niste apa. Si niste mancare sa am putere. Mai am nevoie de un loc sa ne spalam si apoi o perna sa ne hodinim. Dar important este ca PUTEM sa vedem lumea:) A fost bine.

Ani de liceu

2011-06-06T10:39:00.003+03:00

Multumita site-ului de socilizare feisbuc, am reusit (dupa ani in care am tot cautat pe net nume) sa incropit un fel de adunare cu absolventii clasei de filologie din liceu. Ne-am adunat ieri pentru a doua oara, o mica, mica parte din fete - 4 sunt in afara tarii si de restul nu am dat, baietii erau 4-5 si numai de 1-2 stim detalii, asa ca noi, femeile, am ramas la putere.

Hai sa va spun cum vad eu fetele dupa niste ani (numa' 16). Noi suntem la fel. Fizic cel putin, anii nu par ca se vad. Asa am simtit si la prima intalnire, la fel si ieri. Noi, tot noi. Ah, cu alte freze si alte haine. Mai..moderne, daca luam in calcul ca anii '90 erau destul de suspecti dpdv fashion. Inca tiu minte la perfectie "streasina" care ne marea nasul (mare oricum) si ne lungea fetele. Despre chica cocalara, ce sa mai zic?! Desigur, erau si parti minunate. Cum ar fi geaca de colegiu, blugii cu franjuri, basmaua bunicii cusuta in josul blugilor, la cusatura..helanca zisa si maleta neagra. Si mai erau Depeche Mode (vinovati de tot) si forever rock'n'roll cu Krypton si Iris, caci rock-ul rula si va rula forever:)

Daca nu ar fi existat fotografii document, noi am fi strigat sus si tare ca suntem INCA niste copilite. Dar pozele vorbesc. Si astazi suntem niste "doamne" care au sau nu copil, dar par MATURE..PAR, am zis. Noi la 18 ani era niste copilite. Cu iubitii nostri copii, cu moacele asa de frumoase, de copil..Noi nu aveam cine stie ce sexualitate la 18 ani, cred ca din cauza ca nu ne puneam problema sa fim feminine. Nu tin minte sa fii avut in clasa fete care se imbracau in fusta, sau isi puneau pantofi cu toc. La noi feminitatea se citea pe..unghii:)) Parul sculat in cap, unghiile rosii sau negre (dupa preferinte muzicale), blugi, tricouri, tenisi. Geaca de colegiu daca aveai noroc de parinti cu bani, geaca de motor daca erai foarte tare la invatatura, geaca de blugi toata lumea. Si geaca de piele Mirela (si o purtam toate:)).

Fetele mele din liceu s-au transformat frumos. Toate. Si sunt femei puternice, la fel cum mi se pareau si in liceu, doar ca atunci le gaseam fete puternice, nu femei. Si nu mame, gagicile cuiva, fetele lui mama. Erau doar FETE. O mare prostie se petrecea in anii aia..CLasa noastra a fost impartita inca din primul an de liceu in doua grupe de "optionale" - Teorie literara si lingvistica vs. Stenodactilografie. Absolut niciuna nu ne-a folosit vreodata..Clasa rupta in doua a ramas rupta pana la banchet. Caci acolo ne-am dat seama cat timp pierduseram. Se spunea ca tocilarele s-au dus la teorie literara si alea care vroiau sa se fofileze au ales steno. Nimic mai fals, la teorie erau niste gagici foarte misto, pe care abia prin a 12-a le-am descoperit. Inainte de bac, cumva. Diriga noastra a fost una extrem de severa. Desi orele de dirigentie erau fun - aveam tot felul de teme de discutie si, recunosc, nu cred ca a fost macar o ora in care sa nu am ceva de spus (vai, ce surpriza), dar atat..in afara de ora de dirigentie, eram niste traumatizati..Niste copii speriati. Niste fete speriate de bombe care beau Florentino si Garonne pe campul din spatele liceului, care fumau in wc, care fugeau de la scoala la film. Era rebeliunea suprema. Si unele aveau gagici. Puahahah! Profa de steno era prietena noastra. Era sora mai mare, mama care dojenea, prietena care stia secrete. La orele ei invatam limbajul semnelor si secretele fetelor. Povestile profei au fost mai importante decat multe ore de dirigentie (la care se presupunea ca dezvoltam niste calitati de buni elevi, or something). Apoi era profa de mate. Pe care cred ca o iubeam de fapt toti. Balbeck era un om foarte misto:) Blonda, tunsa scurt, mereu cu capul in nori, o banui si acum ca era o rebela in spatele ecuatiilor de pe tabla. Nirvana, asa stiga dupa noi, noi care intram in clasa carand un nor de tutuiun dupa noi. Proful de biologie era un minunat. Beiciu sau Belciu? Cu parul negru, vopsit, cu impecabile costume. Printr-a 10 sau a 11-a am furat catalogul si ne-am motivat absentele, ne-am pus note. Eram nebune de legat. Desigur am fost prinse si o parte dintre noi pedepsite teribil. Exmatriculate cateva zile si!!! afisate numele lor la panoul de la intrarea in scoala. Asta da rusine!! Niste golance care au indraznit sa se foloseasca de bunatatea profului..Eu recunosc, am scapat la mustata. Imi pusesem un 9 la ..biologie:)) Adica fix la materia la care oricum aveam note mari, mai ales daca aduceam un peste pentru acvariu:))

Apoi era profa de franceza. Imi placea franceza pentru ca stateam in banca langa Gurita. In plus erau niste banci in care imi puteam baga ambele picioare, hahahha. La franceza se strangeau mereu bani, pentru dictionare. An de an. Nu am folosit niciodata dictionarele. Mergeam la olimpiada la franceza, citeam romane pentru pici in franceza. Am avut chiar si o mascota la ora de franceza! Le petit lapin, un iepure de jucarie. Nu ne-a folosit la nimic. Paradoxal, in afara de limba franceza (uitata intre timp intr-un cotlon din minte - dar!! revigorata de fiecare data cand vad filme fara subtitrare) - de la orele de curs tin minte tot povestile profei. Madame Liliana este vinovata de expresia "ne-ati regalat" :)) Whateva'..Liceul a fost fun abia dupa 10 ani de la terminare. Nu am avut mare stres la bac..Nu cred ca mi-a fost mai frica decat imi era la olimpiade. Sau la orele de Economie. Caci nu stiu cine a facut Economie in liceul ala fara sa aiba o drama..Eu nu am avut drame, ci 9. Nota 9. Plus Olimpiada. La o profa care nu dadea decat nota 4..Ma placea pe mine, mi-a dat grau de Sfantul Andrei, am pus la incoltit si de aici a inceput nebunia. Pentru ca oricum de invatat invatam toti, dar ea avea o problema cu notele. Nu nimerea decat 4. Dna. Scurtu avea si o poveste, sper ca fetele o mai tin minte (eu o tin, e clar). Se spunea asa: profa a fost balerina, apoi sotul ei a inselat-o cu o eleva, ea a avut un soc si a inceput sa se umfle si apoi a ajuns asa, super mica si indesata, foarte grasa si batrana si desigur rea. Si desigur ura elevii. Mai ales fetele! Nota 4 toate! Si baietii? Si ei 4, si gata!

Legendele din liceu erau foarte tari frate! Cand la ora de romana venea vre'o bunesa in vizita la proful nostru favorit (pe care l-am lasat ultimul, special) - incepea nebunia. Clar o fosta iubita, sigur, sigur o fosta eleva. Toata lumea stia tot. Oricum nu conta cine e musafira, noi primeam extemporal sau ceva de facut, ei stateau de vorba, toate urechile feminine din clasa erau ciulite..Era un spectacol. De asta l-as si vizita pe proful cel drag:)) Sa vedem daca noile eleve il iubesc asa cum il iubeam noi acum 16 ani:))

Proful asta era minunat. Not my kind of man now, but then..Well..Era inalt, blond si cu ochii albastru deschis. Era serios si mistocar in acelasi timp. Era sever si bland in acelasi timp. Ne era frica de el, admirandu-l. Fara sa faca nimic, reusea sa ne insufle dragostea de literatura, cel putin eu citeam tot ce prindeam, Gurita are dreptate, citeam si inainte de clasa a 9 a, dar eu tot cred ca multumita lui am citit mai BINE. Altfel. Cu alti ochi. Citeam si faceam niste fise de lectura. Citeam critica altora apoi comentam noi, cu mintea de copil. Am citit Marquez in liceu. Apoi reciteam in fiecare an. De fiecare data mi se parea alt roman, ma pierdeam in Macondo, printre Aurelieni..In afara de lecturi, mai era ceva cu proful asta..Ne era prieten. Fara sa faca nimic. Probabil ca murea de ras vazandu-ne ca niste verze la orele lui, fardate, cu streasina in frunte, cu unghiile rushite, rujate..nici nu vreau sa ma gandesc ce "dixtractie" era pentru el, barbat cu mintea la cap. Memorabila ramane povestea cu nota 2. Toata clasa. Fara clipit din gene ne-a ars. Am muncit apoi ca niste caini sa luam note bune intru a ne repara media..Ce vremuri..Azi cica nu mai sunt note, gasesc asta foarte trist..Un 2 te arunca in iad. Nu se compara cu nimic. Incepi sa aduni si aduni si cauti 8 si 9 si 10..nu corijenta e problema, ci o media decenta la sfarsit de trimestru, o medie care sa acopere 2-ul rusinos in fara parintilor. Ca doar nu eram nebune sa le spunem?! Nota 2 era frumos coafata intr-un rand de 6:)) As putea sa scriu zile intregi despre liceu, dar numai cine stie despre ce vorbesc ar intelege. Eu am fost foarte fericita in acei 4 ani. Nu ii compar cu facultatea, aia e alta poveste. Nu ii compar cu nimic. Cei 4 ani de liceu au fost cei mai frumosi. Adica..daca m-as intoarce in timp, acolo m-as duce. Mama ce as mai invata tot, tot! Hahhahaha!

Intr-o zi o sa imi amintesc mai multe. Mai scriu. Ma apuca din cand in cand dorul.

LES PETITS MOUCHOIRS sau despre amintiri care dor

2011-05-29T15:46:00.003+03:00

Acum 5 ani Schultz pleca cu motorul spre casa lui de la tara, suparat, fara geaca, poate si putin baut.. Murea cateva momente mai tarziu, intr-un accident stupid. Mai devreme decat trebuia, inainte de a ne bucura de el, cu el. Am fost suparata pe el ani de zile..Pentru ca nu am inteles de ce a murit asa. Mi se parea ca si-a facut-o cu mana lui..Ieri Alina era la el si tot ieri, desi aveam filmul de cateva zile deja, am vazut Les petits mouchoirs. Pana la 2 azi noaptea m-am uitat la film, dupa ce am culcat copilul, am mancat ceva si m-am asezat sa vad un film pe care sa il si inteleg, sa ma si bucur de el, etc.
In primele 10 minute mi-au revenit in minte acele cateva luni cu Schultz - sunt cam 2-3 ani...

Noi acasa, el venind si aducandu-ne mancare chinezeasca sau shorma. Noi acasa, terorizati de pisicul Schitzii, el, Schultz, singurul pe care pisicul il adora (si singurul in a carui incaltaminte pisicul nu se pisha..)- bine..intre noi fie vorba si pisicul si Schultz erau nebuni cu mancarea de pisici! Schultz ne-a facut intr-o zi o super omleta cu mancare de pisici:))
Apoi noi acasa, el la mare. Faceam curatenie si se facuse 1 mai..Noi in Fiat in drum spre mare. El la mare. Eu treaza, ei beti toti. Si apoi franturi de noapte si Schultz intrebandu-ma daca imi curge uleiul. Ma chema Diana. Avea blugii murdari de sange, cazuse cu motorul in goana lui prin statiuni. Era nebun. Si atat de bun:) 1 mai la mare in anul ala a fost o nebunie despre care azi imi amintesc in ceatza, ca un film vazut de mult pe care inca il visezi..1 mai se amesteca cu o plimbare la Snagov, cu o petrecere la care el dormea si vorbea in somn, cu niste frame-uri in care Roza murea, dar inainte de asta noi ii trimiteam pepene galben la spital. Spitalul 9. Caci si Roza moare. Un film vazut demult, foarte trist..Paradoxal, o comedie neagra. Caci nu poate sa nu fie comedie venirea de la mare, cu mine treza la volan si 4 oameni morti de beti in masina. Cu mine plangand la telefon intr-o benzinarie, dupa ce ii PIERUDSEM pe 3 dintre betivi, undeva intr-un sat uitat de lume. Cu mine vorbind la telefon cu oameni pe care ulterior aveam sa ii cunosc:)) Si apoi noi doua acasa, obosite si distruse dupa km intregi. Desculte. Rupte de realitate. Betivii au venit 2 zile mai tarziu, nici acum nu am inteles ce s-a petrecut in satul ala cu ei. Comedie neagra poate pentru ca au murit niste oameni. Drama ingrozitoare, caci au murit pe bune si erau extrem de tineri..
Filmul asta m-a intors in timp, catre o viata pe care am uitat-o. La fel ca si in film, noi nu eram de fapt prieteni adevarati, ci doar ne stiam si ne petreceam vremea impreuna. Si ne iubeam, cel putin eu asa cred. Altfel nu pot sa explic intensitatea cu care a durut moartea lui..Les petits mouchoirs a venit la momentul potrivit. Ca un tribut adus prieteniei noastre. Caci acum stiu ca l-am iertat pe Schultz pentru ca a murit inainte de a isi indeplini visul de copil frumos..cu casa lui de la tara, cu dragostea lui mare pentru locul ala..Si imi aduc aminte si zambesc iar:)) Caci asa cum povesteau ei 2 peripetiile de la tara, rar am auzit. Intalniri cu politistul de sat, la crasma, Schultz care era un personaj de poveste, politistul care nu stia pe ce lume este..Amintirile se invalmasesc, dar zambesc si ma bucur ca am avut ocazia sa fiu sora acestui frumos nebun.

Cum ma, esti sora sa si maica-ta nu stie ca el are motor?!
Nu maaaa! Stie maica-sa, maica-mea NU! Mama mea nu e si mama lui, intelegi?
Nu ma, pai daca mama ta nu e mama lui si nici tatal tau nu e tatal lui????
Lasa, hai sa bem domnu' Max:)))

Terminus 2006

Libertatea din mine

2011-05-28T23:44:00.003+03:00

sunt o mama rea. una care tipa la copil, care are nevraligii intercostale de nervi, care impinge carutul cu viteza ..doar, doar o sa taca copilul. Copilul care este cel mai bun copil din lume. Copilul care ma lasa sa pictez pereti toata ziua. Copilul care danseaza cu mine toata ziua. Copilul care ma ia in brate si ma iubeste intr-un fel pe care nimeni nu il poate intelege, decat daca are un copil cu care imparte o viata.

sunt o mama buna. una care invata zi de zi sa fie si mai buna. Una care renunta cu drag la orice, scuzandu-se cu ajutorul copilului. Una care face o drama din plecatul din club, dar care pleca cu viteza, de dor, de dorul de a ajunge acasa, in pat. In pat langa omul mic si cald.

sunt o mama singura in cel mai bun sens al cuvantului. Suntem singure amandoua si toate trei, caci si mama mea e singura cu noi de cand tata a plecat la bunica si ridica locuri magice ca sa nu mai fim printese fara de castel. Sunt asa de singura incat ma distreza cum de pot sa fac totul excelent, fara sa ma deranjeze si prostia altuia. Ma minunez numai de a mea. I've trashed the bedroom. Am vopsit usa. A iesit bine. Apoi am stricat-o cu niste stickere din Maria-Mirabela. Am pictat niste flori uriase si hidoase pe perete. Le-am urat imediat ce le-am terminat, caci erau mari si .. aveau ceva legatura cu niste frustrari ale mele. Apoi am pictat o lalea. Regalitatea din mine nu se dezice, desi sunt o biata paizanca olteanca si nu prea..Apoi am pictat interiorul usii. Asta a iesit cel mai bine. Si apoi o pisica pe acel perete din spatele usii. Si niste fluturi ce s-au scurt insangerati. Am acoperit florile frustrarii cu un catalog benetton, minunat realizat, colorat, cu copii frumosi si ..colorati si ei. Peretele cu lalea l-am transformat in ocean si doresc sa impletesc navoade in care sa ascund minuni si scoici..Ca ea sa stie ca noi suntem amandoua o apa. Si un pamant. Si o lume. Nu fac nimic pentru ea, ea este o scuza. Fac totul pentru mine, de frica sa nu ma pierd. Si da, admit ca am fost pierduta si m-am lasat asa. Singura si pierduta si atat de fericita in nefericirea mea si atat de noi doua in singuratatea mea.

M-am regasit in ziua in care am pictat oceanul. Pictat e foarte mult spus. In realitatea am sacrificat o jumatate de tub de acril albastru, un trafalet ieftin si o protectie de saltea pe care am stopit-o. Am rulat trafaletul si m-am tot gandit cine sunt eu. Am avut o zi intreaga eu cu mine, fara internet, fara tv. Eu cu mine si radioul. A fost ca in vremurile bune, doar ca atunci eram eu cu mine si radioul in masina. Vremurile gandurilor pareau apuse, dar nu's. Gandul este. Copilul mi-a lasat vreme sa ma gandesc, din cand in cand venea, desculta. Asa se razvrateste ea. Arunca sosetele. Si plange. Plange dupa putina atentie. Probabil ca majoritatea copiilor, cei care duc vieti banal de normale, se bucura de atentie la dublu. Cand mama nu mai poate, apare in peisaj tata. Dragostea cred ca este la fel, cel putin asa o percepe copilul. Nu stiu..eu asa am simtit, ca mama si tata ma iubeau la fel. Kate nu are parte nici macar de toata atentia mea, pentru ca eu ma caut. Eu pictez oceane si ascult Guerilla si ea nu poate dansa pe muzica aia, dar iubeste albastrul. Si ma iubeste pe mine, pentru ca o las sa isi bage mainile in vopsea si sa..picteze. Oceanul este al nostru. O zi pe saptamana suntem libere. Eu mai mult decat ea. Depindem una de alta, dar ea, in generozitatea ei, ma lasa sa fiu libera pana termin de gandit o dunga pe un zid. Ma asteapta sa am senzatia ca am gasit ce caut, desi eu nu stiu ce cautam..Ma scoate din minti cu strigatele ei de dor, si desi o aud, sunt prea ocupata sa amestec albastrul cu alb si sa imi imaginez corali si pesti colorati. Ei nu ii pasa despre oceanul meu, ea vrea doar sa o iau in brate si sa ma stranga cu mainile ei mici. Nu ma pupa, nu face niciun gest de tandrete in plus, doar se lipeste de mine. Si eu stiu ca libertatea este in mine, ca nu voi mai putea sa fiu de fapt libera niciodata, ca asa cum m'au incorsetat penibil, atatea si atatea iubiri, nu voi mai fi. Caci acum este o altfel de iubire. Una responsabila. Una cu frici. Una care de fapt ma elibereaza de multe penibile incorsetari. Nu am timp si nervi decat pentru ea si oceanul si peretii mei. Si muzica mea. Si filmele pe care Momo si Andra mi le dau, simtind ca atat a mai ramas din ceea ce credeam ca era libertatea mea.

Asa ca va spun.Cine are copil, il merita. Copilul iti schimba viata. Copilul te schimba pe tine. Daca nu esti pregatit, nu te arunca precum bourul, cu capul inainte, caci nimic, dar nimic!! nu va mai fi la fel:) Am vazut un filmulet la cineva. Multi oameni erau intrebati care este cel mai mare regret al lor. Si oftau..Si era o intrebare grea. Dar eu stiu raspunsul pentru mine. Eu am un singur mare regret. Regret ca nu stiu sa ii dau lui Kate tot ce in mod normal ar trebui sa primeasca de la mama si tata, la un loc. Regret ca TOTUL meu nu va fi niciodata destul pentru ea. In rest stiu cu siguranta ca vom avea o viata minunata. O viata cu pereti pictati si cu poze lipite. O viata cu fete frumoase care ma trimit cu sufletul la libertatea mea. O viata cu prieteni buni care stiu ca un singur mail imi face ziua PERFECTA. O viata in care barbatii par (cel putin in ultima vreme) un rau necesar..si atat.

Si da, te iubesc dragule iubit de toti. Sa nu imi comentezi, ca sa nu stie nimeni ca pe tine te iubesc :)) Nu iti mai pun etichete, ca sa nu te mai streseze mailurile unor dame nefu^%$%#$%$%, pf! pardon!!

Vroom-vroom cu volan

2011-05-14T21:31:00.004+03:00

Am facut-o si pe asta. Azi am facut primul meu drum lung cu masina+copil, doar noi doua, singurele. O parte din drum am cantat. Eu. Am incercat sa ma simt singura cat am putut de mult, dar ma tot striga cineva din spate. Apoi s-a facut jumatatea de drum si pe cand ne apropiam de prelungirea Ghencea am auzit un horcait suspect. Si m-am uitat spre dreapta drumului si nu, nu aveam unde sa opresc. Pe contrasens, loc ioc, gard, linie de tramvai. Si ea belise niste ochi de capra si tot scotea sunete si sunete alea erau ceva oribil. Pe care l-a varsat si s-a albit la fatza apoi a devenit roz si minunata..Si eu am trecut de semafor si am vorbit cu ea mereu si i-am spus ca o sa fie bine, ca a trecut. Si trecuse. Erau niste blestemati de muci. Pe care ii urasc maxim. Cu o groaza de nedescris..Urasc toti mucii din lume din asa de multe motive, incat as avea nevoie de timp sa scriu..

A fost bine primul drum, am avut noroc de oras liber, nu as merge cu ea drum lung si ea cu muci fiind. De fapt nu as merge cu ea singura in spate niciun drum decat daca e de maxima placere, cum a fost cel de azi. Pentru ca nu pot sa fiu asa de stresata..Si mi-e mila si de ea. La intoarcere a fost buna si cuminte. Si eu asa de obosita ca nici macar nu i-am mai cantat. Dar ne-au incantat Gasca Zurli si cd-ul cu Tiribam Tiribum. Ei cantau, Kate aplauda. Acum vorbeste cu tataie la telefon, ii spune cum a fost la mosie, ce minuni de catei a vazut, cum a dormit de bine, la racorica..

Nu am mai scris de multa vreme. Am stat 2 saptamani acasa, la bunica. A fost minunat. Am venit la Bucuresti, am fost racite 1 saptamana. Pediatra e plecata din tara si sa fiu sincera sunt satula de doctori care imi spun telefonic ce am de facut, de parca am un carnetel lipit pe cur in care scriu repede, repede tot ce dicteaza ei..Este prima raceala care ma sperie, dar nu e o drama, vor urma si pojarul si alte multe minuni, bucurosi le-om duce toate..Cat timp suntem fericite noi doua, toate trec. Si trec de 1 an si ceva, si se uita si parca vaz cum, maine-poimaine va anunt ca suntem la gradi, apoi pun poze din prima zi de scoala si tot asa..

Viata noastra este minunata. Si ne suntem sufieciente una celeilalte, asa ca mergem mai departe la fel de fericite ca si pana acum, fara sa ne facem program in fct de oricine de pe planeta aceasta. Este asa de bine..Mi-e foarte somn asa ca va pup si va arat chiar si o poza foarte draguta..asa, de noapte buna..

Ah! Am uitat. Kate merge de cateva zile. Singura, cracanata ca o ratza. Si vorbeste. Dar ce face cel mai bine este..DANSUL:)) o sa o filmez si va arat, ca sa nu aud vorbe prin sat ca sunt ca tiganul si imi laud puiul cel negrutz

Partea foarte buna vs. cealalta parte

2011-05-12T20:58:00.001+03:00

O margareta are o emisiune care se numeste Partea Buna. Nu am reusit sa prind postul de radio si sa ascult pana acum, pentru ca ba doarme K, ba nu stiu cat e ceasul..

Dar astazi, soare fiind pe cer, am mers la plimbare si m-am tot gandit la partea buna. A cui? A vietii in general. In timp ce ma gandeam la partea buna m-a lovit un gand frumos..Am parte numai de parte buna de ceva vreme..Cautam o alta parte decat partea buna si pentru ca nu am gasit o parte rea, ce am gandit am denumit partea cealalta..

Am 33 de ani. Asta e partea buna. Cealalta parte este ca as fi vrut sa am 23 si sa am aceasta minte si acest copil si aceasta viata. De ce? Nu pentru mine. Ci pentru ea si ai mei. Ca ai mei sa apuce sa fie strabunici. Asa cum e bunica mea acum. Caci asa de fericita cum este bunica atunci cand rade, cu fetitele in brate - eu nu am mai pomenit..Nu am mai auzit pe nimeni atat de fericit..As vrea ca ai mei sa ajunga sa fie fericiti cum e bunica. Acesti 33 de ani au fost minunati. Imi mai doresc inca 66 la fel de frumosi. Da, vreau sa traiesc mult..Dar vreau sa traiesc mult alaturi de toti cei dragi.

Am un copil. Minunat. Asta e partea cea mai buna. Sunt o mama singura. Asta e cealalta parte. Dar e o parte despre care nu am nimic de spus pentru ca nu stiu nimic despre aceasta treaba. Nu ma simt singura deloc de 1 an si ceva. Nu mai sunt si nu voi mai fi singura niciodata. De asta nu stiu cum e cu cealalta parte a "mamei singure".

Mi s-au cernut prieteniile singure. De ani de zile lucrurile se aseaza pur si simplu. Eu fac sau nu ceva, oricum ce trebuie sa fie, este.

Statul acasa si realitatea cruda

2011-04-07T19:53:00.003+03:00

Sunt comoda. Se stie. Am auzit si atatea critici la adresa mea, ani de zile..is satula. Comoda si satula. Comoda eram si inainte, comoda sunt si acum. Mi-e lene si bine. O lene activa ce-i drept..Niste tipe misto, mame, s-au intors rapid la munca, adica la cateva luni dupa nastere. Eu as sta acasa pana cand face copila 7 ani. Desigur as ramane mama singura pana s-ar duce ea la scoala, caci statul acasa = zero viata sociala. ZERO. Nu va mint. Zero nenica. Daca televiziunea nu ar fi de rahat si daca as avea casa mea, poate ca statul acasa nu m-ar tampi de tot..Insa deocamdata sunt comoda si la tv is numai mizerii, casa mea e casa noastra, sunt tampita, e clar. Sa va spun cum e acasa, caci atunci cand mergi la birou habar nu ai!! O sa va spun cum e acasa povestindu-va de fapt cum era viata cand mergeam la munca. Trezitul era si a ramas o corvoada. Nu mi-a placut niciodata sa am program, sa fiu obligata sa ajung la ora X la birou. Slava Domnului ca m-au iubit sefii si nu ma certau ca ajung dupa ora X..si cand nu m-au mai iubit eram gravida si nu se facea sa certi Oul Kinder, caci abia se rostogolea saracutul..Ma trezesc greu pentru ca visez frumos si as dormi cu visul meu cu tot. Acum ma trezesc cu visul devenit realitate. Visul ma impunge cu degetul in ochi si ma intreaba ceva intr-o limba pe care in visul vis o stiu, in realitate nu o pricep. Visul devenit realitate ma musca de fatza si ma trezesc. Ma trezesc alaturi de aceiasi 2 barbati (deveniti 4) - toti la antena 1. Cafeaua mea s-a transformat in duteiaoala si tigara in stailangaoalapanafacepipi. Aceiasi durata de timp, ochii mei lipiti de somn. Mai buna si mai sanatoasa transformarea, va asigur! Apoi eu nu ma mai imbrac. Cand mergeam la birou imi placea maxim sa ma imbrac. Imi placea sa fac dus, sa ma fardez, sa aleg haine. Acum fac un dus pe fuga, nu ma fardez aproape niciodata, nu aleg haine. Pentru mine nu aleg. Aleg insa haine si imbrac zi de zi un copil. De cam 2-3 ori pe zi. In functie de cata apa varsa pe ea, cata mancare..

In loc sa plec la birou, acum plecam in sufragerie. In loc sa ascult Guerilla la volan si sa ajung cantand la munca, acum ascult muzica doar pe computer si cel mai des muzica este exclusiv pentru a dixtra maxim copilele (execut impecabil dansuri orientale, ajutata de recuzita din dotare, cadou de la Eghipet, numai bun de legat in jurul shalelor). In loc sa mananc eu diverse la volan, in drum spre munca, acum mananca omuletii cei mici chestii bune la gust, de oameni mici. Apoi ne uitam la tv. Adica nu ne uitam, caci eu sunt deseori lipita de aceasta unealta a diavolului, computerul. Tv se uita la noi. Nu pot sa va spun ce este la tv in timpul zilei, caci e rusine, dar Doamne!! Trebuie sa va luati liber si sa vedeti!! Cand zice cineva Mare ti-e gradina Doamne, bine zice. Ma uit la Nora pentru mama si la Te vreau langa mine. Ca sa nu mai vad Tanar si nelinistit. De fapt aceste 2 emisiuni le AUD, caci de vazut, vad chestii pe net. Tot AUD si alte emisiuni. Incredibile. Senzationale. Nu glumesc, vorbesc foarte serios! In timpul in care noi munceam, la tv avea loc CEVA. Nu am stiut asta ani de zile..Nu am inteles ani de zile cine sunt oamenii care se duc in mall in timpul saptamanii, in mijlocul zilei. Nu am inteles cine sunt oamenii aia care stau acasa si se uita la tv. Acum stiu. Sunt somerii, pensionarii, chiulangii de la scoala, mamele si EU.. Ma uit si ma minunez. Cand vedeam glume la Mondenii facute despre emisiuni si seriale radeam ca proasta pentru ca erau misto poantele, habar nu aveam despre ce emisiune este vorba. Ei bine acum stiu! Si nu mai rad la poante, caci is serioase glumele si emisiunile sunt..slabe nene..

In timpul in care, pe vremea cand mergeam la birou, ieseam la masa cu colegii si povesteam si radeam - ca durata zic timp - acum gatim chestii in portii mici, foarte gustoase. Totul pentru pice. Apoi picele se culca. Si eu mananc. Si mai stau pe net. Si mai vorbesc la telefon. Si apoi se trezesc fetele si mergem la cumparaturi sau in parc. Si mai vad oameni. Majoritatea cu copil atasat.

Orele trec si in vremea in care m-as fi putut afla in trafic cu Guerilla in urechi, ma trezesc pe fotoliu, cu ochii in monitor si urechile in niste mizerii teribile. Caci dupa-amiaza este cea mai urata parte din zi. Dupa-amiaza auzi povestile cele mai stupide, indiferent pe ce canal ramane tv-ul, tot mizerii auzi. Apoi se face seara. Mai mananca ceva copilele, mai dorm, se trezesc, facem baie si se culca si .. asa a fost ziua. De fapt asa sunt zilele. Si cu toate astea nu m-as intoarce la munca. Pentru ca tv-ul poate fi oprit si eu pot sa vad filme pe computer. Pentru ca dupa toate zilele astea care seamana ca picaturile de apa, vin zile superbe in care mereu descopar cate ceva din lumea cea mare. Pentru ca dupa ce trec toate zilele cu emisiuni si peripetii ale unor stupizi, vin zile in care ma vad cu putinii oameni care au ramas importanti pe lume, in afara de ai mei si Kate. Oricum ar fi, acasa sau la birou, zilele trec.

O sa mai creasca copilul si o sa mai ies in lume si o sa mai vad oameni frumosi. Pana cand se va intampla asta, ma "vad" cu oamenii pe unde apuc, cel mai des in poze. Si apoi, mai e putin si vine vara, cu iesit la terasa, cu plimbari la soare..cu plecari de acasa. Realitatea cruda este ca statul acasa te tampeste, indiferent ce varsta ai:( Si desi am crosetat si cusut si pictat si gatit, m-am saturat de toate..asa cum si de job ma saturasem candva:))

E joi. la orele 21 vad la tvr 2 Arena Leilor. Pentru ca mi place. Pana la 9 le voi dansa fetitelor, intru ras si veselie.

Lui Gabi S, stie ea care, pentru ca nu mai are FB

2011-04-02T21:08:00.003+03:00

uite fata ce minune. Si tu sa renunti la fb, sa te dezici de noi si de tehnologie!!

Poveste cu La multi ani

2011-03-26T23:27:00.003+03:00

Ramasesem datoare cu o poveste, povestea sarbatoririi primului an din viata lui Ou, devenita baby K apoi Kate si Katerina-Katerinka. Ziua lui Kate a durat cam 2 saptamani, a inceput frumos, inainte de ziua ei. Prima petrecere a fost acasa, alaturi de prietenii mei fara copil inca (ha!!), gasca mea draga, de care mi-e dor, dor, dor. Am gatit pentru ei cu drag si mi-a fost asa de dor de noi incat odata ce ne-am strans, recunosc ca eu am reusit sa ignor copilul si m-am rasfatat bucurandu-ma de noi toti impreuna, shame on me! Asa de distrusa eram ca nu am facut poze, dar atat de dor imi fusese de toti, incat nu a mai contat ce n-am facut, ci a contat ca eram impreuna. Copilul a fost cuminte, fiind acasa la ea, niciun stres major nu s-a "intamplat". Fetitzele mele frumoase au primit cadouri, amantrei, adica Kate, Gia si desigur si eu!! Caci fetele mele s-au gandit corect, dupa ce naste, gravida cea super alintata este definitiv uitata de lume si toata atentia tuturor se duce catre minunata progenitura. Desi..si ea, biata muma ar mai avea nevoie de niste atentie, masline:)) Fetele mele stiu. Si nu doar de asta le iubesc. Le iubesc pentru ca exista. Si desi eu le numesc fetele mele, ei sunt fetele si baietii mei frumosi, cei mai frumosi de pe planeta, s-a decis.

Asta a fost sambata. Am dormit cu pantalonii rosii cei noi, asa cum am invatat de la cei mai buni! Cand ai ceva nou si deosebit, trebuie sa dormi cu acel lucru, mai ales daca sunt..pantofi noi!!!

Duminca ne-am trezit si am plecat cu greu de acasa catre tatal lui K. Cu copil trezit din somn si ciufut, pe o vreme care parea ca se va strica. Din motive lesne de inteles copilul a plans pe toata durata vizitei, desi casa era plina de jucarii cu care si eu m-as fi jucat..Si exact cand credeam ca se calmase micul omulet simpatic, a avut loc un accident. Micul om a pus mana pe masa cu nume din carti si si-a tras una in gura. Fix in dinti. Urlete si circul de rigoare. Totul in contratimp, caci pe noi ne mai astepta inca o petrecere..Repede tort, repede scuze, pupat copil, multumit pentru intalnire si cadouri, sarit in taxi si ajuns cu tot cu zapada dupa noi la petrecerea oficiala. Aceea cu familia de familisti, cu copiii si parintii lor - gasca mea draga de Thassos. Copilul meu este un noroc, caci ma aduce alaturi de cei mai dragi oameni. Pana la ea, ne vedem la zilele celorlalti copii, insa acum..acum avem si noi, adica EU, copilul de sarbatorit, si mama ce frumos e sa fie si copilul tau sarbatorit!! Adica..e o senzatie pe care nu o stiam! Eu am fost mereu foarte fericita cand mergeam la petrecerile fetitelor mele devenite domnisoare, acum insa a fost altceva. Kate a adormit in caruciorul ei rosu si nou primit de la fete, noi am mancat si am petrecut si la tort s-a trezit si Zuzex, care saracutza nu prea intelegea ce si cum, dar i-a placut. Si mie mi-a placut si mai tare. Decat ca..in afara de poza facuta de Onuca, nu avem poze:( Poate pentru ca la toate aniversarile EU faceam pozele:)) Ce sa va spun? Ca am mancat cel mai bun tort? Ca toata lumea mea draga era acolo? Ca doar Gia lipsea, caci nu ne-am gandit cum sa facem sa fie si ea? A fost o petrecere foarte frumoasa si apoi am plecat acasa.

Si s-a facut luni si era ziua lui Kate. Am petrecut acasa, cu nasii lui Gia care ne-au adoptat si pe noi, cu Lys si Euu si ai mei toti. Am montat cu ta'su o super masina pe care Kate o sa o conduca..la anul, caci ii e mare, am mancat chinez si tort si am baut sampanie si am ras si am povestit pana cand m-am prins ca e noapte si Kate nu stie inca sa adorma fara mine.

Si au trecut zilele si a venit nasha din calatorie si intr-o zi ne-am adunat sa o sarbatorim pe mica princessa si sa ii rupem turta. Petrecerea a fost de vis, pentru ca in sfarsit de data asta Kate s-a prins ca despre ea este vorba. In fapt nashi-sa nu mi-ar fi dat voie in veci sa fiu vre'o secunda EU in centrul atentiei:))

Copilul minunat a ales de pe o tava exact ce stiam ca o sa aleaga, caci doar eu le pusesem acolo. Stiloul chinezesc, mostenire de la bunicul lui ta'su (cred ca eu si omul acela ne-am fi inteles foarte bine), o carticica de povesti cu Ianos Nazdravanul si lingurita de argint (tot mostenire de la bunicii lui ta'su). Deh. Intelectuala si coconitza, ce ma mira:)) A plans la tort la La multi ani, la fel ca si la celelalte petreceri, e speriata de vocile oamenilor, mi-e clar. Dar i-a placut martizpanul si mai ales lumanarea..

Copilul meu care roade cartile de hartie a implinit un an. Cel mai frumos prin an din viata noastra s-a scurs si l-am sarbatorit, petrecand spre al doilea cel mai frumos an din viata noastra. Si uite asa continuam pana la 100 de ani ai mei, am zis, am zis!

Tot aud ce mare curaj am avut sa pastrez acest copil. Nu e vorba de curaj, eu am stiut clar ce am vrut si desi am asteptat niste ani, eu cred ca am asteptat ACEST copil. Acum o sa astept o anume familie pentru mine si ea, nu ma voi grabi, caci o familie trebuie sa fie pentru o viata. Cum e si cu copilul de fapt, si ea e iubirea mea pe viata. Prima. Caci mai sunt niste iubiri de asteptat. Si cine stie sa astepte..uite cu ce minune se alege!

Noapte buna si La multi ani si voua si noua!

uite asa se lipeste ea de mama ei

momentul de cumpana, ce sa aleg mami, ce sa aleg nasho? (are ditamai cucuiul in frunte, isi trasese un scaun in cap cu 2 ceasuri mai devreme)

tort bun de la nasha

Asa arata zambetul meu zi de zi. De un an si ceva. Eu cred ca am ales EXCELENT. Si nu as schimba nimic..

ei bine mint. Ce as schimba e deja in lucru:)) Dar asta este o alta poveste si mai dureaza pana o sa va povestesc ce si cum.

....

2011-03-07T12:52:00.004+02:00

A fost odata o fata. Singura la parinti, frumusica, destul de cuminte, inteligenta. A invatat bine toata copilaria - tatal ei era un domn extrem de sever.. apoi a mers la liceu si, sincera sa fiu, nu mai tin minte daca a fost si la facultate sau nu... Intr-o zi a cunoscut un baiat si, pentru ca din punct de vedere al parintilor tanarul corespundea, s-a casatorit cu el. Au facut 2 copii, si-au facut o casa. Apoi ea a devenit din ce in ce mai trista si el din ce in ce mai betiv. Copiii au crescut si au uitat-o intr-un colt din casa. El s-a uitat intr-un alt colt din casa, impiedicat intre sticle. Ea lucra intr-un mediu extrem de periculos, dar a reusit sa isi piarda slujba din cauza bolilor pe care, intre noi fie vorba, tot de acolo le adunase. Si au trecut anii si a imbatranit. Uitata in durerea bolilor ei, uitata intr-o camera. Stiti cat a imbatranit de fapt? Putin..putin de tot, insa parea batrana si aproape de moarte pentru ca de fapt nu o mai iubea nimeni. In casa lor 3 vieti imparteau 3 camere. Ea murea in ultima camera fara ca nimanui sa ii pese de fapt ca INCA nu murise. Povestea ei o sa fie scrisa intr-o zi pe larg, astazi nu va spun decat ca fata frumoasa si desteapta, fata care nu a vrut sa isi refaca viata, sa isi abandoneze sotul si copiii ca nu cumva lumea sa o judece, nu cumva sa sufere parintii ei sau sa o certe ca ii face de ras, nu cumva sa se auda la sat ca gradatul nu s-a dovedit a fi ceea ce parea..fata aia nu a mai vrut sa fie neiubita si uitata de toti, a plecat si ea.

Sunt convinsa ca nu a vrut sa plece.. mai avea multe de facut, in sensul in care mai avea ceva de trait si de iubit..dar a obosit si probabil ca a gandit ca e momentul sa isi lase copiii deja mari si la casele lor si pe domnul din sufragerie..i-a lasat sa isi vada de treaba lor pentru ca oricum ei o uitasera si in fapt nu vrusesera sa o iubeasca destul, incat sa o scoata din uitare si din camera aia ingrozitoare..

A zis tata ca uite, nici nu stii ce scurta e viata si cum mori asa..Nimic mai fals. Eu stiu in fiecare zi cat e de scurta viata si din cauza asta am viata pe care o am, fiecare zi traita cu bune si rele fara sa imi pese ce zice lumea din sat. E frumos sa ne iubim parintii, e extraodinar sa ne iubim plozii, dar e cum au scris niste scenaristi pentru un serial ..we live togheter, die alone. Asa ca azi am un gand care imi tine lacrimile in frau, fiind o zi in care trebuie sa fiu extrem de fericita si..nu pot..

Copiii sa creasca, sa ii iubim maxim, sa ii punem pe calea cea buna si apoi sa isi vada de vietile lor. Parintii sa ne iubeasca, sa ne ajute, sa ii respectam si sa ii iubim, dar si ei sa isi vada de vietile lor. Si noi, care suntem si parinti si copii, sa avem grija cea mai mare de sufletele noastre. Viata asta, dupa mintea mea desigur, este fix un mare avion in picaj. Nu ai vreme sa pui masca pe gura lui ma'ta sau a plodului, intai iti pui TIE masca, apoi nu ai decat sa salvezi pe cine e langa tine. Sunt foarte necajita pentru ca mama mea este cu un om mai singura de ieri..Mama mea a pierdut o fata a ei, una cu care a impartit anii de scoala, o fata care a fost prietena noastra si ruda noastra si..o sora pentru mama mea, asa cum sunt fetele mele pentru mine. Mama mea a pierdut pe cineva. Mie imi va lipsi telefonul si conversatia in care eu vorbeam minute in sir si ii spuneam ca totul o sa fie bine, ca trebuie sa aiba grija de ea, sa fie mai puternica, toate trec, totul o sa fie bine. Dar tot mie imi va fi si mai clar ca NIMIC pe lumea asta nu merita chinul de a nu te lasa iubit de cine te iubeste. NIMIC nu trebuie sa fie mai important decat pacea ta interioara, nicio relatie nu are de ce sa te tina legat intr-o drama, de frica lumei sau din cauza altor frici..Nu avem 10 vieti ca sa dam cate una pentru plod sau muma sau tata. Avem una in care nici macar nu trebuie sa ii impacam pe toti ci MUSAI sa ne impacam pe noi insine..Ca muma si tata au si ei viata lor si pruncu' creste si ajunge muma sau tata..

Eu sunt convinsa ca daca fata asta ar fi fost iubita si fericita, totul ar fi fost altfel..Asa cum sunt convinsa ca unii oameni merita sa fie fericiti si iubiti pentru a trece peste toate..Si mai sunt si oameni care nu merita sa fie iubiti si iertati..Dar si pe aia sa ii iubeasca cineva, mama lor..ca ea e vinovata de rele facute..

Bucuriile marunte iti pot schimba viata. Eu prefer si bucuriile uriase pe langa cele marunte. Si cand nu exista cineva delegat special sa imi aduca bucurii marunte sau uriase..poi mi le aduc singura, caci cineva trebuie sa aiba grija de mine. Eu.

In alta ordine de idei, astazi trebui sa va scriu o poveste minunata despre cum viata mea a devenit deosebita in acest prim an. Trebuia sa va scriu despre cum venirea lui Kate pe lume a facut totul sa fie minunat. Dar asta stiti daca aveti si voi acasa o Kate sau macar..un Petrica Almodovar cu coada de matza..Nu pot sa va scriu nimic despre acest prim an al lui Kate pentru ca cine a trebuit sa ma vada, stie ce simt si ..m-a deja vazut. Katerina danseaza in fatza mea pe o melodie olteneasca. Este o hora de mana. Matusi'sa ii striga dedicatia: pentru Katerina de la ma'sa. Desigur rad de mine desi imi vad moaca lunga.

La multi ani iubirea lui mama. Tot ce am promis ca fac pana implineste Kate un an, am facut. Sunt impacata cu mine insami si promit ca voi avea grija sa imi pun prima masca in avionul vietii. Viata o fi ca un fir de par din fund, scurta si plina de rahat, dar!!! viata mea este minunata si am de gand sa o pastrez asa pentru mine. Daca eu sunt fericita, Kate o sa fie si mai fericita. Si mama mea. Si tatal meu. Si sora mea..si gastile mele..Eu stiu ca sunt centrul unui univers:) Al meu.

La multi ani Kate, mami continua petrecerile de ziua ta asa cum poate.. mai avem azi una si inca una cand vine nasa si rupem turtitza si tu alegi chestii de pe o tava. Copilul Kate ma aduce aproape de toti oamenii pe care ii iubesc. Ii multumesc pentru asta Celui de Sus, caci..s-a super ocupat.

Gata

2011-03-03T21:19:00.004+02:00

M-am dat cu metroul, am vazut cea mai frumoasa fata, am baut o cafea, am povestit o viata intr-un ceas, am stat un alt ceas la o coada, am facut planuri cu mama, am aflat o veste neplacuta, am platit niste taxe si sunt pe cale sa imi pun liniste in cap. Totul intr-o zi, prima zi cea mai lunga fara Kate. Cum a fost? Pai..ciudat. Caci dupa ce am rezolvat hartii, am facut cumparaturi pentru prima ei petrecere de zi de nastere din lungul sir de petreceri care incep ..maine si se termina peste o saptamana, cand ii taiem FIX UN FIR DE PAR din cap si ii rupem o turta frumos impletita si mancam ..chinez (mwahaha!) am ajuns acasa unde copilul cu ochii mici mi-a aruncat o privire cu repros si a refuzat sa ma ajute la revenirea anumitor parti ale corpului mei la o stare ...mai putin dureroasa as zice..Si nu doar ca nu a vrut sa ma ajute, dar s-a super razbunat si a mancat un castron plin de iaurt cu biscuiti ..Apoi ne-am pupat si ne-am iubit si in sfarsit a adormit. Nu am avut asa o zi plina de mult de tot. Cam 8 ore fara ea, ciudat, ciudat rau de tot. Dar a meritat! Pentru ca acum stiu EXACT locul din care ii voi cumpara cele mai frumoase chestii din lume, la preturi ok! Asa ca daca aveti de gand sa dati bani pentru voi sau pruncii de acasa (sau din gasca), pe Magheru exista ZUZA, un loc in care eu m-am simtit fericita si am uitat de tot si de toate, si m-am bucurat de haine frumoase, de jucarii deosebite, de caciuli colorate, caluti care zboara in miros de levantica, soricei cu picioare lungi de panza, mobila de lemn colorat pictata, o vaca cu 4 roti, spatar, loc de pun un copil, loc de impins de catre alt copil..s-a inteles ceva?!

Aici e site:

http://www.zuzahandmade.ro/. Acolo e povestea. Sambata vin personaje si joaca scenete pentru copiii urbei, indiferent de varsta. Nu stiu daca dau si prajituri..Sunt niste fete extrem de dragute acolo, acum citesc pe site ca se organizeaza si niste workshopuri interesante:)

Mi-as placea sa ma duc acolo si eu cu zuza mia. Papusile lor sunt hand made si unicat unele dintre dansele, preturi pe masura..dar vai..ce papusi frumoase..Genul ala de papusa pe care nu o uiti niciodata!

Iar hainutele ..cam ce fac eu cu blugii mei, mie. Adica infrumusetare manuala. Zi minunata. Cu dor de popil..dar macar am vazut minuni din lemn. Pentru popil..

Grey's anatomy si noi

2011-03-02T10:38:00.005+02:00

Cu serialul asta am inceput sa fiu gravida si tot cu el am nascut. De doua zile vad sezonul 7. Vad si cuget. In primele luni de sarcina plangeam pana mi se umfla fatza. Plangeam pentru ca nu intelegeam cum e posibil ca tocmai EU dintre toate "ramasele" sa fiu aia care nu se marita imediat:)) Ce patetica jale..Lunile treceau, episoadele curgeau. Lacrimile au curs pana in luna a noua si ele. Nu neaparat in paralel cu brain cancer=ul lui Izzie cea care parea nebuna. Si eu paream nebuna de legat..Am auzit asta 9 luni. Am fost mai putin nebuna cand s-a aflat ca vom avea o fetita. Si am mai fost ok cand, dupa ecografii, dormeam la el acasa. In rest? O nebuna de legata, numai buna de dus la ospiciu.

A trecut un an. Mie nu mi-a trecut nicio zi fara sa fiu fericita alaturi de copilul meu. Chiar si in zilele in care urla din rarunchi, eu eram fericita, caci urla A MEA. Acum incepe sa mearga, vorbeste cat e ziua de lunga, ma mangaie, ma cauta prin pat noaptea si se lipeste de mine, imi zice mama si stie ce inseamna. Am exact copilul pe care il merit. Am lasat insa ceva neterminat si asta e singurul meu mare regret. Asa ca imi promit ca pana pe 7 martie, ma urnesc si fac ceea ce trebuie. Asta inseamna ca am cateva zile in care voi alerga pentru copilul meu si pentru linistea mea. Caci desi nu sunt suparata, ma macina ganduri despre viitor si as vrea sa nu imi mai alimentez crizele de bila si episoadele de bolit cu ganduri negre.

Acum cateva minute Kate s-a intins pe burta si de nervi a dat cu capul de podea. Cu tot cu dintii ranjiti. Rezultatul? Lacrimi si o buza sparta. Acum rade si a uitat tot. Ii tot spun sa nu planga, pup eu si trece. Eu o pup si ea ma musca.

Nu mi-a fost rau niciodata in cele 9 luni de gravidie, nu am zacut decat in ultimele luni, cand..nu aveam de ales. Dar de durut, nu m-a durut nimic.

De cand am botezat copilul mi-e rau mereu. Si stiu ca tot raul asta vine din ganduri, am lasat niste chestii ne puse la punct si platesc pentru prostia de a crede ca timpul le rezolva pe toate. Timpul nu rezolva decat dureri. Pe care..le uiti. Iar eu, eu nu vreau sa uit, eu vreau sa ajut timpul sa rezolve probleme care sa nu mai apuce sa devina dureri. Pentru ca durerile mele ar afecta-o pe Kate.. Apropos..daca mor cumva inainte de a ajunge foarte batrana, slaba si bronzata de la traiul cu desfrau, sper ca clar pentru toata lumea ca al meu copil va fi crescut de mama si tata sau de sora mea. Ca sa fie scris negru pe alb, zic.

Raul meu nu e aducator de moarte, si asta sper ca e clar:)) Mi-e rau de neroada, las nervii sa ma macine in loc sa tai de la radacina raul. In loc sa ma mobilizez, stau. De 1 an de zile stau. Nu stiu ce astept, caci nimic nu are cum sa vie..Langa mine sta cel mai bun lucru care putea sa mi se intample..eu stiu ca ceea ce urmeaza este minunat, astept minunile, le descopar zi dupa zi. Si totusi, faptul ca am lasat ceva neterminat ma distruge psihic si da, poate sa para o nebunie, dar asta ma imbolnaveste. Nervul si sictirul, scarba ..E tarziu sa plec acum de acasa, desi ..as putea sa dau o fuga sa rezolv macar niste lucruri simple..Dar si maine e o zi. Sper ca maine e ziua in care ma ocup si incep sa termin.

Pana una alta, sezonul 7, episodul 3.

Uitarea

2011-01-28T20:55:00.005+02:00

Am uitat. Am inceput sa uit treptat. Mor ganduri in minte. Mor amintirile. Uit putin cate putin. In adolescenta imi doream o amnezie, sa uit tot ce mi-a facut el. Si anii treceau si EL era altcineva si amnezia nu mai venea. Acum nu mai vreau sa uit si uit. Inainte de nastere eram neglijenta si nu imi pasa ce uitam; am fost avertizata ca dupa nastere o sa se agraveze treaba. Nu am crezut. De fapt uit. Nu uit chestii importante, vitale. Uit nume de oameni. Numele unor filme care mi-au placut. Uit carti pe care le-am citit. Uit oameni pe care i-am cunoscut. Poate ca as putea sa cred ca uit tot ce nu imi mai foloseste. Ar fi frumos sa uit asa, nu?

In timp ce scriu ea imi pune mainile pe tastatura si apasa, ma atinge pe fatza cu baloane pe care le face din saliva ei. Mam mam. Atinge ecranul si zice ceva cu tz, rade si vrea sa o bag in seama. Uitarea este o boala oribila. Acum stiu de ce mi-e cel mai frica pe lumea asta. De uitare. Mi-e groaza ca voi uita tot ce a fost frumos pana acum, in acesti 33 de ani..Tot ce a fost important e scris, frumos sau urat, e scris si..ramane. Dar nu vreau sa ajung sa scriu tot ca nu cumva sa uit..as vrea sa imi aduc aminte si nume si piese si filme si carti, asa cum imi aduceam aminte mai demult.

Recunosc ca parca as vrea sa uit tot ce s-a petrecut anul trecut pe vremea asta, nu pot si de asta nu merg mai departe, dar as vrea. As uita lunile anavladice, as uita tot ce am deja scris intru pastrare. As uita doar ce mi-ar conveni, asa ar fi frumos. Si m-as bucura sa pot sa imi aduc aminte niste ani in care eram foarte fericita. Nu am uitat absolut tot, dar ce imi amintesc, este intr-o ceatza deasa..

Anul trecut pe vremea asta aflam ca nu sunt o nebuna si o psihopata care terorizeaza o alta femeie. Mi-e sila. Inca. Nu cred ca o sa scap de senzatia asta de voma multa vreme. Toata lumea ma imbarbateaza, dar eu stiu. Am o sila scarboasa, daca poci sa zic asa. Cu care incerc sa invat sa vietzui..Rar imi merge..Tot ce aud ma face sa rad. Cum adica o sa uit? O sa creasca fata si eu o sa gasesc pe Fat Frumos si el o sa ne iubeasca si o sa vad eu cum o sa uit tot si vai ce frumos o sa fie. Riliiiiiiii??? Cred ca e nevoie de o armata de Feti Frumosi ca sa uit.. Am avut nevoie de o nastere ca sa uit detalii lipsite de importanta, cred ca numai cand o sa mor o sa uit ce mizerii am trait anul trecut. Si da, merg mai departe si caut o cale sa dau la schimb detaliile lipsite de importanta pe care le-as mai putea uita. Le schimb si cer sa uit mizeriile. Tot uitare este, nu? Undeva in cap is niste fire cu mufa, trebuie doar sa nimeresc gaura. Stiu natangi care au nimerit gauri, ma surprind si acum, daca natangii au putut, poate pot si eu. Doar is gaurile mele..

As dori sa imi aduc aminte intr-o secunda. Ce? ... Totul:))

Cei (1)7 ani de acasa

2011-01-19T14:21:00.004+02:00

Intre fetite si baietei este clar o diferenta, am constatat asta pe la cam 5 ani, cand, la gradinita, un coleg si-a dat jos ismenutzele si ne-a aratat o putza. Mica, ce-i drept, destul de chircita, dar totusi..o putza.

Diferenta anatomica e importanta, dar nu mai importanta decat alte diferente. Cum ar fi ca ei aveau mereu parul scurt, noi, fetitele, doar cand aveam paduchi. Ei nu se imbracau niciodata in fusta (desi purtau strampi!!), noi ne imbracam deseori in pantaloni. Ei erau mereu juliti si murdari, noi doar..uf..aici e mai greu. Refrazam si zic asa: fetitele erau mereu curate, cu parul prins, hainute calcate, eu si baieteii nu! Eu eram si julita si murdarica si in pantaloni. Exista si exceptii!

La gradinita suntem egali. Toti invatam sa mancam frumos, sa ne pastram unghiile curate, etc. Acasa invatam sa spalam farfuria dupa masa (cand suntem destul de mari incat sa ajungem la vasele murdare), apoi invatam sa ne facem baie (la inceput asistati, apoi uitati in cada pana nu si mureaza degetele), invatam sa ne spalam sosetele, chilotii. Fetele cresc si continua sa invete. Si continua asa pana devin bunici. Tot invata si perfectioneaza tehnici de facut si pastrat curatenia, atat in casa cat si pe corp, corpul propriu, apoi corpul sotului, copiilor..

Ei bine, cu barbatii se petrece ceva. Cel putin cu o buna parte, sau de fapt cu o rea parte! Unii nu invata niciodata sa isi intretina corpul. Cand sunt mici, baieteii au parte de acelasi tratament ca si fatucele. Sunt si ei spalati pe fatza, dinti, li se spala hainele, chilotii, sosetele. Ajung pe la 13-14 ani, devin barbatei. Sau ajung la 17-18 ani si devin..barbati. Intre timp uita. Uita sa schimbe tricoul cu care au dormit si merg cu el la scoala/joaca/serviciu. Pot purta o pereche de sosete chiar si o saptamana, daca au pantofi necontaminati! Camasa, daca e de culoare inchisa, merge pana straluce gulerul! Blugii, la fel. Este o constatare rautacioasa a mea, mama de fetita, caci eu cred ca vinovate de starea viitorilor barbatei, este mamicutza. Iote ce de diminutive!!

Unii baietei nu dau importanta acestor detalii "igienico-sanitare", pur si simplu nu le pasa. Nu le pasa de parul de la subtiori, de ceara care se scurge din ureche pe gat, de unghiile lungi de la maini, de parca toti ar canta la chitari, de alt par despre care nu vom discuta acum, nu le pasa daca le put picioarele, daca sosetele sunt putrezite si din ele rasar cartofii, nu le pasa daca poarta un tricou zile intregi la care adaugam nopti intregi, nu le pasa daca dorm in blugii cu care a doua zi ies pe strada, nu le pasa daca au haine rupte pe ei. Unii put, altii paradoxal NU!! Nu se misca, nu transpira, nu se spala, si nu put!

Exista baieti "norocosi", care fix cand se dezlipesc de fusta mamei, se pitesc intre faldurile fustei iubitei, sau iubitelor, dupa caz.. Iubitele calca, spala, gatesc, devin "mamicutze" si deci il pastreaza pe baietel puturos, fix cum l-a crescut mamicutza.

Am vazut tot felul de baietei pana acum. Am vazut si murdarei si curatei, aia murdarei ii fac gay pe aia curatei. Doar pentru ca aia curatei isi spala hainele, se spala pe ei insisi, ba chiar se dau cu crema, sau se epileaza, isi fac manichiura! Despre pedichiura as putea sa scriu randuri intregi!! Unghiile de la picioare is carte de vizita a masculului, dupa marimea lor poti sa iti dai seama cat de des merge la femei, de exemplu (si nu, nu e de la mine, ci am auzit faza asta:)))

Am cunoscut baieti care pentru ca fumau foarte mult, locuiau in case afumate, cu prosoape afumate care miroseau a caine ud. Si baieti care, dupa 12 ore de munca, miroseau a bebelush si a proaspat..a curat.

Desi suntem educati aproape la fel, undeva ni se rupe filmul si o luam pe campii. Din fericire nu cunosc fete neingrijite despre care sa scriu, dar probabil ca exista femei care ajung in stadiul in care li se rupe si nu se mai ingrijesc. Nu le mai pasa. Nu se mai epileaza, nu se mai spala pe cap, nu isi mai fac unghiile. Nu mai vor sa cucereasca deci isi bat joc de ele. Daca asa fac femeile, oare barbatii murdarei sunt murdarei din acelasi motiv? Pentru ca nu vor sa cucereasca?! Sau oricum le pica muieri la picioare ca mustele?

Nu reusesc sa inteleg unde sunt cei (1)7 ani de acasa, cand vine vorba despre barbati..Slava Domnului ca in ultima vreme am vazut barbati cu camasile calcate, parfumati si proaspat barbieriti! Sa fie din cauza ca ma vad cu ei la petreceri?! Hihihi!

Jos palaria sotiilor care isi educa frumos barbatii fara sa le fie mamicutze. Stiu niste barbati care chiar in treiningul de la Decathlon sunt tot niste domni! Si mai stiu si alti domni care sunt poate pe jumatate "domni" dar sunt de departe cei mai aranjati barbati asa ca jumatatile de masura nu conteaza.. Si mai stiu un domn care si-a propus sa fie exact domnul care a devenit. Deci se poate.

Si imi doresc sa nu mai stiu niciodata murdarei. Caci murdarel este oribil, mai ales cand ai peste cei 17 ani de acasa, de la mamicutza-ta.

10 si te iubesc

2011-01-09T20:42:00.003+02:00

Kate are 10 luni. Nu am avut laptop deci nu am mai avut cum sa scriu nimic. Azi am dat o scurta raita cu taxiul. Imi dau seama ca habar nu am cum arata orasul. Nu stiu magazine, nu mai stiu cladirile, nu am mai mers de la Unirii la Romana pe jos de mai bine de un an. Sunt rupta de lume si realitatea mea se imparte intre casa si mall. Ala de aproape de casa. Vad cam aceiasi oameni de multe luni de zile, nu stiu ce se poarta, nu stiu ce muzica e intr-un club, nu stiu ce beau oamenii intr-un bar. In fapt nu stiu nimic altceva decat eu si Kate. Cred ca ultima iesire in oras a avut loc cand eram prin luna a 7 a si a fost la o ecografie..ultima:)) Caci apoi m-am grabit, s-a facut martie si am nascut. Merg in aceleasi magazine mereu. Stiu toti bodyguarzii, cred ca daca as da nas in nas cu grasutul de la C&A pe strada, l-as saluta apoi ore in sir as incerca sa imi aduc aminte de unde ne stim. Ah..am mai iesit, la Afi, inainte de Craciun. Mi-a placut. Parca eram in Franta, doar ca oamenii vorbeau in limba romana. Nu stiu daca imi lipseste iesitul in lume, caci nu as prea avea ce povesti. Insa stiu ce imi lipseste. Vara. Vara imi lipseste teribil! Pentru ca vara vine la pachet cu caldura si cu oameni parca mai frumosi. Imi mai lipseste ceva. Sa dau sms cuiva si sa ii spun " te iubesc" fara ca acel om sa fie prietena mea avida de iubire (stie ea care). Am avut revelatia in taxi. Nu iubesc pe nimeni in afara de Kate si nu am mai spus te iubesc de multe luni de zile. Nu pentru ca nu iubesc ci pentru ca te iubesc a devenit brusc ceva responsabil si nu mai poate sa fie aruncat asa, orisicui venit in viata mea din senin. Poate ca iubirea pentru Kate m-a maturizat putinel. Sau macar a dat alte valente "te iubesc-ului". Exista cel putin 3 barbati carora le-as putea spune din toata inima "te iubesc" si nu as minti pe niciunul..insa ei stiu deja si parca sa le spun doar asa ca sa spun cuiva, nu imi vine..Asa ca am inceput. Am inceput sa caut oameni care sa merite sa auza. Nu doar unul, am iubit destul doar cate un om, nu au meritat. Trebuie sa iubim mai multi oameni in acelasi timp. Este foarte comod! Iubesti un tantalau, cel mai des pe ala care nu te merita, plangi in pumni si curgi muci pe volan (am citat, stiu ca nu pot sa curg muci:))), te chinui si in final nu realizezi nimic. Cine nu te iubeste, nu te iubeste indiferent cat de mult il iubesti tu. Am constatat ca tutitzele care rad tot timpul si in ochii altor femei par prostute, is de fapt niste femei foarte destepte care au la picioare baieti buni! Eroii lor. Asta e secretul. Razi ca proasta, daca se poate da cu genele peste cap, povesteste ceva absolut stupid si gata! succes garantat!

Sunt rautacioasa, stiu, dar stiu cel putin 5 femei foarte misto, destepte, care citesc si vad filme si se imbraca bine si sunt de luat acasa (eu le-as lua daca as fi mascul si as da cu ele de pereti) si toate 5 is singure. De luni de zile. Asa ca in afara de iubirea fantastica pe care o traiesc cu micutza, invat sa rad ca proasta si sa imi dau ochii peste cap la orice ineptie pe care o aud de la masculi. Sper sa descopar si masculii (dupa ce invat sa rad). Nu de alta, dar parca nu as rade ca o proasta singura..si sa rad cu cele 5 muieri misto, e prea mult:)) Am totusi un copil de crescut, nu m-as vedea cu 5 fumei singure ca sa radem in asteptarea masculilor:))

Intre timp viata este minunata si merge inainte. Am gatit iar chinezesc si m-am vazut de la inceputul anului cu aproape toti ai mei prieteni dragi. Anul nou a venit cu certitudinea ca anul asta va fi cel putin la fel de bun ca cel care a trecut. Mie mi-a adus-o pe Kate. Anul asta o sa am rabdare. Sper. Si nervi de otel, caci probabil sigur o sa ma supere diversi..Nu vreau sa muncesc. Adica zilnic.

In fine, da-o in colo de munca. Am uitat sa spun ceva:) Primele minute din an le-am impartit cu el, al meu. Daca as fi vrut sa imi scrie cineva, el este acela. Asa ca..un an mai bun ca asta musai trebuie ca urmeaza..la anul:)

Omul meu de 10. Si ..te iubesc.

Craciun de poveste

2010-12-25T21:03:00.002+02:00

my love

eu, o matza care zgarie teribil

puiul meu cel mare si iubit, copilul de lapte

si desigur, din nou, Kate.

Mos Craciun a fost generos anul asta, mai ales cu cei dragi mie:)) Am impodobit bradut frumos, am facut chiar si glume cu machiaj si chinuit copil si seara s-a terminat cu rasete in hohote.
Apoi, imediat dupa ce a trecut sania prin dreptul geamului si a aruncat din sac neste chestii, m-am trezit pe o margine de pat, cu spatele stramb, intre 2 randuri de sforaituri. Patul nostru mare fusese cotropit de 2 gagalice cu picioare grase si scutece pishecioase! Am facut slalom intre Gia si Kate pana la 5'46 dimineata, cand a mea s-a sesizat ca la mine in brate doarme ..alt copil:))
A inceput sa o impinga pe Gia, a scos tot felul de sunete, menite sa o trezeasca pe musafira nepoftita, nimic! Gia dormea lipita de sursa de hrana si rasfat, sub privirile suspecte ale lui K. Am parasit patul si camera mea calda si, cu KAterinka in brate am venit spre sufragerie, unde se odihnea facatoare de cozonaci si indurerata de cap, ma'sa lui Gia. Soru'mea.
La 6 am reusit sa o culc pe cantareata. Pana nu s-a convins Kate ca is doar a ei si numai a ei, nu a vrut neam sa adoarma. La 9 jumatate ne-am trezit. Sloi. Dar numai noi doua in pat, asa ca micutza a castigat. Gia a uitat ce noapte de vis am avut, facand ture de pat intre cele 2 popile:))
A meritat. Nimic nu se compara cu vederea celor doua pice in pat, dormind cracite:) Asa Craciun de vis sa tot am:)

Merry Xmas si toate cele mai bune va dorim! La multi ani!

De ce oare? De ce oare?

2010-12-18T20:39:00.002+02:00

Sa va spun o poveste. Era ziua mea. Era ziua mea, asa..de cam 2 ori pe an. O data vara si a doua oara toamna. Sa zicem ca ziua din vara trecea neobservata, pana la Facebook - aceasta minune care mi-a readus zambetul pe buze de ziua mia! Dar ziua de Sfant, pana mea..Toata lumea stie cum ma cheama, nu?! Desi porecla Rataceasca, ma precede..si mai induce oamenii in oroare, unii crezand ca nu exista Sfanta Rata..Exista. Am declarat-o eu insami.
Si cum era ziua mea, cum ma apuca amocul si stresul. Ani de zile am gatit si m-am spetit si am pus masa si am asteptat. Si am asteptat. Si dupa ce am tot asteptat, m-am asezat la masa cu ai mei, desumflata toata. Si am mancat tort si am suferit in mine, si am suferit si mai rau auzindu-i oftand si am mancat cu nervi si nu a mai fost nicio sarbatoare. Caci, ce credeti?! La ziua mea nu venea nimeni. Dupa ani de zile in care eu sunam sa zis "La multi ani!" si eram pe loc invitata si faceam slalom intre 2 aniversari (am multe gasti si toti is nascuti frate in aceleasi zile). Cumparam cadouri frumoase, faceam funde sau nu, cert este ca intram in casele oamenilor plina de bucurie si radeam ore intregi, visand ca intr-o zi, de ziua mea, o sa fie si la mine in casa la fel. P*la. Scuze, dar asta e cuvantul cel mai potrivit, ma jur!
Cam asa a fost intre 20 si 30 de ani. Aproape devenise o suferinta sa fie ziua mea de nastere sau de nume. M-au salvat locuri de munca minunate, petreceri cu colegii deveniti familie, iesiri la terasa cu fetele mele iubite. Printre cele mai dragi amintiri de la ziua mea, ramane o petrecere surpriza facuta in Que pasa, acum multi ani, de Margaretele mele iubite. O petrecere cu tort! Cu scos afara din bar si plimbat pe strazi si apoi multe confeti si bautura si cadouri minunate si oameni care iubesc frumos si curat. Apoi..m-am facut mare si a inceput sa nu mai imi pese ca e ziua mea. Si am inceput si sa uit cand is zilele altora. Fara sa vreau. Uneori imi pare rau ca nu mai tin minte si ma simt prost, dar am uitat, caci is batrana si eu.
Casa mea nu mai este asa de plina de cand avem copii mici, dar a ramas plina de oamenii care au devenit familie in ultimii ani, nasici si mosici si familia care m-a adoptat si thassieni mei dragi. Este destul. Pana si zilele de nastere si de nume au inceput sa fie mai putin importante. Acum e mai importanta ziua copilului, motiv de mare petrecere si tort, luna dupa luna. In fapt am inteles ca nu am nevoie de o zi sau doua pe an, ca sa fiu fericita. Cadouri imi cumpar singura si ma bucur de ele mai bine, caci eu stiu sigur ce sa imi iau. Curand nici nu o sa mai gatesc de zilele mele, caci slava DOmnului, gatesc 300 de zile pe an ca popa. Si uite asa, usurel, o sa ajung de ziua mea sa imi fac cadou o plecare, eu cu Kate si un domn sau eu cu Kate si neamul mieu. Mesele de acasa, pline de bucate si goale de oameni, vor deveni mese cu fete de masa desenate cu contur bleu. Si sosuri de castravete si iaurt si branze in folie, la cuptor si ardei copti plini cu branza imi vor face zilele si mai frumoase si mai indestulate, si nici nu vreau sa imi mai zica nimeni La multi ani si apoi sa nu vina sa ma vada.
Acum ca mi-a trecut framantarea, ma intreb cum o sa plec pe frigul asta dupa cadouri de Craciun?!
Azi nu este ziua mea. Dar masa mea e plina si astept la tuica fiarta niste oameni dragi. O sa imi cand in gand La multi ani si o sa ma bucur cu ocazia asta.
La multi ani si voua!

9 luni

2010-12-07T16:35:00.004+02:00

au trecut ca vantul si ca gandul. Kate vorbeste ca oamenii mari in somn. Zice "a, da" si "da-mi". Si rade. Este cel mai bun lucru care mi se putea intampla.
Insa de fiecare data cand plange ma umplu de nervi si imi aduc aminte de tot ce mi-a intunecat frumoasa viata. Oare sunt absurda cand ma enervez ca de ziua ei tac'su nu o suna sa ii zica La multi ani?! Eu cred ca nu sunt. Mai cred ca sunt o proasta de 9 luni de zile, la care mai adugam cele 9 din burtica. Sunt nervoasa pentru ca sunt bolnava deja de multe zile. Azi ma duc la spital si sper sa ma lumineze domnul acela inalt si frumos si sa ma fac bine ca sa redevin buna si vesela. Ca frumoasa, sunt! Asa lesinata si cu parul lipit de cap. Sunt nervoasa pentur ca inca mai am niste mila si nu fac ce trebuia sa fac de 9 luni incoa'. O proasta. Dar gata. E si maine o zi. Sa ma fac eu bine. Atat conteaza. Ce ma voi dixtra si eu..

Ziua ei este in fiecare zi. Are tort in mai multe zile decat cele 9 ale nasterii ei, cele oficiale de sarbatoare. A avut tort si luna asta. Si cadouri. Are cadouri de fiecare data cand iesim afara. Nu a fost zi fara jucarie, pantalonei, dres, orice cat de mic. Cadourile mele pentru ea. Am, nu am bani, pentru ea mereu se gaseste o cutie magica in care sunt niste sutici. Numai bune sa mai cumparam ceva care sa o bucure. Nici macar nu o alint, nu stie ce inseamna. Ea se bucura de etichetele lucrurilor. Si de cantecele din casa si te imbratisari si de noi, familia ei. Eu, mama si tata. Noi care stim ca La multi ani se spune la prima ora. Noi care stim ca un cadou adus cuiva se da cand ajungi acasa la om, nu la plecare.
Strainii habar nu au. Oameni singuri. Tristi. Pacat de ei. Sau nu. Nu e pacat. Fiecare are fix ce merita. Eu am tot:))
Cine nu ma crede, iote dovada, cu tot cu poveste.

Duminica, conform calculelor mele stelare, diferite desigur de cele pamantene, Kate a implinit 9 luni. Doar e nascuta intr-o duminica, la orele 5.05 dimineata!

I-am facut un tort mare si pufos de ciocolata, pe care l-am botezat Nasturel, caci ea este Nasturica, micul rozator de casa.

Asa arata Kate dupa ce a visat ca s-a infruptat cu tortul
si asa arata dupa ce s-a trezit din vis si a inteles ca NU poate sa pape ciocolata de oameni mari.

La multi ani iubirea lui mama! La multi ani de la ora 12 de azi noapte si pana la 12 la noapte cand vom adormi razand amandoua! I think this is the LIFE!!!

Mamelor din lumea intreaga

2010-11-30T10:52:00.002+02:00

Tocmai ce am vazut-o la Tv in direct pe Roberta Anastase care zambind si cu parul valvoa spunea intr-o limba romana destul de impleticita cum mamele din Romania VOR sa revina la munca, inainte de a implini 2 ani copilul. Si in afara de nervii teribili ce mi i-a provocat aceasta dobitoaca, ma simtesc nevoita sa scriu niste adevaruri.
Exista mame si mame. Mame care imediat dupa nastere au parte de niste mitocani de soti care le fac viata un iad si isi pierd laptele. Sau mame care pur si simplu nu pot alpta. Sunt unele care nu vor, este alegerea lor. Sunt unele care stand acasa cu copilul pierd din punct de vedere financiar si avand rate la banci, lasa copilul cu bunicii sau cu bona si se intorc la salarii de sute de euro, bani cu care platesc si bancile, tin si casa, platesc si bona. Este fix treaba lor. Insa..mare majoritate a celor care se numesc MAME, vor sa stea acasa si sa isi vada pruncul crescand pana la macar 2 ani. Sunt primii si cei mai importanti ani din viata unui copil, este momentul in care galusca descopera o lume noua si invata cam cele mai importante lectii de supravietuire - sa manance, sa mearga, sa apuce lucrui, sa vorbeasca. Presupun ca madam Anastase nu a alaptat niciodata un copil, caci altfel ar fi stiut ce inseamna sa iti lasi pruncul acasa ca sa nu iti pierzi locul de munca. Credeti ca vreunei mame care si-a dorit un copil cu adevarat ii pasa de locul de munca la care se intoarce dupa 2 ani de concediu de ingrijire a copilului?!Cui?? Femeii de cariera?! Femeia de cariera isi va gasi o slujba bine platita si dupa 2 ani de maternitate, indiferent de piata in care a lucrat, daca este buna, va gasi o slujba. Cunosc mame care au renuntat la copil si isi fac procese de constiinta, desi pruncul a crescut frumos si este sanatos. Toate se intreba daca nu cumva era mai bine sa fi stat acasa cu el in acesti 2 ani de inceput. Si toate sufera dupa copilul lor, ingrijit de bunica. Eu nu zic ca acei copii sunt diferiti emotional, pentru ca nu stiu, dar asta vom descoperi peste ani. Mamele care vor sa revina la slujba vor fi stimulate cu 5 milionele. Fantastic!!!
La ce categorie sociala s-or fi gandit mai marii tarishoarei cand au gandit aceasta suma?! La mamele care lucreaza intr-o fabricutza? Pentru care 5 milioane reprezinta aproape un salariu?! Cu ce m-ar bucura pe mine 5 milioane pe luna daca asta e pretul pentru copilul meu?! Mamele care doresc sa stea cu pruncii acasa ar trebui sa propuna acestui mizerabil guvern un targ. Eu personal renunt la 5 milioane din indemnizatia mea de mamica, ii dau guvernului ca sa stau acasa cu fie'mea pana face 2 ani. Lunar! Stimulez guvernul cu 5 milioane!! Pfai!! Stai asa!! Acest guvern mizerabil mi-a luat deja 5 milioane din indemnizatie!!! Cand a modificat-o de la 85% la 70% sau 75% caci NIMENI NU STIE CAT TREBUIA SA IA!!
Deci daca deja v-am dat 5 milioane, eu zic ca mai pot sa va dau inca 3. 3 milioane pe luna pana face copilul meu 2 ani. Negociem sanatatea si dezvoltarea mentala si emotionala a fetei mele. In bani. Ca doar asa se face astazi. Eu nu am fost o femeie de cariera dar nu am nici cea mai mica grija vis-a-vis de revenirea mea in campul muncii. Am o incredere oarba ca voi castiga destui bani incat sa imi permit inca vacante peste hotare cu copilul meu. Insa..din ce in ce mai des imi incolteste in minte ideea de a pleca intr-o vacanta definitiva. Sa scap de tarisoara asta condusa de oameni slab pregatiti, de oameni rau intentionati, de niste ne-educati si corupti si daca mi-as da drumul la taste as putea sa scriu niste cuvinte care mi-ar faca si tastatura sa roseasca.
Asta e tara in care vreau sa imi cresc copilul?! Din pacate nu. Din pacate spun pentru ca totusi in tara asta imi sunt toti cei dragi, insa as pleca cu ei cu toti si nu m-as uita inapoi. Sa nu aud aia cu "fie painea cat de rea" ca ma apuca toti nervii. Paine e buna cand ti-o coci singura, indiferent in ce tara ai cuptorul.
Nu inteleg cum de nimeni, nimeni nu zice absolut nimic la tv despre deciziile acestor cretini vis a vis de mame si de banii pe care ii primim. Brusc nimeni nu stie cat costa de fapt un copil. Va fac eu o lista.
Un copil care are 9 luni costa lunar aproape 10 milioane. Daca nu ar exista familie si prieteni, atat de costa un copil care trebuie sa manance 5 mese pe zi, un copil pe care nu il alaptezi, un copil care are nevoie de fructe, legume, carne sanatoasa nu bombardata cu hormoni de crestere, un copil caruia trebuie sa ii cumperi hainute, incaltari, pampers. Si nu am scris 10 milioane gandindu-ma doar la produse bio si eco ci la produse cumparate din piatza, de la tarani. Ce propune guvernul? 5? adica jumatate. Si copilul sta acasa, cu cheia de gat, nu? Asa..de pe la 3 luni poate sa isi poarte de grija. Sau de la 7 luni! Ca doar niste minti luminate au spus ca e musai sa alaptezi pana la 6.
Acesta este viitorul. Pruncii vor creste cu bone batraioare, cu femei care nu prea stiu sa vorbeasca bine limba romana, cu femei educate sau nu, unele care "stiu ele cum se creste un copil". Sau cu guvernante scolite. Care de la 7 luni vor educa micul prunc si il vor invata limbi straine si desigur operare pe computer. Mama. Care mama? A!! Tipa aia? Hm..da, ce draguta e. Imi aduc aminte de ea. Vine seara si ma ia in brate si ma pupa si uneori mai plange. Si imi cumpara cadouri. Asa trebuie sa fie, ca asa am vazut in filme. Vedem asta de ani de zile. Femeia nu a vrut la oala, a vrut pantalonei si a vrut drepturi si sa voteze. Ia, votati, votati. Cu pantalonii pe voi. Eu nu. Nu mai vreau decat oale si prunci. De aceea ma revolt. Daca vroiam pantaloni si drepturi ramaneam cu minunatele testicule pe care le-am avut o vreme, nu-i asa?! Am vrut copil, voi sa mi-l cresc. Nu stiu ce vor face alte mame dar eu nu ma intorc la nicio munca. Pana nu face copilul 2 ani si poate sa mearga si sa comunice cu alti oameni, nu. Pana nu poate sa spuna ca ii e foame, ca face caca, ca ii e somn, nu am ce cauta la munca si nici nu vreau sa stea nimeni cu copilul meu. Caci de aia am copil! De aia sunt MAMA. Asta nu e o slujba cu jumatate de norma, asta este o slujba 24 de ore. Una pe care nu o poate face ...o bunica! Am vazut copii crescuti de bunici, toti, dar absolut toti sunt mai ciudati. Sora mea a crescut la bunica, toata copilaria a fost o timida, o introvertita. Stiu si altii, unii mai ciudati!! Copilul trebuie sa stea cu mama lui, bunicii sunt cel mai minunat lucru de pe lume, DUPA MAMA. Bunicii sunt pentru vacante de vis, bunicii sunt pentru alint si povesti si povete. Atat. Bona?! Stiu atatea poveste cu bone, incat mi-e groaza sa le amintesc. Bona este un strain in casa ta. Un strain care vine langa copilul tau cu o alta viata, alti microbi, alt miros. Bona nu este un angajat, caci copilul tau nu este un animal de casa. Sunt familii care adopta bonele, le transforma intr-o noua bunica. Eu am fost baby-sitter in anii facultatii si stiu exact despre ce vorbesc daca vorbim de o bona tanara. Un copil nu e o joaca, un copil este o responsabilitate uriasa. Pe care daca nu reusesti sa o amesteci cu multa iubire, nu ai nicio sansa sa faci ceva bun pentru acel mic om. Cresa?! Unde, in Romania?! In Berceni city? Care cresa? Aia de unde vine copilul mereu bolnav? Aia de stat? Sau aia privata care costa inca 10 milioane pe luna?!
Revin. Dau 5 milioane din indeminzatia mea guvernului. II stimulez sa isi vada de treaba si sa ma lase sa stau acasa cu copilul meu. Nu 3, sunt foarte darnica, dau 5! 5 milioane si sa ma lase in pace, caci mai vreau inca un copil peste 2 ani. 5 milioane cu care sper sa faca ceva, orice. Ce as face eu cu aia 5 pe care mi-i dau ei in plus la salariu:))))

Avem o tara minunata, stiu. Ce cautam in ea, nu stiu..

daca am scris cu mai multe greshale decat de obicei, scuze, dar am un copil care a inceput sa mearga si deci scriu intre drumurile ei.

War! huh-yeah What is it good for? Absolutely nothing

2010-11-28T20:38:00.002+02:00

eu sunt o pacifista. convinsa. scriu cu spume, scriu si scriu si scriu si apoi..sterg si ma umfla rasul. nimic nu ma poate face sa public tot ce scriu. pentru ca in timp ce scriu, la picioarele mele, leganata frentic desigur, doarme printesa Kate.
si tot ce am sters nu se compara cu nimic, pentru ca in spatele tuturor nervilor este de fapt o suma de bani care de fapt este o necesitate si atat.
am o teorie. ne ingrozim ca ne taie Boc banii de mame, pensiile, salariile, etc. Ca vom muri de foame. Teoria mea suna asa: de ce sa ne temem asa de tare de toate cand in fapt singura teama trebuie sa fie aceea de cutremur. Al mare, de o sa vie. Pai cutremurul rezolva tot. O parte o mierleste, clar. Blocurile vechi, vai de ei. O buna parte clar o mierleste. Restul raman, vai de ei, durere multa. Ajutoare cat cuprinde, stirile vor vuii, bietii romani cum au fost ravasiti de calamitate. Care Boc? Care bani?! Care criza?! Sa vezi solidaritate!
De aia eu zic ca micul meu razboi este o formalitate si deci voi face aceasta formalitate in asteptarea cutremurului. Care va veni si suma mea de bani va parea un cacat pe langa toata suferinte si ororile pe care le vom trai. Eu sper ca nu. Prefer muia lui Boc si toate taierile unui cutremur care ne-ar trezi la viata si ne-ar provoca sa vedem ce este cu adevarat important. Dar..Dumnezeu stie.

Copii, vreti sa va spun o poveste?

2010-11-19T20:30:00.004+02:00

A fost odata. A fost odata ca niciodata un baiat. Sau o fata?! Hm. A fost odata ca niciodata un baiat care o freca pe net zi lumina. O freca de acasa, intre spalat pe dinti, cafea si pishic. O freca la stop in masina, in drum spre birou. O freca la birou de la 10 la 18, cu pauza de masa aferenta, pauza in care o mai freca putin. O freca in weekend din trezire in culcare, . O freca dupa cum ziceam zi lumina si noapte intuneric.
Orele se scurgeau cu repeziciune si cearcanele se adanceau. Aparura pe rand mirc, iahu, hotmeil, plaxo, xing, twiter, blogu', feisbucu', gitocul, netologu, lumeaimica si inca niste alte locuri magice despre care nu va voi povesti acum.
Mustea de femei. Inalte, slabe, grase, curve, sfiinte, frumoase, urate, nasoase, coshoase, sarace, bogate. Mint. Toate pe net sunt superbe! Toate sunt frumoase. Si o buna parte dintre ele is inteligente. Alea cu blog! Desigur, exista si exceptii, dar nu despre ele vom povesti astazi.
Si cum o freca feciorul nostru pe net, intr-o zi dadu peste o fatuca. Una care parea ok. O rasfoi la inceput sarind peste randuri, apoi sa rase la poze, apoi ii cazu sub gene un "cacat" si rase, apoi tot citind asa, isi dadu seama ca retraieste cumva un sentiment uitat! Ceva ce simtise in liceu, cand fusese nevoit sa il citeasca pe Cioran! La fel ca atunci, si acum se regasea in fiecare rand. Fata asta simtea FIX ca el. Fata asta STIA. Doamne! Daca ea este aleasa?! Si citi si se infrupta cu gandurile fetei. Traii cu ea saptamana dupa saptamana, cand fata se bucura, se bucura si el. Cand fata suferea, plangea si el. Frecatul pe net devenise o obligatie fatza de fata aceasta, avea blogul ei pe mobil bookmarkuit, click dupa click de 12 ori pe zi. Habar nu avea cine era fata. De fapt nu ii pasa, stia ca ea era a lui si cu asta basta. Apoi o gasi pe twiter ala cu pui galben. Si curand o descoperi peste tot pe net. Cauta si gasea, de fiecare data bucurandu-se. Asa ca intr-o zi, dupa luni de zile, se hotari sa ii scrie. Greu moment. Mainile ii transpirau pe tastatura, cum sa ii scrie si mai ales de ce?! Daca o sa creada ca este un psihopat cum vezi in filme? Dar nu, ea nu ar fi crezut asa ceva. Doar o cunostea!!

"Draga mea..
nu. Suna aiurea. Draga..
Buna seara. Asa. Politicos. Asa i-ar placea.
Numele meu este xxxx. Fir'ar sa fie. Zici ca scriu o scrisoare de intentie! Nu e bine. Nu. Trebuie sa scriu ce ar scrie ea! Da! Asa i-ar placea si nu s-ar speria si mi-ar raspunde.

Buna,

iti citesc blogul de foarte multa vreme si vroiam sa stii ca .. (ca te-as lua acasa, ca sunt un prost care pica in limba dupa una care scrie pe net, una care sigur e o grasa infecta cu plod acasa, sau o terminata sensibila care scrie pentru ca nu are viata sociala si prieteni. Mama, cat e de greu!!)

sa stii ca multumita tie diminetile mele sunt mult mai vesele, la cafea. Toate povestile tale ma duc cumva inapoi in timp (sa moara vivian!!!) nu pot sa scriu. Nu pot.
Deci trebuie sa fac altfel. Ii voi comenta zilnic. Asa poate o sa vrea sa stie cine sunt."

Si incepu sa comenteze. Si apoi isi facu un blog. Unul pe care scrise franturi de gand, puse poze, mai tranti o piesa, ceva acolo, sa mai treaca vremea.
Apoi intr-o zi ea ii comenta ceva. Si el comenta inapoi. Si apoi incepura sa isi scrie pe mess. La moda e feisbuc, ei bine, se adaugara acolo. El era mic si gras si ochelarist. NOT!!!
La fel si ea. Mica, grasa, plina de cosuri, ochelari fund de sampanie sau sifon. Rupti in cur amandoi. Dar ce indragostiti!!
Asa ca au decis (ea adica) si a ramas ca se vad la o cafea. Si-a calcat camasa. Si blugii. Apoi i-a calcat din nou cu batista uda, sa le scoata dunga. Ea si-a facut baie la par. Si-a pus bigudiuri. Apoi s-a spalat din nou si a plecat cu parul aproape ud si prins intr-o coada de cal. Sau ponei.
La Macdo era plin, weekend, soare, toata tinerimea la masa si cafele. A asteptat-o cu un ghiveci din ala impletit in care atipise un ghiocel. Ea a iesit de la metrou val vartej, si-a desfacut parul, s-a privit in geamul de la KFC si invingatoare a pornit care coltul cu flori din Romana.
Cu ochelarii aburiti a zarit o silueta. El era. S-a indreptat zambind catre el, i-a facut cu mana. El a ridicat o mana sa o salute. Moment in care o blonda flu-flu a impins-o si s-a aruncat in bratele lui. Nu era el. El era mai in spate. S-au vazut. Doi stersi superbi. Doi oameni normali. Simpli. La fel.
Puah! La fel my ass!!

El nu a placut-o. Deloc. Adica a placut-o primele 45 minute, ce-i drept. Pana s-a prins ca ea nu il place. Deloc.
Asa ca daca ea nu il placea, a inceput sa ii caute foarte repede defecte. O frustrata clar. Sigur vrea sa se marite! Si plozii! Minim 2! Uratica. Si scrie asa..ciudat. O inchipuita. Ia uite cum isi baga mana in par. Nu, clar nu e genul lui. O infumurata. Da. O proasta. Si o curva. Asa sunt toate! El stie, doar e patit. De aia inca sta cu mama lui in casa! E satul de interesatele astea care cauta barbatii cu banii! Din aia care le plimba cu masinile! Sau le duc in cluburi. In realitate aia sunt niste magari care le fac sa sufere, dar ele, proastele pamantului..habar nu au! Ele tot pe aia ii vor. Pe aia care le bat sau le inseala. Dar au masini. Si bani. Si sigur au penisul foarte mare.

Ea l-a placut. Era dragut asa, dar nu avea nicio treaba cu ce isi imagina ea ca sta in spatele tastaturii. Era mai copilaros decat barbatul care scria. Oricum, era dragut, dar nu vroia sa il ia acasa. Nu vroia sa il ia nici macar de mana. Parea un barbat inteligent asa ca se gandi ca nu strica sa stea la povesti, oricum cafeaua o platea..Si vorbira. Si il simti plin de el si desi initial il placuse, isi dadu seama ca e ceva ciudat. Ca omul asta nu are nicio legatura cu ea. Ca e un strain pe care credea ca il cunoaste. Credea ca vrea sa il cunoasca. Apoi ii citi dispretul in ochi. Si discutia o lua pe o panta ciudata. Incepuse sa rada de ea, sa ii dea lectii. Era un frustrat si un depresiv si un terminat! Un mincinos si un prefacut. Un fals sensibil, picioare scurte, ochi de caine! Un orgolios muist care ii spunea cum o sa fie viata ei, unul care o compatimea pentru deciziile pe care nici ea nu stia ca le va lua.

Se ridicara si isi luara la revedere. Fiecare isi plati cafeaua, apoi se indreptara spre RATB si respectiv Metrou. El plin de fitze si deplin scarbit, ea razand si nevenindu-i sa creada ca a trait asa ceva. El isi infipse o tigara in gura si plin de spume isi jura ca o sa o rezolve el pe pitzipoanca asta. Ea puse mana pe telefon, isi suna prietenele si rase tot cu spume.
Ce proasta! Ce prost! Doamne Dumnezeule!!

In fapt nimic din cele de mai sus nu s-a petrecut niciodata. Insa oamenii aia exista si mi-e mila sau sila de ei, inca nu stiu. Pe unii ii cunosc, despre altii am auzit. Despre toti pot sa spun la fel: in fapt nu sunt decat niste cacati pe ei de frica. Frica de tot. Frica de adevar, frica de a fi ei insisi, frica de cel din fatza ta. Frica de a arunca toate cartile pe masa, ca si cand nu ai avea nimic de pierdut.
Asa suntem noi.
Daca iubim, cel iubit este cel mai frumos, cel mai desptept, cel mai bun. Desi e un paros, plin de bube care mai si transpira uneori (ca e si el om..), sau e un jegarel pe care il spalam si il aranjam (pentru noi!!!). Cand nu mai iubim omul devine zero barat. E sashiu! Chior de-a dreptul. Hidos!
Daca nu ne iubeste (sau nu ne mai, sau nici nu ne-a dar noi nu stim) devine dusmanul numarul unu. Sa moara, sa dispara. Femeie, barbat, toti suntem la fel. Toti gandim la fel. O iubim e zeitza, o uram, e carpitza.

M-a dezamagit un om. M-am socat, m-am suparat, i-am dat o palma peste bot in scris. Si apoi mi-am adus aminte cati oameni m-au dezamagit si mi-am zis, ei, la naiba fata! Tu nu te superi pe nimeni, caci asa esti tu.
Apoi m-a sters de pe feisbuc. Atat! Maxim am zis! Sa moara Vivian! Orice pot sa iert, dar asa ceva nu. Nu mai am un prieten. Era unul scurt dar era bun. Vedea frumos. Nu o sa imi fie dor de el pentru ca nu il cunosc. O sa imi fie dor sa il fi cunoscut. Dar..m-a sters. Nu mai sunt suparata nici dezamagita. Pentru ca eu mai am ..462 de oameni dintre care mai mult de jumate nu m-ar sterge:)) Si din jumatatea aia, cel putin 100 sunt langa mine, 50 imi sunt frati, 25 familie. Si cel putin 10 ma iubesc mai mult decat am eu idee.

Povestea de mai sus este o pilda. Nimeni nu o sa ne pice in poala nici macar ca prieten. Nu exista prietenie la prima vedere. Nu exista principii pe care 2 oameni, 2 straini, sa le aiba - la fel. Nu gandim la fel, nu iubim la fel. Nu ne pasa la fel. Eu stiu niste oameni carora le pasa la fel cum imi pasa mie. Pilda este pentru ei. Sau pentru mine si pentru ea. Sfiintele sfiintelor!

Dream om my beautiful:) Barbatii nu fug de noi, noi fugim de ei. Si bine facem, caci daca nu am rupe-o la fuga, am sfarshi cu picioare scurte, ochi de caine!!

Te iubesc.

(nu mai pot de ras)

Revolta

2010-11-18T19:48:00.003+02:00

Am gasit pe jos 1 milionel 100. Doua hartii cazute din buzunarul cuiva. Eram cu copilul in brate, intr-un magazin de pantofi. M-am aplecat, am luat banii si m-am uitat in jur. Da, m-am uitat sa vad daca m-a vazut cineva. Apoi m-am uitat in sus. Da, m-am uitat dupa camere de luat vederi. Apoi m-am uitat pe randul meu si am incercat sa ma prind cine a pierdut banii. Aveam de ales intre o grasa si o doamna cu sacoul rosu. Grasutza nu avea decat un rucsac in spate. Deci tipa in rosu. Am mers spre ea si hartanita de copchil am dat sa intru in vorba, sa o intreb. Penibila situatie, de unde sa stiu ca ea a pierdut, si daca da, ce fac, o intreb ce suma a pierdut. Cu Kate in brate si tragand dupa mine cariciorul, m-am infipt in doamna cu sacoul roshu si am intrebat-o: ati pierdut niste bani? Ea s-a speriat apoi a dus mana la buzunarul de la sacou, gol. Am intins banii si m-am carat. Am auzit un multumesc apoi m-am dus catre papucii numarul 20 cu Hello Kitty. 59 de roni. Cacat, nu aveam normal la mine niciun 59 de roni. 2 carduri goale si mii de spume, dar!!! CINSTITA. Cinstita futu-i mama masii, cinstita! Nu am niciun regret ca i-am dat femeii banii inapoi, Doamne Fer, is furioasa ca toata cinstea asta a mea nu este de fapt NIMIC. Am fost cinstita la toate locurile de munca, nu mi-a folosit la nimic. Am fost (relativ) cinstita in toate relatiile cu barbatii. Nu mi-a folosit la nimic! Am fost cinstita (tot relativ) in relatia cu ai mei. Nimic. Is in continuare cinstita cu cei pe care ii consider adevarati prieteni. Imi foloseste, caci iubire dau, iubire primesc. Insa totusi asa cinstita cum ma aflu, asa imi vine sa imi bag picioarele in ea de viata!
Uneori ma intreb cum ar fi fost daca faceam ca toate si ma maritam cu primul venit. Sau cum ar fi fost daca as fi luat spagile despre care doar am auzit povesti. Sau cum ar fi fost daca in loc de a imi iubi prietenii as fi fost alaturi de ei numai pentru a trage foloase, orice fel de foloase! Cum ar fi fost daca mi-as fi inselat toti iubitii si i-as fi mintit cu super tupeu (adica, zic..mai mult decat am deja facut, hihihi). Sau cum ar fi fost daca m-as fi gandit mereu numai la mine..Azi este una din zilele in care cred ca AR FI FOST BINE!!!
Ar fi fost minunat sa fac un copil la 20 de ani, sa zicem. Sa ma duc plansa la mama prietenului si sa ii spun ca sunt gravida, apoi sa fac un super circ baiatului, sa afle si ai mei si inainte de nastere sa fiu maritata. Exista. Stiu cazuri, cacalau. Merge de fiecare data!!
Stiu o multime de copilitze care s-au maritat ca sa scape de parinti. Apoi au ramas..maritate:))
Ar fi fost oare frumos sa fiu nevasta de sofer, sa am un serviciu de la 8 la 4, 3 copii mari, un apartament cu 2 camere (eu sa dorm in sufragerie cu barbati'miu), sa traiesc fara Mango, Zara, Rushdie, Marques, nopti in club, masina mea, muzica mea, filmele mele, fetele mele?!
Oare caposenia mea de a nu ma fi maritat cu niciun fost iubit a meritat?! Oare asa zisa cinste si prostia anti-spaga, principiile curului intr-o lume de cacati, oare a meritat?!
Aia cu maritatul .. bai, a meritat. Eu is inca fericita si avida de iubire si stiu ca undeva e omul meu. Aia cu spaga, trebuia sa fiu o curva ordinara si sa ma cac pe ele de principii si sa iau niste super spagi. O proasta. Principii my ass.
Iar despre relatii..nu mai vreau sa aud de baieti buni si fete bune. Niste frustrati si nefericiti, vesnic singuri! Baietii rai ruleaza. La fel si fetele rele! Si astia iubesc si urasc si sufera si fac pe altii sa sufere, la fel ca "aia buni". Decat ca..astia rai, parca is mai misto. Si mai increzuti. Si mai plini de bani. Si mai golani. Ceea ce..foarte bine! Si ne place!
Am refulat partial. Sunt asa de scarbita de atata cinste si bunatate si mimimi si mumumu, sa moara Vivian cum ar zice draga mia. Si mai am ceva de zis, citat tot de la ea

danfjrenbgurtegkjwetngoiter

pe langa un clasic: da-i in plm:))

Ale mele

2010-11-16T22:13:00.002+02:00

eu zic Pestic, nu Pestisor
eu zic "ce dragut" sau "saracul" in functie de ce pateste protagonistul
eu sunt Ciuci (ciucel, ciucisan, ciucidava, ciucina) de ani de zile
eu scriu "guala" si "nuaptea" si "cetim" si "paote" si "nuastra". pentru ca asa vreau eu.
eu sunt cu diminutive pentru ca lucrurile mici is mereu mai frumoase decat cele mari. lucrurile mici si cand sunt oribile par dragute! uite, de exemplu rahatelul lui Kate..este ceva care muta parchetul din loc, dar e a fie'mi si este super dragut, ca de catelush..

desi ce e al meu e al meu si ma enervez teribil cand sunt furata miseleste de niste oameni care cred ca daca copiaza chestiile mele, devin cumva eu, sau macar aproape de mine. sper ca e clar.

reviu cu un post despre iubire. al meu. postul. si iubirea..a vostra:)

Framantati, framantati

2010-11-09T23:24:00.003+02:00

Am spus cuiva ca o sa scriu foarte revoltata despre barbati. Afectata indirect, desigur, caci daca ar fi sa scriu ceva "direct" v-as scrie despre tata, proaspat dadac si "soacra" mea favorita. Dar nu, nu o sa va scriu despre tata, ci o sa ne rezumam la baietei.
Am tot cugetat si concluzionez ca exista mai multe feluri de iubire. Exista o iubire feminina. Aia in care noua, fetelor, ni se pune pata pe bietul om, care de cele mai multe ori habar nu are in ce rahat e bagat pana in gat. Vedem feciorul, cochetam cu genele lungi date pe spate, brusc parul ni se incurca si ni-l tot destelenim, apoi ni se usuca buzele, si dai si umezeste-le..e un intreg arsenal de fapt, ataci cu toate armili si, destul de des, muscoiul pica in plasa crezand ca s-a scos cu ceva ( o bucatica macar). Ceea ce nici prin minte nu ii trece este ca, odata cazul in plasa uriasei tarantule insetata de amor, este ca si mancat. Caci noi, paienjenitele, incepem si tesem niste povesti atat de amuzante..ohohoho! Femeile sunt maestre absolute in ale povestilor. Se pupa cu omul si gata, au o relatie. Caci normal as ar fi..te pupi, gata, esti gagic, nu?! Nu de aia te pupi??
Si apoi iesi in oras. La o masa, sau un ceai, sau la..disco. Asa era pe vremea mea! Te scotea baiatul la cofetarie/cafea/ceai apoi te duceai la film si in weekend la un club. In fapt era tot vorba de o strategie. O duci la cofe/cafe/ceai si stai 2 ore bot in bot, dar decent. Depeni amintiri, te razi, mai o geana aruncata, mai o mana in par, mai o surbitura de ceiuc. Apoi te ia de mana. Sau nu. Depinde de om..Unii vor sa te ia din prima, de nici nu stii ce au in minte..Altii..nu te iau niciodata..nu de alta, dar daca cumva ii vede vre'un vecin si il parasc la sotie?!
La film te duci sa te pupi, e clar, se stie de cand lumea. E safe, e plin de oameni, e intuneric..daca alegi un film bun, se lasa si cu strangere de mana..Daca te duci la o comedie ai ocazia sa afli daca partenerul rade ca un magar sau nu..Daca te duci la un film de groaza, o sa stii cum tipa sau o sa ajungeti sa va tineti in brate, nu se stie niciodata..Nu te duce NICIODATA la teatru! E lege. La teatru te duci cu un prieten bun, unul cu care te stii, unul ca APRECIAZA!
Apoi vine weekendul. Club, disco, bar. Important e sa vezi cat duce. Daca bea, ce bea, cu cine se stie, daca danseaza pe bar, etc, etc.
Ce urmeaza dupa weekend nu este niciodata batut in cuie..In majoritatea situatiilor barbatii dispar, ca si cum nu ar fi fost pe planeta asta vreodata!! Ori te stii cu ei din gasca, ori..puf! s-au evaporat! Nu glumesc! Puf, puf..
Tu te framanti, te strofoci sa te prinzi ce s-a petrecut, faci mea culpa, clar tu ai facut ceva, Doamne ce de ganduri negre te macina..Suni, desigur nu s-a petrecut nimic si de pe planeta Evaporel semnalele is vagi asa ca..ramai mai muta decat erai luni dimineatza.
Astea is iubirile care suck big time. Recapitulam: ea il place pe el mai mult decat o place el pe ea. Deci ASA NU.

Varianta 2. El o place pe ea mai mult decat il place ea pe el. Ceai, cafea, cofetarie. Vorbarie multa, el e ok, dar nu e genul tau, nu vrei sa ii ranesti filingul asa ca esti draguta, care cand colo, jang, te ia de mana! Usurel cu pianul va zic. Nimeni nu vrea sa fie placut asa din prima de cineva pe care nu il place neam! Care film? Ce pupat? Femeile is rele. La fel de rele ca baiatul ala de mai sus care nu o placea pe fata aia. Deci, ce film, ce weekend? Nu nene. Asta a fost. Ceiuc, la revedere si un praz verde, don't call us, we'll call you, ya right..
Tu dispari ca o doamna si razi in drum spre casa, habar nu ai ce a fost in capul tau sa te vezi cu un strain, el frustrat si refuzat iti transmite vre'o doua in gand, sanatate. Habar nu am daca masculii se framanta precum femeile, caci niciunul nu mi s-a plans vreodat' si nici nu m'a sunat sa ma intrebe de ce nu il suna Xa sau Ygreca..
Iubirile astea suck si ele big time. Trebuie ca e nasol pentru un barbat care se crede super misto sa fie refuzat de una pe care o placea, iar cand aia l-a refuzat a devenit brusc o nasoala..

Varianta 3. El o place pe ea si el il place pe el. Este cea mai frumoasa varianta. Merge unsa treaba cand el si ea se stiu de ceva vreme, sau au gasca comuna, sau prieteni comuni, sau lucreaza impreuna. Asa e cel mai frumos. Intai te stii cu omul, fara sa vezi un potential partener in el. Si te duci la cafia si ceai si te razi si povestesti si totul e minunat. Apoi te transformi intr-un fel de prieten cu omul ala. Ii vezi si parti bune si rele, pe alea rele, culmea, ti le spune omul, caci nu are nimic de pierdut, nu vrea sa te cucereasca, vrea numai sa vorbeasca. Totul e minunat pana cand te duci la film sau iesi in doi, sau ramai in doi sau..bei prea mult intr-o seara si te pupi. Si aici a inceput distractia cu pianul pe scari..Ori el are pe cineva, ori are nevasta si copil (dar relatia e moarta si nu o mai iubeste pe aia, saraca..), ori te stii cu prietena lui, ori el e prietenul iubitului tau, ori are 21 de ani, ori tu ai iubit acasa (femeie nebuna, te mananca rau carca). Mereu da cu ORI. Cand nu da cu ORI, trai pe vatrai nineaca! Ala este, go for it!
Cel mai des in ultimii 15 ani am auzit variante cu ORI. Si totusi astea au fost cele mai misto iubiri caci IEREA reciproce si oamenii se iubeau si credeau de cele mai multe ori ca LOVE CAN MOVE THE MOUNTAINS.
In realitate dragostele nu mutau nici muntii si nici nevestele sau iubitele nu dispareau..Cele mai frumoase iubiri is la inceput..TOATE:)) La inceput e cu fluturi, la inceput este romantic, la inceput totul e putin complicat, pentru ca la inceput te arunci cu capul inainte si nu ai nimic de pierdut. De aia ne si place teribil sa ne indragostim..
Uneori se complica treaba. Alteori ne casatorim. Si facem copii sau nu. Sau! Nu ne casatorim dar facem copii superbi. Oricum ar fi, traba asta cu dragostele macina multe minti frumoase care ar putea sa scrie scenarii misto si sa picteze bufnicioare pe panze..pentru mine, desigur. Ca asa ar fi frumos:)
Tot dragostea asta care nu muta muntii, face mii de oameni fericiti in fiecare secunda si face mii de oameni nefericiti, tot in fiecare secunda. Aia nefericiti sunt in mare parte variantele 1 si 2, sau fricosii care si-au luat-o si sunt ingroziti ca roiul de fluturi care ar putea sa vina in burtica lor vine la pachet cu o noua m*ie peste bot, generoasa tare..Dar! Asa e in viata. Mai iei, mai dai..
Raman la varianta 3. Eu te stiu, tu ma stii, bem cafia, mergem la film, mergem in club, ne pupam si cu asta basta.

Nu exista femei rele sau barbati rai. Exista oameni care au curaj sa iubeasca si oameni care doar cred vor sa iubeasca dar is cacati pe ei la fund (oai cat de plastic!!) si in loc sa sara cu capul inainte si sa isi ia bucuria si/sau m*ia, stau si se matzaie intr-un colt ca nu ii vrea nimeni.
In rest toate bune. Imi place o melodie, nu am nicio drama momentaL, dar imi place si o pun acia, ca sa se bucure urechile oamenilor de mai ma citeste..
(musai sa nu mai vad mizerii de filme in care oamenii vorbesc gresit limba romana, caci mai in gluma, mai la misto, am inceput sa scriu numai prostii, care ma amuza, ce-i drept, dar ..nu se face..e rusine)

33.5 and 8.0

2010-11-08T00:30:00.002+02:00

Pot sa vad 100 de filme, pot sa scriu minute in sir despre iubire, nimic nu egaleaza dorul care ma mistuie cand plec de acasa si las in urma mea o moaca senina. Exista 1000 de feluri de iubire, insa nu stiu niciuna mai pura decat asta pe care o traiesc acum..O iubire perfecta. Una in care iti e mereu frica, una in care esti responsabil spre paranoic, una in care brusc tu devii important pentru ca cineva depinde de tine si tu depinzi de omul ala.
Daca asa is iubirile adevarate, apoi eu pana astazi am pierdut vremea. Caci nu vreau sa imi amintesc daca am iubit asa pe cineva..Ba da. Imi amintesc. Durea si era cu frica. Si era o iubire matura, gandita, reciproca. Imposibila. Let's move on.
La multi ani minunati Kate. 8.0 este o varsta perfecta. La fel ca si 33.5

Love, pray...don't eat, you'll eat latter

2010-11-06T23:29:00.004+02:00

Aud de ani buni (si m-am auzit deseori si pe mine insami) cum oamenii vor pe cineva. Pe cineva dar nu pe oricine. Suntem extrem de selectivi cand este vorba despre iubirile noastre. Cei pe care NOI vrem sa ii iubim.
Cerem ceva ce habar nu avem cum se da, dar noi CEREM.
Vrem pe cineva care sa ne vada sufletul, asa cum credem noi ca este. Majoritatea ne simtim sensibili, deosebiti. O buna parte ne vedem frumosi sau ii auzim pe cei din jur spunandu-ne cat suntem de frumosi. Suntem extrem de frumosi pentru cei care ne iubesc. Pentru cei care nu ne iubesc suntem stersi, insignifiani. Toti suntem la fel, o multime de "diversi".
Mi-am auzit gandul cerand un barbat pe care sa il iubesc cel mai mult din lume. Eram mica. Si am iubit mult, diversi. Asa cum credeam eu ca inseamna sa iubesti. Cerand. Intreband foarte des : ma iubesti? Si spunand inainte de raspuns: eu te iubesc, stiu ca si tu ma iubesti..
Apoi au trecut vremuri peste noi si, in timp, am inceput sa intreb: oare m-ai iubit candva? si in mintea am avut raspunsul, desi interlocutorul meu nici macar nu auzise intrebarea : m-ai iubit..cand te-am parasit..
Gresit. Am primit uneori raspuns. Poate unul era real, poate multe erau spuse de dragul conversatiei. Cel mai bun raspuns ramane: te-am iubit cand ai plecat. Deci mintea mea stia corect..poate pentru ca si eu am iubit altfel cand am pierdut ceva..
Cautam pe cineva care sa ne inteleaga, sa ne iubeasca asa cum suntem, sa ne accepte asa cum suntem. Cautam pe cineva care sa asculte aceiasi muzica, sa placa aceleasi filme, sa se bucure la aceleasi minuni. Cautam pe cineva cu care vrem sa vedem lumea, cu care vrem sa impartim familia si prietenii, cautam pe cineva care de fapt trebuie sa se incadreze intr-un tipar la care tot adaugam cate ceva. Este o lista de cerinte, una mai absurda ca cealalta..Pentru ca noi, cautatorii..nu avem nimic de dat, ne-am invatat sa cerem. Si sa tot cautam. Si apoi ne plangem ca nimeni nu e de gasit. O fata buna, intelegatoare cauta un baiat bun, intelegator. Ce sa faca doi lesinati?! Sa moara in melancolie, in bezna bunatatii inchipuite?! Mi-a zis cineva de curand (inainte de a ma vedea, desigur) ca mi-ar da o mama de bataie pentru toate prostiile pe care le-am facut (a se citi patit, caci ce isi face omul cu mana lui...).
Fete bune si baieti buni nu sunt. Toti suntem ciuma cuiva, precum vorba "pentru unii muma, pentru altii ciuma". Asa cum fostul meu iubit era un ne......(fericit,..trebnic,..mernic..fu*ut,..ghiob - alegeti voi) cu mine, dar s-a dovedit minuna de pe pamanturi cu o ciufitza buclata de numa' 21 de anisori. Ciuma-muma, cum ziceam.
Eu am fost muma ani de zile. Muma padurii, sa fie clar. Sunt de profesie cautator. Am cautat dragostele de cand eram tinerica si faceam exercitii mentale cu David Gahan de la Depeche Mode. Deh, prima iubire nu se uita niciodata..Am plans cu mucii adunati in barba dupa o multime de tinerei care desigur placeau fetele mai pieptoase, apoi mai "usoare", apoi mai "instarite", apoi mai "legale" (aici intra sotia..). Intotdeauna au existat alternative mai bune. Cautatorii sunt specii misto de oameni, dar cu care nu vrei sa te legi la cap. Vorbesc mult. Par ca stiu totul. Sunt destul de unshi cu alifii si nu se tem sa arunce cartile pe masa din prima. Oricum, nu e ca si cum au ceva de pierdut, nu? Cand joci asa, castigi mereu. Castigi o lupta cu un potential partener. In realitate pierzi sansa de a cunoaste pe cineva ok. O muma, nu o ciuma. Ciumele insa au succes nebun.
Cand am auzit de Vicki Cristina Barceloneza mi s-a spus ca FATA aia sunt eu, musai sa vad filmul, o sa inteleg imediat ce am de facut. Am asteptat filmul ca pe painea calda, a venit filmul, l-am vazut. Da, am fost blonda si fac poze. Nu m-am gasit. Nu eram eu. Pe vremea lui Sex and the City, iar mi s-a spus ca sunt pe acolo, cand una, cand alta. Mi-as fi dorit sa fiu cand una, cand alta. Nu eram. Nici macar nu pot sa merg pe tocurile lui Carrie, sex ca Samantha, neam, obsesie cu copil precum Charlota, neh (s-a rezolvat intre timp, desigur) si despre Miranda..nicio treaba..
Apoi trebuie musai sa vad Eat Pray Love. Sunt acolo. Caut. Il vad. Nu sunt eu, din nou. Jules a imbatranit, poate si eu, dar eu de ce nu ma vad?! Singurele chestii cu care sunt de acord la aceste 2 pelicule (scoatem serialul din discutie) este domnul cu care plec in seara asta la culcare. Bardem.
De multi ani aud in jurul meu chestii despre cum sunt eu si mai ales ce barbat imi trebuie mine. Bani de Barcelona sau Bali dati-mi, caci pe bune! eu gasesc un Bardem intr-un sex si indragosteala si va scriu zilnic pe facebook unde si mai ales CUM se desfasoare ostilitatile..
Nimeni nu ma cunoaste..Inca aflu ca eu fac si dreg chestii cu care nu am nicio legatura. Probabil ma precede reputatia..In mila mea de nerozi, tac si rad cand mai aud trambitze prost spuse in context si mai prost. Dar oamenii cred ca ma stiu, doar MA STIU de ani de zile..Nu ma stiu. Nu ma stiu nici eu insami, cum ar putea sa ma stie ei?!

Caut un barbat sensibil si bun, care poate sa mai simtza ca ii vine sa planga la filme, dar daca nu e singur..sa nu planga....
Caut un barbat sensibil in comparatie cu un mitocan. Unul care sa nu scuipe pe strada, sa nu faca pipi la coltz de bloc, sa nu arunce hartii pe jos, sa nu injure in public, sa nu fie violent, sa iubeasca animalele mari si mici si mai ales copiii, sa nu aiba un cordonel cu care sa fie legat de mama lui biologica, sau un alt cordonel cu fostele iubite (hai..poate sa aiba si el un copil, asta e un "cordonel: cu care eu vin oricum la pachet)
Caut un barbat care sa nu placa aceiasi muzica cu mine, sau aceleasi filme! Sa le placa pe ale lui si sa se spele cu ele pe cap, la fel cum si eu spala-ma-voi cu ale mele. Caut un barbat care sa stie sa rada. Si sa danseze. Asa cum rad eu si dansez eu. Deci..mult!
Caut un barbat care sa imi placa felul (meu) de a fi, extrem de ciudat si schimbator. Mi se mai spune Sucita. Barbatul asta pe care il caut nu are alte calitati sau defecte decat mine. Caci barbatul asta is eu cu o bine cunoscuta pereche de coaie.
Nu il caut pe Dumnezeu, caci nu l-am pierdut niciodata. Nu caut sa mananc mai mult decat o fac intru a imi creste ok copilul. Nu caut nicio iubire de mila de sila. Caut caci imi placa cautarea. Si o fac de acasa, din pat, in tihna, necautand de fapt pe nimeni..Caut este un fel de a spune, caci daca CAUT ceva, eu inca ma caut pe mine.
Stiu exact cand m-am pierdut, cea mai frumoasa parte din mine s-a deja nascut, ramane sa descopar daca in viata merge ca in filme si ma voi descoperi, din nou, in mine, nu intr-o iubire pe care cred ca o CAUT:)

PS - de fiecare daca cand cineva imi spune cum trebuie sa fie barbatul ideal/femeia ideala, eu STIU sigur ca EU sunt omul cautat:)) Toti ma descriu impecabil!! Sensibila, buna, darnica, calda, deloc geloasa, casnica, nu bea, nu fumeza, nu aia, nu aia, familie ok, prieteni de calitate, neste scoli, masina, laptop..n-am casa..ete..ne luam..
Superba. Si fac si copii frumosi. Din 2 in 2 ani..

PPS - nu CAUT barbatel, sper ca e clar ca ma lasai influentata de filmul asta cu mesiu Bardem descult pe o plaja. Nu caut caci..sa ma caute..

Oare cum era mai bine?

2010-11-03T20:14:00.003+02:00

la 1900:
"Universul domestic al Vechiului Regat este o oglindă cu nenumărate chipuri. Aici regăsim, familii de la opincă la Vlădică.Boieri şi doamne din înalta societate, avocaţi şi profesori, negustori şi calfe, meşteri şi ucenici, ţărani pălmaşi, dar şi ofiţeri şi medici. Toţi au un numitor comun: unul, cel mult două momente importante în viaţă lor. Căsătoria şi/sau divorţul. Două instituţii care s-au remarcat din plin în perioada de aur a României Mici."La belle epoque" - jumătatea secoului al XIX-lea până la primul război mondial(1914). Dragoste şi iubire sunt termenii care astăzi par chiar folosiţi foarte des, însă în epocă,nu erau recunoscuţi.Severitatea, lipsa duplicităţii în materie dotala, zestrea, mariajul fericit ori ba, copiii, rudele, certuri şi scandaluri publice, culminând cu fapte de adulter sau mirajul concubinajului, sunt regăsite în pagini de amintiri, manuscrise, acte oficiale sau texte de legi.Femeia rămânea chezăşie pentru bărbat, venea cu zestea în căsnicie şi ţinea toată casa. În plus se adăugau grijile cotidiene pentru soţ şi copil. Statul şi Biserica se întreceau să conserve cât mai bine această stare de fapt.Desigur femeia nu avea foarte multe drepturi, însă finalul războiului a produs o schimbare în mentalităţi, purtări, societatea patriarhală fiind nevoită să accepte şi un destin al femeii, acela de om cu drepturi egale faţă de celălalt om, bărbatul.

(de aici: http://www.romania-actualitati.ro/casatorie_si_divort_la_1900-19581)

FAMILIA ÎN EUROPA ÎNTRE ANII 1960 ŞI 2000
MARIA SIMION

Proporţia mamelor singure (femei nemăritate şi ne-coabitante) este mică în
ţările dezvoltate. În Europa, multe naşteri ale femeilor nemăritate au loc în timpul
coabitării (cu excepţia Germaniei, Olandei şi Elveţiei). Amânarea primei căsătorii
explică creşterea numărului naşterilor în afara căsătoriei la femeile în vârstă mai
mare.
Deşi majoritatea adolescentelor care au un copil sunt căsătorite, o parte
însemnată a adolescentelor devin mame ca femei nemăritate. Mai mult de jumătate
din adolescentele mame, din Franţa, Germania, Anglia şi SUA sunt necăsătorite.
Aceste naşteri reflectă o tendinţă spre niveluri mai mari de naşteri de copii printre
femei singure, nu doar adolescente.
Modificările în modelul căsătoriei au determinat şi alte schimbări. Una dintre
acestea este apariţia familiilor monoparentale, în care singurul părinte este, adesea,
mama. În Europa, proporţia familiilor cu un singur părinte varia între 14 şi 22% în
1991, cu creşteri în câteva ţări până în 1998. Procentul copiilor ce trăiesc numai cu
un părinte este mai mult decât dublu faţă de cifrele anterioare din 1983, în Irlanda
şi Anglia.

.............

Noul model familial se caracterizează, deci, prin diminuarea frecvenţei

căsătoriilor, creşterea frecvenţei celibatului definitiv şi a vârstei medii la prima
căsătorie, amânarea naşterii copiilor şi scăderea numărului acestora şi creşterea
frecvenţei naşterilor în afara căsătoriei. Toate acestea sunt însoţite de creşterea
frecvenţei divorţurilor.
Forma „clasică” a familiei este familia nucleară formată din cei doi părinţi,
mama şi tata, şi copiii biologici. Dar formarea familiilor variază de la căsătorii
legalizate şi uniuni consensuale, la uniuni în care partenerii nu locuiesc împreună,
familii uni-sex1. Însă, căsătoria recunoscută prin lege şi obiceiuri, sancţionată de
autorităţi civile şi religioase, ce implică obligaţii ale ambilor parteneri, rămâne
forma predominantă a uniunilor.

(de aci: http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2002.1-4.a07.pdf)

sau asa:

http://pureblack.wordpress.com/2008/05/13/m-am-casatorit-din-interes/

:)))

La 1900 era ok. Mi-e somn, dar asa as scrie ceva despre iubire si fetite si baietei..Dar as scrie din amintiri sau despre alti oameni si din amintiri nu mi vine, despre altii nu se cade:) Asa ca zic ca la 1900 fara iubire era minunat!!

Se maritau calicul cu calica si boierul cu boieroaica. Uneori boierul mai arde slujnicile care mai frecau si altceva decat argintaria si se umplea curtea de bastarzi. Alteori, boieroiaca era surprinsa cu fustele in cap, calare pe grajdar, impiedicandu-se desigur in el in drum ei catre..cal.

Dar! Soiurile bune asa duceau mai departe numele si sangele, se maritau si faceau plozi. Uneori se maritau in neam ca sa nu piarda averea, si le ieseau plozii trogloditi sau pociti..Dar..nu se iubeau, nu sufereau. Si care mai suferea..mai punea mana si mai scria o carte! Azi sufera toti, nu se marita nimeni si chiar ca nu mai scrie nimeni o carte buna de pus mana pe ea.

am zis. ma culc. sper sa ma trezesc inainte de a ma fi maritat din dragoste:)))

Vremea schimbarii

2010-10-30T19:26:00.006+02:00

Dupa ce am decorat camera copilului, cum m-am priceput eu mai bine (floral, desigur), mi-am dar seama ca nu doar ca nu imi place, dar ma enerveaza teribil. Copilul se ridica in pat si linge coada florii, nu imi place verdele facut de mine din galben si albastru, vreau alta culoare in camera cu totul..si vreau..alta camera. Am facut oarece documentare pe net, ore intregi..Vreau alta casa. Una care nu are calorifer la geam, caci acolo am eu un fel de banca cu perne colorate si sub perne niste sertare.

Kate nu doarme in patul ei, e frumos de tot patucul, mai ca as dormi eu, dar il tinem degeaba si ocupa o multime de loc. L-as da acum in locul unui pat dublu, dar nu dublu pe lungime ci pe inaltime, ca asta:

eu as dormi desigur la etaj, ca sunt mai mare si in loc de patul de jos, as indesa patutul ei, i-as pune luminite ca sa o pot vedea noapte ce face.
Cea mai mare problema ramane mobila veche, care de fapt nu este vechi ci are..4 ani. Patul mare, sifonierul mare, totul mare. Nu pot sa le dau, ca nu'a ale mele, nu pot sa le arunc pentru ca e criza, nu pot sa le fac nimic. Asa ca visez, fac documentare. Primul pas - fac peretele cu flori albastru navy, caci numai ala acopera plestele de flori. Ah..sa vi le arat!

Doua zile mi s-au parut dragute. Acum vreau un perete gol pe care sa pot sa imi pun politele albe. 2 mari, 2 mici si una lunga dar putin lata. Sa fie spatiu pentru jucarii.

Continui documentarea si astept ziua in care voi putea schimba patul cel mare si sifonierul cel de pal..

Bufniciori si bufnicioare

2010-10-29T22:05:00.006+02:00

Mai tineti minte cand am gasit eu un ciuhurez si l-am luat in casa, l-am oblojit, l-am pozat..si a murit si am plans cu spume? Ei bine, nu mi-a trecut de paseri de noapte, asa ca am strans o multime de chestii si acum tre sa aleg ce anume punem pe panza si apoi pe perete. O parte le-as putea face eu, insa ar trebui sa scap cumva de pe pereti de uriasele flori pe care le-am pictat intr-un moment de singuratate si artisticarie:))
atencion! am strecurat si 2 chestii care mi au placut mie si care nu is cu bufniciori, hihi!

It's all about you

2010-10-27T14:50:00.002+03:00

Daca micuta Kate este viata mea si eu am ramas eu, dar ea fiind viata mea, rezulta ca eu devin ea. Ceea ce intr-un fel este minunat, in alt fel ea era eu si eu eram eu. Mi-am revizuit optica si am lasat copilul sa fie el in interesul propriu de a redeveni eu. Eu cu grijile mele de femeie, nu mai putin mama, dar mai mult femeie. Eu cu muzica mea, filmele mele, visurile mele. Eu cu grijile mele de om, sporite de grijile de mama, dar cu grijile toate vietuind decent impreuna. Ma uitasem intr-un colt. Nu ma uitasem fizic, inca imi fac creasta si ma dau cu sclipici, in dorul meu de vara bronzata, ma uitasem in mine. Copilul ramane cea mai frumoasa realizare a mea, dar ma gandeam ca as face ceva nou. Un curs de dans popular. Un curs de greaca. As invata pentru mine, ca asa ma impinge de la spate o campanie de la tv. As invata sa croiesc si sa bucataresc, nu doar pentru ca deveni croitoreasa sau bucatareasca, ci pentru a stii ceva mai mult decat stiu. Daca este ceva ce imi doresc cu adevarat, ei bine..CRED ca imi doresc sa fac food styling, dar nu asa, spray dat pe o salata si vashti in cadru..vreu sa stiu sa fac sa curga rauri de ciocolata si grauntze de gheata pe sticle de bere.
As mai vrea sa stiu sa gatesc minuni, mai bine decat stiu acum. Sa stiu sa tai un material dupa tipar..chestii de astea casnice. As face orice sa nu mai am niciodata un sefutz care sa mi uciza neuronii.
Iubesc viata asta in ultima vreme..Nu stiu daca am mers la culcare in ultimele luni fara sa multumesc in gand, minute in sir, multumiri pentru tot ce mi-a oferit viata pana acum. Multumire si iertare. M-am linistit. Mai am un singur lucru de facut, atat. Si nu e cel mai simplu lucru, dar o sa il fac. Trebuie sa invat sa nu mai vad ceea ce ma deranjeaza. Altadata a mers, o sa mearga si acum. Pana la urma totul se reduce la noi. La mine si la micul om din viata mea. La noi, la mine si la omul drag. La noi, la mine si la familia mea. La noi, la mine si la prietenii mei.
Cineva mi-a spus asa: nu are nimeni nicio vina, tu ai ceva, de la tine este. Cand vei intelege, o sa mergi mai departe.
La mine nu e asa. Eu stiu cine are o vina stiu si vina. Si merg mai departe, intelegand ce s-a petrecut dar fara sa uit sau sa iert. Sa ierte Cel de Sus. Uitarea e buna, dar prefer sa nu uit nimic, daca nu uit, o sa stiu de ce sa ma feresc in viitor, nu?
Viata este minunata. A fost nevoie de un zambet.
Aud hohote de ras. Incepe razboiul, live, la tv. Si totusi, indiferent ce se va intampla, viata ramane o minune.

Somnambula si insomniaca

2010-10-16T23:23:00.003+03:00

O sa incep cu inceputul. Cand avea Kate pana intr-o luna, viata mea nocturna era una activa. Din doua in doua ore ma trezeau niste plansete cum nu mai auzisem pana atunci, era un scancet, un urlet, era ceva care oricum nu mai conta, caci eu auzeam totul inzecit mai tare. Prima luna a fost cea mai grea, eram moarta de somn tot timpul. Apoi s-a facut mare.
Avea doua luni. Si ma trezeam tot la 2 ore, dar parca noaptea nu mai parea asa de grav. Kate dormea cu mine, stiu, o armata de mamici or sa ma certe, dar sincer, nu conteaza:) As dormi cu ea pana se marita:))
La 3 luni a inceput sa fie om mare. Si noaptea dormea mai mult, manca mai putin. Apoi a urmat perioada noastra de glorie. Avea 4 luni. Se culca la 10.30, eu ma duceam, faceam dus, stateam pe net. Trai nineaca. Se trezea la 7.30, manca, apoi ne culcam si dormeam regeste pana la 10. Vis!
Ne-a mancat in dos si din cauza caldurilor am plecat la bunica. Avea grasa 5 luni. Aerul curat de acolo, patul nou, ce mancam eu, nu stiu..ceva s-a schimbat. Manca iar din 2 in 2 ore. Ma uita Dumnezeu goala in pat, cu ochii in stele sau ucicand la pureci, si ea..ea manca..Cand nu manca ea, ma mancau pe mine puricii. Oribil.
Sase luni. A ramas cu obiceiul de a ma trezi de cateva ori pe noapte. Am inceput diversificare. E ok, ii place sa manance mancare de om mare.
Apoi iata, PREZENTUL. Avem 7 luni. Mancam o multime de bunatati. Incepem cu lapte de la muma, dimineata, la 10. Apoi la 10.30 mar cu biscuite si un praf de scortisoara. Mar crud sau copt la abur. Asa e de bun, mereu mananc eu tot ce nu mai poate tanara. Mai mananca supa sau ciorbica la 13. Apoi lapte, cand vrea, ceai la fel, cereale cu fructe si lapte de vaca si alte balarii. Si vine seara...facem baita, ne pupam, ne jucam si ..ne pupam, ne jucam..
Este a 4 noaptea la rand cand 12 noaptea pare mizul zilei. Ne pupam si ne jucam. Acum 2 nopti o dadeam in balansoar, imi picau ochii in gura, ea nimic. Radea. Aseara muream de foame, ea radea. Acum se uita la un film prost. Niste chinezi care vor sa joace baschet. Sunet prost, ii aud cum se bat, jap, jap. Nu stiu ce i-o placea. Desigur, laptopul nu e impresionant acum. Avem tv. Ah, sa nu credeti ca sunt o mama cretina care isi tine copilul la tv noaptea si se plange ca nu doarme micul om. Nu e asa. EA ma tine. Am deja adormit de 100 de ori pana acum, cu becul stins, cu luat in brate. Insa, dintr un motiv necunoscut mie, fix cand Mos Ene imi da cu ceva pe la gene, pe ea o umfla rasul. Un ras cu chichot, un ras care ma trezeste si rad si eu. Aprind becul, aprind tv, ma intorc la laptop. Mai sper ca ma va ferici si cu niste parturi si cu deja clasicul motiv de sarbatoare, pooh la oala, nu la ma'ta'n poala. Astept, astept. Acum ma mananca. Imi mananca mana. Si se uita la chinezi si rade. Big fun. Big fun.
Ce ma fac cu insomniaca mea frumoasa? E la mine in brate, eu o pup in par si ea isi smulge ciorapii si rade de picioarele ei mici si grase. Pai pot eu sa ma supar?! Asa un cinefil mic, asa un hahait..se poate?
Nu, nu se poate. Copiii astia mici is ceva foarte misto. Uite, acum a descoperit luminitele de la laptop si tot apasa pe ele si rade. Cred ca le zice ceva, nu stiu. Ca ele clipocesc si ii raspund si i'auzi!! Alte rasete!! Are ambele picioare in gura.
Eu ma culc. Sa face ce vrea. Si apoi sa stinga tv si toate becurile, am zis!
Nani bun!

Oribilitatea maternitatii

2010-10-06T12:58:00.006+03:00

Am cateva prietene gravide. Multe. Insa una singura m-a facut sa pun mana sa scriu. Diana. Intr-o zi a dat nas in nas cu o mamica de cartier, care s-a gandit sa ii ridice moralul (e de stiut ca toate gravidele sunt asa, mai sensibiloase, mai obosite, mai fragile)..tipa aia, fiind deja mama, presupunem ca fusese gravida si stia starile cu pricina. Cand colo, ce crezi? Se apuca "mamica" de cartier sa se planga, sa ii spuna gravidutei cat de nasol e sa ai copil, ca de fapt e ...oribil. Si dai si plange-te si vorbeste, si vorbeste. Pepenasul saracul, ce sa mai zica?
Eu abia am asteptat sa isi termine povestea ca sa incep eu sa turui, si am avut de zis, si de dulce, si de ma'sa si de capul ei.
Asa ca ma simtz nevoita sa clarific niste aspecte si aici, avandu-ma pe mine ca subiect, nu de alta, dar sunt cel mai aproape de mine insami si deci ma dau exemplu.

Sa ai un copil este minunat. Nu spun ca nu e greu, ca nu iti vine sa iti iei campii, ca nu ai zile in care ai vrea sa pleci de nebun, insa..zilele astea sunt de fapt minute si trec repede. Asa de repede incat uiti ca au fost. Cea mai grea treaba cu copilul nu este cand se naste, si asta trece repede si se uita. Nu e greu nici cand are colici, nici cand te trezeste din 2 in 2 ore, nu e greu nici macar cand urla si nu se mai opreste si e rosh tot si iti vine sa il iei de craci (ca in desene) si sa ii dai un sut in cur. Nimic nu se compara cu cat este de greu cand ghemul e bolnav. Atunci, pe romaneste zis, te-ai cacat pe tine. Si boala nu inseamna sa zaca, o "boala" e inclusiv cand iti pica in cap copilul, sau il scapi, sau se loveste cu lantzul cu care tu ii prinzi suzeta (isi da asa una in dinti si incepe sa curga sangele). Ei bine, cand zic "te-ai cacat pe tine", nu mint. Ti se taie rasuflarea. Uiti si nastere si colici, uiti de soacra-ta care te invata sa ii dai apa copilului si danonino, desi saracul copil nici nu stia sa stea la oala, uiti de barbatul care nu a pus mana in viata lui pe un pampers sa il duca la cos, uiti de tot si de toate. Ala e greul. Si e greu si cand ii curg mucii mai mult de 2 zile, si cand face febra si tu nu stii ce se petrece si dai din colt in colt, dar UITI si asta, caci descoperi ca in spatele febrei se iteshte din gingie un coltz mic, alb (care va trezi groaza in tine de cate ori vei alapta). E greu. Este asa de greu incat ma umfla rasul, caci fac ce fac si imi vine sa scriu despre cacare. Este oribil cu copil mic. Mai ales cand nu face caca 3 zile la rand. Da..e oribil..Dar ce petrecere iti vine sa dai cand FACE! Cum iti vine sa strigi pe net ca vidra cea mica si capoasa a parasit scorbura!! Da, e groaznic de nasol cu plozi..
In engleza suna mai bine ce o sa scriu acum in romana: mi-e mila de mamele care nu stiu sa se bucure de orbililul maternitatii..Mi-e mila ca nu a avut cine sa le ajute sa uite mai repede toate grele prin care au trecut si ele si mamele lor la randul lor. Caci, ce crezi?! Toti avem o muma, una care nu a avut pampers si babydelice si infacol si sabsimplex si marimer de muci si alte cacaturi care noua ne fac viata de proapspete mamici un RAI! Mamele noastre nu au avut carucioare care leagana copilul, muzica cu proiectie pe tavan la patut, nu au avut hainute Hello Kitty si balerini si tot ce are Kate in sertar de la oamenii care ne iubesc..Si totusi ne-au crescut exemplar. Cel putin pe mare majoritate a oamenilor din jurul meu..
Si Kate e ciufuta. Si in primele 2 luni mi-a albit restul de par care mi-a mai ramas dupa ce am plecat din spitalul ala nenorocit. Pana la botez a fost o nebunie, dar mama mea a fost si mama mea si mama ei..Mama mea a facut in asa fel incat eu nu am stiut ce e aia depresie (ah, ca am pisat ochii la spital cateva zile, ca am mai avut asa niste tentative ...vax albina..).
Toti plozii plang. E normal. Nu e vina lor, ei nu ne cunosc, nici noi pe ei de fapt..Pana te imprietenesti cu copilul tau, dureaza. Dar nu stiu daca exista prietenie mai frumoasa si dragoste mai mare..Nu stiu daca toate mamele sunt ca mine, insa eu asa simt. Picea asta e omul meu, e omul meu 100%. Si eu sunt omul ei. Da, ma trage de par. Imi da caciula jos din cap, desi stie ca sunt bolnava, imi baga degetele in nas, in gura, in buric, ma cerceteaza si ma purica. Si eu pe ea. In plus eu ii bag apa in ochi de fiecare data cand ii fac baie. Ma enerveaza maxim ca o apuca plansul cand plecam la cumparaturi, dar imi trece pentru ca stiu ca in masina o sa adoarma..In cele mai multe cazuri stiu exact de ce plange. Simt. Sau..daca nu simt, are gaze si o deranjeaza..Dar suna mai misto asta cu "simt".
E foarte greu sa cresti un copil..Nu stiu cum sa va spun dar sunt pe net destul de mult timp..si gatesc mancaruri super bune si inventez inca feluri de mancare si fac si prajituri si nu, nu sunt wonder mom, locul ala e luat de o gagica, stie ea care, nu dam nume:)) Deci unde e greul? Ah! Nu am "viata sociala". Adica nu pot de beu:( Nu pot sa merg la toate concertele la care mi-as dori sa merg. Nu pot sa ies in club si sa pierd noaptile in baruri. Nu ma mai vad asa de des cu oameni cu care obisnuiam sa ma vad. Asa, si? Si nu am un barbat "stabil". Asa, si?! Do I need anything?
De fapt asta e faza..ca nu simt nevoia de nimic in plus:( Ba mint! Mama ce as bea o sticla de vinisor cu Andra..Atat. In rest, nimic. Nu suspin decat vag dupa un eveniment pe care l-am ratat, dar de care ma bucur vazand un clip pe youtube..Nu mi-e dor de baruri, desi regret ca s-a inchis Plantersul..nu mi-e dor nici macar de oameni, pentru ca de cine mi-e mie dor, mie dor, mie dor (cum zicea slagarul de pe vremea primelor manele romanesti de succes) sunt oameni cu care de fapt reusesc sa ma vad. Si cu cine nu ma vad, imi rezulta ca nu ma iubeste deci nu vrea sa ne vedem, deci "la revedere", am zis, am zis.
Unde e oribilul maternitatii? Reiese din cele de mai sus ca e oribil? Cica o sa fie foarte greu cand o sa inceapa sa mearga. Eu ma indoiesc. De 9 minute are 7 luni. Se ridica in piciorele, tremura din oasele ei mici dar se tine, e batzoasa. De la masajul pe care i l-am tras de cand s-a nascut. Rade non stop. Se tine de mine si topaie. Cand o sa vrea sa mearga, o sa invatam impreuna. O sa ii leg o funiuca de picior sa nu o pierd. Sau o leg de mine, sa mergem lipite. Cat de greu poate sa fie frate?! Asa de greu incat sa uiti sa te bucuri? Sa nu poti sa vezi cum se ridica maimutica din cur in picioare si sa apreciezi evolutia de la brotacel la om?!
Mie aceasta fetita mi-a facut viata un vis. Nu stiu daca vreodata am avut un job mai misto decat asta. Asa, cu norma intreaga. Daca as rezolva cu mucii si cu cacarea, mama ce frumos ar devenii totul!
La final, ma inclin in fata mamelor noastre. Eroine neica! Noi suntem niste norocoase ca le avem pe ele:) Si ca am nascut in anii lui servetel umed si aspirator "batista bebelusului"..Pun pariu ca pe vremuri mucii nu erau asa..o drama:)

Acum ne culcam. Adica eu. 7 luni doarme deja de ieri.
La multi ani iubita mea! Ce bine ca e iar ziua ei, iar petrecem, iar ne desmatam!! Poate tragem chiar si o parada modei!

Mi se spunea Rataceasca

2010-09-26T00:26:00.003+03:00

De prin luna a saptea mi s-a taiat cheful de umblat. Am fost sfatuita sa stau in pat, asa ca am profitat de ocazie si in ziua de dupa consult, am mers la el acasa si am mutat niste mobile, niste carti. In doi + unu in burta. Apoi am renuntat la masina. Nu mai mergea. Nu mai incapeam oricum in ea. Apoi am nascut. Cu masina lui Mircea. Si am venit acasa. Cu masina lui Robert. Si am mers la doctor. Cu taxiurile lui Meridian. Si am trimis masina mea la reparat. Cu milioanele maica-mii, returnate dupa luni de zile. Si am cumparat carucior si scoica, am pus copil in scoica, strans carucior si indesat in masina si am vrut sa plec. Si nu am plecat niciodata singura cu Kate. Niciodata. Nu am mers cu ea in masina, decat o singura data, de la Big pana acasa, adica..o statie de tramvai. Atat.
Am auzit povesti despre mame eroine, care merg cu pruncii cu masina de cand se nasc. Asa..numai ei doi, el in spate, in scoica, ea la volan, in Bucuresti, in traficul plin de cretini. Ei bine, eu nu pot. Pana acum o vreme poate am fost banuita ca nu vreau, insa pana si "ta'su" s-a prins cum sta treaba cand am avut parte de o partida de crize de acasa de la el pana la mine..Si aia a fost o partida ok, adica am avut unde sa trag pe dreapta si sa stau cu K in brate, i-am dat si sa manance..nu a mers, criza a continuat pana acasa.
Orice initiativa a mea de a face ceva ce imi doresc, se soldeaza cu un stat acasa. Am ajuns sa stau acasa cu calm. Nu am ajuns la asa de multe targuri, la nu mai stiu cate intalniri cu oameni dragi, nu ajung niciodata unde zic "viu!". Nu ajung si am incetat sa ma mai scuz pentru ca..nu ma crede nimeni, nimeni. Ori o las acasa si plec singura si apoi sunt bolnava cateva zile (de la desfrau pesemne...), ori nu ma duc nicaieri doar eu cu ea. Cealalta alternativa este sa fie MEREU cineva cu mine. In masina desigur. O vreme a fost mama. Acum sunt Sabi si Gia. Imi convine si le super multumesc, dar fiecare dintre ele are o viata si eu nu pot sa tot incerc sa Ratacesc cu ele..Asa ca imi trebuie un barbat. Da, e bun si pentru mers la restaurant, la film, la cafele, in parc, facut sex, etc. Dar..e foarte bun pentru ca poate sa CONDUCA! Poate sa ma duca la talcioc urban si sa se bucure de bucuria mea. Asta ca sa nu mai sufar eu de fiecare data cand nu sunt capabila sa fac ceea ce mi-am propus.
Azi am ratat intalnirea cu niste oameni iubiti, in vederea readucerii aminte a unui alt om, foarte iubit..Nici macar nu imi mai vine sa sun pe nimeni, sa spun ca nu mai ajung, sau ca mai ajung. Pentru ca de cate ori cred ca voi putea sa plec de acasa, intervine ceva. Ba un caca, ba un planset, ba o foame, ba vine cineva.
Ajung doar pana la mall. ZI de zi daca e nevoie. De acum doar acolo si acasa ma pot vedea cu oameni. Sau..foarte departe, adica plecare cu catel si purcel, cu aghiotantii dupa mine, plecare pusa la cale - cu plan bine gandit, cum e ala pentru paza presedintelui..Altfel, nu se poate. Nu pot eu. Si am obosit sa incerc si sa tot sufar de fiecare data, pentru ca mi-e jena de oamenii aia care poate ma asteapta. Unii poate inteleg, altii poate nu. Pentru cei care inteleg, voi pune in aplicare planul presedintelui si voi pleca mai departe de mall, sa ne vedem. Pentru cei care nu inteleg, nu am ce sa fac. Am incercat sa explic, dar nu crede nimeni, doara nu sunt prima cu plod, nu? Ei bine, sunt prima care e ingrozita de masina mea+copilul meu mic+eu la volan.
Asa ca schimbam numele din Rataceasca in Paniceasca. Si stam acasa cand nu avem cu cine sa plecam alaturi de noi in masina. Stam acasa si facem de acasa totul. Adica..scriem. Si deschidem usile, sa vina cine vrea la noi.

Nikon 3 ani

2010-09-18T00:28:00.003+03:00

La fel ca si anul trecut, iata ca a venit vremea de sarbatoare si am purces cu mic, cu mare, catre Circ. Parul rosh (pregatit special pentru aceasta ocazie!) a fost asortat cu o pereche de pantofi cu toc la fel de rosii si cu geanta aferenta. Rosie, sa mearga cu margelele.
Prima mea iesire dupa nastere, fara Kate, cu papuci cu toc, cu oameni care nu vor sa vorbim despre copiii nostri, cu lume multe si pestrita (si straina! ce bine!!). Am plecat de acasa 2 mandre si ne-am vazut cu al nostru cavaler vrum-vrum venind el cu motorul (dupa ce noi deja intrasem si ne mingalisem printre straini). Spre deosebire de lansarea D90 care a fost de mare fitza, la Radisson, etc, etc, anul acesta s-a simtit criza:) dar totusi cei de la Skin au ales sa celebreze 10 ani de existenta (bravo!!) + 3 ani de Nikon in Romania.
Evenimentul a fost ok, nu pot sa il compar cu lansarea D90 pentru ca vorbim de 2 concepte cu totul diferite.
Nu am inteles insa de ce faci un eveniment foto la Circul de stat, in conditiile in care nu ai voie sa fotografiezi si sa folosesti fotografiile cu orice apare in spectacolul lor..Adica, sa fim seriosi, nu vorbim de Cirque du Soleil..si acolo pun pariu ca se fac poze:))
Gazda showlui, dragul de Horia Brenciu - am fost draguta si am zis initial "acest Sinatra al Romaniei" apoi mi s-a ascutit limba si am rectificat, numindu-l acest "Stefan Banica al Romaniei" - caci maniera de a face show m-a dus cu gandul la spectacolul lui Banica (singurul la care am fost, intr-un an, de Craciun - cand i-a luat foc unei fetitze parul de la o lumanarica..).
Dar! Brenciu e misto. Facand abstractie ca a acaparat TOT evenimentul, a fost ok. A facut chiar si dedicatii pentru domnii de la Skin si Nikon - piese alese, de la I've got you under my SKIN, pana la Another brick in the wall - se juca el cu numele domnilor - nu mi s-a parut fun cand a ales Pink Floyd, ma asteptam sa aleaga Jordy Dur Dur D'Être Un Bebe, pentru Jordi Brinkman - caruia trebuie sa ii dea un miel pentru cum i-a pocit numele..Brenciu e un MC ok si canta bine, mie imi place. Si imi place trupa lui, imi place ca ii simt ca se simt bine impreuna.
Numerele de circ au fost putine, dar ok. Cand eram mica, circul mi se pare URIAS, acum mi s-a parut mic, mic. Fetele aveau costume noi si frumoase. Si ele erau frumoase toate..Am avut emotii la numerele de trapez, o frica pe care pun pariu ca nu am avut niciodata cand eram copil si veneam la circ. Ma tot asteptam sa cada cineva si sa ne ingrozim toti! Ce ti-e si cu oamenii mari, ce tampiti sunt!
Apoi au venit tigrii. Obositi dragutii de ei. Doar un dresor, mai demult era si o madam leoparda care intra cu ei in cusca..Am mai cantat niste vechituri mereu la moda, apoi ne-am pozat superbele picioare si le-am pus pe fb..apoi s-a terminat.Cu confetti si cu un final potpurios al bandului, foarte frumos caci ne-a antrenat pe toti inainte de plecare:)

A fost galben, a fost dulce, a fost cu nuci, a fost cu tigrii:) Habar nu am cine face btl pentru Nikon dar in afara de catering totul a fost ok. Si cateringul e scuzat pentru ca e CRIZA si foarte putini mai aleg sa sarbatoareasca ceva..Aleg sa dea afara oameni si sa se planga, in schimb. Sau..toaca banii pe interese aproape personale si mai ard un tim bilding la munte unde isi cara si plozii si sotii, si uite asa se duc banii..
Multumim si anul acesta celor de la Skin si lui Nikon, caci I AM Nikon:) Bun sloganul, buna campania, bun Nikon. Si poftesc la un compact mic, unul care filmeaza hd, sa pozam si sa filmam pe baby K cum se face mare si merge cu mami la evenimentele din urbe.

ps - n'am poze, ce ciudat nu?:))))

Baby expo 2010

2010-09-17T23:39:00.004+03:00

Am facut-o si pe asta. Inarmata cu toate 3 cardurile, cu copil la subtzioara si copiloatele zilnice, Gia si ma'sa, ne-am urcat in masina si am purces in 30 de grade catre pomul laudat, marele Baby Expo. Eveniment la care am mers anul asta, si mai merg numai la anul cand intru, imi iau scaunul pentru masina pentru copchil si apoi gata! Ies si dusa sunt!
Acest targ inghesuit nu trebuia facut in Sala Polivalenta. Este o chircitura de spatiu, cu dotari precare..Treptele alea nenorocite pe care le-am tot urcat ani de zile la nu mai stiu cate concerte..Nicio rampa, la un targ cu produse pentru copii! Au angajat niste feciori care isi rupeau spatele carand la carucioare pe scari, o porcarie specific romaneasca! Aia erau satui saracii, urci si cobori la carucioare zi lumina..
Pentru mine a fost primul targ, insa sincer va spun, prefer targul de motoare de la Romexpo de 1000 de ori! Aerisit, exemplare superbe (motoare si modeline hostesse desigur), muzica super, atmosfera super!
La Baby expo mai totul arata ca si Polivalenta, ponosit:(
Preturi bunicele, produse - tot alea pe care le vad in magazine si pe net (de unde altele)..
Am avut bucuria sa gasesc aici niste minunatii:) Poate, cu putin noroc, surioara (sau fratiorul lui Kate!) zisa Clara sau zisul Dimitrie Carolica (mwahahaha!) vor avea parte de ACEST carucior
costa cam 1000 de euro, dar e valabil 0-36 de luni si sunt precisa ca orice bebelus va arata super bine intr'ansul:)) Nu mai zic de mama care va impinge asa ceva prin parcurile urbei..O inchipuita!
Am gasit hainute foarte frumoase facute cu mult drag (se vedea) de la Ada Rose, aceleasi haine frumoase de la Zet, o multime de alte chestii pe care le vedem in toate magazinele (multe chinezarii..) si brandurile consacrate, Chicco,Bertoni, Nuk, Avent, etc, etc.
Dragut, nimic de zis, dar o inghesuiala! Mamicile parca sunt turbate frate. Nu imi placeau nici inainte de Kate, cu atat mai mult nu imi plac acum:( Doar pentru ca imping la un carut sau cara un plod in brate, li se pare ca totul li se cuvine, ca pot sa se bage in fatza la orice coada, ca pot sa vorbeasca tare si stricat romaneste, ca pot sa se matzaie la copil ca neroadele. Copilul e si el un om..un om mic. Uneori mai plange..frate dar unii copchii..iti vine sa o iei pe ma'sa la palme, ala urla din rarunchi de e mov la fatza si ea sta ca vita si se uita la jucarii cu o gaina, care de fapt nu e chiar o gaina, aaaaaaaa, e un caine, da, ala, ala care canta! Dar cu ferma vorbitoare nu aveti, ca pe asta il am, da, ala cu butoane, dar vrem unul mai bun. Ah..eu eram in fatza ei si asteptam sa vorbesc cu vanzatoarea?! Neh, exclus! Zi acolo cu gaina care era un caine, zi orice, cumpara si cara-te. Iar mama cea mai tare a fost la coada la gogosi. Gogosi care miros a vanilie, intr-o parcare in soare, cu o armata de gravide la cativa pasi si o hoarda de muieri care alapteaza si poftesc si sunt grase (caci au nascut frate!) si tu aduci acolosha GOGOSI, sa facem curul si mai mare. Cu sosuri de ciucalata si alte euri, sa moara Bubico..
Am stat la coada, se rasuceau fotzosicile in uleiul incins..in spatele meu un domn, cald. Nu tu mama, nu tu gravid, un barbat la 50 de ani care vroia si el ceva de mancare. Fix ezac cand imi venise randul, trag de caricior si cand colo ce crezi?! Durmea Katerinaka mea, rapusa de plimbarea du-te vino. Durmea acum la spartul targului, fix cand sa plecam acasa..Comand gogosile si mai stau putin, caci dupa cum va zisei, se "cocea". Cand langa mine auz:
- Da' cu branza n'are? A..numai cu dulce.
- N'are. N'are decat cu ciocolata si topinguri, dar nu sunt bune.
- Nici mie nu imi plac. Nu, nu sunt bune. Dar de ce nu are cu branza? Sau niste branzoaice. Eu am chef de ceva sarat.
- N'are. N'are decat cu ciocolata. Dar nu sunt bune. Are cu sosurile alea.

Doua mame. Surde! Ambele. Surde si neroade. Se uitau pe "meniul" format din 2 (DOUA!!!) feluri si nu se putea decide. Ce sa ia, ce sa ia? Sa ia sau de 8 lei sau de 5 lei? La 8 lei era cu 2 topinguri, la 5 numai cu unul. Si aaaaaa! Daca vrei, mai dai 2 lei, jang iti mai da un toping de ala care nu e bun, nu e bun.

Sunt calma. Ma stiti..Om bun. Dar se trezea fiara si imi era mila de ea, sa o trezeasca mamele acestea, asa ca..m-am intors cu perul rosh si ochelarii pe ochi si am zis:
- Puteti va rog sa vorbiti putin mai incet, abia s-a culcat copilul...
Am facut uz de arma suprema, copilul. Atac de la mama la mama. Aia nedumerita, care vroia "cu branza" s-a uitat mirata, apoi brusc nu a mai fost surda. Un miracol infaptuit pe loc!! La coada la fitzosele, mama fosta surda a vorbit incet si si-a cerut scuze. Cata muie mi-oi fi luat in gandul ei surd inca..Am luat gogosile inecate in sos de ciucalata si zmeura si m-am carat. M-a mancat in cur sa ma intorc sa vad, de la 3 pasi distanta, cu cele 2 mame uratele s-au bagat cu mega nesimtire in fatza bietului nemama om de cam 50 de ani..Si el, ca si mine, nu a inteles nimic. Cred ca ii era jena sa zica ceva. Cum sa te pui cu 2 mame?! Adica de la mama la mama, merge..Dar altfel..nu. Nu merge.
De asta nu ies in parc. De asta nu ma duc unde sunt mame. Altele decat mine, sora mea si inca maxim 5 mame ok pe care le stiu si pentru care garantez. Nu imi plac nebunele. Nu tin sa ma trateze nimeni altfel, caci nu sunt mai cu motz pentru ca am copil. Am copil pentru ca mi l-am dorit extrem de tare si pentru ca il merit, e jumatatea mea, familia mea, viata mea (parafrazand-o pe Nikita - la Mondenii desigur - Kate e "viatza mea, sufletu' meu). Nu e o arma copilul meu, nu e un instrument de santaj pentru oamenii care sunt la o coada inainte mea, sau vor sa ia liftul si sunt primii la usa, sau ..oriunde. Dar! Daca eu is prima, mars! Ma bucur cand cineva ma vede cu copil si imi ofera locul, dar nu as flutura-o pe Kate doar ca sa se simta cineva si sa se ridice..
La targul asta erau prea multi copii, prea multe carucioare, prea multa nebunie. Probabil ca asa trebuie sa fie, insa cred ca mai civilizat era sa fie organizat la Romexpo, sa fie spatiu, sa fie cumva facilitat accesul armatei de femei cu pici.
Ah! Ce am vazut frumos au fost taticii cu marsupii! O multimi de tatici care purtau bebelusi (mici, mici, mici cum era baby K cand nu devenise inca domnita Kate) in brate, bebelusi care dormeau si pareau si mai mici pe langa taticii aia:) Si am mai vazut minuni la Chicco (si am luat pentru fete o super masina!!

O masina cu care sa se plimbe prin casa toata ziua! Abia astept sa le fac poze graselor mele!Cam asta a fost jumatatea mea de zi de "mama". Draguta, daca ma gandesc acum, dar PREA OBOSITOR!
Am decis..pentru plozi cel mai bine e sa cumperi de pe net, sa vina acasa totul si tu numai sa bagi cadrul in pioes si sa semnezi o foicica. Asa ar fi o lume ideala:))
Bine ca jumatatea de zi s-a dus repede, caci..seara a fost alta mancare de peste.

Vreme de barfeturi

2010-09-14T23:56:00.003+03:00

Ma uit mult la tv. Mai mult decat oricand, caci acum stau acasa si tv e mereu aprins. Stiu toate tigaile si saltelele, aproape ca ma batea gandul sa incerc un hot pan sa vad cum se coace prajitura in tigaie, insa preturile nesimtite ma opresc inainte de a pune mana pe telefon si a comanda ACUM, fix acum, cand poti primi si un mixer ieftin si prost, GRATIS.
Azi am un pitic care nu tine de teleshopping ci de reclamele tv.

Cand vii de unde viu eu, ochiul se formeaza cat de cat si ajungi sa vezi ca nebunul tot felul de detalii la tv. De la greseli in filme, pana la greseli in spoturi tv, clipuri, emisiuni. Nu asa ca la Cronica Carcotasilor, ci pur si simplu le vezi. Ajungi sa judeci o reclama facand abstractie de produs, te uiti ca tampitul si iti zici: ia uite ce dobitoci!

In noul spot la laptele Zuzu, Razvan ii toarna Ioanei in pahar lapte, trei sferturi, cut, apoi Ioana buimaca de somn duce la gura un pahar aproape PLIN de lapte. Ca sa nu mai zic ce decor trist, ce bucatarie saraca. Sunetul se aude ca naiba, Razvan joaca gresit in cadrul de final, cand o ia pe sotie in brate..spot facut de Next, acum am citit. Nu conteaza agentia, am inteles, Zuzu nu mai e nebun, deci nu mai e Zuzu. Nici macar nu imi pasa MIE, omul care oricum cumpar Zuzu pentru ca e bun. Dar cine cacat a fost la filmare?! Ok, au tras 10 duble, propsul a tot schimbat paharul cu lapte, biata Ioana cred ca a baut de 100 de ori pana au zis aia in scarba "hai ca o avem". Apoi la montaj peste regizor s-a bagat agentia, i-au schimbat cat au putut cadrele, ca de aia e agentie, ca sa schimbe. Copywriterului nu i-a placut cum a zis ala "e ziua ta iubito". Schimbam duble peste duble, cautam, modificam. Apoi artul a zis ca nu ii place ceva (apropos!! frate, ce era cu floarea aia pe frigider?! sper sincer ca nu a lucrat niciun cunoscut la spotul asta, macar sa ma injure strainii :)))), schimbam iar, si iar si hai sa punem cand ia laptele din frigider ca e bine sa vedem mult produs! si s-a tot schimbat..
Dupa ce agentia a refacut micul spot al regizorului (eu nu as fi luat regizor pentru asa ceva, gaseam un dop care stie sa faca nitica regie si gata), s-a dus spotul la client. Care SIGUR nu a mai vazut niciodata o reclama si deci nu a vazut ca avem 2 pahare de lapte, unul gol inainte de a se bea din el!! si unul plin, acelasi GOL, din care bea tanara nevasta..Sau! clientul a vazut altceva, ceva ce nu i-a placut, asa ca, ce crezi?! a mai cerut si el modificari. Si apoi a cerut emisii si jang pe sticla. Nimeni nu a vazut paharul. Eu da. Pentru ca sunt casnica si am timp sa vad. O sa cumpar Zuzu in continuare pentru ca imi place. Cutia cea noua e mai frumoasa, dar asta nu schimba gustul laptelui. Il cumparam oricum, si fara repozitionarea asta, si fara spotul asta. La fel ca mine, probabil ca mai sunt si altii care il cumpara. Uneori publicitatea este o cheltuiala inutila. Deseori. Dar trebuie sa "mananca" si gura mea ceva..asa ca e buna publicitatea. Aia BUNA!
Si mai sunt si alte spoturi stricate, le iau pe rand, caci am vreme..vreme de barfet!

12.11.2008 sau "ce griji avea Trihaela inainte de a fi mama de Kate"

2010-09-11T23:36:00.002+03:00

"Zice Wikipedia:
A job description is a list of the general tasks, or functions, and responsibilities of a position. Typically, it also includes to whom the position reports, specifications such as the qualifications needed by the person in the job, salary range for the position, etc. A job description is usually developed by conducting a job analysis, which includes examining the tasks and sequences of tasks necessary to perform the job. The analysis looks at the areas of knowledge and skills needed by the job. Note that a role is the set of responsibilities or expected results associated with a job. A job usually includes several roles.

Facand o mica "analiza" in jur si vorbind cu o multime de oameni am ajuns la concluzia ca foarte putini angajatori fac un job description angajatului - nu la angajare, asa cum ar fi normal, ci culmea nici macar pe parcurs nu isi da nimeni interesul sa ajute productivitatea firmei si sa aloce o suma de responsabilitati celui pe care il platesc.
In Romania este asa: cum? nu era treaba ta?! Pai..tocmai a devenit. Nu e vorba neaparat de lipsa de profesionalism ci mai degraba scuza cea mai frecventa este lipsa bugetelor. De ce as mai angaja inca un om cand pot sa te exploatez maxim pe tine? Ah, nu stii despre ce e vorba dar poti sa intelegi? Faci mai prost acel lucru decat cineva care ar putea sa il faca bine dar ar costa un milionel acolo? Las' ca merge si asa. As putea sa scriu o culegere de texte folosite in biznisul romanesc. Asta cu "las' ca merge si asa" este deja o expresie clasica.
Frustrarile angajatilor nu au neaparat legatura cu retributia lunara asa cum am putea sa credem. Am cunoscut oameni care au renuntat la salarii bune (si cand spun bune adaugati la leafa si o multime de beneficii, de la masina, telefon, bonuri de masa pana la masaj, asigurare medicala, abonament la sala, etc). De ce ai da cu piciorul acestor avantaje? Pentru ca intr-o zi un sefutz te pune sa ii maturi in birou sau lasa rahat pe buda..
Imi povestea aseara Sharga despre un film cu Jenifer Aniston care lucra intr-o firma oarecare. Desi era bine pregatita si ar fi avut posibilitati sa avanseze si sa fac si alte lucruri - unele pentru care era desigur scolita, fata noastra nu primea nicio marire de salariu si nici nu era propusa la avansare dintr-un singur motiv - ea nu avea nimic. Nu avea o familie, nu avea copii. Putea sa stea la birou peste program pentru ca pe ea nu o astepta nimeni acasa. Nu avea nevoie de marire de salariu pentur ca deh! fiind singura la ce ii trebuiau mai multi bani?! Vacante..Pai unde sa te duci fata singura in vacante?! Si lista ar putea continua. "

Am gasit insemnarea aceasta (digitala desigur) in incercarea de a mai sterge din computer fisiere inutil pastrate in timp. Incerc sa imi aduc aminte ce putea sa ma fi frustrat asa de tare incat sa scriu treaba asta cu job description, cert este ca eram singura, nu aveam copil+barbat=familie, eram "la dispozitia" cuiva care ma patrona (cu siguranta ma patrona gresit) si probabil eram cu nervii la pamant:))
Doi ani mai tarziu, casnica si muma de copil, cetesc si imi dau inca dreptate. E vreme de criza si am tot auzit de oameni concediati sau foarte prost platiti. In plus, sa recunoastem ca experientele mele cu angajatorii au fost mereu extrem de interesante si fun , big fun!!
Romanii sunt destul de fraieri cand e vorba de job. Eu am incercat sa fiu diferita si mi-a mers, spre norocul meu..In ultimii 10 ani mi-am ales locul de munca. Nu m-am angajat de voie de nevoie. Aveam un fix..cand mergeam la interviuri aveam niste reguli. Daca nu imi placea incaperea nici nu stateam la discutii. Daca era mizerie, daca era prea mult fum, sau inghesuit, sau vedeam moace neplacute - sanatate taica, ura si la gara. Apoi urma interviul. Rar am avut parte de un interviu ca la carte (habar nu am cum trebuie sa fie, stiu ca eu am avut discutii in care tot eu am vorbit mai mult decat reprezentatul angajatorului...caci eu ma vindeam pe mine si stiind marfa aveam ce sa spun..). Cumva am ajuns sa lucrez "la recomandare", nu stiu daca e bine sau rau, insa mi-a folosit. Si am lucrat mereu ca si cum nu as fi avut nimic de pierdut. Da, stateam cu mama si cu tata, nu as fi murit de foame fara un job, aveam facultatea, etc, etc.
Probabil ca daca as fi fost din provincie si as fi locuit in Bucuresti cu chirie, treaba ar fi fost alta si eu as fi fost mai supusa (not:)) la birou. Ei bine, nu a fost asa.
Mersul la munca a fost de cele mai multe ori "de drag". Si cand nu a mai fost iubire, apoi s-a vazut nene si nu mi s-a mai putut cumpara linistea nici cu bonusuri, nici cu nimic.

Nu am prea fost data afara de la joburi, caci m-am carat eu..Cel mai urat a fost pe vremea in care lucram la un sindicat..Demisie cu mare cantec, nici nu voi a imi aminti:)) Eu, pitzipoanca eleganta, pusa de sef sa dau cu matura. El beat, o concediase cu o saptamana inainte pe biata femeie de serviciu, acum avea nevoie de cineva sa arunce cutiile de vodca cu pai si sa dea o matura in birou, urma nu stiu ce intalnire cu alti drojdieri. Aveam 20 de ani si o camasa albastra cu stele de mare, deh, moda vremii. Parul il purtam scurt si gelat pe spate, eram o divesa infipta care nu vroia praf in par pentru acel salariu de mizerie. Asa ca am maturat, apoi am demisionat, aruncand farasul plin de flotaci pe biroul cetateanului turmentat. Mi-am luat geanta si am pornit pe Calea Victoriei, mandra si mai saraca. Si am plans de nervi, tin minte si acum, am plans pentru ca mi se parea de porc sa mi se vorbeasca asa urat (turmentel imi mai spusese vreo doua inainte de a ii arunca gunoiul pe birou). Dupa 15 zile m-a sunat contabila sa ma duc sa imi iau salariul, ca asa e la sindicat, figurezi, iei bani. M-a pupat draga de ea, cumva auzise povestea..Aia mica, secretara care nu a vrut sa spele la baie, dar a dat cu matura..

Am fost si lucrator comercial. Vanzatoare. Acum se numesc manageri de vanzari. La Lee si Wrangler. Ce vremuri. Asta a fost inainte de sindicat de fapt. Aveam 19 ani si castigam mai multi bani decat ai mei la un loc. Lucram 6 zile din 7, de la 10 la 10..Picasem la stat, la facultate si am decis ca e momentul sa fac bani, asa cum altii facusera in timpul vacantelor, in liceu..A fost bine. Pana cand cineva a spart magazinul si am fost date afara toate...Doua zile, apoi o parte au fost chemate inapoi, eu am fost pedepsita si trimisa la un depozit din Pipera sa fac comenzi. Aia a fost viata. Stiam cataloagele pe de rost, codurile produselor, lucram la fel de mult insa aveam 2 colegi foarte misto cu care stateam pe pervaz si fumam in asfintit. Depozitul se numea Feper si noi eram la ultimul etaj. Niciodata nu a fost mai frumos Bucurestiul in asfintit..Apoi s-a intamplat ceva..am plecat de la Lee. Am stat acasa 1 an, multumita banilor pe care ii castigasem. A fost bine, m-am dus la Filosofie si Jurnalism, la Spiru.
Cand ai 19 ani, nu prea stii cum e cu drepturile angajatului, cu cartea de munca. Nici nu iti pasa cat timp ai salariu ok..
Cand ai 25 ai pretentii de concediu platit. Vrei bonusuri, vrei telefon de firma, vrei masina. Asta daca la 25 de ani ai "sansa" sa profesezi intr-o companie serioasa..Skill-uri?! Neh..Tre sa stii "comunicare".
Eu aveam o problema. Recunosc. Acum:)) Ma faceam "prietena" cu sefii. Cu aia mari desigur. La ce bun sa devii amic cu un sef mic?! Pierdere de vreme. Daca tot muncesti si faci banisori pentru ala, nu e mai dragut sa fi prieten cu el? Asa gandeam eu..Ei nu:)) Eu credeam ca e super sa fiu loiala, sa muncesc 24 din 24, sa facem banisori, sa fie fee-ul mare. Am avut grija cat am putut de mult ca echipa mea sa fie una multumita financiar pentru da randament. Adica..sefii mananca bine, echipa mananca bine, eu happy, sefii happy, echipa happy. Insa nu merge asa. Seful nu iti e prieten. Indiferent cat de bine mananca si cat e de happy, el nu e prieten. Nu poate. Pentru ca el te are. Sau cel putin asa crede. Prietenii nu se au intre ei..nimeni nu e proprietatea nimanui. Eu eram platita 10 ore pe zi, dar telefonul meu ma "avea" 24 de ore. Mailul la fel. Viata mea era munca mea. Asa au fost anii astia de inainte de Kate. Poate nu au fost cei mai frumosi ani, insa eu am fost fericita si am dat maxim. Am primit maxim din cat au putut unii sa dea, insa notiunea de maxim difera de la om la pom:))
Totusi, de ce isi bat joc sefii de angajati? Pentru ca pot. Pentru ca mai nou exista scuza asta penibila cu "e criza". Pentru ca nimeni nu indrazneste sa le sara in gat cu un avocat bun. Pentru ca nimeni nu se uita pe contract cand semneaza. Pentru ca oamenii se lasa aburiti de sume si accepta o parte din bani pe cartea de munca, restul pe DDA. Pentru ca MERGE SI ASA.

Eu recunosc ca am acceptat razand conditii, pentru ca nu mi-a pasat. Stateam acasa de luni bune, ma astepta o vara la hotel, in Grecia. Am ajuns sa lucrez intr-o agentie. Initial trebuia sa stau pana in iunie, apoi Grecia cu "ura si la gara" aferent. Cineva ma intreba "ce te-ar face sa renunti la visul tau cu Thassos?". Eu am zis ca nimic din lume, nici banii, nici jobul asta, nici macar un barbat de care m-as amoreza. Surpriz! La inceput de mai, la niste saptamani de la angajare, am primit un mail de la hotel, trebuia sa plec mai repede, era nebunie cu rezervarile si deci trebuia sa imi dau demisia de la noul job si sa ma pregatesc pentru vara mea de vis. Dar mi-a fost rusine..Abia ma angajasem, la munca erau oameni misto, aproape locuiam cu tac'su lui K, cum asa tam-nesam sa plec. Nu era vorba ca in iunie?! Asa ca..nu am plecat atunci, a ramas ca daca mai e nevoie, viu mai incolosha. Care cand colo, incolosha se forma Kate.
Asa ca iata-ma gravida. Din nou plecam de la un loc de munca in conditiile mele, ceea ce gasesc ca este minunat. Nu vreau sa imi aduc aminte care au fost conditiile lor:)) Eu am muncit cu drag toti anii astia pentru niste oameni care au uitat ca omenia este mai importanta decat banishorul, ca banu ii ochiul dracului..ca banul STRICA omul. Pe mine nu m-a stricat pentru ca eu l-am muncit si l-am meritat..dar m-a schimbat in relatia cu oameni care mi-ar fi fost dragi. Nu banul fizic ci pozitia. Am uitat sa zic! Romanul e nesimtit. Unii din nascare, altii se educa intru nesimtire..Ajung sa fie mini-sefi si se pisha pe oameni. Am vazut, mi-a fost greatza, nu mai vreau sa vaz. Si daca vaz, voi da un sut in gura respectivei (vului, dupa caz), sa vaz mucii cum ii sar..

Asa ca peste 1 an jumate de acum, voi scrie un text care va suna asa:

Personagiu real, caut angajator cu bun simt. Cer carte de munca cu salariu decent (caci am un copil in ingrijire), program 10-18 sau 9-18 cu ora de masa aferenta, bonuri de masa, telefon de serviciu, masina de serviciu, concediu platit conf legislatiei si anilor mei de munca din cartea de munca), asigurare medicala, abonament sala (etc, etc, intru pastrarea spiritului tanar si spalarea mintii dupa program) - si mai adaug eu la lista (feel free to add daca va mai vin idei:)). Ofer loialitate, buna dispozitie, profesionalism (deh, in fct de domeniu, unde nu stiu mai invat si deviu sefa mintenas..). Referinte la cerere. Doritorii sa dea mail cu oferta si apoi ne vedem la negociere.

Intre noi fie vorba, desi toate tinerelele viseaza "publicitate", eu nu recomand acest domeniu persoanelor care mai au un minim de decenta. Deci pipitzelor intre 21-25, mergeti cu cv in dinti caci portile v-is larg deschise!O cariera infloritoare va asteapta la departamente inventate special pentru dumneavoastra. Pe partea de creatie ii multumesc lui Dumnezeu, eu am avut parte de oameni inteligenti, de minti creative, de echipe ok. Din pacate n-ai cu cine domnule, caci eu client mai idiot decat clientul roman nu am pomenit..A se vedem reclame de pe posturile tv apoi "adevaratele" spoturi - cele facute de regizor..In fine, divagam.

Si pentru ca 1 an jumate e 1 an jumate, va doresc ura si la gara! Reviu la postarile de mama, asa de boring pentur unele priviri cetitoare. Si la poze cu copilul, caci alea plac tuturor.

This love

2010-09-05T23:03:00.003+03:00

Nu mai ascult muzica. Recunosc spasita ca am uitat de mine cat am putut de mult de cand s-a nascut Kate. Poate ca am uitat de mine pentru ca eu cea de inainte de nastere nu eram eu?! Oricine as fi fost, nu ma placeam, nu ma iubeam..Si nici el nu ma iubea. Am stiut asta pentru ca am avut termen de comparatie. Inca mai am. Nu am uitat de mine "gagica", inca imi vopsesc unghiile si dau milioane pe incaltari inalte cu care nu voi putea merge in periplurile mele carutaresti..Dar Kate nu o sa fie mereu bebelush si trebuie sa iau in calcul si ziua in care pantofii mei frumos pusi in cutii i se vor potrivi "manusha".
This love este o piesa din vremea mea buna. Din vremea in care eu simteam si nu ma sfiam sa simtesc iubiri perfecte, unde perfectiunea era ceva cast, pur. Iubiri pentru barbati, iubiri frumoase, care de fapt desi aveau loc intre noi doi, in lumea reala nu existau, caci in lumea reala si noi doi aveam vieti obositor de normale, cu iubiri dragute dar ... normale.
Pe vremea mea eram vesnic nemultumita. De iubirile normale. De jobul normal. De oamenii normali. Cand nu imi convenea ceva spuneam raspicat: nu se poate. Desi, acum privind retrospectiv, stiu ca TOTUL se putea, dar nu vroiam sa pierd vremea. Aveam nevoie de vremea care s-ar fi putut pierde pe nimicuri, aveam nevoie de vremea aia pentru mine, cea vesnic nemultumita, plina de frustrari, ciufuta..era vremea mea de plans in pumni, degeaba. Plans pentru false probleme, ce importanta avea de fapt daca la job vedeam furtisaguri si marsavii, ce importanta avea daca in telefonul lui erau mesaje de la gagici din bar, ce importanta avea ca paream ok si nu eram?! Eu mergeam orbeste inainte, nemultumita de tot si toate. Playlistul meu era asa de trist incat uneori le vedeam baietilor fetzele cazute si imi puneam castile, saracii, numai de dramele mele nu aveau nevoie..Apoi s-a intamplat ceva si s-a schimbat muzica. Au fost luni de zile bune..Atat de bune incat si acum daca ascult Ugress sau asta mi se lumineaza brusc fatza. Am stiut mereu sa las oamenii sa ma face fericita. Si mizerabila..dupa caz. Pana in martie 2009 am iubit bezmetic. Frumos de bezmetic. Fiecare iubire a mea a avut parte de o coloana sonora extraordinara, paradoxal in martie 2009 am surzit si ... am pierdut muzica. Cred ca pana la Vlad nu am mai pierdut niciodata muzica..Si vibe-ul. Totul..Incerc sa imi aduc aminte o trupa, ceva, orice ar putea sa ma faca sa aud sunetul relatiei noastre si in afara de Mortal Kombat nu se aude nimic. Vag DJ Bobo. Si in zilele foarte bune parca era ceva..Da! Era asta. But I was not that kind of girl.

Conform lui last.fm in anul cu pricina (2009) eu sunt o dorinta neagra purtata de vant, on a boat that rocked, with Judy in disguise. Sunt Feist cu Mushaboom si Roisin cu Overpowered, sunt Nouvelle Vague, Mazzy Star, Booka Shade, Mo' Horizons, Groove Armada..and more.

Si inainte de asta am fost The Shins girl, Arcade Fire girl, Boards of Canada girl, si Lali Puna girl, Portishead, Air, The Knife, Bjork, oare cand m-am pierdut si cum am vazut asa de gresit in surzenia mea?!
Thievery Corporation
Röyksopp
Lamb
SCSI-9 – Senorita Tristeze (da, stiu..ca stii, ca stiu..)
The Strokes

Cumva incerc sa imi dau seama cine am fost in anul acela..un an trait intr-o "bezna auditiva", cu mici episoade bune, la volan, cu Guerilla de dimineata sau Calin Gheorghe pe drumul spre casa..Kate trebuie educata intru muzica. M-am vandut ieftin pieselor de vara, dar mi-e dor de o blonda libaneza ascultata live, baiatul ala descult de la bas..
Asobi Seksu

si acum ma bag la somn..eu cu mine, cea de care mi-a fost asa de dor..credeam ca ma pierdusem de tot..

Moi

2010-09-05T00:54:00.003+03:00

As fi putut sa scriu niste chestii asa, ca pe vremuri. Cu zvac. Dar n-am zvac. Am invatat sa refulez verbal, des, in directia corecta. Precum un pisoi in calduri, tasnesc lichid veninos apoi ma intorc blanda intru mangaiere, catre oamenii pe care nu i-a spurcat jetul. E bine. Refreshuitor as zice.
Am uitat lucruri. Am uitat ani din viata mea. Si oameni. Probabil ca nu mai e loc in mintea mea.
Sunt fermecata de viata asta noua si nu imi permit decat sa visez timid la iubiri imposibile. Dar, vai ce bine este. De exemplu am o pasiune noua pentru un domn. Ne vedem zilnic. Nu vorbim niciodata..Doar ne privim. Eu il privesc de la mare distanta. Sunt mandra de el, il vad zi dupa zi cum se lupta cu propriul trup. E un exemplu de vointa. Eu sunt doar un observator discret..Pasiunea mea pentru omul asta nu e o pasiune amoroasa, sa zicem ca e asa..ca in copilarie. Aleg sa imi placa de tipul asta asa cum imi placea de Dave Gahan. Vreau sa stau acasa acesti 2 ani, sa o vad pe Kate devenind OM. Vreau sa descopar cu ea lumea asta noua, pe care eu cumva am uitat-o. De exemplu am aflat multe despre mine in vara asta..Uitasem multe despre mine..Imi doresc de fapt sa cresc cu ea, inca o data..si da, imi mai doresc inca cel putin un copil.
Mai nou mi-am dat seama ca vreau sa fiu nevasta cuiva. Suna bine "sotul meu". De ce sa ii zic Iulica in loc sa zic "sotul"? Pe vremuri faceam lista, cum sa fie copilul, cum sa nu stiu ce..Acum o sa facem o lista (inca una) cu sotul. Ma lovesc epifaniile si e pacat sa nu le scriu, ca uit. Varsta..

Sotul meu trebuie sa conduca. Masina. A lui. A mea e a mea, o conduc EU. Masina lui e mai mare. Ca de aia e BARBAT.
Sotul meu are prieteni. AI LUI. Ai mei pot sa devina ai nostri, caci ai mei sunt oameni buni si cu inima mare si deschisa. Si ar iubi pe oricine iubesc eu, daca acel oricine ma iubeste inapoi. Dar m-as bucura sincer ca sotul meu sa aiba si el saracul om prietenii lui si aia sa fie oameni buni, la fel ca prietenii mei. Caci eu tare mult imi iubesc prietenii si nu i-as pierde pentru nimic in lume.
Sotul meu VREA sa mergem in Grecia o data pe an. Nu vrea, nasol. Clar NU E SOTUL MEU. Nu refuz nicio alta tara, dar Grecia vine la pachet cu mine si Kate si sa moara bibi daca renunt eu la acest pitic pentru un sotz.
Sotul meu gateste. Inoata. Nu fumeaza. Nu MAI fumeaza?! Hm..Bine. Sa fumeze. Tigari de foi. . Am zis, am zis. Mananca orice, bun sa fie.
Stie sa puna o priza. Sa dea cu lavabila. Sa miste surubelnitza intr'un surubel. Stie sa joaca tenis cu piciorul. Se uita la meci numai cand joaca nationala. Si poate sa fie fan formula 1, caci si mie imi place.
Sotul meu e calm. Rar. La munca la el.

Mai vorbim la anul despre el. Nu de alta dar am vaga senzatie ca am mai scris alta data despre domnul asta si am uitat ce:))

Ma uit la BABIES, documentar 2010. Uite frate cum traiesc picii aia cu pisic, cocos, capra in casa, cum beau apa din rau si nu mai face niciunul bube pe corp si nici nu patesc nimic...

6

2010-09-05T00:36:00.003+03:00

peste 2 zile Kate implineste 6 luni. Primele 6 luni ale noastre una langa alta:) Recunosc cu greu ca in primele doua luni i-am simtit lipsa in burtica, mi-a fost greu cu micile ei crize de "colici", a durat ceva sa ne imprietenim..dar de ceva vreme, Kate a mea a devenit OM.
Diminetile cu iubita mea sunt cele mai frumoase din lume. Ne trezim in zambete si cu sunet de parturi care nu, nu sunt demne de asa niste printese, dar..astia sunt bebelusii. Uneori se sperie de parturile personale, deschide ochii mari, apoi ma prefac si eu speriata, ii fac jocul. Ea se prinde si rade cu hohote. Cand nu vreau sa ma trezesc, o urmaresc printre gene. Ea ma descopera, imi baga degetele mici in gura, in nas, ajunge pana la urechi. Apasa pe obrazul meu cu degetul sau, daca sunt foarte aproape de ea, ma "mananca" cu o gura mica dar hulpava. Eu o intreb aproape de fiecare data: de ce vrei sa o mananci pe mama ta? Si ea rade, si rade. Nu rasul ei fara sunet, infundat, ci avem noi doua alt ras. Cel de dimineata e cu chicot. Eu ii spun buna dimineata la fiecare trezire, ea numai dimineata devreme vorbeste cu mine dupa somnul de noapte, in rest, doar se trezeste si deschide ochii-i mari:)
Are 7 kg deja. Ochii sunt caprui spre verde, ca ai bunicii Ana. Are de la Ta'su (Keanu desigur) o forma anume, genele is lungi si dese..Vorbesc cu ea mereu, este un "partener de monolog" minunat..Curand va raspunde intrebarilor mele absurde, desigur, imi dau seama cat de stupid este sa o intreb mereu daca o iubeste pe mama..In plus imi vine mereu sa ii spun: da:))
Si ea se uita la mine si cred ca se gandeste: ce da?! Da ce? La ce? Da, da!
De maine mancam supa de zarzavat. 10 ml. Incepem usurel. Sper sa ii placa. Sta in patut, face ture pe covor dupa vara'sa Gia, se rasuceste, mosmondeste, rama..Nu are stare..Oricum nu o las singura decat la ea in pat, unde pare safe..
Cea mai fericita este cand ii fac baita. Eu cand, ea da din picioare. Si, oh da! Nimic nu se compara cu mesele. Nu am vazut copil mai fericit decat copilul care mananca..
De doua nopti a fost mutata in patut. Imi e dor de ea, dar cred ca e momentul sa ne separam noaptea, caci altfel nu ne mai separam niciodata..Paradoxal, de cand nu mai doarme cu mine, eu nu dorm. Ma uit la tv, apoi ma uit la ea, apoi imi vine sa o misc, poate se trezeste si o sa planga si TREBUIE sa o iau langa mine, si tot asa..Bietul om.
Kate e mare. Acum facem pauza de bebei si scriem un post nou despre oameni mari.

Piracanga mea din suflet

2010-08-19T00:35:00.001+03:00

Scriu greu, noaptea, de pe telefon.Dar daca nu scriu uit. Laura care
vietuie'n balonul roz spunea candva ca nu'i musai sa te multi la
capatul lumii pentru a invata sa pretuiesti VIATA.Sau pe Dumnezeu, sau
pe tine, sau pe cei dragi. Caci asta e viata de fapt.. De o luna
aproape, Piracanga mea e intr'un sat oltenesc. Satul bunicilor. Pe
vremuri locul asta era bio, eco, neintinat daca vreti. Si oamenii erau
la fel..Si traiau si tataia Misu si taica Georgica si moasa Vergina si
mosica Dusea, zisa Tantiiii sau Croitoreasa. Acum cativa ani scriam
dspre copiii de tara vs copiii de oras..Mi'a trecut..De ce Rosia mea
nu va fi niciodata Piracanga?Pentru ca este locuita!De intelectuali
care arunca inventiile secolului in paraul care uda poala dealului
(pet, pampers,doza bere,punga plastic,papuci chinezi la 3.9 ron bucata
and more). De mine rad. Eu duc cacatii lui Kate la 10 km, car sacii cu
masina la Motru. Sunt suspecta! Alaptez desi EXISTA Milupa..Brusc
fetele de aici sunt civilizate..Cainii sfasaie si intind pampersii pe
malurile paraului.. Bunica povesteste cu naduf despre modernizare.
Tinerele nu mai merg la baluri, caci nu se mai tin la caminul cultural
comunist.Dar! Toate au tanga si se vad tangile la nunti si hore, spre
groaza babelor simpatice care poarta chiloti gogosar sau..nimic.
Caldura mare. Gainilor dam "concentrate" sa le umflam. Si la curcani.
Se face cat porcul.Curcanul. Nu mai punem rosii in gradina. Ploi acide
le ucid, e soiul rau, se manesc. Multa munca. La Motru e 1 leu kg de
vinete. Pentru ce sa lucri??Banii au valoare aici. O zi de spart
lemne= 20 roni. Spalat covoare=3 roni. Si o bere! Taiat buruieni din
vie, juma' de zi, 30 grade= 3 roni+o masa. Fete de 18 ani merg la
scoala pt ca departe de casa pot fuma si..face sex. Sau se marita
repede si scapa de parinti. Baietii pleaca in Italia la munca. Orice e
mai bine dkt la sapa. Scoala?!Pentru ce?Oricum nu mai e scoala in
sat..Nici munca nu le place, dar pentru ca e buna beutura, baga..Nu e
asta satul meu..Piracanga mea e alaturi de bunica, cea care coace
paine in test si ne face cozonaci si placinte. Cu poarta inchisa as
putea sa traiesc aici. Sa nu vad pe drum "futelnite" care nu stiu cine
e Rebreanu, dar au Internet. Sa am o micuta gradina sub deal, cum are
bunica..Sa nu intre peste mine in casa si in sufletul meu oameni cu
povesti triste si tampite..Asta nu e planeta mea.. Citand un betiv
auzit la o nunta : "tie nu prea ti'a placut la tara.Tu si cand veneai
cu noi cu vacile, citeai..Lasa ca te stim noi.." Sunt dezamagita.
Oamenii strica tot, tot. Noi alergam ca tampitii dupa mancare
sanatoasa, platim milioane pt produse naturale, astia nu apreciaza ce
au, beau si ultimul sfantz la bar apoi isi incing muierea si daca'i
ghinionista ii toarna si'un plod..Un balon roz si o viata buna pentru
mine sau pentru oricine ramane un mit in Romanica. Branza buna in
burduf de caine. Kate e prinsa de soare, aerul e rece, curat, apa la
fel. Dar din pacate oamenii sunt niste nechibzuiti si distrug tot..Au
taiat salcamii si padurile si se manie pe Dumnezeu cand ploua si vin
dealurile peste ei..La biserica merg.Babe vreo 8 si 6 barbati.Cand e
sarbatoare mare e plin.Ultima moda e sa'ti faci cavou.Repede, sa
prinzi loc bun, ca deja sunt 30 care au mierlit'o si locul pentru noul
cimitir nu'i foarte mare. Al lui nush' cine si'a facut o super
casuta!Cica are si o masuta si mai sta la umbra, mai bea o bere. Poate
in asteptarea inaugurarii? Lume necajita. Vesela cu iz sud
american..Doar iz! Piracanga mea ramane pe insula verde. Acolo cin' sa
ma deranjeze?Ma culc. Ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru
Kate si viata mea..Ea e balonul meu roz:) Cand ajung la Bucur pun poze
frumoase. Noapte buna.

Hallo Kate random photos..

2010-07-20T10:20:00.004+03:00

Meow

Ma macina un gand...ma gandesc la lumea araba cu dor de Robert:)))

Frumoasa mea adormita

Desnuda

Baby steps

2010-07-19T08:47:00.002+03:00

Exista chestii pe care as putea sa le impart cu oamenii. Dar nu vreau. Apoi vreau si imi dau seama ca de fapt oamenii nu merita si as cebalui minuni pe profani.. Fac liste de ganduri in minte si ma framant, nu stiu daca ceva din ce fac eu este corect fata de copilul meu, dar stiu cat de corect este fata de mine. Alegerile mele, desi ne privesc pe amandoua, ma au pe mine in centrul atentiei, dintr-un egoism pe care nu il pot controla. Pa, pa, pa, pa - aud. Kate a spus aka.

Treijtrei

2010-07-02T16:23:00.004+03:00

"Mami, cum era cand eram eu mica si era ziua mea?
Pai cum sa fie? Ca acuma. Te trezeam, te pupam si ne aducea Stela un tort bun, apoi faceam o petrecere"

Vara celor 33 de veri. A inceput bine, Kate a partait (vai de mine si pardon!) si apoi s-a intins, ca un Superman mic, imbracata in galben toata. De sub lenjeria ei mica a iesit un piciorel cu un cioc de ratza pufos. Am pupat-o si i-am zis "Azi e ziua lui mami. Mami e cea mai fericita din lume. Zi-i lui mami La multi ani!". Era ora 6. Mami a venit si mi-a urat, apoi a intrat tata cu flori si m'a pupat si eu dormeam si Kate a deschis ochii mari si eu ma gandeam dupa ce l-am pupat pe tati ca azi e cea mai frumoasa zi a mea de pana acum..Si asa a continuat sa fie..La 12 noaptea m-a sunat Lupul, barbatul sora'mi, mare om, mare caracter. Apoi am adormit cu ochii la Oprah si cast-ul din Twilight si cu dor de Robert si de vremea in care mergeam la film si radeam si ne tineam de mana si radeam ca nebunii.

Azi e ziua mea. Anul asta este asa cum am spus de revelion, plansa si prostovanca... "Este cel mai bun an".

Este anul pe care il astept de 10 ani, este primul an in care am fost cu adevarat fericita, asa cum nu imi amintesc sa fi fost candva. Astazi am ras din suflet, am alergat fara sa obosesc, am probat haine, am pupat oameni dragi, am mancat si am gatit bine, am avut casa plina. Pentru Kate a fost cam mult, dar ce stiti voi.. Maine Kate implineste 1 an. Un an de la conceptie. Un an. Anul trecut la 12 noaptea de ziua mea plangeam intr-o bucatarie, telefonul suna si venea sms dupa sms. Greul meu prieten nu intelegea de ce plang de ziua mea, de ce plang fiind acasa la dl ala, de ce nu sunt in oras cu fetele de ziua mea. Eu nu intelegeam multe. Imi ratasem cadoul, nu care cumva sa dam nas in nas cu colegii la Bestfest..Pf. Ce dobitoaca eram acum un an:))

Apoi maine lua nastere o celula si azi am o viata minunata, in care nu duc lipsa de NIMIC. Si mai ales..de NIMENI:)) Casa mea plina facu dovada ca sunt un om implinit si fericit. Si maine dragostea continua. Si maine Kate o sa vada de ce pentru mine este important sa spun si sa aud TATA. Ziua mea a avut un soundtrack in mintea mea, a inceput cu "Cea mai frumoasa zi" a lui Andries si a continuat cu "Fericirea are chipul tau".
La multi ani Kate a mea, caci iata este maine. La multi ani iubita lui mama. Nu cred ca trece zi in care sa nu ii multumesc lui Dumnezeu pentru alegerea pe care am facut-o si pentru momentul din ziua de maine, cea veche de acum un an.
Eu mi-am facut cel mai frumos cadou. In egoismul de care am fost acuzata, am ales bine. Desi mi se spunea ca "oamenii ca mine merita sa moara", eu cred ca era pacat sa mor..Atat de fericita sunt acum si atat de minunata este Kate a mea. Doar a mea.

Asta e cadoul meu. Jucaria, nu copilul. Copilul e MERITUL meu. Si mana aia mica e iubita mea mare, Gia. Nu poti o poza sa faci...
Si aici mai jos este o minune. Sunt cele doua maini mici ale minunilor noastre. Mai am ceva de spus? Nu cred..

Sugar and more

2010-06-30T18:03:00.008+03:00

Ce ne ofera statul? Statul acasa ne ofera posibilitatea de a sta ore intregi la tv..Ore intregi cu emisiuni culinare, o multime de teleshopping cu produse inutile, o multime de reclame - unele bune, altele tampite.
Cea mai mare problema cu emisiunile culinare este ca vizionarea lor intretine o foame cumplita, ca indiferent cat mananci, e loc mereu de ceva dulce, ca din ce gatesti, din ce ai gati si mai mult si ai mai inventa, ai mai poza, ai mai arata si altora..Insa, in timpul in care se petrec acestea..un copil se aude. La mine in casa..doi copii SE AUDE:))
Azi a fost zi de dulce, zi de inghetata de alune cu rom si inghetata de zmeura, negresa, resturi de spaghete chinezesti (gatite ieri) si lactate. Intre cele 2 "dulce" mi s-a facut rau si mi-am dat seama ca nu mancasem nimic ..
Care e treaba cu chinezii..La tvr1 e un serial corean vechiut, "Giuvaierul palatului", o poveste cu o tanara initial bucatareasca, acum infirmiera. M-a terminat serialul asta, caci pret de multe episoade femeile alea tocau cu satarul si amestecau muguri de soia cu bucati mici de carne tocate, cu sos de soia, cu pasta de soia, cu nu stiu ce supa de vaca strecurata pe hartie..si lista ar putea continua, caci am baloshit episod dupa episod, bine ca s-a facut fata aia infirmiera, caci acum o sa invat leacuri babesti:)

Pastele mele cu legume si carne is foarte simple. Sunt fan de taietei de orez, fideluta subtire-subtire, translucida cand e trasa la wok in soia. Taieteii inoata 10 minute in apa rece, timp in care eu tai frumos morcov, ardei gras verde, galben, rosu, ceapa pestic, pastai de fasole verde fidelutat, cateva boabe de mazare (daca aveti amestec congelat iglo, use it..), de la cora am cumparat conserve cu muguri de soia, bun de tot, prajit usor, crocant, ciupercute.
Carnea poate sa fie de orice (ba chiar si cu peste merg pastele astea bune) - pui, porc sau vita, taiat feliute mici, subtirele, trase la tigaia de teflon, cu numai un strop de ulei.
Toate cele se trag la tigaie pe rand, cat sa fie morcovelul crocant, ceapa sa se transpareasca, mazarea sa se topeasca. Se pun pe rand in alt vas - eu intai fac carnita, apoi legumele. Pastele se scurg, apui in wok se trag cu putin ulei si se stropesc cu soia pana cand lucesc frumos. Apoi se amesteca tot si se pune frumos in farfurie. Pentru ca sosul de soia e sarat, mare atentie la cat sos puneti.
Cu chinezii asta e reteta mea de gatit acasa, repede. In vremurile bune faceam sushi, dupa o reteta de la Ina, California rolls, bune de tot. Pentru spaghetele chinezesti nu am poze, ca nu am avut vreme, dar mai facem..

Marea mea dragoste ramane mancarea greceasca, dorul ma macina asa ca ma "aburesc" cu niste mezze, cand mi-e dor, dor, dor.

Foarte favoritii mei sunt ardeii copti, umpluti cu feta - am folosit ardei capia copt, decojit la borcan - de la o firma turceasca. Feta mea este telemeaua de vaca de Huedin. In ardei se pune o felie de feta, se incinge ulei de masline intr-o tingire de teflon si se aseaza ardeii frumos acolosha, se intorc de pe o parte pe alta, pana apuca sa se rumeneasca (de parca s'ar vedea rumeneala pe un ardei rosu copt:)) si se topeste putin branza. Se scoate pe o farfurie, se stropeste cu ulei de masline, oregano si un pic de ce e in borcan - otetul ala bun in care se odihneau ardeii.

Ah..in cazul in care va intrebati..Kate are 5.650 kg, este inalta si frumoasa si cuminte.

Peste cateva zile mami face 33 de ani si Kate face 4 luni, abia asteptam petrecerea ei!
Deseori servim supa de girafa, pupata mult de tot! Reteta e mai complicataaaa..

What goes around comes around

2010-06-29T12:05:00.003+03:00

"candva credeam in zicala asta, acum nu stiu ce sa mai zic.
de la capat... cam asta e refrenul corect al vietii mele... din cand in cand pornesc din nou la drum. ca de obicei, nu am nici un plan si nu stiu ce va fi. momentan nu cred ca ma voi mai intoarce la ce a fost, dar nu se stie ce ne rezerva viata, desi mie se pare ca imi ofera ghinion in alegerea barbatilor...
eu si bebe formam o familie... asa scrie si pe livretul ala, acum asa si este. decat cu 2 parinti nefericiti, mai bine sa locuiasca doar cu unul, oricat de trist mi se pare acum si oricat de mult mi-as fi dorit ca lucrurile sa nu fie asa.
am vrut sa redau aici o serie de discutii care m-au facut sa iau decizia asta, dar am renuntat...
claudia, raluca, madalina, beatrice, ana, andreea si restul care ati fost sau sunteti in curs de... nu pot sa inteleg ce indeamna o femeie sa mearga mai departe cu discutii sau poate si cu fapte, cine stie, cand are cunostinta de o relatie in desfasurare, dar mai ales cand stie ca femeia respectiva e insarcinata sau ca a nascut de curand... sa fie nesiguranta lor, nevoia de reconfirmari... n-am sa pot sa inteleg asta niciodata. bineinteles, vina nu le apartine lor. si iata cum un barbat devine model de urmat pentru altii si la capitolul asta... ca doar e "cool" si chiar "normal" sa faci asta, nu-i asa?
eu si bebe, doar noi"

Daca schimb numele de dame cu doar cateva nume pe care le stiu, adaug si mutrele - pe care le stiu, mai pun la socoteala ca pe UNA o stiu face to face, stia ca sunt gravida, punea botul la farmecele acelui "barbat extraordinar, care o curta", ati putea sa credeti ca EU am scris povestea de mai sus. Ei bine, nu.
Eu am intors roata si e tare bine. Si voi continua sa o intorc pana cand spumele-mi vor deveni o crema buna de uns curul intru slabeala..Am obosit sa cred de luni de zile ca "iubirea" ruleaza, ca daca macar EU iubesc, o sa fie bine, blah-blah. Nu exista frate nicio iubire intre un barbat si o femeie care au un copil facut in afara casatoriei, deci fara acord comun. Nu are cum. Ala o sa se simta mereu fortat, strans cu usa. Urmeaza o pleiada de fufe care il compatimesc pe bietul prost, cum ii face "nemernica aia" un plod nedorit (stiu! i've been there!!!), apoi o sleatha (asa ii zic io) de "adevarati prieteni" care il bat pe prost pe umar si ii zic: frate, ce naspa..dar plm..bine ca ai scapat! si apoi mai e familia!! Familia care ori nu afla de copil, ori afla cand copilul este deja OM. Familia care s-ar baga..nu s-ar baga..
Adica..daca fata care face copilul bastard (si asta e cu citat, caci nu mi-as permita eu..) e de familie buna, daca fata e frumusica, harnicuta, etc - apoi ..mai baiete, ai futut? Ti-a placut? Ia-o de nevasta! Asta daca se baga. Vrea, nu vrea, o iei! Ca asa se face. Asta te face un tata responsabil. Daca ati facut un copil, e clar ca v-ati iubit candva, sau..macar sexul a fost bun, caci doara copilul nu se face la bataie din palme, nu?!
Daca fata insa nu MAI corespunde, familia..nu se baga. Poate e o parvenita! Daca e una care vrea tacamurile familiei?! Ptiu, Doamne Fer'!!!
Cele mai misto is familiile de baieti care realizeaza ca ei is retarzi (ei, donatorii de samanta) si habar nu au ce e aia un copil. Le voi zice "impaciuitorii". Astia is cei mai draguti. Cum cred ei asa ca daca il iau cu usurelul pe retard, el o sa inteleaga cum de fapt un copil e o minune. Un copil este ceva deosebit. Un copil este ceva care creste sub ochii tai si creste O SINGURA DATA, o singura data te poti bucura de dezvoltarea lui, de felul in care se transforma. Bietii impaciuitori, tot incearca. Parintii fetei nu au de obicei nimic de facut decat sa fie oameni, paradoxal este ca mai toti parintii de fete care au facut copil din flori (si amor teribil cu sex !!) sunt OAMENI! Si invata sa ierte, invata sa lupte cu o armata de rubedenii curioase si ciudoase, invata chiar sa treaca si peste vorbele vecinilor, soptite pe la colturi (ma, saraca..i-a facut ala un copil..dar e asa de frumos copilul..si ea era draguta..bine, acuma a nascut..lasa ca o sa le fie bine..Dumnezeul nu doarme)
Cel mai invocat barbat alaturi de un bebelus ramane Dumnezeu..
Parintii deveniti brusc din super petrecareti, oameni tineri, cu gasca si iesit la baute devin BUNICI..
Nu cred ca exista fericire mai mare pe lume, dupa cea a nasterii copiilor, decat sa ajungi bunic. Strabunic nici nu mai zic..Abia astept sa ajung la bunica mea sa ii prezint stranepoata..

Totul tine de omenie. De bunul simt de fapt, caci pana la urma si scrierea de mai sus are legatura cu bunul simt. Bunul simt al fetelor de a alege sa nasca un copil, desi donatorul nu a fost neaparat de acord. Bunul simt al fufelor de a isi vedea de viata lor si a nu se scurge intre picioarele donatorilor, bietele victime ale nemernicelor de gravide. Bunul simt al lor, al donatorilor. Bunul simt de a isi asuma ca un copil= o famile. Ca o familie = mama+tata+copil. Ca opusul unei familii este TU pe aici, noi pe acolo. Ca o familie functionala vine la pachet cu bune si rele. Ca opusul unei familii nu este: [(mama+copil= o familie) + tata]= o familie de sambata in 2 ore, dupa care tata se intoarce la f*tut tot ce misca si mama si copilul raman o familie, cum scrie in livret.
Nu merge asa.
Asa ca..daca tot nu merge asa, la mine e clar: My way, or the highway. Si my way este cu siguranta ceva ce deranjeaza, asa ca..iete cum vad in zare o autostrada presarata pe margini cu fufe, una si una!!

My way inseamna o familie de trei momentan, de 4 peste 1 an jumatate. Cu trezit in trei. Cu gatit in doi plus una mica si curioasa care sta in fund (deja) si isi mananca manutele, undeva pe o masa, intr-o bucatarie. My way inseamna baie facuta lui bebe cu tati care o asteapta pe sirena cu marele ei prosop in brate, o preia si cat timp mami face dus (caci te trec apele cand ii faci baie lui Kate nene) el o da cu crema, ii pune Pampersul si pijamaua (hahahahah, mor de ras cand visez asa ceva:))) de parce stie vreunul unde se da cu crema si cum se pune pampers. Ha! Stie cel putin unul! Ii stiu personal! ..sunt TATICI.)
My way inseamna ca inca un an jumate eu stau acasa cu copilul si am grija sa creasca frumoasa si fericita timp in care tati se duce la munca. My way inseamna ca tati sta cu copilul acasa si mami se duce 3 ore la film cu fetele. Apoi mami sta acasa cu copilul si tati se duce la bere cu baietii. Si da, isi sterge sms-urile de la fufe in lift, inainte sa intre in casa. Si da, fufele stiu exact ce fel de oameni sunt si totusi ce le mai place..
My way inseamna cumparaturi in 3. Plans si ras in 3. Inseamna FARA SECRETE. My way inseamna ca discutam ce culoare e mobila, ce perdele punem. My way inseamna ca el stie ca imi place Clara Schuman si pentru ca ma iubeste imi trimite articole despre ea. Nu asa..aiurea in tramvai, ca suntem si noi oameni.
My way inseamna o familie.
Ce inseamna deci the highway?! Apoi, asa cum am zis: autostrada e plina cu ceea ce isi doreste orice mascul "adevarat". Femei neica, fara numar, fara numar. Unele care viseaza ca lor o sa le fie altfel, pentru ca pe ele ei "le iubesc". Muahahahah!

Am zis oamenilor ca o sa scriu numai frumos si de bine, insa nu am putut sa nu dau cu copy-paste la cele scrise mai sus. Era pacat sa creada cineva pe planeta asta ca OAMENII SE SCHIMBA. Oamenii mint si sunt inca de mare cacat. Am vorbit urat in scris, dar vai..ce ar putea sa fie la gura mea daca as vorbi cele scrise. Nicio tiganca imputita nu m'ar egala, nu'i asa?

Off si fuck off

18 iunie

2010-06-19T11:30:00.002+03:00

este ziua in care Kate s-a intors singura de pe o parte pe alta si a..RAS. Cu hohote. A ras ca un om mare..Am fost in Cismigiu la un festival de folclor pe care l-am ratat anul trecut si am regretat tare, mami si-a cumparat bratari de cupru care sa o pazeasca de rele, bebe a fost super cuminte si a primit vizita lui tata, mami a facut sute de poze si a baut braga si a mancat pastrama si mici si deci si pe mami si pe bebe le-a durut burta rau..muzica a cantat si am aplaudat tare calusarii (mami numa' pentru ca micuta Kate a dormit desi statea fix langa boxe..). Gia Palaria a facut figuri in carucior asa ca a fost plimbata in sling si per total ziua de 18 iunie a fost MINUNATA si colorata, cum se va vedea in imaginea alaturata:)

Anonimului pisi mic

2010-06-16T23:10:00.002+03:00

Mai m-am gandit. Asa zisele mele tristesti sunt dupa cum urmeaza:

- am iubit o casa si nu omul care traia in ea
- am fugit de acasa, crezand ca altundeva imi va fi mai bine, ca voi avea locul meu, coltul meu, ceva al meu. Nu a fost asa:) Tot ce era al meu a fost intotdeuna de fapt ACASA. Ale mele sunt de fapt niste lucruri. O masina, un laptop, un aparat foto, multe haine, neste mobila, cateva ustensile de bucatarie. Materiale. Nimic ce nu poate sa fie inlocuit. In fapt nu ma am decat pe mine si pe fica mea. Eu ne am pe noi. Pe noi ne au ai mei si cativa prieteni dragi, foarte apropiati.
- am visat iubiri asa cum credeam eu ca inseamna iubire. De fapt nimic nu era iubire, caci iubirea nu-i cand iubesti numai tu si dai numai tu. Sper inca la aflarea iubirii cele care presupune doi si implica minim 3, unde 3 este Kate si al doilea este un barbat matur si bine-crescut. Preferam oltean, intre noi fie vorba. Nu de alta, dar asa as putea sa fiu si eu insami lesne EU.. Desigur horele pe care le-am incinge ar antrena un intreg neam Racesc la joaca..
- am scris si m-am plans si mi-am plans de mila 9 luni crezand ca love can move the mountains. Cacat si pardon de expresie. Muntii s-au format si au erodat de mii de ani incoa', dar nu tiu minte sa il fi mutat vreo dragoste pe vreunul:(
- m-am ferit sa scriu despre tradarea pe care am patit-o pentru ca mi-a fost mila de amarata aia mica implicata, si nu, nu e vorba de fica-mea ci de cealalta femeie, victima colaterala. Cacat si pardon de expresie din nou. Nimanui nu i-a fost mila de mine, nimeni nu si-a pus problema ca am nascut mai devreme pentru ca abia aflasem ca ceea ce am banuit luni de zile era real si da, parul din patul "nostru" era al copilei care imi zicea in gluma "mami" pentru ca o oblojisem la o betie cand adormiseram amandoua..
- sunt plina de spume nu de ura, caci am incetat sa urasc cand mi-a fost inima inundata de iubirea pentru Kate, dar..anonimul pisi mic are dreptate..si la fel si Lu-Lu-Lula..
Cat timp voi nega o realitate si noi voi fi defulat, copilului meu i se va fi transmis starea mea de rau si deci va suferi nevinovata..din cauza mea.

Fac curatenie si revin pe blog cu vorbe frumoase si poze cu ce mai gatim, ce mai zambim, ce mai "folosim", cu cine ne mai pupam si cu cine mai vrem sa ne pupam. Intre timp, as aprecia sincer daca anonimi ar da un mess in care sa zica: io sunt, JaJa! Nu te panica! Nu sunt una din alea cu care se culca ala, care te citeste ca sa sufere putin, cu parere de rau ca ti-a tras-o cand erai gravida si proasta in cap, plangand dupa neica nimeni.

PS - am vrut sa scriu mai multe, dar sa mor daca imi vine sa ma plang de ceva. Sigur e ceva de refulat, dar nu imi pasa decat de ceea ce o sa vina, nimic din ce a fost nu e important..Iar ce vine, e minunat de-a dreptul si nu, nu implica pe NIMENI din cei implicati in CE A FOST.
Did I make my point or what?

Food is good

2010-06-16T17:43:00.004+03:00

Aveam pe vremuri un blog numai cu mancare, il mai am si acum dar nu mai scriu nimic. Unde s-au terminat si mesele facute in gasca..
De cand stau acasa experimentez. Am un loc drag de multa vreme - http://chez.mazilique.ro. Mazi e urmarita in secret si tot in secret experimentez bunatati de la ea.
Inventez foarte mult. Par exemple, ceea ce pare o negresa mai jos, este de fapt o prajitura neagra, plina cu cereale, ciocolate si fructe uscate, racita bine cu o cupa de inghetata si alintata de neste frisca.

Apoi aici avem un chec dark cu cocos si toate fructele, scazut asa. Plin cu fulgi de migdale si ale minuni.

Sau o negresa-negresa, imbracata in nuci. Am avut o pofta nebuna de ciocolata pentru ca nu am mancat multa vreme deloc, sa nu o agit pe beba..

Am mai facut niste rulouri cu pui, sunca si cascaval, cu un sos de mustar.

si favorita mea - Tarte au citron. Excelenta. Reteta de la Mazi, mi-a iesit ok, dar..eu nu aveam voie citrice caci ii fac rau lui bebe si da, tarta a fost minunata, dar atat a plans si s-a cacacit Kate incat..mai stam niste luni de zile pana facem din nou.

Acum avem in cuptor asa ceva:
http://www.adihadean.ro/2010/05/beouf-bourguignon-bien-sur-my-way/
sper sa iasa o minune, nu de alta..dar miroase toata casa a bunitz, bunitz!

Bon Appétit!

Viata in ultima vreme

2010-06-15T23:57:00.003+03:00

Am tot vrut sa scriu si de fiecare data a intervenit ceva si am renuntat. Am vrut sa pun poze, dar nu aveam text de pus langa si deci am renuntat. As avea ce sa scriu dar nimic nu mi se mai pare interesant asa ca..am renuntat.
Si totusi viata mea e minunata in ultima vreme. Incepe dimineata devreme cu un scancet. Ma intorc si vad un chip schimonosit, apoi un mini-superman se intinde, pup o manuta mica si zic sht, sht, sa nu planga, e foarte trist sa iti incepi ziua plangand, eu stiu caci demult visam urat si ma trezeam plangand. Si ea stie pentru ca eu ii spun si o mangai si o pup. Ea plange de foame. O iau in brate si o urmaresc in timp ce mananca, are ochi mari deschisi dar nu ma vede pentru ca de fapt doarme, doarme si zambeste in timp ce mananca. Desigur descrierea asta nu v-a impresiona neam masculii cetitori de blog care nu isi doresc copil, nu au iubite sau au contraire, traiesc cebaluind samantza pe diverse flori mai mult sau mai putin ofilite..dar eu nu pentru ei scriu, ci pentru mine, caci tare dor imi va fi de acest an in care Kate creste atat de repede, atat de repede incat pierd zilele si nici macat o poza nu ii fac..sunt prea ocupata sa o descopar incat uit ca voi uita etapele evolutiei ei:(
Si da, creste puiul meu. Ochii sunt clari, deja apuca jucariile, vrea sa se intoarca singura pe burtica, desi mi-e foarte clar ca manutele ei is fragile si nu poate sa se impinga in ele ca sa nu isi astupe nascul in saltea. Vrea sa stea in fund desi eu stiu ca nu e voie caci e inca devreme..dupa cum se uita la Gia cand mananca, presupun ca ar putea sa se infiga in bolul cu lapte si cereale, dar nu, nu e voie..
La 8 si un pic mergem afara. Eu is inca adormita, imi car spatele gol si parul roscat pe strazi care miros a tei. Kate impinge cu putere in carucior cu picioarele ei mici, rade, rade si ma striga, eu ii raspund la intrebari pe care nici nu stie ca mi le pune, ea ma intreaba in continuare, apoi, undeva spre 10 adoarme la umbra de salcam cu flori trecute. O luam spre casa si pe drum ma gandesc cum ar fi fost viata mea departe de casa, cu Kate mica. Oribil fara mama si ai mei toti. Frumoasa cu nisipul intre degete. Eu stiu ca mama mea ar fi venit sa stea cu mine pana ma asezam si ma obisnuiam cu bebelusul. Are un nume nou. Demult era OU. Mihai ma certa caci cica OU asta suna rau..A devenit K si apoi Kate. Acum ma uit la ea si e mica si speciala ca un bob de mazare, acel bob de mazare din poveste. Asa ca i se spune Bobitz. Bobul meu de mazare a tusit acum si se intinde in somn. Are parul ridicat in sus dupa baita, asa ii face mama ei, o face punk si ei ii place maxim.
Bobitzul sta in casa ferit de soare pana la 7 seara. In tot acest timp eu gandesc lucruri. Uneori gatesc, spal, cald, ii dau sa manance, fac curat, o frec pe net. Dar in tot acest timp ma gandesc. Paradoxal, mi se pare mereu ca trebuie sa plec la birou. Nu stiu daca e biroul meu cu Andra sau altul, insa am mereu senzatia ca trebuie sa ma imbrac si sa plec la munca, cand ma urc in masina, aceasta ia mereu drumul si imi dau seama la Big ca de fapt nu am un birou, ca in spate, intr-o scoica ramasa mica, e un Bob de Mazare cu gene lungi care mi-a facut viata altfel.
Am ratat o iesire cu niste fete dragi mie. Nu am vazut noul Sex and the City. Nu ies decat la crasma din spatele blocului si la o pizzerie de carter. Vad oameni rar si de fapt cei pe care ii vad imi sunt destul caci vad mereu aceiasi oameni. Mi-e foarte dor de cativa oameni dar stiu ca ei muncesc si stiu cum este, inca nu am uitat. Si viata mea desi poate parea monotona, este plina. Atat de plina incat abia am timp sa imi pun ordine in ganduri. Ma gandesc cel mai mult la Kate si la viitorul ei. Ah..ca sunt turbata de dor de mare..si asta o implica pe Kate, caci Doamne cat as putea sa ii povestesc odata ce m-as afla pe insula:)) Bietul copil, ce ar mai rade peste ani vazandu-si moaca mica in zeci de poze, pe coclaurile Greciei mele iubite..
Am planuri. Ciudat dar simt nevoia sa le scriu, caci ma tem sa nu le dau uitarii. Vreau inca sa invat greaca. Nu am bani de meditatii, dar pana mea, cat poate sa coste un curs?! O sa caut si vedem cum vin si banisorii. Vreau sa inteleg despre ce canta oamenii aia in taverne, cu un scaun sub fund si o chitara in mana. Vreau sa pot sa raspund cuiva care ma ia de mana si ma intreaba ceva apoi isi da seama ca nu inteleg si rade si zice in engleza:))
Vreau sa invat sa ma dezlipesc putin de Kate. Nu as da-o nimanui si stiu ca e defecta gandirea mea caci draguta de ea are si un tata. Sa zicem..(da stiu, citeste si zi in gand cu fuck off apoi treci peste caci tu stii ca noi te iubim la fel cum si tu ne iubesti). In afara de un tata, are si bunici, matusica, strabunici, unchesi si inca o multime de oameni care o iubesc. M-am blocat cand o gagica mi-a luat-o in brate si a inceput sa o pupe..Si ea saraca s-a blocat. Paranoia mamicilor m-a atins si nu vaz decat microbi, orice tuse ma sperie, picele mucioase sunt finut indepartate de carutz..Imi pare rau, nu e ceva ce pot sa controlez si de fapt..nu vreau sa controlez. Nu vreau sa ii respire nimeni in fatza. Nici macar tac'su. Paradoxal..mi-e drag cand e luata in brate si pupata si rontaita de "ai mei" (adica de cei pe care eu ii iubesc si care NU au microbi:)))
Mamele sunt duse, am decis.
Viata mea in ultima vreme este matriarhala si superba. 5 femei sunt in universul meu si doua is cele mai importante: Gia Palaria si Kia Melodia. Celelalte doua in afara de mine si muma'mea si soru'mea. Eu raman cea mai importanta persoana din viata mea in teorie, caci de fapt viata mea ii apartine in exclusivitate lui Kate. Si totusi asta nu ma opreste sa fantazez la masculi misto, sa imi roshesc unghiile si sa imi fac parul rosh (caci da..nu e de fapt blond ci este roscat ca la curul vulpii..dar sunt menajata de cei care ma iubesc si care imi zic ce bine imi sta:)))
Nu mi-e dor sa cochetez cu nimeni, cumva ideea de familie se reduce la mine si la Kate momentan si imi este destul. Pe cand va avea un an vom primi pe cineva langa noi, sa ne tie de urat si sa ne duca in vacante cu avionul si sa ne faca toate poftele. Asa cum am facut noi ani de zile altora. Am zis, am zis.
Ziua mea se termina cu o baie. Cu mai multe de fapt. Una e importanta caci e a lui Kate. Rade si desi ii fac aceiasi baie in fiecare seara, se sperie de fiecare data cand o asez in cadita, cand o sapunesc, cand aude dusul. Apoi rade. In fiecare seara e la fel. Bebe este preluat de mama intr-un mare prosop, apoi o imbrac si ii dau sa manance si..adoarme. Eu ma holbez la ea ceasuri. Mocuta ei ma fascineaza, caut sa vad ce s-a mai schimbat, cat a mai crescut. Nu vad nimic. E tot bobul meu de mazare, zi dupa zi. Desi hainele raman mici si ea ocupa din ce in ce mai mult loc in pat..
As vrea sa nu mai fie asa de cald ca sa pot pleca cu ea in lume:( Acum ma culc. E deja maine si nu a plouat deloc la noi..Oare Berceni city e ceva foarte departe de nu vine nimeni la noi? Caci daca e asa departe, vom gasi o cale sa ne ducem noi la nimeni..

Vacanta

2010-06-15T16:04:00.002+03:00

Vreau vacanta. Vreau sa ma urc in masina noaptea cu Kate si sa plecam departe, sa conduc si ea sa doarma in racoare, sa vad cum se crapa de ziua si sa simt soarele in fatza. Vreau sa trec prin vami repede si sa prind ora 11 pe ferry, cu Kate in brate, ascultand povestile mele despre ACOLO.

Vreau sa nu imi fi fost asa de greu alea 9 luni, sa nu ma fi umplut de spume din cauza cacatului de guvern Boc, cel care se caca pe noi si sustine scaderea natalitatii taind banii pentru mamici. Vreau sa fi investit intelept milioane de lei si acum sa nu fi ajuns sa atarn la oameni. Vreau sa fi stiut sa aleg candva oamenii corecti langa mine:)

Si pentru ca unele vreri is trecute si ce e dus, e dus, am decis sa vreau pentru mine si Kate altfel decat am vrut pentru mine cand eram singura.

Poze fara scris cu fete

2010-06-15T15:23:00.004+03:00

Caldura mare mon cher...

2010-06-13T18:57:00.002+03:00

M-am facut blonda. As fi preferat sa ma rad in cap, caci ma ucide lent dar sigur caldura. Acum multi ani, sa fi fost 1998..m-am lasat blonzita la mare de Floare, fratele Mihaelei. El avea 12-13 ani, eu aveam cred ca 20, cine mai numara... Eram bronzata, neagra tuci, imbracata in alb. Blonda ca un pui de gaina. Apoi am mai facut experimente si vara imi mai trageam cate o suvita acolosha. Azi am mers la extrem, am decolorat maxim si apoi am dat cu blod perlat peste. Rezultatul?
Pai..portocaliu e putin spus. Is roscata ca o evreica veritabila:)) Cum ma simt? Pai dat fiind ca primul meu critic e Kate..ma simt excelent. Fica'mea a deschis ochii si a privit o mama blonda in ochi, intai asa..speriata, apoi eu am zis: ma-ma. Si Kate a clipit si a ras si am inteles ca .. imi sta bine:)
Nu fac poze inca. Nu vroiam sa fiu portocalie, ci BLONDA! asa cum eram cand eram eu mica! Asa cum e Gia..Dar se pare ca nu imi iese mereu din prima..asa ca mai stam si mai dam cu musetel si alte plante si vedem ce iese..pana una alta daca nu ma simtz bine, taiem tot! Asa mi-e de dor sa fiu chelioasa! Dar cica rade lumea..ca uite-o si pe aia, mamica cu caricior, chelioasa..Nimeni nu intelege ca nu mai pot de cald, ca nu suport parul, ca in par car toate grijile..

Thinking...

2010-06-02T23:57:00.002+03:00

Plimbarea de astazi cu Kate m-a facut sa ma gandesc la multe. Desigur ma plimb exclusiv cu fica mea pentru ca nu am nervi sa fac o caravana de caricioare, cum tot vad in Berceni city, nu am vazut nicio mamica de care sa imi placa si de fapt..ma tem teribil de subiectele de discutie pe care le-ar putea aborda mamicile pe care le vad:(
Asa ca mergem noi doua, ore intregi. Kate stie sa deosebeasca deja un cires de un visin, umbra de nuc de cea de castan, stie ca mami iubeste Twister, inghetata de 2 lei (maxim 2 pe zi mancam..), pufuletii Gusto (sper sa nu ma fac cat malul) si sa vorbeasca. Mami iubeste sa vorbeasca, desi mai nou o face in gand sau singura..
Erau 6 sau 7. O singura fetita, slabanoaga, saten deschis parul, imbracata in roz, tunsa cu breton, plina de vanatai pe picioare. Andreea. Curajoasa ce nu am pomenit. Apoi mi-am dat seama ca era EU acum 20 de ani inapoi..Tipau si sareau in gradina, luasera se pare la rand gradinile si faceau expeditii cu scopul clar de a descoperi ceva. Chiar daca ceva-ul ala erau niste mere crude, o mana de corcoduse, 3 cirese in varf, cu greu obtinute saaaaauuuuuuuuuuuuu calarirea unui scuter parcat sub geam de Mircea si Catos:))
Picii astia mi-au adus aminte de mine cand eram mica, de toate prostiile pe care le faceam. Apoi mi-a fost frica. Andreea bagase mana sub bloc, printre crapaturi si incerca sa scoata de acolo niste pui imaginari de pisica (zic imaginari pentru ca eu ma plimb pe aici zilnic si nu am vazut labuta de motanel..dar cine stie..).
Mi-am dat seama ca eu AZI nu as mai baga mana sub bloc. Eu AZI nu m-as urca pe gard sa ajung la ciresele din varf. Mi-ar fi frica. Sa nu ma muste ceva de sub bloc, sa nu cad de pe gard, sa nu tipe un vecin la mine..mi-ar fi frica de orice. Ma gandeam ca trec anii si ne cacam pe noi de frica, dupa ce am avut o copilarie in care frica nu exista, nu imi era frica de absolut nimic, nimic..Am parcurs tot Berceniul pe sub pamant, prin niste tevi uriase, smolacite, in bezna..A fost vara noastra cea mai tare, cred. Faceam expeditii care durau ore intregi, ore de mers prin bezna intr-o retea de tevi in care ne miscam cu mersul piticului, nu ne-a fost niciodata frica. Daca ajungeam intr-un loc care se infunda, ne intorceam inapoi pana gaseam lumina, ajungeam peste strada sau in spatele blocului, pe vale..Vai de capul nostru de dementi. Si tot urmarindu-i pe pici si depanand amintiri cu mine insami mi-am dat seama ca de fapt frica mea nu e pentru mine, ci pentru Kate..Daca nu voi stii niciodata ca baga mana sub bloc? Sau ce o sa fac stiind ca o sa faca tot ce am facut eu?! Ca nu va fi de fapt niciodata in siguranta si eu, eu nu voi stii niciodata exact ce face si nu o sa o pot proteja..sau invata ce e bine. Doar eu stiam ca nu e voie sa plecam de nebuni pe sub pamant, ca nu e voie sa facem expeditii pe toate blocurile din cartier si mai ales!! ca nu e voie sa dam cu pietre pe masinile din parcare, sau sa ne blocam in lift ca sa vedem care e distanta cea mai mica prin care putem sa evadam din cabina de lift..la limita sigurantei desigur..Teama mea este ca asa cum ai mei nu au stiut nimic, nici eu nu voi stii..Pe vremea mea era safe. Cred..Constientizez ca tuturor mamelor le este frica si vor sa isi apere puiul, dar eu as vrea cumva sa fie libera Kate, asa cum am fost eu. Sa aiba o copilarie asa de fericita si plina de aventuri cum am avut eu. Sa se bucure de fiecare rama scoasa din pamant cu un bat, sa simta iarba intre degetele alea mici, dimineata la bunica..Sa faca macar jumatate din prostiile pe care le-am facut eu dar sa vina mereu acasa sanatoasa, fara nicio mana rupta, ochi scos..cum am venit si eu. Poate sa vina cu tricoul rupt de la "frunza", cu o mica-mica luxatie la picior de la "gardiana 10", cu fusta plina de smoala dintr-o expeditie secreta..
Si as mai vrea ceva de fapt..sa aflu toate aventurile imediat dupa ce au avut loc, nu cu 20 de ani intarziere, asa cum au aflat ai mei:)) Poate pot sa particip si eu, nu de alta..Ar fi super fun daca copilul meu ar avea macar idee ce inseamna "Racheta alba, pamant intre stele, copilarie..visand"..asa am putea sa ne cocotam in nuci si sa cantam impreuna..

Nu am de ce sa vreau sa imi fac noi prietene care imping un carucior. Nu avem ce sa discutam. Nu stiu ce culoare au ochii fica-mi, nu stiu exact ce greutate are, sau cati cm. Mananca acelasi lucru de cand s-a nascut, face ce fac bebelusii..Ce as putea sa vorbesc cu alte mamici straine? Eu le iubesc pe prietenele mele si pe mamele mele si imi este suficient. In plus..a inflorit teiul. Am ce sa ii spun lui Kate. Am mancat capsuni. Laptele ei va avea gust bunitz, bunitz!

Nani bun

Keep walking

2010-05-29T19:46:00.005+03:00

Daca as fi un om rau, as putea sa numesc acest post "marsh d'aici". Dar sunt un om bun. Un om care rade si isi vede de treaba. De cand am ramas gravida mi s-a schimbat (logic as zice eu) viata, prioritatile, pasiunile..Creste copilul in tine si desigur ajungi sa te transformi si tu. Cine are cel putin un copil stie asta, poate cele care inca nu sunt mame inca nu inteleg asa cum acum ani de zile nici eu nu am inteles..dar..e vreme:)
Nu tu un fum acolosha, facut din ierbar, nu o tichila, nu o betie, nu un dat cu motorul in fitze (hahaha, o sa se rada Pricinel!).
Cand esti gravida e bine sa ai grija de tine si de copil, caci ai devenit MAMA. Si cica mamele sunt niste chestii magice, speciale. Asa este. Am fost MAGICA 9 luni. O data cu gravidia am inceput sa scriu altfel, alte povesti, alte drame. Nu am mai iesit des in oras si deci m-am rupt de viata urbei, nu am mai cunoscut personaje speciale, nu am mai patit chestii. 9 luni am scris deseori despre mine si Kate. Ah..sa nu creada cumva cetitorii ca nu am avut ce sa scriu. As fi putut sa va povestesc problema relatiei mele fictive, aventurile lui Victorius cu o tanara de 20 de anisori, plansetele mele in pumni de cate ori amandoi imi spuneau ca sunt nebuna la cap, ca totul e in mintea mea, etc, etc. CacaRt cu mac specific vietii unei tinere, trecute de adolescenta binisor:))
Am scris 9 luni cu si despre plozi, nastere si altele. Cel putin asa se pare. Eu nu ma duc acum inapoi sa citesc pentru ca nu ma intereseaza ce am scris. Blogul asta este cumva jurnalul meu on-line si imi rezerv dreptul sa scriu absolut orice doresc aici. Ca am fost "decenta" si nu mi-am varsat naduful pe mizerabilii care mi-au distrus cele 9 luni, asta este cu totul altceva..

Apoi s-a nascut minunea mea. De atunci au trecut 2 luni si jumatate. In care am scris desigur despre copilul meu, alti pici, nastere, botez. Mai in gluma, mai in serios, am fost anuntata ca nu voi mai fi citita. Pricinel saracul a zis ca el nu mai poate cu plozi:)) Eu ii dau dreptate. Blogul asta nu este un blog despre copilasi, ci este blogul meu, nascatoarea de Kate ce-i drept, dar EU sunt EU..si blogul este al meu si eu scriu ce am pofta, cand am pofta. Am pofta "cu plozi" scriu. Vreau cu naduf, scriu. Vreau cu sex, scriu.
De cand m-am invatat sa ma dau pe feisbuc, blogul a cam avut de suferit. Lista mea de feisbuc are un numar limitat de personaje la prieteni, in general sunt oameni pe care ii stiu, daca nu ii stiu pe ei face to face, ne stim cumva prin cineva extrem de apropiat, deci..ne stim. Oricum e o lume asa de mica..Am primit un mesaj in care o persoana care imi era draga (...) si care imi spunea ca ma scoate din lista de prieteni de pe feisbuc pentru ca ce postez eu acolo este prea intim, prea personal. Nu vreau sa intru in detalii cert este ca daca pe feisbuc is chestii INTIME si prea PERSONALE, apoi blogul esta e la mine in pat fix intre mine si prietenul meu!
Nu sunt suparata pe nimeni, nu mai am suparari de multa vreme caci m-am scarbit de oameni si nu mai pot cu unii (acest "nu mai pot" il am de la Badea si nu mai pot sa scap de el!)..
Astazi am curatat din nou lista de feisbuc. O sa dau cu block ip si aci pe blog, caci se pare ca se poate. Ca sa nu zic nimanui marsh d'aci (ca e rusine), o sa rog frumos persoanele neinteresate de blogul asta, feisbucul meu, EU si K, sa ne scuteasca. Nu facem bani cu blogul asa ca nu ne folosesc cetitorii. Iar cu feibucul e asa!! cand apare pe wall scris dupa scris, ca mie mi se cacarizeaza copilul, apoi ca ploua si miroase a asfalt ud, sau ca iubesc eu salcamii, sau scriu ceva ce imi vine in minte si deranjez ochiul celor de ma au in lista - exista optiunea de hide. Apasati acolo cu incredere. Este OK! Nu doresc sa deranjam pe nimeni, eu cu ploaia mea si salcamii mei:)

Cum ai dat Hide, cum dispare personagiul suparator care scrie numai despre copilasi si pipikaka. Am fost afurisita azi, dar am si eu zile bune si zile rele. Si totusi nu am zis cu marsh d'aci!
Va doresc zile minunate si lecturi mai faine la cine scrie altceva. Eu am copil si sunt o mama fericita si implinita. Foarte fericita as zice!

(P.S - la botez ma intreaba un dragut pe care nu pot sa ma supar caci este un personaj de film (cel putin!) : auzi, dar cum te simti acum ca ai copil? adica..te simti altfel? esti mai implinita tu, asa, ca femeie? Eu nu intelegeam daca se refera la mine ca femeie, fiinta sexuala sau eu ca femeie fiinta reproductiva, om, caci inainte de intrebare avusese loc o discutie destul de bizara, cu sex:)) Asa ca am zis ca pentru mine: bai ma simt BINE, implinita, fericita.
Acum imi dau seama ca trebuia sa ii zis altceva:))
Bai Roberte P. frate, dupa ce nasti primul tau copil te simti NOUA. Nasterea este experienta suprema care de fapt ajunge sa te defineasca pe tine ca fumeie. Parerea mea. Implinirea vine dupa ce trece macar un an si ai deja vazut cum creste copilul in bratele tale. Si ca femeie (aia sexuala) mai vorbim dupa al doilea copil, parerea mea:)))

Intrebari intrebatoare - Mai zice cineva "Sar'na"?

2010-05-25T23:34:00.002+03:00

Saru'mana insemna pe vremea mea respect. Ziceam saru'mana tuturor, de la mama, tata, bunici, vecini, pana la o colega de'a maica'mi cu care ne vedem la vre'un spectacol..sau o batranica, un bunicut..La scoala ziceam mereu "Buna ziua", deh..acolo treaba era oficiala asa. Saru'mana era ceva destul de domestic. Am zis saru'mana multi ani, pana prin liceu cred. Cand tata a devenit Paolo, apoi Astrologul, Nasote, tata Paiu, Padre..si acum Tataie:)) Dupa liceu a venit la noi in vizita o gagica, avea si ea cam 20 de ani - Nicoleta. Deja eu cu ai mei eram la faza de "prietenie", nu mai ziceam saru'mana, eram MARE. Nico venea la noi in casa pentru prima oara, a intrat si a zis saru'mana. Frumos a fost ca si tata i-a zis ei la fel, pentru ca era o domnisorica:)
Scriu despre saru'mana pentru ca desi aproape ma simt deoseama cu maica-mea (unde ea are 33 nu eu 50 si ceva..), uneori simt nevoia sa fiu mica si sa ii spun saru'mana, nu asa cum ar suna asta din gura unui tinerel, ci "saru'mana mami"..Modernizarea asta post-revolutionara a devenit usor nesimtire sau lipsa de respect. Acum ceva vreme am fost salutata de o hoarda de fetite care aveau cam 12-13 ani cu "saru'mana"..paradoxal nu m-am simtit batrana ci mi-a venit sa rad pentru ca desi impingeam la carucior, eram imbracata la fel ca ele, cu vesinicii mei tenisi, cu blugii mei de om, cu un tricou .. Defecta eu, nu? Pe una dintre fetite o stiu de cand s-a nascut caci i-am dat cu multa dragoste genele mele lungi - Nana Naria lui Lys.
Apoi e Cosmin. Care are 14 ani si pe care il stiu de cand era o boaba de om..care zice si el saru'mana! Mie..care is amica cu ma'sa:)) Mi s-a spus saru'mana de cand aveam 20 de ani. Ala a fost socul meu. Acum ma amuz. Veneam de la facultate si o fetita din bloc m-a salutat..Draguta de ea. Imi aduc aminte perfect drama copilariei noastre de a saluta pe toataaaa lumea..La bunica era cel mai grav. De la vale la deal, pe o distanta de cam un km - cat aveam de parcurs intre casele celor 2 bunici, aveam de salutat fiecare om care ne iesea in cale, fiecare baba asezata la poarta la o barfa, fiecare femeie care se ridica pe gard sa vada "bucurestencele". O grozavie ni se parea..ajunsesem sa deschidem gura si sa scapam un "sar'na" lung si lesinat. Apoi urma intrebarea care ne scotea din minti. An dupa an. Parca era un complot al muierilor din sat. Desi stiau foarte bine cine suntem, in fiecare vacanta ne intrebau fix acelasi lucru: ale cui sunteti voi ma? sau..mai grav...cum te cheama?
Eram la fel ca in fiecare an ale lui Paul:) Si la fel ca in fiecare an, ne chema Sabina si CUMVA. CUMVA eram eu, caci sora'mea a copilarit la bunica si o stiau toate muierile. Dar pe CUMVA nu o prea stiau..in plus eram destul de capra si cred ca ma intrebau special, ca sa ma enerveze..
Vreau ca mica Kate sa spuna saru'mana. Vrea sa stie ce respectul se invata, nu vreau sa le spuna pe nume bunicilor ei, prietenilor maica'mi. Asta e un drept pe care il castigi cu varsta. Nu vrea sa le spuna asa fetelor mele, prietenilor mei, mie. Eu is muma'sa, mie sa imi zica MAMA si e destul. Dar vreau ca pe bunici sa ii respecte si sa ii pretuiasca asa cum eu ii respect si ii iubesc pe ai mei. Si da, la mine in neam se spune "mata" de la matale. Si "saru'mana muica". Si nimic nu suna mai frumos decat "sa traiesti Mikitza" sau "sa traiesti muma"..
Mi se pare un schimb bun, eu sa pup o mana dar sa primesc multi ani. Multi si frumosi. Pe care sa ii traiesc frumos.

As vrea sa fiu un om mai bun. Si stiu ca pot si vreau, dar cumva toata bunatatea mea se revarsa asupra lui Kate si atat... Imi urasc telefonul. Nu mai iubesc netul. Nici feisbucul. Blogul e asa..locul meu. Fiecare zi in aer liber ma face sa imi doresc sa plec departe, undeva unde nu suna telefonul si nu am mailuri necitite..

Ne plimbam ore intregi, ii spun tot ce imi trece prin minte, ii dau sa puna mana pe frunze, ii descriu tot ce vad caci ea e o pice ascunsa in carucior..Toate ceasurile petrecute pe strazi sunt ale noastre. Atat. De cate ori ajung acasa ma dor oasele foarte rau, nu pot sa stau in picioare, nu pot sa merg..Imi amortesc pe rand ambele picioare, apoi ma mobilizez, pun copilul in carucior si ne intoarcem pe strdutele noastre inmiresmate. Saru'mana Doamne pentru minunile pe care i le povestesc lui Kate zi de zi. Saru'mana Gusto pentru pufuletii care ma fac sa ma simt copil..

(fara nicio legatura..azi Kate a atras 3 cuconese de la Rebu care maturau stada. La fel ca si mama ei, Kate iubeste oamenii, mai ales pe cei de rand. Fetele au vorbit cu ea, au laudat-o si ea, ea le-a ras cu chicoteli..asa ca o printesa mica si bine educata..o printesa desculta care dadea din picioruse..si care facea 3 femei straine foarte fericite intr-o pauza de matura)